Sunteți pe pagina 1din 3

1.

1 Trecerea in revista a surselor relevante


Importanța tot mai mare a informațiilor nonfinanciare referitoare la imobilizările
necorporale a fost explicată în anul 2011 de Arvidsson. Totodată acesta a studiat eforturile
managerilor de a identifica și de a explica rolul activelor intangibile în cadrul procesului de
creare a unei valori adăugate în strategiile societății. Nevoia societății de a raporta voluntar
realitatea, a condus la încercarea de a diminua asimetria informațională din setul de situații
financiare tradiționale.1
Bianchini susține că sistemul economic la nivel global va deveni tot mai mult un
sistem al „ideilor şi inovaţiilor tehnologice”. Acesta arată intr-un studiu empiric, cum în
ultimii douăzeci de ani, țările dezvoltate au trecut de la o economie în care resursele materiale
generau un avantaj competitiv, la o economie în care performanța este condiționată de
resursele necorporale, imateriale.2
Cele mai des întâlnite cazuri care crează probleme profesiei contabile cu privire la
recunoașterea, evaluarea și contabilizarea imobilizărilor necorporale, au fost surprinse de
E.K. Jermakowicz și B.J. Epstein.3 Aceștia au oferit soluții relevante la cazuri reale și
ipotetice, în conformitate cu cerințele standardelor de raportare IFRS, atât pentru clarificarea
diverselor situații care generau neclarități sau confuzii, precum motivele care au influențat
decizia unei societăți de a nu supune o imobilizare necorporală, amortizării, cât și pentru a
descoperi noi metode de contabilizare, de calcul sau noi raționamente cu privire la
imobilizările necorporale.
Alte studii vizează capitalul intangibil care este confundat de cele mai multe ori cu
activele imateriale și nu ca parte component din capitalul intangibil. Proiectul Meritum,
subliniază ideea conform căreia imobilizările necorporale aparțin capitalului intelectual, fiind
susceptibile a fi recunoscute drept active doar dacă sunt satisfăcute criteriile de recunoaștere
cerute de standardele IFRS.4 Totodată, există studii care demonstrează corelația între
performanța unei societăți și raportarea capitalului uman, ca parte a capitalului intelectual,
identificând o legătură pozitivă. 5 Aceeași legătură a fost identificată și de către autori
spanioli, folosind alți indicatori în studiile lor, și ajungând să confirme necesitatea
cuantificării resurselor umane. 6
Existența elementelor intangibile care crează clar plusvaloare unei societăți, dar care
nu satisfac criteriile de recunoaștere, cum ar fi capitalul intelectual, neprezentat în nicio

1
Arvidsson, S., (2011), “Disclosure of non-financial information in the annual report: A management-team
perspective”, Journal of Intellectual Capital, Vol. 12, pg. 278-299
2
Bianchini, M., Mironiuc, M. (2008). “Social Responsibility and Environmental Ethics – Elements of the
Ecological Culture in 21st Century Organizations: A study on Romanian companies”, Munich Personal Archive,
valabil online la adresa: http://mpra.ub.unimuenchen.de/9423/
3
Epstein, B.J. & Jermakowicz, E.K.. Wiley IFRS 2007: Interpretarea și Aplicarea Standardelor Internaționale de
Contabilitate și Raportare Financiară, BMT Publishing House
4
The MERITUM project (2001), accesat pe data de 12.04.2020, valabil online la adresa:
http://www.pnbukh.com/files/pdf_filer/FINAL_REPORT_MERITUM.pdf, pg 13-16
5
Phusavat, K., Comepa, N., Lutek, A.S., Ooi, K.B. (2011). “Interrelationships between intellectual capital and
performance: Empirical examination”, Industrial Management & Data Systems, Vol. 111, Iss: 6, pg. 811-830
6
Ruíz,M., Gutiérrez,J., Martínez-Caro,E., Cegarra-Navarro,J. (2017). Linking an unlearning context with firm
performance through human capital, European Research on Management and Business Economics, vol 23, pg.
16-22
declarație fiscală sau financiară, i-a impins pe autori să facă cercetări asupra importanței pe
care o alocă activelor ascunse ale unei societăți.7 Anghel I. a studiat gradul de importanță
alocat imobilizărilor necorporale de companiile listate la BVB, alegând un eșantion de 15
companii. Acesta a ajuns la concluzia că sistemul contabil din România acordă o importanță
redusă valorii imateriale.8
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare, un element foarte important al imobilizărilor
necorporale, au fost studiate la nivel național de Gârbină și Bunea, astfel că, doar cheltuielile
din faza de dezvoltare vor putea fi capitalizate, în timp ce cheltuielile de cercetare vor fi
înregistrate întodeauna drept cheltuieli ale perioadei9, condiții impuse de standardele
internaționale și normele naționale. Precob a explicat influența capitalizării cheltuielilor
asupre rezultatului societății, considerând capitalizarea o metodă de amânare a cheltuielilor
până la momentul obținerii veniturilor estimate.10 La nivel international, există numeroare
studii care evidențiază legăturile existente între cheltuielile de cercetare-dezvoltare ale
societăților și performanța de piață a acestor societăți, dar și a câștigurilor obțiune pe seama
acestor cheltuieli(Chan, Su, Kesinger, M. J)11
N.Feleagă și L. Malciu explică interzicea înregistrării imobilizărilor necorporale
generate intern, singura excepție fiind cheltuielile de dezvoltare. Totodată este interzisă
înregistrarea forndului comercial produs în cadrul societății, motivul principal fiind
imposibilitatea distingerii cheltuielilor activității curente de cheltuielie efectuate pentru
producerea activului intangibil.12
Înregistrarea în contabilitate a fondului comercial pozitiv, a fost evidențiat de
E.Iordache, menționând că acest lucru este posibil doar în contextul achizițiilor de afaceri, în
urma consolidării situațiilor financiare.13 Specialiștii în determinarea valorii fondului
comercial susțin că în urma unei combinări de întreprinderi, există posibilitatea ca fondul
comercial să fie descompus ca surplus de plăți realizate peste valoarea activului net,
reevaluare, imobilizări intangibile recent identificate, fond comercial generat intern și
sinergiile care există între firma care cumpără și firma cumpărată.14
Bloom își explică viziunea conform căreia, fondul comercial în viitor va avea
valoarea dominantă în cadrul activelor multor societăți, iar în momentul în care investitorii
vor întreba directorul economic în ce au investit banii, acesta va răspunde în fondul comercial
al societății.15

7
Gîju,G.C., Radu,V., Grigore, A.M. & Vlădaia, M.L.(2012). From visible to hidden intangible assets, Procedia -
Social and Behavioral Sciences, vol. 62, pg. 683-689
8
Anghel,I.(2008). Intellectual Capital and Intangible Assets Analysis and Valuation, Theoretical and Applied
Economics, vol. 3, pg. 75-84
9
Gîrbină, M.M. & Bunea, Ș.(2007). Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS,
ed. a III a, vol 1, CECCAR
10
Precob,C.I. (2014). Considerații referitoare la capitalul intangibil al companiilor românești, Audit Financiar,
vol. 1, pg. 39-45
11
Chan, Su, Kesinger, M. J.,(1992) „The market rewards promising R&D and punishes the rest”, Journal of
Applied Corporate Finance, No. 5, pg. 59-66
12
Feleagă, N. & Malciu, L.(2004). Recunoaștere, evaluare și estimare în contabilitatea internațională, CECCAR
13
Iordache,E. (2013) Recunoașterea fondului comercial negativ, Practici de audit, 4, 11-14
14
Zanoni, B. A., Routledge, T., Francis, N.E. (2011) „Accounting for goodwill”, The International Journal of
Accounting, nr. 46, pg. 351-360
15
Bloom, M. (2011), „Double accounting for goodwill: A problem redefined”, The British Accounting
Review, nr 43, pg. 78
Cei mai mulţi specialişti consideră că fondul comercial obţinut dintr-o combinare de
întreprinderi poate fi descompus ca surplus de plăţi efectuate peste valoarea activului net,
sinergiile existente între firma achiziţionată şi firma care achiziţionează, reevaluarea, activele
necorporale recent identificate şi fondul comercial generat intern (Zanoni, Taylor & Francis,
2009).