Plamanii sunt principalele organe implicate in respiratie.

Acestia au forma unei jumatati de

con si sunt acoperiti cu pleura viscerala. Culoarea plamanilor este variabila cu varsta si in
functie de anumiti factori (fumat, poluare s.a.): la fat culoarea lor este rosie-bruna, la copil
gri-roz, la adult cenusiu.
Plamanii cantaresc aproximativ 700 g fiecare, cel drept fiind putin mai greu decat cel stang.
Capacitatea totala a plamanilor este de aproximativ 5.000 cmc de aer. Consistenta
acestora este elastica iarfata lor externa este convexa si vine in contact cu coastele pe
cand fata interna este plana si vine in contact cu organele din mediastin.
Fata externa este brazdata de santuri adanci numite scizuri, care compartimenteaza
plamanii in lobi. Plamanul drept are doua scizuri care il impart in trei lobi, pe cand
plamanul stang are doar o scizura care il imparte in doi lobi.
Fata interna prezinta hilul pulmonar, locul in care patrund/de unde ies vasele, nervii si
bronhia principala. La plamanul stang se descrie anterior de hil impresiunea cardiaca si
impresiunea lasata de aorta descendenta. In ceea ce priveste plamanul drept, anterior de
hil se gaseste tot impresiunea cardiaca insa de dimensiuni mai reduse decat la plamanul
stang si impresiunile venei cave superioara si venei cave inferioare. Tot la acest nivel se
descrie impresiunea marii vene azygos.
Baza pulmonara are aspect concav si vine in contact cu diafragma. Prin intermediul
acesteia, plamanii au raport cu fiactul in dreapta si fundul gastric si splina in stanga.
Varful pulmonar depaseste in sus prima coasta, venind in raport cu organele de la nivelul
bazei gatului.
Marginea anterioara a plamanilor este ascutita si este localizata posterior de stern, fiind
acoperita de recesul costo-mediastinal.
Marginea posterioara este rotunjita si vine in raport cu coloana vertebrala si extremitatea
posterioara a coastelor.
Plamanii sunt alcatuiti din arbore bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si bronsice,
nervi si limfatice, toate fiind cuprinse in tesut conjunctiv.
Bronhia principala patrunde in plaman prin hilul pulmonar si se imparte intrapulmonar in
bronhie lobara superioara, bronhie lobara mijlocie si bronhie lobara inferioara pentru
plamanul drept si bronhie lobara superioara si inferioara pentru plamanul stang.
Bronhiile lobare se divid ulterior in bronhii segmentare. Acestea asigura aeratia
segmentelor bronhopulmonare.
Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare, care la randul lor se ramifica in
bronhiole respiratorii de la nivelul carora pornesc ductele alveolare care se termina prin
saculeti alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saculeti, cu perete subtire, potrivit pentru
schimburile gazoase.
In jurul alveolelor este prezenta o bogata retea de capilare perialveolare, care formeaza,
impreuna cu peretii alveolari, bariera alveolo-capilara.
Bariera alveolo-capilara este formata din surfactant, apa, pneumocitele de tip I,
membrana bazala a peretelui alveolar si a peretelui capilar si peretele capilar. La nivelul
acestei bariere se realizeaza schimburile de gaze dintre alveole si sange.

Vascularizatia pulmonara
- nutritiva: asigurata de arterele bronsice
- functionala: apartine marii circulatii. Aceasta incepe prin trunchiul pulmonar care
dupa un scurt traiect se imparte in artere pulmonare: dreapta si stanga.
Intrapulmonar, arterele pulmonare se impart in ramuri care insotesc ramificatiile
arborelui bronsic pana in jurul alveolelor, unde formeaza reteaua capilara peri-
alveolara. De la acest nivel pleaca venele pulmonare care vor iesi din plaman prin
hil si se duc spre atriul stang.
Plamanii sunt acoperiti de pleura. Aceasta prezinta o foita viscerala si o foita
parietala. Cea viscerala acopera plamanul. Cele doua foite se continua una cu
cealalta la nivelul pediculului pulmonar si al ligamentului pulmonar. Intre cele doua
foite se formeaza o cavitate virtuala in care se alfa o cantitate mica de lichid
pleural. Cele doua foite sunt aderente una la cealalta datorita unei presiuni negative
din interiorul cavitatii pleurale.
Cavitatea pleurala devine reala in momentul in care intre cele doua foite se
acumuleaza sange, lichid, aer, puroi sau limfa.

Plamanii au diferite metode de a se proteja de iritanti. In primul

rand nasul actioneaza ca un filtru care previne intrarea particulelor mari de poluanti
in plamani. Daca totusi un agent iritant resuseste sa patrunda in plamani, acesta se
va bolca in stratul fin de mucus care tapeteaza caile respiratorii. Acest mucus este
secretat la acest nivel chiar de catre celulele din caile respiratorii. Epiglota previne
acest mucus sa patrunda in cavitatea bucala, fara ca acest lucru sa fie
simtit. Cilii sunt responsabili de transportul mucusului. Eliminarea sputei nu este
normala, ea aparand doar in cazul in care individul sufera de bronsita cronica,
infectie la nivel pulmonar sau complicatii ale BPOC.
Fiziologia respiratiei
Plamanii sunt responsabili in primul rand cu respiratia. Aceasta este
reprezentata de schimbul de oxigen si dioxid de carbon intre organism si mediul
exterior.
Functional, respiratia a fost impartita in patru:

1. Ventilatia pulmonara
Doi factori importanti influenteaza dimensiunea plamanilor: miscarile de ridicare-
coborare ale diafragmului si ridicarea-coborarea coastelor. Respiratia de repaus
se realizeaza prin miscrile diafragmului.
Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioara a sternului,
indepartandu-l de coloana vertebrala, marind in acest fel diametrul antero-
posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia maxima fata de expiratie. Ridicarea
grilajului costal se realizeaza cu ajutorul muschilor inspiratori iar coborarea
acestuia cu ajutorul muschilor expiratori.
Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleura viscerala si cea
parietala. Aceasta este negativa din cauza unei succtiuni permanente la acest
nivel.
Presiunea alveolara este in repaus echivalenta cu presiunea atmosferica, insa
pentru a permite intrarea aerului in plamani pe parcursul inspiratiei, presiunea de
la acest nivel trebuie sa fie negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O pentru doua
secunde necesare inspiratiei.

Complianta pulmonara reprezinta masura in care plamanii cresc in volum pentru

fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Valoarea compliantei
totale la adult este de aproximativ 200 ml/cm H2O.
Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferentele aparute pe
curba compliantei inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt:
- fortele elastice ale tesutului pulmonar
- fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care tapeteaza in
interior peretii alveolari.
Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina se intind in volume
pulmonare mici si medii si fibrele de colagen au rolul de a preveni supradistensia
la volume pulmonare mari.
Forta de tensiune superficiala apare ca urmare a existentei unor forte
manifestate la interfata dintre doua stari de agregare (de exemplu lichid si gaz).
Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact. aceste forte se
formeaza si la nivel alveolar, intrucat suprafta alveolelor este acoperita de lichid,
iar interiorul acestora contine aer. In acest fel aerul alveolar are tendinta de a iesi
din alveole, iar ele sa se colabeze. Acest fenomen este regasit in toate spatiile
aeriene pulmonare deci efectul general este aparitia fortei de tensiune
superficiala.

Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir pentru respiratia de

repaus, expirul fiind un proces pasiv, aparut ca urmare a reculului elastic al
plamanilor si al structurilor elastice din cutia toracica. In concluzie, muschii
respiratori efectueaza lucru mecanic doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul
mecanic poate fi sistematizat in trei fractiuni:
- necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor elastice proprii,
ceea ce poarta denumirea de travaliu compliant sau lucru mecanic elastic.
- necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui
toracic, numita lucru mecanic al rezistentei tisulare
- necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene in momentul
trecerii aerului in interiorul plamanilor, denumita lucru mecanic al rezistentei
cailor aeriene.

Expansiunea pulmonara poate fi investigata prin intermediul volumelor

pulmonare:
a) Volumul curent: aproximativ 500 ml, reprezinta volumul de aer inspirat si
expirat pe parcursul unei respiratii normale
b) Volumul inspirator de rezerva: aproximativ 3.000 ml, reprezinta volumul
suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent
c) Volumul expirator de rezerva: aproximativ 1.100 ml, reprezinta volumul de aer
care poate fi expirat in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum
curent
d) Volum rezidual: aproximativ 1.200 ml, reprezinta volumul de aer ramas in
plamani dupa o expiratie fortata.
Suma a doua sau mai multe volume pulmonare formeaza capacitatile pulmonare:
a) Capacitatea inspiratorie: aproximativ 3500 ml, reprezinta suma dintre volumul
curent si volumul inspirator de rezerva
b) Capacitatea reziduala functionala, aproximativ 2.300 ml, este egala cu suma
dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual
c) Capacitatea vitala: aproximativ 4.600 ml, este suma dintre volumul inspirator
de rezerva, volumul expirator de rezerva si volumul curent
d) Capacitatea pulmonara totala, aproximativ 5.800 ml, este egala cu suma
dintre capacitatea vitala si volumul rezidual.
Atat volumele cat si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei
comparativ cu barbatii si mai mari la atleti comparativ cu oamenii care nu
practica sport.
Acestea volume (cu exceptia celui rezidual) se masoara spirometric. In ceea ce
priveste volumul rezidual si capacitatile pulmonare se folosesc metoda dilutiei si
tehnica pletismografica.
Volumul respirator pe minut: are o valoare de aproximativ 6 l/ min si este
produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie si reprezinta cantitatea
totala de aer deplasata in arborele respirator.

2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange

Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz unele printre altele. Din
cinetica acestor molecle rezulta energia necesara difuziunii.
Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proportionala cu presiunea
exercitata de fiecare gaz, care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor.
Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat. Concentratia gazelor in
aerul alveolar difera foarte mult de cea din aerul atmosferic: aerul alveolar este
inlocuit partial cu aer atmosferic la fiecare respiratie, din aerul alveolar se extrage
permanent oxigenul si se primeste permanent dioxid de carbon de la plamani.
Membrana respiratorie este formata din endoteliu capilar, interstitiu pulmonar,
epiteliu alveolar si surfactant. Rata difuziunii gazelor prin membrana
respiratorie este influentata de anumiti factori:
- presiunea partiala a gazului in alveola
- presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
- dimensiunile membranei respiratorii
- coeficientul de difuziune a gazului.
Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul alveolar spre sangele din capilarele
pulmonare, pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar este de
100 mm Hg pe cand in sangele din capilarele pumonare este de 40 mm Hg.
Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza dinspre sangele din capilarele
pulmonare spre alveole, intrucat presiunea sangelui din capilarele pulmonare
este de 46 mm Hg pe cand aerul alveolar are 40 mm Hg.

3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si lichidele

organismului spre si de la celule
a) Oxigenul, odata dizolvat in plasma capilarelor pulmonare, difuzeaza in
eritrocite la nivelul carora se combina cu ionii de fier, formand oxihemoglobina.
Sangele arterial transporta 20 ml oxigen/dl, dintre care 98,5% e transportat de
hemoglobina, restul fiind dizolvat in plasma. Cantitatea de oxigen care se leaga
de hemoglobina depinde de presiunea partiala a oxigenului.
b) Dioxidul de carbon difuzeaza din celule in capilare, in acest fel determinand
cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu aproximativ 5-6 mm Hg fata
de sangele arterial. Dioxidul de carbon este transportat in plasma:
- dizolvat in plasma (aproximativ 5%)
- sub forma de carbaminohemoglobina (5%)
- sub forma de bicarbonat plasmatic (90%).

4. Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central

De aici pleaca stimuli prin intermediul nervilor somatici catre muschii respiratori.
Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian.
Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratori bulbari: centrul
apneustic determina cresterea duratei inspiratiei, iar
centrul pneumotaxic controleaza punctul de intrerupere al pantei inspiratorii,
limitand astfel inspiratia.

Semne si simptome asociate

- dispnee
- alterarea starii generale
- astenie fizica
- febra/frisoane
- transpiratii
- inapetenta
- durere toracica: junghi toracic
- tuse
- hemoptizie

Patologie asociata
- pneumonii
- trombembolism pulmonar
- pneumotorax
- pleurezii serofribrinoase/ interlobara/ purulente
- TBC pulmonar
- infarct pulmonar
- tumori pulmonare
- emfizem pulmonar

Embolismul pulmonar

Evaluare - Diagnostice specifice

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic
2. Investigatii paraclinice si de laborator: imagistice: radiografie/radioscopie,
tomografiie, bronhografie, angiografie, fluoroscopie, RMN, scintigrafie
pulmonara, ecografia pulmonara, examenul sputei, teste serologice
3. Punctia pleurala
4. Bronhoscopia
5. Pleuroscopia
6. Testele ventilatiei pulmonare
Capacitatea pulmonară
Există o capacitate vitală și o capacitate pulmonară totală, ambele fiind capacități
pulmonare statice. Capacitatea pulmonară totală (CPT) este egală cu suma dintre
capacitatea vitală (CV) și volumul rezidual (VR), și reprezintă volumul maxim până la care
pot fi expansionați plămânii prin efort inspirator maxim (poziți...

Data actualizare: 28-04-2013 | creare: 03-09-2012 | Vizite: 190341

Bibliografie
1."Plamanii", http://education.yahoo.com/reference/gray/subjects/subject/240
2."Anatomia si functia plamanilor",http://www.thoracic.org/clinical/copd-guidelines/for-
patients/anatomy-and-function-of-the-normal-lung.php
3."Semeiologie", Dan Georgescu, editura National, pg 237-322