Sunteți pe pagina 1din 3

Chivaran Gabriel Alexandru

Anul I Doctorat – Stiinta sportului si educatie fizice

Caracteristicile efortului aerob

In timpul antrenamentului sportiv, in functie de intensitatea efortului, producția de


energie este modificata , pe baza compusilor macroergici si a glicolizei anaerobe.De aceea aceste
eforturi se numesc anaerobe, sunt de foarte scurta durata si se desfasoara in datorie de
oxigen,care poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de motivaţia sportivă, de starea de
antrenament si este platita la sfarsitul efortului.
Eforturile de intensitate mică, medie sau submaximală si de lungă durată pot fi realizate
cu ajutorul energiei produsă pe cale aerobă, utilizând glucoza, glicogen, acizi grasi liberi,
proteine în diferite proporţii dictate de intensitatea si durata efortului. Aceste eforturi se numesc
aerobe si se desfasoara in conditii de echilibru real sau aparent intre cerintele si aporturile de
oxigen.

Capacitatea aeroba de efort

Masurarea capacitatii aerobe de efort in principiu este usor de facut. Dupa conectarea
sportivului la sistemul on-line de masurare a schimbului de gaze la nivelul plamanilor, acesta
este supus la un efort a carui intensitate este marita treptat.
Sistemul computerizat de masurare a consumului de O2 si eliminarilor de CO2 este foarte
practic dar din pacate, datorita costului, aproape inaccesibil fiecarui cabinet de medicina sportiva
sau chiar spital. Nivelul consumului de O2 in punctul in care sportivul inceteaza efectuarea
exercitiului este considerat capacitatea maxima de consum a oxigenului.Totusi se impune
precizarea ca, factorul motivational poate influenta foarte mult aparitia momentului in care
sportivul cedeaza.
 In cadrul ambelor metode aerul este colectat prin intermediul unui dispozitiv introdus in
gura sportivului.
 Foarte important este alegerea exercitiului folosit in estimarea consumului maxim de O2.
Si anume, alergatorii vor alerga (banda rulanada este cea mai des folosita), inotatorii vor inota si
asa mai departe. Rationametul care sta la baza acestei afirmatii este acela ca, nivelul consumului
de O2 in timpul efortului fizic este determinat de marimea si numarul grupelor musculare
angajate in efort cat si de coordonarea contractiei acestora in timpul efortului. O coordonare buna
Chivaran Gabriel Alexandru
Anul I Doctorat – Stiinta sportului si educatie fizice

obtinuta in timp, va creste eficienta cu care muschii se contracta, eficienta care se reflecta intr-un
consum mai scazut al oxigenului pentru aceeasi intensitate de efort.
Evaluarea capacitatii de efort aerobe se face prin masurarea consumului maxim de oxigen
care ajunge la muschi in unitatea de timp si se realizeaza prin metode directe si indirecte.

Spiroergometria :

Se folosesc analizoare de gaze pentru masurarea gradientului dintre aerul inspirat si cel
expirat iar efectuarea efortului se realizeaza cu cicloergometrul sau covorul rulant, care au
posibilitatea de a coantifica activitatea prestata.
Cicloergometrul este o bicicleta speciala la care roata miscata de pedale este franata dupa
dorinta.Intensitatea efortului se modifica pein schimbarea frecventei de pedalare, a franarii rotii
sau prin ambele procedee.
Covorul rulant este un aparat la care un sistem de role misca suprafata pe care sta
subiectul.Acesta trebuie sa mearga sau sa alerge in sens opus, cu aceasi viteza cu care se
deplaseaza covorul.Intensitatea efortului se poate modifica prin schimbarea vitezei covorului,
prin inclinarea acestuia sau prin ambele procedee.
Aparatele de masurare a schimburilor respiratorii, respectiv masurarea consumului de
oxigen, pot fi cu circuit inchis sau deschis.Cea mai utilizata este aparatura cu circuit
inchis.Aparatul permite masurarea ventilatiei pulmonare si in paralel analiza O2 si CO2. Prin
metode directe pot fi determinate si :
- oxigen/puls (VO2 max/ FC max) care reprezinta consumul maxim de oxigen
corespunzator fiecarei contractii cardiace in timpul efortului.
- economia ventilatorie- cu ajutorul echivalentului ventilator ;
- economia metabolica de efort- cu ajutorul lactacidemiei ;
Metodele indirecte se realizeaza prin calcularea consumului maxim de oxigen(VO2 max)
pe baza relatiei lineare dintre FC si consumul de oxigen la o intensitate submaximala a efortului
in baza stabila.
In Institutul de Medicina Sportiva se practica testul IMS cu urmatoarea componenta :
Chivaran Gabriel Alexandru
Anul I Doctorat – Stiinta sportului si educatie fizice

Proba clino-ortostatica :
Urmareste reactia de adaptare vegetative a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale.
Se masoara FC si TA in clinostatism, apoi dupa un min de ortostatism in aceasta pozitie
si se noteaza valorile respective.Se apreciaza astfel reactivitatea cardio-vasculara de repaus a
activitatii vegetative.
Testul Astrand-Ryhming :
Subiectul executa un efort submaximal de 6 minute prin folosirea :
- scaritei la inaltimea de 40-50 cm si fixarea ritmului la metronom in functie de
intensitatea efortului propus si greutatea subiectului ;
- cicloergometrului cu rotatia de 40-80/min si intensitate optima de lucru pentru
obtinerea starii stabilite.Aceasta variaza in functie de cerintele sportivului practicat.
In ultimele 10 sec de pedalare se masoara frecventa cardiaca.Valoare respectiva se
inmulteste cu 6 obtinand astfel FC/min.
Testul IMS se repeta de 2 sau de 3 ori pe an permitand aprecierea in dinamica
capacitatii aerobe de efort si a reactivitatii cardio-vasculare de repaos si efort.

Bibliografie

1. Bangsbo J. Krustrup P. Gonzales A. J. And Saltin B. ATP productia si eficienta muschiilor


scheletului uman in timpul exercitiilor intense: efectele exercitiilor anterioare, 2001

2. Barstow T.J. & Mole P. Caracteristicile lineare si non-lineare ale oxigenului in timpul
exercitiilor grele, 1991

3. Berne R.M. Levy M. N. Koeppen M.B. and Stanton A.B. Psihologia. Copyright Elsevier,Inc.
2004

4. Ferguson R.A. Krustrup P. Kjaer M, Mohr M. Ball D & Bangsbo J. Efectul temperaturii
asupra randamentului energiei muschiilor scheletului in timpul exercitilor dinamice ale
genunchiului, 2004

5. Dragan I., Dr. Ionescu A., Medicina sportiva