Programa pentru bacalaureat
Nr.
Tema din programa  Probleme de studiat
crt
Romanitatea românilor în viziunea
1. 
istoricilor
Secolul XX – între democraţie şi
2.  totalitarism. Ideologii şi practici
politice în România şi în Europa
3.  Constituţiile din România
Autonomii locale şi instituţii centrale
4. şi în spaţiul românesc (secolele IX-
XVIII)
5. Statul român modern: de la proiect
politic la realizarea României Mari.
(secolele XVIII-XX)
 
 Ce înseamnă romanitatea românilor?
 Cum a apărut și evoluat?
 Cum este văzută romanitatea românilor de către istorici români dar și străini ?
 Teoria imigraționistă versus teoria continuității și contextul politic
 Politizarea romanității românilor în secolul XIX și XX
 Evoluția regimurilor democratice în secolul XX
 Votul universal și lărgirea accesului cetățenilor la viața politică
 Totalitarismul - dictatura secolului XX, formă de control total al întregii societăți
 Extinderea totalitarismului în Europa
 Constituția din 1866
 Constituțiile democratice: 1923 și 1991
 Constituțiile autoritare și comuniste: 1936, 1948, 1952 
 Formațiunile prestatale sau autonomiile locale care au stat la baza formării statelor
medievale Transilvania, Țara Românească și Moldova
 Rolul Transilvaniei în formarea celorlalte țări românești prin fenomenul descălecatului
 Principalele instituții ale statelor medievale românești: denumire, atribuții și evoluție în
timp
Tema este împărțită în trei părți/etape:
 etapa proiectelor care vor fi puse în practică din a doua jumătate a secolului XIX:
reformele fanariote, revoluția de la 1821 și 1848, Regulamentele Organice 
 etapa realizării statului modern român: acțiuni unioniste în interiorul și exteriorul
spațiului românesc după 1849; Congresul de pace de la Paris din 1859 și transformarea
problemei românești în problemă internațională; Adunările ad-hoc din 1857, Convenția de
la Paris 1858 și o nouă organizare trunchiată a Principatelor Române; dubla alegere a lui
Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești la 5 și 24 ianuarie 1859;
recunoașterea internațională a dublei alegeri ;

Nr.
Tema din programa  Probleme de studiat
crt
România postbelică. Stalinism,
naţional-comunism şi disidenţă
6.
anticomunistă. Construcţia
democraţiei postdecembriste
Spaţiul românesc între diplomaţie şi
7.  conflict în Evul Mediu şi la
începuturile modernităţii
8. România şi concertul european; de la 
„criza orientală” la marile alianțe ale 
secolului XX
Programa pentru bacalaureat
 
 etapa consolidării statului român modern: reformele lui Cuza; dinastia străină și
constituția din 1866; obținerea independenței; evoluția României după independență și
realizarea României Mari la 1918.
 Preluarea puterii politice în România de către partidul comunist (1945-1947): guvernul
Petru Groza, falsificarea alegrilor și eliminarea opoziției politice, înlăturarea monarhiei și
instaurarea republicii la 30 decembrie 1947
 Stalinismul (1947-196) - România condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej: aplicarea
modelului sovietic comunist implicând Constituție autoritară, practici politice
comuniste(poliție politică, colectivizare, naționalizare,industrializare forțată, cultura și
învățământul sovietizat)
 Național - comunismul. România comunistă condusă de Nicolae Ceaușescu (1965-
1989)
 Construcţia democraţiei postdecembriste - revoluția din 1989 și revenirea la democrație,
evoluția politică după căderea comunismului
 Acțiuni militare și diplomatice la care participă domnitori medievali români: Mircea cel
Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și  Mihai
Viteazul
 Acțiuni militare și diplomatice la începutul epocii moderne în care sunt implicați
domnitori români: Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Șerban Cantacuzino
Războaiele ruso-austro-turce și impactul asupra statutului juridic al spațiului românesc 
Tratatul de la Adrianopol
 Regulamentele Organice
 Războiul Crimeei (1853-1856) și internaționalizarea problemei românești: Congresul de
pace de la Paris (1856), Convenția de la Paris(1858), Conferința de la Constantinopol
(1861) 
 Războiul de independență  (1877-1878) și Congresul de pace de la Berlin (1878)
 Opțiuni în politica externă după cucerirea independenței 
 Implicarea României în războaiele balcanice (1912-1913) 
 Neutralitatea (1914-1916) și aderarea la Antantă
 Programa pentru bacalaureat
Nr.
Tema din programa  Probleme de studiat 
crt
 Participarea la Primul Război Mondial (1916-1918) 
 Politica externă între cele două războaie mondiale (1919-1939)
 Participarea la al Doilea Război Mondial 

 Politica externă românească în perioada comunistă

România în perioada „Războiului  Perioada stalinistă și obediența față de linia impusă de Moscova
9.
rece”  Perioada național-comunistă și distanțarea față de linia Moscovei

Structura subiectelor de bacalaureat

Sunt trei subiecte obligatorii fiecare notat cu 30 de puncte + 10 puncte din oficiu. Deci avem 30 puncte x 3 subiecte =90 de puncte la care se
adaugă 10 puncte din oficiu. Rezulta 100 de puncte care se împart la 10 și rezultă nota finală. Deci nota 10 dacă sunt rezolvate corect toate
cele trei subiecte.
Structura pe subiecte având ca model varianta extrasă la sesiunea din august 2017
Subiectul I - 30 puncte
Conține 5 cerințe a căror răspunsuri se găsesc în cele două texte. 
Cerințele 1,2,4 și 5 presupun selectarea informațiilor dintr-una din cele două surse. Deci 2 cerințe cu răspunsuri din sursa A și  celelalte
cerințe c răspunsuri din sursa B. 
Exemplificare.
I 1.  Numiţi un stat căruia i se recunoaște independența în 1878, precizat în sursa B.
Se acceptă ca și corecte unul din următoarele răspunsuri:România, Serbia și Muntenegru. ATENȚIE! -Nu sunteți depunctați dacă menționați
toate cele trei state.
I 2. Precizaţi, din sursa A, o informaţie referitoare la ministrul de externe.
Trebuie să extrageți o frază care reflectă o informație despre ministrul de externe. „M. Kogălniceanu, care a devenit ministru de externe […],
a semnat convenția. […]”.
I.3. Menţionaţi cele două mari puteri la care se referă atât sursa A, cât și sursa B
OBSERVAȚIE- Această cerință presupune identificarea în ambele texte a informațiilor care se regăsesc atât în sursa A cât și în sursa B.
Cerința de acest tip include fraze precum  atât în sursa A cât și în sursa B. Un alt tip de cerință ce se regăsește la subpunctul 3 poate fi acela
în care vi se solicită să identificați o informație care se regăsește doar în sursa A și cealaltă informație în sursa B. În exemplul nostru trebuie
să identificăm două informații care se regăsesc atât în sursa A cât și în B.
Rusia și Imperiul Otoman
I.4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că guvernul a protestat față de acțiunile comandanților militari ruși.
OBSERVAȚIE- Cea mai ușoară cerință pe baza textului deoarece presupune menționarea literei sursei care face referire la problema
menționată. Un truc pentru a identifica rapid răspunsul este acela de a va uita la ce sursa face referire cerința următoare, adică cerința 5. În
exemplul nostru cerința 5 face referire la sursa B. Deci răspunsul la cerința 4 va fi A sau sursa A.
I.5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză,
respectiv efect).
OBSERVAȚIE- Este cerința care dă bătăi e cap elevilor. Aceasta presupune selectarea din aceeași sursă/text a două propoziții/fragmente,
unul exprimând cauza iar celălalt efectul. 
Rusia a voit să profite singură de victorie și a încheiat o pace separată cu otomanii, la San Stefano, în februarie 1878 (cauză) - Marile
puteri, mai ales Anglia și Austro-Ungaria, au protestat și s-a încheiat, ca urmare, o nouă pace, la Berlin, de pe urma căreia echilibrul era în
parte restabilit (efect) 
I.6. Prezentaţi două măsuri de consolidare a statului român modern, adoptate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, înainte de
evenimentele la care se referă sursele date.
Aceasta cerința se referă la informații din afara textului dar din materia pentru bacalaureat. Textele fac referire la războiul de independență și
recunoașterea internațională a independenței în 1878. Cerința face referire la perioada 1859- 1877, adică la perioada reformelor lui Alexandru
Ioan Cuza și instaurarea dinastiei străine. Deci putem alege două dintre reformele lui Cuza, instaurarea dinastiei străine și momentul adoptării
primei Constituții a României, cea din 1866.
I.7. Menţionaţi o asemănare între două acțiuni desfășurate de statul român în relațiile internaționale de la începutul secolului al XX-lea.
O asemenea cerință solicită identificarea unei asemănări dintre două sau mai multe fapte istorice, fenomene sau procese istorice.
O asemănare între două acţiuni desfăşurate de statul român în relaţiile internaţionale de la începutul secolului al XX-lea: consecinţa
războaielor din 1913 (al Doilea Război Balcanic) şi cel din 1916 – 1918 (Primul Război Mondial) este câştigarea unor teritorii –
Cadrilaterul în primul eveniment, provinciile Marii Uniri în al doilea.
SUBIECTUL II - 30 de puncte
Cerințele 1,2,3,4,5 presupun identificarea răspunsurilor în text.
II.1. Numiţi lupta precizată în sursa dată
Bătălia de la Câmpia Mierlei
II.2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată.
Răspunsul la acest tip de cerință nu se găsește implicit în text ci trebuie identificat anul la care se referă cerința. Apoi printr-un calcul se
deduce și secolul la care se referă sursa. În cazul nostru sursa face referire la o serie de fapte istorice ce se petrec în anii 1300 (adică la
evenimente ce au avut loc între 1387-1390) deci secolul XIV (14). Atenție la scrierea secolului doar cu cifre romane.
II.3. Menţionaţi domnul Țării Românești și o cauză a alianței acestuia cu polonezii, la care se referă sursa dată.
Mircea cel Bătrân; prevenirea unui atac din partea Ungariei şi ajutor militar în lupta cu aceasta.
II.4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la prevederile alianței dintre Țara Românească și Polonia, stabilite în 1390.
Oricare dintre:
a) Regele Poloniei poate ataca Ungaria numai după consultarea prealabilă a domnului muntean b) Orice tratat de pace încheiat între
conducătorii Ungariei şi Ţării Româneşti trebuie aprobat şi de regele Poloniei c) Statele care ar dori să adere la această înţelegere trebuie să
accepte prevederile stipulate în tratat
II.5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la omagiul depus de Petru Mușat, susţinându-l cu două informaţii selectate
din sursă.
După cum spune și sursa trebuie formulat un punct de vedere pe baza unor informații din text după care se menționează și fragmentele din
text ca un suport pentru susținerea punctului de vedere.
Atenţie! Punctul de vedere nu este personal ci, doar, pe baza sursei va fi construit; cele două informaţii care trebuie să sprijine punctul de
vedere vor fi selectate/transcrise/copiate cu ghilimele. Conform sursei date, domnul Moldovei Petru Muşat a depus omagiul regelui Poloniei,
Vladislav Jagiello, pentru a primi sprijin într-un eventual conflict cu statele duşmane. a) „În 1387, el [Petru Muşat] prestează [...] omagiu lui
Vladislav Iagello [...] recunoscându-l ca suzeran al său şi făgăduindu-i ajutor împotriva duşmanilor” b) „la rândul lui, şi regele Poloniei
trebuia să-l ajute pe domnul Moldovei împotriva duşmanilor” c) „Recunoaşterea suzeranităţii polone a fost o măsură de precauţie din partea
lui Petru”
II.6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii participă la acțiuni diplomatice în a doua jumătate a
secolului al XV-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)
Cerința de mai sus presupune argumentarea unei afirmații. Structura unei asemenea cerințe se compune din trei părți:

1. Argumentarea valorii de adevăr a afirmației: Afirmația....este adevărată deoarece..

2. Prezentarea faptului istoric relevant pentru susținerea afirmației
3. Concluzia 

Rezolvare
Afirmaţia conform căreia românii participă la acţiuni diplomatice în a doua jumătate a secolului al XV-lea este adevărată deoarece Ţările
Române, între sec. XV–XVI au dus o politică activă în sudestul Europei cu mijloacele diplomaţiei – când puteau evita lupta – dar şi cu
rezistenţa armată, când erau nevoite. Principalele lor obiective au fost apărarea independenţei, păstrarea integrităţii teritoriale şi a
independenţei. Prin atingerea acestora, Ţările Române s-au implicat în politica de
cruciadă târzie iniţiată de creştinătate. Curând după urcarea pe tronul Moldovei, Ştefan cel Mare recunoaşte suzeranitatea Poloniei asupra ţării
sale. Prin tratatul de la Overchelăuţi (1459), urmat de cel încheiat la Colomeea (1485), domnul Moldovei recunoaşte suzeranitatea regelui
polon, Cazimir IV în schimbul promisiunii ajutorului militar antiotoman. Acelaşi obiectiv este urmărit de Ştefan cel Mare şi în relaţiile cu
Ungaria, faţă de care domnul moldovean iniţiază o politică de apropiere, mai ales după lupta de la Baia (1467). Pe baza tratatului de alianţă
antiotoman, încheiat în iulie 1475, Ştefan primeşte garanţii că în cazul unui conflict antiotoman va primi sprijinul Ungariei. Alianţele
antiotomane ale Moldovei cu Polonia şi Ungaria s-au concretizat în anii următori. La 10 ianuarie 1475, în cadrul bătăliei de la Vaslui (Podul
Înalt), alături de cei 40 000 de oşteni moldoveni participă şi 15 000 secui, 1 800 de ardeleni trimişi de regele Ungariei, precum şi 2 000 de
oşteni trimişi de regele Poloniei. Aşadar, prin tratatele încheiate cu ţările vecine, românii participă la acţiunile diplomatice din Sud-Estul
Europei.
SUBIECTUL III - eseul 
Acest tip de subiect presupune elaborare unui text pe o anumita tema. Este un eseu structurat deoarece sunt furnizate criterii de care trebuie
tinut cont pentru a elaora eseul si a doza informatiile ce trebuiesc prezentate in eseu. Eseul este o lucrare de sinteza ce presupune valorificarea
informatiilor din mai multe teme dar care au o legatura intre ele. Un asemenea eseu este structurat pe trei elemente: 

 Introducere legat de importanta temei sau informatii premergatoare temei de tratat dar legate de tema
 Cuprins - prezentarea propriu-zisa a temei pe baza cerintelor enuntate in subiect
 Concluzii legate de importanta sau impactul fenomenelor/faptelor/proceselor istorice prezentate anterior

Prezentarea eseului model din varianta

Introducere
În perioada comunistă (1948 – 1989), România a fost condusă de Partidul Comunist Român, numit între 1948 şi 1965 Partidul Muncitoresc
Român. Lideri ai acestui partid au fost Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945 – 1965) şi Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989). Partidul era condus
dictatorial. Organele reprezentative, Congresul şi Comitetul Central, nu aveau o funcţionare democratică. Ele nu făceau decât să aprobe
măsurile propuse de liderul partidului. Spre deosebire de partidele democratice, unde puterea acţionează de jos în sus, în partidele totalitare
puterea acţionează de sus în jos;
Etapele regimului comunist în România (1948 – 1989):
a) regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948 – 1965);
b) regimul naţional-comunist al lui Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989).
Cuprins
Principalele măsuri interne adoptate de noul regim impus în România, ce au la bază înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea de stat
(generalizată în toate sectoarele de activitate), sunt naţionalizarea şi colectivizarea: naţionalizarea mijloacelor de producţie (întreprinderi
industriale, miniere, bancare, asigurări, transporturi, comerţ, farmacii, teatre etc.) s-a făcut prin Legea din 22 iunie 1948; în prima etapă a
naţionalizării au fost confiscate peste 1.000 de întreprinderi industriale şi miniere, cu capital românesc sau străin; colectivizarea agriculturii
(1949 – 1962): model sovietic, s-a făcut forţat, prin propagandă, arestări, deportări. Ţăranii s-au opus prin revolte, răscoale, rezistenţă armată
în munnţi. Sunt arestaţi şi trimişi în procese publice aprox. 80.000 de oameni. A fost distrusă elita satului românesc (chiaburii). 96% din
terenurile arabile au fost trecute în proprietatea statului;
Politica externă a României, în perioada stalinismului, a evoluat de la subordonarea totală faţă de URSS, în perioada 1948 – 1958 (membru
fondator al CAER – 1949 şi al Tratatului de la Varşovia – 1955), spre o politică independentă atât faţă de URSS, cât şi faţă de alte puteri.
România a sprijinit intervenţia armatei sovietice împotriva revoluţiei din Ungaria (1956), care pornise pe calea unor reforme democratice,
punând la dispoziţia trupelor infrastructura rutieră şi feroviară, mijloacele de propagandă internă şi externă şi chiar un loc de detenţie pentru
reformatorul Imre Nagy. După restabilirea regimului prosovietic, activişti ai Partidului Muncitoresc Român au contribuit la reorganizarea
Partidului comuniştilor maghiari. Regimul Ceauşescu a evoluat de-a lungul celor 25 de ani într-un mod divergent faţă de alte regimuri
comuniste din Estul Europei. Dacă la sfârşitul anilor ’60 era unul dintre cele mai liberale regimuri, atât în interior, cât şi în relaţiile externe
(distant faţă de Moscova, întreţinea relaţii privilegiate cu Occidentul), spre sfârşitul anilor ’80 a ajuns un regim ce amintea de cel stalinist,
caracterizat prin represiune internă, neglijarea nevoilor populaţiei, izolare în relaţiile internaţionale, lipsă de legitimitate în ochii propriilor
cetăţeni. O cauză a acestei evoluţii/involuţii rezidă chiar în politica independentă faţă de Moscova. Dacă până prin 1985 aceasta a fost un
avantaj, deoarece S.U.A. încuraja orice breşă apărută în blocul comunist, după acest an, când la conducerea U.R.S.S. a venit reformatorul
Mihail Gorbaciov, avantajul a devenit un dezavantaj. Americanii aveau un interlocutor valabil chiar la Kremlin, care promova reforme în
sensul democratizării, respinse de Ceauşescu. Izolat pe plan internaţional, detestat de populaţie, acesta a fost înlăturat în urma Revoluţiei din
decembrie 1989.
Sistematizarea rurală a fost unul dintre planurile aberante ale regimului. Această măsură avea în vedere comasarea unor sate, ceea ce însemna
abandonarea lor de către ţărani şi mutarea acestora în complexe agro-industriale (comune mari, în care oamenii să locuiască la blocuri,
continuând în acelaşi timp activităţile agricole). Fostele sate ar fi urmat să devină terenuri agricole. Această măsură ar fi dus la dispariţia
civilizaţiei ţărăneşti, şi aşa grav afectată de procesul de colectivizare.
Un fapt istoric ce susţine afirmaţia potrivit căreia criza economică a anilor ’80 a fost determinată de politica greşită a lui N. Ceauşescu este
angajarea unor resurse financiare uriaşe către investiţii megalomane, în condiţiile neglijării producţiei de bunuri de larg consum. În contextul
forţării exporturilor pentru plata datoriei externe, puţinii bani disponibili pentru investiţii au fost folosiţi la construcţii gen Canalul Dunăre-
Marea Neagră, Centrul civic din Bucureşti (inclusiv Casa Poporului), Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre-Bucureşti etc. Acestea erau investiţii
uriaşe, disproporţionate faţă de posibilităţile financiare reale ale ţării. Astfel s-a ajuns la penuria de alimente şi medicamente, întreruperea
regulată a curentului electric, insuficienţa agentului termic pe timpul iernii, în marile oraşe. Lipsa de popularitate a regimului era alimentată şi
de contrastul dintre realitatea socială şi propaganda deşănţată care proclama bunăstarea întregului popor. Politica externă a României în
timpul naţional-comunismului a trecut de la deschiderea faţă de Occident din anii destinderii (1965 – 1971), când Nicolae Ceauşescu este
primit în Occident (S.U.A., Marea Britanie, Franţa) şi primeşte vizitele şefilor de stat occidentali (Charles de Gaulle în 1968, Richard Nixon
în 1969), la izolarea din anii ’80 datorată schimbării doctrinei de politică externă a S.U.A. şi a refuzului aplicării reformelor promovate de M.
Gorbaciov în U.R.S.S. (perestroika şi glasnosti).
Concluzii
Dovedit nepotrivit cu evoluţia politicii internaţionale şi, mai ales, datorită lipsei de legitimitate a cuplului Ceauşescu în faţa membrilor de
partid şi a publicului larg, a scăderii dramatice a nivelului de trai, regimul comunist din România este înlăturat prin Revoluţia din dec. 1989.
Astfel începe tranziţia spre democraţie şi economia de piaţă/capitalistă.