Analiza prin spectrometria de absorbtie a ionului feric

 PRINCIPIUL METODEI
Aplicarea metodelor spectrofotometrice, pentru cele mai multe cazuri practice, consta
in determinarea concentratiei unui compus colorat, rezultat in urma unei reactii de complexare
in solutia de analizat.
Relatia:
A=cl (1)

unde: - A = absorbanta
-  = coeficient molar de absorbtie
- c = concentratia
- l = lungimea stratului absorbant (respectiv grosimea cuvei)
Relatia (1) sta la baza determinarilor analitice cantitative a concentratiilor substantelor
ce absorb radiatiile electromangentice, utilizand metoda dreptei de etalonare A = f(c). Se
lucreaza la o lungime de unda monocromatica, stabilita din spectrele de absorbtie ale
substantei analizate.
Cunoscuta si sub denumirea de legea Bouguer-Lambert-Beer, relatia
A = f (c) este o dreapta (fig 1) a carei linearitate determina domeniul de aplicabilitate al
acestei legi.

4
A bsorba nta

0
0 1 2 3 4 5 6
concentratie

Fig. 1. Graficul de etalonare A = f (c) pentru o metoda spectrofotometrica

 Dupa trasarea dreptei de etalonare (care consta in masurarea absorbantei a 5 – 10
probe etalon de concentratii diferite si cunoscute), in aceleasi conditii practice ( si b
constante) si reprezentarea grafica A = f (c) se masoara absorbanta probei necunoscute Ax.
Din graficul de etalonare se determina concentratia Cx a probei necunoscute, corespunzatoare
absorbantei Ax.
La trasarea dreptei de etalonare, citirea absorbantelor pentru etalonare si probe se
efectueaza in comparatie cu o proba martor in care concentratia de analizat este zero.
La trecerea unui flux luminos de intensitate Io printr-o cuva transparenta ce contine
proba de analizat o parte din energia radianta este absorbita de moleculele probei si ca urmare
la iesirea din cuva radiatia transmisa are o intensitate mai mica Ix. Reducerea intensitatii mai
poate avea loc si datorita reflexiei, absorbtia luminii de moleculele solventului sau a altor
compusi prezenti in probe.
Pentru a elimina influenta acestor factori se compara intensitatea radiatiei ce a
traversat cuva continand componentul de analizat cu intensitatea radiatiei ce traverseaza proba
martor, introdusa intr-o cuva identica cu prima. Radiatia incidenta are aceeasi intensitate
pentru ambele cuve, ca urmare fenomenele interferente mentionate mai inainte decurg identic
in ambele cuve.
Acidul sulfosalicilic (A.S.S.) cu formula:

HO3S COOH

OH

reactioneaza cu fierul trivalent, formand functie de pH-ul solutiei, combinatii complexe cu

raporturi de combinare diferite. Astfel in domeniile:
 pH = 0,5 – 2 se formeaza complecsi cu raport de combinare Fe 3+ : A.S.S. = 1 : 1, de
culoare rosu-violet;
 pH = 4 – 8 se formeaza complexul Fe3+ : A.S.S. 1 : 2 de culoare rosu-brun
 pH = 8 – 11,5 complexul Fe3+ : A.S.S. 1 : 3 de culoare galben.
In aceasta lucrare se se obtine complexul cu raportul de combinare Fe 3+ : A.S.S. = 1 : 2
utilizand o solutie tampon de acid acetic- acetat de amoniu cu pH = 5.
Acest complex are maximul de absorbtie la lungimea de unda  = 460 nm, asa cum
reiese din figura 2 (curba b). In figura 2 sunt prezentate spectrele de absorbtie ale
combinatiilor complexe ale fierului trivalent cu A.S.S. la diverse valori de pH = 2 (curba a),
pH = 5 (curba b) si pH = 10 (curba c). Din figura 2 se observa ca in functie de valoarea pH-
ului, maximele de absorbtie ale combinatiilor formate sunt situate la lungimi de unda diferite
(500 nm, 460 nm, 430 nm). Spectrele din figura 2 sunt trasate fata de probe martor.
Pentru trasarea graficului de etalonare si determinarea concentratiei Fe 3+ dintr-o proba
necunoscuta se lucreaza la lungimea de unda de 460 nm, corespunzatoare maximului de
absorbtie al complexului cu raportul de combinare 1 : 2.
Concentratia fierului se poate determina si prin calculul statistic aplicand metoda celor
mai mici patrate.

 MODUL DE LUCRU
 Prepararea solutiilor
Solutia de fier se poate prepara din sare Mohr (NH 4)2Fe(SO4)2 care este o substanta
etalon, din alaun feroamoniacal NH4Fe(SO4)2  12 H2O sau clorura ferica FeCl3. Fierul
bivalent din sarea Mohr se oxideaza cu acid azotic concentrat la fier trivalent.
De exemplu pentru o solutie ce contine 55,85 g Fe3+/cm3 se cantaresc 0,3921 g sare
Mohr pentru un volum de 100 cm3 solutie. Concentratiile solutiilor de fier obtinute din alaun
feroamoniacal sau clorura ferica se determina printr-o metoda gravimetica. In analiza, se
folosesc: o solutie tampon de acid acetic – acetat de amoniu si o solutie apoasa de acid
sulfosalicilic de concentratie 20%. Solutia tampon se prepara astfel: intr-un balon cotat de
1000 cm3 se adauga 40 g CH3COONH4, 50 cm3 acid acetic glacial si apa distilata pana la
semn. Solutia de acid sulfosalicilic se prepara prin cantarirea a 20 g substanta care se trece
cantitativ cu apa distilata intr-un balon de 100 cm3.
Solutiile de fier trivalent de concentratie cunoscuta, de solutie tampon si de acid
sulfosalicilic sunt preparate de tehnicianul care raspunde de laborator.
Pentru trasarea graficului de etalonare, din solutia de fier trivalent de concentratie
cunoscuta, se adauga cu ajutorul unor pipete gradate, curate si uscate, in baloane cotate de 25
cm3 volume cuprinse intre 0,5 – 4 cm3. In fiecare balon cotat se adauga 10 cm3 solutie tampon
acid acetic-acetat de amoniu si 1 cm 3 solutie de acid sulfosalicilic 20%. Se completeaza
baloanele pana la semn cu apa distilata, se astupa cu dopurile, se agita pentru omogenizare si
se masoara absorbanta fata de o solutie martor la lungimea de unda de 460 nm in cuve de 1
cm. Solutia martor se prepara prin adaugarea intr-un balon cotat de 25 cm 3 a 10 cm3 solutie
tampon acid acetic – acetat de amoniu si 2 cm3 solutie de acid sulfosalicilic 20%. Se
completeaza balonul cotat la semn cu apa distilata si se agita pentru omogenizare.
 Nr. proba Volumul solutie Concentratie Fe3+ Absorbanta
de Fe3+(cm3) (g/cm3)
1 C1 A1
2 C2 A2
3 C3 A3

 PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

a) Cu datele obtinute se traseaza un grafic de etalonare asemanator celui prezentat in
figura 1.
Se primeste o proba de solutie de ion Fe3+, care se pregateste conform modului de
lucru. Se determina absorbantele solutiilor probelor de concentratii necunoscute si din graficul
de etalonare se determina aceste concentratii. Se exprima concentratia probelor necunoscute
in g / cm3.
b) Concentratia probelor primite in analiza se determina si prin calculul stratistic
aplicand metoda celor mai mici patrate. Prin acest calcul, folosind datele de la trasarea
graficului de etalonare se determina parametrii b si a conform relatiilor de la capitolul 1, apoi
concentratia cu relatia y = a + bx.
Se exemplifica acest calcul pentru un set de determinari obtinut la determinarea
fierului cu acid sulfosalicilic. Se compara rezultatele obtinute prin cele doua metode de
interpretare.