GENUL LIRIC

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin excelenţă,
cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi cu ajutorul resurselor expresive,
astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Poezia X, de Y este o operă lirică, deoarece accentul cade pe subiectivitate, pe nota afectivă ce constă în
exprimarea directă a trăirilor prin vocea eului liric, vocea poetului care se confesează şi îşi transmite direct,
folosind resurse expresive, gândurile şi sentimentele faţă de…(tema poeziei).
Un prim argument pentru a evidenţia apartenenţa acestei opere la genul liric îl constituie prezenţa eului
liric, ca instanţă a comunicării poetice, aflat în ipostaza de…, proiectat în discurs prin indici morfologici la
persoana întâi, singular (forme pronominale, precum: ,,...", ,,...", ,,...", forme verbale, precum ,,…’’) sau la
persoana a doua (forme pronominale, precum: ,,…’’, forme verbale, precum ,,…’’), substantivul în cazul
Vocativ…sau interjecţia afectivă (rareori, apar indici la persoana a III-a)
Textualizarea eului liric pune în lumină tipul de lirism (subiectiv, confesiv sau adresativ sau obiectiv),
discursul fiind de tipul monologului liric.
Tema/ temele creaţiei sunt... (le precizezi şi dai exemple de versuri, arătând de unde reies.).
O altă dovadă a apartenenţei acestei opere la genul liric e dată de faptul că poetul îşi exprimă
sentimentul/sentimentele de..., în mod direct, iar subiectivitatea reiese şi din valorificarea resurselor expresive ale
limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea exterioară prin propria viziune, cu scopul de a exprima
metamorfozele fiinţei. Figura de stil predominantă este... (,,..."), (,,...), însă nu lipsesc... (,,...") sau (,,...").
Comentează două-trei figuri de stil care să susţină argumentul, care surprinde sentimentul dominant din poezie.
În altă ordine de idei, descrierea, ca mod predominant de expunere, atestă apartenenţa acestei opere la
genul liric.
Nu în ultimul rând, elementele de versificaţie care imprimă discursului liric o muzicalitate aparte, o
tonalitate în acord cu trăirile poetului, iar la nivel formal susţine mesajul întregii creaţii. Textul se compune
din...strofe, în care rima este...ritmul..., iar măsura versurilor este de...silabe.
Fiind o creaţie în care autorul, prin vocea abstractă a eului liric, transmite cititorului în mod expresiv
gânduri şi sentimente, poezia X, de Y se încadrează în genul liric.

GENUL LIRIC

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct, prin excelenţă,
cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi cu ajutorul resurselor expresive,
astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se adresează sensibilităţii cititorului.
Poezia X, de Y este o operă lirică, deoarece accentul cade pe subiectivitate, pe nota afectivă ce constă în
exprimarea directă a trăirilor prin vocea eului liric, vocea poetului care se confesează şi îşi transmite direct,
folosind resurse expresive, gândurile şi sentimentele faţă de…(tema poeziei).
Un prim argument pentru a evidenţia apartenenţa acestei opere la genul liric îl constituie prezenţa eului
liric, ca instanţă a comunicării poetice, aflat în ipostaza de…, proiectat în discurs prin indici morfologici la
persoana întâi, singular (forme pronominale, precum: ,,...", ,,...", ,,...", forme verbale, precum ,,…’’) sau la
persoana a doua (forme pronominale, precum: ,,…’’, forme verbale, precum ,,…’’), substantivul în cazul
Vocativ…sau interjecţia afectivă (rareori, apar indici la persoana a III-a)
Textualizarea eului liric pune în lumină tipul de lirism (subiectiv, confesiv sau adresativ sau obiectiv),
discursul fiind de tipul monologului liric.
Tema/ temele creaţiei sunt... (le precizezi şi dai exemple de versuri, arătând de unde reies.).
O altă dovadă a apartenenţei acestei opere la genul liric e dată de faptul că poetul îşi exprimă
sentimentul/sentimentele de..., în mod direct, iar subiectivitatea reiese şi din valorificarea resurselor expresive ale
limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea exterioară prin propria viziune, cu scopul de a exprima
metamorfozele fiinţei. Figura de stil predominantă este... (,,..."), (,,...), însă nu lipsesc... (,,...") sau (,,...").
Comentează două-trei figuri de stil care să susţină argumentul, care surprinde sentimentul dominant din poezie.
În altă ordine de idei, descrierea, ca mod predominant de expunere, atestă apartenenţa acestei opere la
genul liric.
Nu în ultimul rând, elementele de versificaţie care imprimă discursului liric o muzicalitate aparte, o
tonalitate în acord cu trăirile poetului, iar la nivel formal susţine mesajul întregii creaţii. Textul se compune
din...strofe, în care rima este...ritmul..., iar măsura versurilor este de...silabe.
Fiind o creaţie în care autorul, prin vocea abstractă a eului liric, transmite cititorului în mod expresiv
gânduri şi sentimente, poezia X, de Y se încadrează în genul liric.