Sunteți pe pagina 1din 3

LATINITATE SI DACISM

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat
cultura si literatura româna.

1.Dacismul este un curent în istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin


absolutizarea si implicit mitizarea contributiei dacilor la formarea poporului român.
Acesta îsi face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si
pentru mitologia din spatiul traco-dac.
Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales în perioada
interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista.

2.Latinitatea este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a


civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de catre romani.
Ideea de latinitate începe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor – secolele XVI –
XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.
Atinge apogeul prin reprezentantii “Scolii Ardelene” (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior).
Care este originea poporului si a limbii române?
Exista 2 teorii
• Originea latina ce atrage prin prestigiul istoric al Imperiului Roman si care compenseaza
o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur
SAU…
• Originea daca a carei popularitate se explica prin misterul unei civilizatii prea putin
cunoscute, dar si prin fascinatia arhaicului

Astazi se accepta în general ca istoria veche a românilor este expresia unui proces de
sinteza daco-romana și a unui proces de integrare si de asimilare a elementului migrator.
Potrivit majoritatii cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba româna este
rezultatul actiunii conjugate a mai multor straturi: elementul dac, roman/latin si migrator.

Originea limbii române este legata de originea poporului si a unitatii limbii române în
diverse zone în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a format din limba latina
populara adusa în Dacia si dezvoltata pâna în zilele noastre.
Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa cucerirea Daciei de catre romani în urma
razboiului din 105-106.
Latina s-a impus rapid, deoarece romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic; bastinasii
erau interesati sa o învete pentru ca limba latina era limba oficiala. Romanii erau interesati ca
localnicii sa stie limba latina pentru a putea stapâni.

1
• Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum vorbeau dacii. Nu avem nicio propozitie. A
fost descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la Iezerov (inel cu un disc); pe patru
rânduri sunt 76 de litere grecesti; nu sunt semne între cuvinte; nu stim de unde începe si
unde se sfârseste cuvântul.
• S-a pastrat din daca o lista de nume de plante, nume de persoane, nume de locuri,
nume de ape (Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut, Nistru, Cerna, Siret, Somes, Cris, Timis,
Motru, Jiu etc).

Mituri fondatoare ale poporului roman (dupa G. Calinescu)


 Mitul etnogenezei: Dochia si Traian povesteste despre formarea poporului român:
unirea dacilor cu romanii, Dochia fiind fiica lui Decebal. Voind sa scape de Traian, ii
cere lui Zamolxis sa o transforme intr-o batrana pastorita cu o turma de oi.
 Mitul erotic: Mitul Zburătorului- un “Cupidon al dacilor”.
 Mitul jertfei pentru creatie: Mesterul Manole
 Mitul pastoral: Miorita

Sustinatori ai latinitaţii
Letopisetele lui Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce.
• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor nostri cronicari,
Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în
Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti
de la Râm se trag ».
Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche, un adevarat laitmotiv în
cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir,
Samuil Micu, la Gheorghe Sincai si la altii.
 Scoala Ardeleana = sustinea latinitatea prin exagerari, deoarece nu recunostea originile
dace ale românilor.

Sustinatori ai dacismului
 Lucian Blaga prin articolul „Revolta fondului nostru nelatin” din revista ”Zamolxe”.
”Avem însa si un bogat fond slavo-trac, exuberant si vital, care, oricât ne-am împotrivi, se
desprinde uneori din corola necunoscutului rasarind puternic în constiinte.”
• B.P.Hasdeu prin lucrarea „Perit-au dacii?” din 1860, în care punea la îndoiala latinismul
românilor si linia trasata de Scoala Ardeleana catre o directie cu totul noua: originea
geto-daca a poporului român.
• Istoricul Vasile Pârvan prin opera „Getica” – realizata pe baza studiilor si descoperirilor
arheologice din acea vreme
• Mihai Eminescu în poezia „Memento mori” ( „Nu uita că vei muri”)

2
• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe pozitii adesea
opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite, direct sau indirect, ca suport
argumentativ pentru diferite antinomii: traditie-modernitate, spirit national-
cosmopolitism.

Concluzie
• Limba româna provine din limba latina vorbita în partile de est ale Imperiului Roman, dar
nu continua direct limba latina clasica, ci latina populara. Ea face parte din familia
limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi nationale, altele au ramas limbi
regionale sau chiar au disparut. În timp, limbile se modifica, iar când se acumuleaza
modificari ale limbii, astfel încât varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori, se
poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita azi este rezultatul modificarii
limbii latine vulgare în decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi
modificari si în anii ce vor urma, dar originea sa va ramâne întotdeauna limba latina
populara.