Cealalta față

Turistului captiv canonului comercial impus de o agenție turistică preocupată să îi dirijeze pașii conform unui timing
masurat în minute îi este greu, dacă nu imposibil să emită opțiuni personale. Dar fiind vorba despre India, țară în
care timpul cunoaște adesea stranii sincope chiar si pentru un european balcanic asemenea mie mi-am luat
libertatea de vizita Muzeul National de Arta Moderna din Delhi capitala unui stat cu peste un miliard de locuitori
despre care prezumam că ar avea lucruri admirabile de prezentat. L-am gasit adăpostit într-un grup de clădiri alipite
tentacular într-un areal aerisit presarat cu piese interesante de sculptură modernă. Surpriza neplăcută a venit când
am descoperit că oferta nu era doar modestă plastic ori ideatic dar mai ales inabil, stangaci prezentată. Nu vreau
glossez asupra sentimentului de frustrare resimțit pentru că totuși nu am părăsit locul pradă dezamăgirii. Aveam să
descopăr intr-un pavilion distinct, dedicat expunerilor temporare un artist exemplar, de o rară efervescență, un
artist francez, Gérard Garouste într-o desfășurare amplă de o exceptională încărcătură artistică prezentată
impecabil într-un spațiu generos. Curatorul expoziției, Jean Jacques Aillagnon, avea girul Institutului Cultural
Francez și cănd spui Franța spui desigur știința punerii în valoare a artei dusă la superlativ.

Gérard Garouste artist născut în Paris în anul 1946 este una dintre personalitățile artistice emblematice ale
momentului, pictor și sculptor obsedat de originile culturii europene și deopotrivă de miturile transmise prin
moștenirea lăsată de vechii maeștrii. Reprezentat incepand din anul 1980 de un celebru comerciant american Leo
Castelli va expune în întraga lume , în SUA , Germania, America Latina, Italia , este pezent în mari colecții private
precum și în colecții publice. Expoziția acoperă un interval de timp larg ce începe cu anii 1980 și este expresia unei
amalgamări mitice între cultura creștină și cea iudaică. Pe parcursul întregii sale opere sunt curente trimiterile către
clasici precum Dante , Rabelais, Cervantes , Goethe, Kafka ori Marquez și să nu omitem referințele antice grecești,
biblice ori din talmudice.
Astazi Gérard Garouste realizează o pictură fabuloasă și enigmatică, face portrete care contrazicând perceptele
genului sunt deconcertante grație simbolismului lor funciar Opera sa este o permanentă descompunere de imagini
și termeni emanând fascinant intrebari legate de origini, de timp și mai ales de succesiunea acestuia. În termeni
adeseori ludici suntem martorii unei abordări figurative ce imbină insolitul regnului animal cu caracterul uman. Sunt
expuse în Muzeul Național de Arta Modernă din Delhi câteva suite de portrete care într-o maniera suprarealistă
comenteaza predilect decupaje aparținând unor zone culturale diferite pentru a gerera noi și noi sensuri. Trimiterile
curente către Talmud, către legendele și istorisirile sale adesea stranii sunt aproape constant abordate într-o notă
hilară, stranie, surprinzător vioaie, referința filozofică este mereu prezentă cu o măsurată doză de ironie.

In pictura lui Gérard Garouste găsim reflectată, intr-o maniera de interpretare univesală și atemporală, dragostea,
înțelepciunea și foarte adesea chiar nebunia și aici parcursul biografic asumat al artistului ne dă suficient temei în a
susține afirmația. Având drept iluștii predecesori pe un El Greco, un Velasquez și chiar mai departe un Piero della
Francesca se sprijină pe aceștia atunci când produce o artă opusă artei conceptuale. Principiul pe care se bazeaza
este acela că un tablou aparține nu atât celui care l-a realizat ci mai ales celui care îl privește și din acesta cauză
mărturisește ca pictează mult prea puțin pentru sine și mai ales pentru ceilalți ghidat permanent de principiul că
arta nu este un scop în sine ci un intrument de acces la cunoaștere câtă vreme reușește să releve inexprimabilul
care, altfel, ar rămâne definitiv ascuns.

Am reținut drept emblematica lucrarea Phelegyas Dante si Virgiliu o pictura de mari dimensiuni aparținînd
Muzeului Centrului Pompidou în care este reprezentat personajult mitologic despre care știm că l-a condus pe
Dante și Virgiliu dincolo de râul Styx în lumea de dincolo.

Cealalta față nu este doat titlul expoziției, este titlul unei simfonii plastice ce a a dat sens unui moment care
amenința să fie derizoriu al unui parcurs presărat altfel cu multe momente de veritabil extaz.