Izolarea : instrument temporar de păstrare a integrității

A trebuit parcă să vină primăvaralui 2020 pentru ca omenirea să afle de la piesele de artă din depozitele
muzeelor, de la incunabule ori volumele princeps din depozitele bibliotecilor ce este aceea izolarea și cum aceasta
este cea mai sigură șansă de a supraviețui fără a-si pierde din atribute . Rațiunea de a fi a unei opere este aceea de
a trezi admirație, de a fi contemplată, de a îndemna la reflexie după cum pentru Umanitate rațiunea de a fi este
libertatea,la exercițiul contemplerii renunță o operă de artă când se alege conservare, la libertate am renunțat atât
de mulți dintre noi alegând izolarea cu speranța că în răstimpul asumat nu ne vom pierde sentimentul prieteniei, al
compasiunii, al solidarității, toate trăsături care ne innobilează și ne marchează. Rămâne de văzut dacă izolarea a
fost capabila să pastreze nealterate prerogative ce îmi place să cred ne definesc, pentru că dacă vom ieși din izolare
mai egoiști , mai obtuzi, mai meschini ori mai mediocrii totul a fost în zadar.
COVID 19 a închis școlile, COVID 19 a făcut inutile sălile de spectacole, bibliotecile dar și muzeele. Cultura a fost
amenințată de a fi pusă între paranteze, câtă vreme socializare a fost radical și brutal proscrisă, patul germinativ pe
care aceasta înflorea și se dezvolta fiind dramatic pus în primejdie. Mediul virtual a fost cu siguranță paliativul
salvator, el ne-a permis să mergem la teatru, la concerte, să citim ori să admirăm în continuare opere de artă.
Mediul virtual ne-a ajutat să socializăm, să cerem ori să dăm ajutor, să aderăm ori să ne împotrivim, să fim solidari,
el ne-a permis să ne exprimăm compasiunea, să fim reflexivi, să încercăm a găsi răspunsuri la dilemene, la spaimele,
la angoasele ce ne apăsau. În lipsa comunicării virtuale pandemia ne-ar fi întors în grotă. Până să se descopere un
vaccin, până să se găsească un tratament, internetul, telefonia, televiziunea va prezerva umanitatea în coordonate
nealterate, aceste instrumente se dovedesc apte să ne panseze neliniștile, să ne întrețină speranța, limbajul binar,
înlănțuirea de zero și unu dau sens într-un mod aproape miraculos umanității. În aceste momente când izolarea a
fost imperativă, mediul virtual a păstrat speranța, păstrandu-ne în acest fel - oameni.
Din postura în care mă găsesc sunt aplecat să meditez asupra unui tip aparte de izolare , aceea din spatele
operelor de artă expuse, din spatele expunerii permanente a Muzeului de Artă Craiova și care se află într-o aproape
perpetuă recluziune. Gândul mă poartă către enormul patrimoniu cultural păstrat, prezervat, conservat dar de fapt
izolat al depozitului de artă. Se întâmplă ca din când în când câte o reselectare valorică, câte o modă ori curent de
revalorizare să scoată la lumină câte o piesă, câte un autor, se întâmplă din când în când ca un curator vizionar să le
zmulgă fie și temporar din uitare, atunci se orchestrează un întreg proces pentru ca lucrări de excepție să
părăsească azilul confortabil care le păstrează nealterate atributele, acela al depozitului pentru a intra pe simezele
unor expuneri naționale ori internaționale. Putem aminti aici câteva piese și autori care au văzut vremelnic lumina
rampei după care și-au reluat inexorabila postură de izolat în depozitul de artă.
În anul 2010 Ion Ţuculescu ,Anton Ventzel, Petre Alexandrescu, Isidor Selagianu , în 2011 Petre Alexandrescu si
Alexandru Eliescu și în anul 2015 Francisco de Avila participa cu lucrări extrem de importante la saloanele nationale
de restaurare.În anii 2015-2017 poposesc la Pavilionul de artă ART SAFARI din București Ion Țuculescu, Dumitru
Gheață, Eustațiu Stoenescu, Corneliu Michăilescu, Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Nicolae Grant și Jules Perahim.
În anul 2016 Eugen Drăguțescu participă la Roma intr-o expunere de înalt nivel. Cea mai notabilă prezență este
aceea a lui Corneliu Michăilescu cu lucrarea Floare de lotus la Expoziția ”Tristan Tzara – L’homme
Approximatif”organizată la Strasbourg in anul 2015. Toate aceste lucrări dar și altele de valoare comparabilă, care
din lipsă de spațiu de expunere vor fi expuse în viitor publicului, în modalitate de expunere excepțională pentru o
perioadă limitată de timp în care, sunt încredințat, vor fi atracția nr. 1 a Muzeului de Artă Craiova. Post pandemie
muzeele vor trebui să își regândească statura culturală. Pe moment doresc să explorăm la Craiova două piste una
deja demarată și anume deschiderea către mediul virtual, azi oricine putând să viziteze cladirea muzeului și să-i
admire in integralitate sau în detaliu expunerea, cea de a doua fiind deschiderea selectivă a depozitelor.
Am certitudinea că în lipsa tranparenței depline cultura secolului XXI își va pierde atributul de ferment civilizator
lucru care sper nimeni nu și-l dorește.