Sunteți pe pagina 1din 183

Conceptul de prevenire a incendiilor

1. Argumentarea conceptului de prevenire a incendiilor pag.5

2. Formele muncii de prevenire a incendiilor ' pag.6

Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pag.8

1. Continut,scop,obiective si elemente componente pag.8


2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor intr-o unitate pag.8
3.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca pag.8

Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor pag.9

1. Marimi si unitati de masura pag.9


2. Greutati volumetrice specifice pag.10
3. Arii si volume pag.12

4. Valorile unor marimi din caldura,mecanica,electricitate,chimie si hidraulica,folositoare pompierilor pag.13

Procese de oxidare si arderi pag.21

1.Oxidarea pag.21
2. Arderea pag.22
3. Aprinderea pag.23
4. Autoaprinderea pag.23
5.Inflamarea pag.24
6. Autoinflamarea pag.25
7. Explozia pag.26
8. Rabufnirea pag.26
9.Substante cu actiune reciproca pag.26

Incendiul si dezvoltarea lui pag.27

1. Viteza de ardere pag.27


2. Evolutia si temperatura incendiului.Produsele de ardere pag.28
3. Propagarea incendiului,schimbul de gaze si ventilarea spatiilor incendiate pag.30

Aprecierea pericolului de incediu pag.32

1. Pericolul de incendiu pag.32


2. Parametrii pericolului de incendiu pag.33
3. Punctele vitale vulnerabile la incendiu pag.34

4. Clasificarea materialelor si substantelor depozitate dupa clasa de periculozitate pag.35

Gaze industriale cu pericol de incendiu pag.37

1.Hidrogenul pag.37
2.Oxigenul pag.37
3.Metanul pag.38
4.Acetilena pag.38
5.Amoniacul pag.38
6.Clorul

7. Gaze petroliere lichefiate pag.39

Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibile pag.40

1. Factori care influenteaza aprinderea prafurilor si pulberilor combustibile pag.40


2. Praful si pulberea de carbine pag.44
3. Praful de lemn pag.45
4. Praful de zahar pag.45
5. Praful de cereale si faina pag.46
6. Praful de amidon pag.46
7. Praful de materiale plastice pag.46
8. Praful de textile pag.47
9. Negrul de fum pag.47
10. Praful de sulf pag.47
n.Prafuri si pulberi combustibile folosite in industria chimica si farmaceutica pag.48
12.Combaterea exploziilor de prafuri combustibile pag.48

Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile pag.48


1. Combustibilitatea metalelor pag.48
2. Pericolul de incendiu si explozie a pulberilor metalice pag.50
3. Pulberea (praful) de aluminiu pag.51
4. Pulberea (praful) de magneziu pag.52
5. Pulberea (praful) de titan pag.53
6. Pulberea (praful) de zirconium pag.53
7. Pulberea (praful) de zinc pag.53
8. Pulberea (praful) de nichel pag.54
9. Pulberea (praful) de fier
pag.54
10. Pulberea (praful) de uranium pag.54
11. Pulberea (praful) de cupru pag.54
12. Pulberea (praful) de tantal pag.54
13.Stingerea incendiilor de pulberi metalice pag.54

Procese chimice cu pericol de incendiu pag.55

1. Procese de descompunere termica


pag.56
2. Procese de oxidare pag.56
3. Procese de hidrogenare pag.56
4. Procese de hidroformilare pag.57
5. Procese de clorurare pag.57
6. Procese de polimerizare pag.57
7. Procese de dezalchilare pag.57
8. Procese de aditie la acetilena pag.57
9. Procese de nitrare pag.58
10. Procese de sulfonare pag.58

Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice pag.58

1. Categoriile de medii in functie de pericolul de incendiu (P. 118/1983) pag.58


2. Categoriile de incaperi,spatii sau zone in functie de mediu - mediu normal (I.7) pag.59
3. Categoriile de medii cu pericol de explozie (I.D 17) pag.59
4. Categoriile de medii in functie de pericolul de electrocutare (STAS 8275-87)pag.59
5. Protectia antiexploziva pag.60

Instalatii automate de semnalizare a incendiilor pag.63

1. Detectoare de incendiu pag.63


2. Alegerea si amplasarea detectoarelor de incendiu pag.66
3. Centrale de semnalizare a incendiilor
pag.67
4. Butoane de semnalizare pag.68

Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului pag.68

1. Factorii atmosferici care influenteaza incendiul pag.68


2. Pericolul de incendiu si explozie creat de trasnet pag.70
3. Criterii de prevedere si amplasare a instalatiilor contra trasnetului pag.71
4. Compunereainstalatiilor de paratrasnete pag.71
5.Instalatii de protectie montate pe constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.72
6.Instalatii de protectie montate independent de constructii contra efectelor directe ale trasnetului pag.73
7.Instalatii de protectie contra efectelor secundare ale trasnetului pag.73
8. Protectia contra descarcarilor laterale pag.74
9. Protectia contra descarcarilor electrice atmosferice in mediul rural pag.74
10. Calculul zonei de protectie contra indendiilor pag.75
11. Prizele de pamint pag.75

Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor pag.76

1. Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe modului de comportare la foc pag.76
2. Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de constructie.Determinarea gradului de
rezistenta la foc al constructiilor pag.83
3. Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor pag.84
4. Metode pentru determinarea incombustibilitatii,combustibilitatii,propagarii flacarilor,puterii calorice si rezistentei la foc a
materialelor si elementelor de constructii pag.87
5.Ignifugarea materialelor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii pag.90

Combustibilitatea materialelor plastice pag.93

LParametrii pericolului de incendiu pag.93


2. Caracteristicile de ardere a principalelor materiale plastice pag.93

Instalatii speciale de stingere pag.94

LClasificarea instalatiilor de stingere a incendiilor pag.94


2.Instalatii de hidranti pag.95
3.Instalatii de sprinklere pag.96
4.Instalatii de drencere pag.97
5.Instalatii de apa pulverizata pag.98
6.Instalatii de spuma pag.98
7.Instalatii de gaze inerte pag.101
8.Instalatii cu pulberi stingatoare pag.102
9.Instalatii cu abur pag.102
10.Instalatii cu haloni pag.102

Cauzele tehnice ale incendiilor pag.102

Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor pag.106

1. Reglementarea folosirii focului deschis si fumatului pag.106


2. Reguli privind lucrarile de sudare si taiere a metalelor pag.107
3. Reguli privind instalatii electrice
pag.108
4. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire pag.109
5. Reguli privind efectuarea unor lucrari cu lichide combustibile la vopsire
pag.110
6. Reguli privind depozitarea materialelor si substantelor combustibile
pag.111
7. Reguli privind evacuarea in caz de incendiu.Limitarea si stingerea incendiilor pag.112

Controlul pentru asigurarea prevenirii si stingerii incendiilor a instalatiilor din constructii pag.113

1.Controlul instalatiilor electrice interioare pag.113


2.Controlul motoarelor electrice pag.115
3.Controlul iluminatului de siguranta pag.116
4.Controlul iluminatului de panica pag.116
5.Controlul iluminatului de avarie pag.116
6.Controlul in vederea inlaturarii electricitatii statice pag.116
7. Controlul instalatiilor de detectare automata a instalatiilor pag.117
8. Controlul unei instalatii de protectie contra trasnetului pag.118
9.Controlul instalatiilor si mij loacelor de incalzire pag.118
10. Controlul instalatiilor de ventilatie pag.119

11. Controlul instalatiilor si mijloacelor de stingere a incendiilor pag.119

Clasificarea,cercetarea,evidenta si raportarea incendiilor pag.121

1.Clasificarea incendiilor pag.121


2.Cercetarea cauzelor incendiilor pag.122
3. Evidenta si raportarea incendiilor pag.127

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri pag.127

1. Pericolul prezentat de fum pag.127


2. Mecanismul de propagare a fumului in cladiri pag.127
3. Evacuarea fumului si gazelor fierbinti pag.128

Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri pag.129

1. Evacuarea persoanelor pag.129


2.Salvarea persoanelor pag.130

Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor pag.131


1.Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte pag.131
2.Inaltimea de aspiratie pag.133
3. Lovitura de berbec (socul hidraulic) pag.134
4. Jeturi de apa.Forta de reactie a tevilor pag.135
5. Retele exterioare de distributie pag.136

Metodologia controlului tehnic de specialitate al activitatilor de prevenire si stingere a incendiilor pag.137

1. Pregatirea controlului pag.137


2. Executarea controlului pag.137
3. Finalizarea controlului tehnic pag.140

Procedee de intrerupere a procesului de ardere pag.141

Substante de stingere pag.141

1.Substante de stingere prin racire pag.141


2.Substante de stingere prin izolare pag.143
3.Substante folosite la reducerea continutului maxim de oxigen pag.144
4.Substante de stingere prin inhibitie chimica pag.145

Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor pag.145

1. Pompe cu piston pag.145


2. Pompe centrifuge pag.146
3. Pompe de vid pag.147
4. Ejectoare pag.147
5. Hidrofoare pag.145

Manometre,barometre si debimetre pag.148

1. Manometre pag.148
2. Barometre pag.148
3. Debimetre pag.149

Stingatoare de incendiu pag.149

1.Stingatoare de incendiu portative cu pulbere (P) pag.149


2.Stingatoare de incendiu portative cu dioxid de carbon (G) pag.149
3.Stingatoare de incendiu portative cu spumachimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150
4.Stingatoare de incendiu transportabile cu pulbere (P), cu spuma chimica (SC) si apa pulverizata (AP) pag.150
5. Domeniul de utilizare al stingatoarelor in raport cu clasele de incendiu si culorile de marcare pe etichetele stingatoarelor
pag.151
6. Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor in raport cu pericolul de incendiu
pag.151
7. Determinarea capacitatii de stingere a stingatoarelor pe focare tip (STAS 11959/3-83)
pag.151
8. Verificare si intretinerea stingatoarelor pag.153

Masini si utilaje de stingere a incendiilor pag.155

I. Simboluri utilizate pentru denumirea masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor pag.155


2. Autopompe de stingere a incendiilor cu apa sispuma pe sasiu tip Steagul Rosu SR 101,104,104/211 si
132 pag.155
3. Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip Steagul
Rosu SR 114 pag.156
4. Autopompe de stingere a incendiilor cu apa si spuma pe sasiu tip ROMAN pag.157
5. Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot pag.159
6. Autospeciale de stingere a incendiilor cu jet de gaze pag.160
7. Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat pag.161
8. Autoscari mecanice pag.162
9. Nave maritime si fluviale de stins incendii pag.162
10. Trenuri de stins incendii pag.163
II. Motopompe pentru stingerea incendiilor
pag.163
12. Generatoare de spuma usoara pag.164
13. Tunuri de apa si spuma pag.164

14. Masini usoare si alte utilaje pentru interventii la incendii


pag.165

Alimentarea cu apa a masinilor de incendiupag.165


1. Alimentarea pag.165 directa cu apa
2. Alimentarea in releu cu apa pag.165
3. Alimentarea in naveta cu apa pag.166

4. Alimentarea mixta cu apa pag.166

Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor pag.166 1. Criterii

generale de dotare pag.166


2.Instalatii pentru alarmare,avertizare,semnalizare si stingere a incendiilor pag.167 3.Instalatii de
stingere a incendiilor pag.168
4. Masini de stingere a incendiilor pag.170
5. Mijloace de protectie si salvare pag.171

Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor pag.172

1. Cerinte si masuri tehnico-organizatorice pag.172


2. Stabilirea conceptiei de interventie la incendii pag.173
3.Organizarea interventiei la calamitati naturale pag.174

1.Conceptul de prevenire a incendiilor

1. ARGUMENTAREA CONCEPTULUI DE PREVENIRE A INCENDIILOR

1.1. FENOMENUL ASUPRA CARUIA SE ACTIONEAZA


INCENDIUL este procesul care intruneste concomitent urmatoarele trei conditii:
- este o combustie (ardere) rapida ce se dezvolta (propaga) fara control in timp si spatiu;
- pune in pericol viata oamenilor si animalelor si/sau distruge bunuri materiale;
- implica actionarea prin metode,procedee,mijloace si substante de stingere adecvate in vederea intreruperii procesului de
ardere si pentru lichidarea consecintelor acestuia.

1.2.SCOPURI
Scopurile prevenirii incendiilor sunt:

1) Fundamental.PREVENIREA INCENDIILOR,care se realizeaza printr-un complex de


actiuni si masuri organizatorice,tehnice,de informare,instruire si educare,precum si de asigurare materiala destinate sa preintimpine izbucnirea
si propagarea incendiilor,sa creeze conditii pentru salvarea operativa a oamenilor si bunurilor,semnalizarea,anuntarea si stingerea eficienta a
incendiilor.
2) Prioritar.PREVENIREA SI INLATURAREA STARILOR DE PERICOL SI A CAUZELOR
POTENTIALE DE INCENDIU,actionind asupra urmatoarelor elemente:
- sursele de aprindere (energie);
- mijloace care produc surse de aprindere;
- substantele si materialele combustibile care se pot aprinde;
- imprejurarile determinate si favorizate;
- conditiile generatoare de explozii,avarii,accidente si ale elemente care pot fi urmate de incendii.
3) Tranzitoriu.REDUCEREA PERICOLULUI DE INCENDIU PRIN
- diminuarea surselor potenstiale de aprindere;
- reducerea cantitatilor de substante si materiale combustibile,indeosebi a celor cu combustibilitate si periculozitate
ridicate;
- eliminarea unor imprejurari care concura la izbucnirea incendiilor;
- imbunatatirea conditiilor de evacuare in caz de incendiu a persoanelor,animalelor si bunurilor;
- restringerea posibilitatilot de propagare si dezvoltare a incendiilor;
- suplimentarea cantitativa a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor sau sporirea eficientei acestora;
- intensificarea informarii si instruirii specifice a personalului;
- intarirea controlului si autocontrolului.

1.3.SFERA DE ACTIVITATE

Sfera de activitate cuprinde intreg teritoriul tarii: personalul incadrat (angajat) in munca,tineretul,copii si ceilalti
cetateni,unitatile economice (industriale,agricole,comerciale,de mica productie,de transport,silvice etc.) si unitatile social- culturale
(proprietatile de stat,cooperatista,participative,particulara,mixta,gospodariile populatiei si celelalte bunuri ale cetatenilor).

1.4. FORTELE PRINCIPALE PARTICIPANTE

In functie de urgenta aceste forte pot fi:


- conducerile administrative ale unitatilor economice si social culturale si unele comisii pe domenii de pe linga
acestea;
- primariile si unele comisii pe domenii de pe linga acestea;
- compartimentele de prevenire si stingere a incendiilor din unitatile economice si social-culturale si din localitate,avind ca
organisme specializate: comisiile de aparare impotriva incendiilor,formatiile civile de pompieri ,cadrele tehnice special incadrate (angajate)
ori desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- unitatile militare de pompieri;
- asociatiile pompierilor;
- mijloace de informare in masa: televiziunea,radioul,presa,filmul,etc.;
- institutiile de invatamint si cultura;
- organizatiile de masa si obstesti (sindicate,tineret,femei etc.);
- organizatiile ecologistice si de protectie a mediului;
- organele cu competente legale si in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (procuratura,justitia,politia etc.);
- inspectiile de stat specializate care desfasoara activitati conexe prevenirii si stingerii incendiilor;
- unitatile armatei si altor forte de aparare cu care se coopereaza in situatiile prevazute de lege.
1.5. ESENTA CONCEPTULUI

Aceasta consta in urmatoarele:


- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a conceptului general de aparare a vietii,avutiei
poporului si bunurile personale;
- subliniaza prioritatea masurilor de prevenire a incendiilor,care pot avea consecinte negative grave;
- cere utilizarea de forme,cai si metode specifice de lucru cu character democratic;
- implica folosirea judicioasa si eficienta a fortelor,fondurilor si mijloacelor;
- imbina interesele generale ale poporului,ale colectivelor si grupurilor cu cele individuale ale fiecarui cetatean;
- impune respectarea legilor tarii;

1.6. PRINCIPIILE DE LUCRU DE BAZA

Principiile de lucru de baza sunt urmatoarele:


- de drept (legalitatii);
- autoapararii;
- prioritati immediate si de perspectiva;
- conlucrarii,cooperarii si dialogului deschis cu toate fortele interesate.

1.7.DIRECTII SI MODALITATI PRINCIPALE DE ACTIUNE,ADAPTATE CONTINUU IN RAPORT CU


PRIORITATILE IMEDIATE SI DE PERSPECTIVA

Acestea sunt:
- cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la prevenirea is stingerea incendiilor;
- cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a acestora;
- aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de specificul unitatilor economice si social-
culturale,localitatilor,precum si de formele de proprietate;
- cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati adecvate,a tuturor
sectoarelor,ramurilor,unitatilor;
- sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor specializate din compartimentul P.S.I. (comisii de
aparare impotriva incendiilor,formatii civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc);
- intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea impotriva incendiilor;
- perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate;
- diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de organizare,desfasurare si coordonare a activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor;
- cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in munca de prevenire si stingere a incendiilor.

2. FORMELE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR

2.1. PRINCIPALELE FORME ALE MUNCII DE PREVENIRE A

INCENDIILOR Acestea sunt:


- actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate;
- control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul prevenirii si stingerii incendiilor;
- avizarea si autorizarea PSI.
2.2.CONTROLUL TEHNIC DE SPECIALITATE AL ACTIVITATII DE PREVENIRE SI STINGERE A
INCENDIILOR

2.2.1.Obiectivele controlului

Acestea sunt:
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu
- depistarea si inlaturarea operative a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,precum si a altor neajunsuri in
respectarea normelor;
- asigurarea masurilor pentru stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor; limitarea consecintelor negative ale
acestor evenimente si calamitati naturale;
- stabilirea masurilor specifice de siguranta pe timpul inlaturarii efectelor incendiilor,exploziilor,avariilor,calamitatilor
naturale,precum si la reluarea activitatilor economico-sociale perturbate de aceste evenimente.

2.2.2. Activitatile principale care se desfasoara pe timpul

controlului Acestea sunt:


- informarea asupra masurilor luate de conducerile administrative si verificarea indeplinirii acestora;
- verificarea modului de organizare si functionare a compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor (comisia de aparare
impotriva incendiilor,formatia civila,cadrele tehnice P.S.I. etc),indrumarea si sprijinirea acestuia in indeplinirea atributiilor si sarcinilor
specifice;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor si stabilirea de masuri pentru inlaturarea starilor de
pericol,cauzelor potentiale de incendiu si altor neajunsuri constatate,precum si pentru imbunatatirea muncii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- sprijinirea activitatii de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- acordarea asistentei tehnice de specialitate;
- finalizarea controlului tehnic de specialitate.

2.2.3. Principii in organizarea si executarea

controlului Acestea sunt:


- principiul consensului si unitati de actiune;
- principiul prioritatii in desfasurarea controlului;
- principiul flexibilitatii;
- principiul economiei de personal;
- principiul dialogului deschis si asigurarii unui climat psihologic normal.

2.2.4. Metode de control

Acestea sunt:
- controale complexe;
- controale commune sau mixte;
- controale colective individuale de fond;
- controale tematice,de verificare,operative si prin sondaj;

- controale statistico-matematice.

2.2.5. Tehnici de

control Acestea sunt:


- controlul sau inspectia la fata locului;
- verificari;
- observatii;
- investigatii;
- analiza si compararea unor date;
- sondaje;

- rapoarte sau informari.

2.2.6. Forme si cai de finalizare a

controlului termic Acestea sunt:


- inlaturarea operative a starilor de pericol,cauzelor potentiale de incendiu si a altor nereguli constatate;
- dezbaterea constatarilor si concluziilor;
- informari,rapoarte sau sesizari asupra rezultatelor controlului;
- valorificarea constatarilor in cadrul actiunilor de informare,instruire si educare;
- intocmirea documentelor de control tehnic de specialitate (proces-verbale,note de control,sinteze,informari,rapoate etc.) si
prezentarea acestora in drept.
Se utilizeaza o gama larga de forme si mijloace,cu tematica adecvata,cum sunt:
- emisiuni la televiziune,radio si statii de radioamplificare;
2.3.ACTIVITATEA DE INFORMARE,INSTRUIRE SI EDUCARE PRIVIND PREVENIREA SI STINGEREA
INCENDIILOR
- recomandari,anunturi,anchete si alte materiale la organele de presa centrale si locale si publicatii de specialitate;
- proiectii de filme,inregistrari video,diafime,dispozitive,benzi de magnetofon si casetofon;
- afise,afisete,pliante,indrumatoare,manuale,caiete documentare,literature tehnica de specialitate;
- convorbiri,dezbateri,consultatii si alte forme de dialog;
- consfatuiri,schimburi de experienta,mese rotunde,analize si vizite documentare;
- cursuri,convocari si instructaje;
- expozitii,fotogazete,fotomontaje,gazette de perete si de strada,panouri;
- exercitii si aplicatii practice de antrenament sau demonstrative,concursuri profesionale,antrenamente pe standuri si simulatoare.

2.Organizarea autoapararii impotriva incendiilor

1.CONTINUT,SCOP,OBIECTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE

Autoapararea,ca principiu de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor,presupune ca fiecare unitate
economica si social-culturala,fiecare localitate,fiecare colectiv sau grup de oameni sa participle active cu fortele si mijloacele proprii la
apararea vietii si bunurilor impotriva incendiilor,exploziilor,avariilor si efectelor negative ale calamitatilor naturale.
Scopul principal al aplicarii principiului autoapararii este asigurarea unui nivel corespunzator de protectie impotriva incendiilor a
vietii,a proprietatii obstesti si bunurilor cetatenilor,prin unirea si valorificarea potentialului uman,tehnic,stiintific si material de care dispune
fiecare unitate sau localitate.
Obiectivele autoapararii sunt:
- cunoasterea si aprecierea fenomeniului de incendiu si a implicatiilor economice si sociale ale acestuia;
- preintimpinarea aparitiei starilor de pericol si cauzele potentiale de incendiu,precum si a altor aspecte negative care ar putea
diminua securitatea la incendiu a vietii,avutiei poporului si bunurilor cetatenilor;
- depistarea si inlaturarea operativa a starilor de pericol si a cauzelor potentiale de incendiu,explozie si alte accidente tehnice care
pot genera incendii;
- stingerea prompta a inceputurilor de incendiu si a incendiilor,limitarea consecintelor negative care acestea le pot crea asupra
oamenilor si bunurilor,precum si desfasurarea normala a activitatii economice-sociale;
- inlaturarea operativa a urmarilor incendiilor,exploziilor,calamitatilor naturale si a altor evenimente negative;
- reluarea in cel mai scurt timp si in conditii de siguranta a activitatilor economice-sociale perturbate de
incendii,explozii,avarii sau calamitati naturale.
Elementele componente ale conceptiei de autoaparare sunt:
- organizarea si pregatirea din punct de vedere al prevenirii si stingereii incendiilor a fortelor proprii,unitatilor economice si social-
culturale,precum si a celor cu care se coopereaza;
- amenajarea,exploatarea si intretinerea constructiilor,instalatiilor,masinilor,utilajelor,agregatelor si a teritoriului din punct de
vedere al prevenirii si stingerii incendiilor;
- echiparea si inzestrarea cu masini,instalatii,utilaje si alte mijloace specifice de prevenire si stingere a incendiilor;
- coordonarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor.

2.ORGANIZAREA AUTOAPARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR INTR-O UNITATE

Aceasta consta in principal,in:


- constituirea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,stabilirea obligatiilor care revin acestuia si a modului de
lucru,avind in componenta,dupa caz:
• comisia de aparare impotriva incendiilor;
• formatia civila de pompieri;
• echipe speciale de interventie si salvare;
• cadre tehnice special angajate sau desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire;
- intocmirea planului de autoaparare impotriva incendiilor,in care se stabilesc in principal masurile de autoaparare si actiunile ce se
vor intreprinde,precum si conceptia de interventie in caz de incendiu.
- organizarea activitatii de informare si instruire a personalului pe linia prevenirii si stingerii incendiilor;
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante chimice pentru prevenirea si stingerea
incendiilor si de asigurarea intretinerii in stare de functionare a acestora;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca;
- organizarea controlului si autocontrolului privind indeplinirea obligatiilor legale,respectarea normelor si realizarea masurilor de
autoaparare impotriva incendiilor.
3.ORGANIZAREA AUTOAPARARII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR PE LOCURILE DE MUNCA

Autoapararea impotriva incendiilor pe locurile de munca se organizeaza diferentiat,in raport cu pericolul de incendiu si explozie
existent si cu complexitatea instalatiilor,masinilor,utilajelor si proceselor tehnologice care se desfasoara pe locurile de munca respective.
In principiu,organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca cuprinde:
- obligatia si sarcinile personalului incadrat in munca,rezultate din prevederile legale;
- regulile si masurile de autoaparare impotriva incendiilor specifice locului de munca;
- mijloace de alarmare si anuntare a fortelor stabilite sa participe la stingerea incendiilor;
- dotarea locului de munca cu mjiloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor in caz de incendiu;
- organizarea interventiei,precizind sarcinile si raspunderile care revin echipei de prevenire si stingere a incendiilor,precum si
operariile ce trebuie executate (in ordine cronologica);
- schita (schema) locului de munca pe care se marcheaza modul de amplasare a utilajelor si bunurilor,traseele de
evacuare,dispozitivul de interventie in caz de incendiu cu mijloacele din dotare.
La instalatiile tehnologice complexe cu grad ridicat de pericol de incendiu si explozie se intocmesc,de regula,si instructiuni de
prevenire si stingere a incendiilor.
Pentru salile aglomerate si a cladirilor cu aglomerari de persoane se intocmesc planuri de evacuare in caz de incendiu,in mod
diferentiat,functie de tipul si destinatia constructiei,numarul maxim de persoane care se pot afla in aceasta si de posibilitatile de
evacuare.Planurile se afiseaza in locurile vizibile pe caile de acces.
Pregatirea personalului incadrat in munca se asigura prin instructajul de prevenire si stingere a incendiilor,cu caracter practic-
aplicativ,care cuprinde urmatoarele forme (faze):
- instructajul introductiv general (executat de cabinetele P.S.I. sau la sediul formatiei civile de pompieri);
- instructajul periodic si testari;
- instructajul la intrarea in schimbul de lucru;
- instructajul special pentru lucrari periculoase.
Pe locurile de munca se afiseaza inscriptii,afise,panouri,fotomontaje si alte mijloace vizuale de popularizare a regulilor si
masurilor de prevenire si stingere a incendiilor,combaterea cauzelor de incendiu.
In cadrul autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca se reglemeteaza predarea si primirea schimbului,se organizeaza
corespuzator lucrul,se asigura supravegherea,controlul si autocontrolul si se iau masuri pentru intarirea ordinii si disciplinei in munca.

3. Unitati de masura,greutati volumetrice,formule matematice si specifice activitatilor de prevenire si stingere a


incendiilor7

1. MARIMI SI UNITATI DE MASURA

1.1. UNITATI FUNDAMENTALE


s
Marimea Denumirea Simbolul Transformarile vizuale
Lungime Metru m 1m= 10dm= 100cm= 1000mm
1tol=0,0254m=25,4mm
1km=1000m
Masa Kilogram kg 1kg=10hg=100dag=1000g
1g=10dg=100cg=1000mg
1t=1000kg; 1chintal= 100kg
Timp secunda s 1h=60min=3600s 1s=1000 ms

Intesitatea curentului electric Amper A 1 A=1000mA


Temperatura termodinamica Kelvin K
Intesitatea luminoasa Candela cd

1.2.UNITATI ALE MARIMILOR DE SPATIU SI TIMP


Marimea Denumirea Simbolul Factorul dimensional Transformari
uzuale
0 1 2 3
Arie metru patrat m2
Volum metru cub m3 1m3= 1000dm3= 1000000cm3
1m3=1000l=10hl=1000decal.
1dm3= 1l=10decl= 1000 centilitri=
1000ml
Viteza metru pe secunda m/s m x s-1
Viteza unghiulara radian pe secunda rad/s s-1 x rad
Acceleratie metru pe secunda la patrat m/s" -2
m x s2
Acceleraţie unghiulara radian pe secunda la patrat rad/s2 s-2 x rad
1.3.UNITATI ALE ALTOR MARIMI UZUALE
Marimea Unitatea de masura Simbolul (marime,unitate) Factorul dimensional (Relatii de
transformare)
0 1 2 3
Forţa Newton N m x kg x s -2

Kilogram forta Kgf 1 N=1 x kgf 9,81

Energie Joul J m2 x kg x s 1 J = 1 x 10 erg


-2 7

Putere Watt W m2 x kg x s -2

Kilowatt kW 1 kW=1000W
cal putere kilogram forta metru CP
pe secunda 1 CP=0,736 kW kgfm/s=9,80665 W

Presiune Newton pe metru patrat N/m2 m kg^s -1 -2

atmosfera fizica atm 1atm=101325N/m2=10332kgf/cm


atmosfera tehnica at 1kgf/cm2=0,9678atm=98066,5
(kgf/cm2) N/m2
bar bar 1bar= 10 N/m2= 10197kgf/m2
5

metru coloana apa milimetru 1m H,0=0,981 N/cm2


coloana apa m H2O mm H2O 1mmH2O=9,81N/m2=0,981^10 N/cm2 -3

milimetru coloana mercur mmHg 1mmHg=133,322 N/m2=13,6mm


H,0=0,00133 bar
Entropie Joul pe Kelvin J/K m2^kg^s ^K -2 -1

Entropie masica Joul pe kilogram Kelvin J/1kg-K m2^s 2^K - -1

Conductivitatea termica Watt pe metru Kelvin W/m-K m-kg-s -K -3 -1

Caldura erg erg 1erg=10 J -7

calorie mica cal 1cal=4,1855 J 1Mcal=10 cal 6

kilocalorie kcal 1kcal=1000cal


Joul J 1kcal=4,184 J
Echivalentul mecanic al calorie cal 1kcal=4,186T0 erg= 10

caldurii kilocalorie kcal =426,9kilogrammetri= = 4,184Joul=


Joul 1,628Wh
Watt-ora Wh = 4186
Erg Erg 1 erg=10 J -7

Lucru mecanic Joul J m2-kg-s -2

kilogram forta metru kgf-m 1kgf=9,80665 J


Flux luminos lumen lm cd^sr
Luminanta candela pe metru patrat cd/m2 m xd -2

Iluminare Lux lx m -cd-sr


-2

Sarcina electrica Columb C A^s


Tensiune electrica (diferenta
de potential) Volt V m2^kg^s ^A -3 -1

Cimp electric Volt pe metro V/m m^kg^s ^A -3 -1

Rezistenta electrica Ohm Q,V/A m2^kg^s ^A -2 -2

Capacitate electrica Farad F,C/A m -kg ,s -A


-2 -1 4 2

Tensiune(forta)electromotoar Volt E;V


e
Cimp magnetic Amper pe metro A;A/m m ^A -1

Intensitatea curentului electric Amper I,i


Inductie magnetica Tesla T,Wb/m2 kg^s ^A - -1

Inductanta Henry H,Wb/A m2^kg^s ^A -2 -2

Frecventa Hertz Hz s -1

Activitatea sursei radioactive Curie Ci 1Ci=3,7-10 dezintegrari/s


10

(radioactivitatea) Bq in SI Bq 1mCi=10 Ci -3

1^Ci=10 Ci -6

1Ci=3,7T0 Bq 10

Doza de radiatii
(doza de iradiere) Rontgen-ul R
Doza absorbita Rad-ul Rad 1Rad=100-10 J/kg -4

Gray-ul Gy 1Gy=100 Rad


Doza biologica Rem-ul Rem 1Rem=Rad-QF QF=factor de calitate
pentru radiaţiile y,P si x

Doza de iradiere externa cu radiaţii Sv Q=1,iar pentru x QF=10 1 SV=Gy-QF


y D=0.56AE d2
Sievert-ul (SI) D
A-activitatea sursei,in Ci E-energia
Rad/h radiatiilor y in MeV d-distanta fata de
sursa in m D=AE,inSI
6d2

1.4.RELATII DE TRANSFORMARE INTRE VALORILE TEMPERATURILOR DE DIFERITE SCARI


TERMOMETRICE
U.M. Scara Celsius Scara Reaumur Scara Fahrenheit
[°C] t[°C] 4 t[°C] 4 • t[°C]+32
5 5
[°R] 5 t °[R] t [°R] 9 -t[°R]+32
4 4
[°F] 5{t[°F]-32} 4{t[°F]-32} t [°F]
9 9

1.5.MULTIPLII SI SUBMULTIPLII UNITATILOR DE MASURA CU PREFIXELE SI VALORILE LOR


Multiplii Denumirea deca hecto kilo mega giga tera peta exa
Simbolul da h k m g t p e
10n^UM 101 102 103 106 1012 1015 1018
Submultiplii Denumirea deci centi mili micro nano pico femto atto
Simbolul d c m n P f a
10-n-UM 10-1 10-2 10-3 10-6 10-9 10-12 10-16 10-18
2.GREUTATI VOLUMETRICE SI SPECIFICE [km/m3]

2.1.PIETRE NATURALE Andezit,granit,sienit,calcar compact si


cristalin
(marmura) 2800
Tufuri vulcanice 1800
Bazalt,diorit 3000
Gresii 2600
Calcar poros,chochilifer 2300
Travertin 2400
2.2.LEMN

Foioase - uscate 800


Foioase - umede sau impregnate 1000
Rasinoase - uscate 750
Rasinoase umede 800
2.3.METALE

Alama 8500
Aluminiu 2700
Arama laminate 8900
Bronz 8500
Cositor (laminat) 7400
Duraluminiu 2800
Fonta 7250
Otel 7850
Plumb 11400
Zinc 7000
2.4.ZIDARII,BETOANE SI PLACI PENTRU PERETI
Beton armat 2600
Beton simplu 2200
Beton de tuf volcanic 2000
Beton poros 1100
Beton armat normal 2400
Beton celular poros 1100
Beton de zgura 1400
Beton de umplutura cu deseuri ceramice 1800
Caramizi gaurite 1500
Caramizi de zgura de carbuni 1400
Mortar de argila 1600
Mortar de ciment 2100
Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal 1800
Mortar de ipsos 1200
Mortar de var 1900
Placi de zgura cu ipsos 1200
Placi de pluta expandata 200
Placi din talas de lemn 500
Zidarie de caramida divn clincher si caramizi refractare 1900
2.5.DIFERITE MATERIALE DE CONSTRUCTII

Argila,lut,pamint 1800

Asfalt 2200
Bitum 1100
Ciment in vrac 1250
Ciment in saci 1400
Moloz cu sfarimaturi de caramida
Nisip uscat
Nisip umed
Piatra concasata 1400
Pietris umed 1600
Placi de sticla,geamuri 1800
Pietris uscat 1700
Var nestins in bulgari 1900
Vata de sticla 2600
Var pasta 1700
2.6.COMBUSTIBILI 1000
100
Antracit brut,umed 1400

Antracit bulgari
Benzina si petrol lampant
Brichete stivuite 1300
Carbine brun bulgari 1000
Carbune de lemn (mangal) 800
Huila bulgari 1250
Lemne de foc in gramada 850
Lignit bulgari 300
Motorina,pacura,titei,uleiuri minerale 800
Turba 400
Rumegus de lemn 800
Talas afinat 1000
500
200
2.7. DIVERSE MATERIALE COMBUSTIBILE 150

Bumbac presat Carti


stivuite Cauciuc
Carbid Faina in saci 700
Hirtie stivuita Lina 850
balotata Lina 960
nepresata Paie si fin 900
nepresat 600
1100
1300
300
50
Piei uscate 400
Sare bulgari 1300
Tutun balotat 350
Turte de furaje 1000
Zahar 750

2.8. GREUTATI SPECIFICE ALE LICHIDELOR [kgf/m3]

Acetona 791
Acid acetic pur 10531
Acid azotic 1502
Acid clorhidric 908
Acid carbonic 9601
Alcool metilic 792
Acid sulfuric 1834
Benzen 878
Benzina usoara 670
Mercur 1354
Motorina Diesel 900
Petrol brut 800
Sulfura de carbon 1263
Eter 655
Gudron 1050
Tetraclorura de carbon 1595
Toluen 866
Uleiuri lubrefiante 930

3. ARII SI VOLUME

3.1.ARII
Patrat S=ab P=suma laturilor S=Pa S=0.866 l P=suma
S=aa=2 Triunghi laturilor
Perimetrul: 2(a+b)
Diagonala: D=a^2
S=ah Trapez
Perimetrul: p=4a
2 S=a+b • h
Poligon oarecare Perimetrul=suma laturilor
Paralelogram
S=S1+S2+S3 Perimetrul: a+b+c
S=ah
S=ahi+ah2+ah3
P=2(a+b)
2 Hexagon Elipsa
Dreptunghi S=nab
Cerc Aria sferei:S=4nR2=nD2 Cilindru
Aria laterala: S= nR (h:+h2)
Sn=R2=nD2=0,785D2 Aria calotei sferei: S=2nRh
4 Cilindru drept
Sector circular: S=arc ACB\R=nR2\=lR Aria laterala: S=2nR Aria totala: S=
2 360 2nR(R+h) Con
2 Aria laterala:S=nRl=
x=numarul de grade al arcului ACB Cilindrul oblic =nR^R2+h2 Aria totala
l=lungimea arcului = xnR 180 C-lungimea arcului sectiunii ortogonale S=nR(h+l)
Segment circular: S=nR3^ - C (R-f) h=lungimea generatoarei
360 2
Trunchi de con
P= numarul de grade al arcului DEF Aria laterala: S=nl(R+r) l=Vh2+(R-r2)

Sector sferic
Sfera Aria sectorului sferic: S=nR(2h+a)
3.2.VOLUME
Cub Prisma Cilindru
V=aaa=a2 V=Sh=abh V=nR2h
Piramida Trunchi de piramida cu baze paralele
V=Sh=abh V=1h(S+s+^Ss)
3 3 3
Trunchi de con Sfera Sector sferic Con Butoi
V=nl[2D2+d2]
V=nh(R2+r2+Rr) V=4rcR3=4,189R3 V=2nR2h V=nR2h
12
3 3 3 3 V=_sl[2D2+Dd+0,75d2]
3.3. VALORI NUMERICE UZUALE

n - raportul dintre lungimea cercului si diametrul lui; g -


acceleratia paminteasca; e - baza logaritmilor naturali
L n L n
Marimea n g Marimea n g
n 3,141593 0,49715 Vg 3,132092 0,49583
n2 0,869604 0,99430 2Vg 6,26418 0,79686
n3
31,006277 0,49145 1 0,31929 1,50419
n/3 1,570796 0,19612 Vg
n/4 0,785398 0,89509 1 0,225763 1,35265
Vn 1,772454 0,24857 V2g
1 0,318310 1,50825 n 1,003033 0,00122
n Vg
G 9,81 0,99167 e 2,718282 0,43429
g2 96,2361 1,98334 1 0,367879 1,56571
1 0,10194 1,00833 e
g 1 0,135335 1,13141
1 0,5097 2,70730 e2
2g Ve 1,648721 0,21715

4. VALORILE UNOR MARIMI DIN


CALDURA,MECANICA,ELECTRICITATE,CHIMIE SI HIDRAULICA,FOLOSITOARE
POMPIERILOR

4.1.CALDURA

Sarcina termica:
Sq=n
SQi^Mi [MJ];
i=1

Qi - puterea calorica inferioara unui material [MJ/kg; pentru gaze in MJ/m ];3

Mi - masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiu luat in considerare.


Pentru un singur material combustibil:
SQ=QM.

Densitatea sarcinii termice q se determina cu relatia:


s

q = SoJMJ/m2];
s

As

A - aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compatimentul de incendiu),[m2].


s

Legea incalzirii gazelor sub volum constat (legea lui Charles): p-p a=PAt;p=p0(1+pAt) [at];
p<>
p - presiunea gazului sub influenta cresterii temperaturii [at]; p 0 -
presiunea normala [at];
P=1 grd ;
-1

273,15
At - diferenta dintre temperatura degajata prin incalzire si temperatura normala (15°C),[°C].

Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate,presiunea inferioara din butelia cu gaze
tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.
Din aceasta cauza,recipientele se incarca pina la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.
Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a butelii cu diferite gaze lichefiate.In tabelul
III.4.4.1. sunt aratate valorile de limita de incarcare exprimate in kg gaze per litru de capacitate a buteliei.

Tabelul III.4.4.1.

Coeficientul de umplere N pentru butelii cu gaze lichefiate


Denumirea gazului N [kg/l] Denumirea gazului N [kg/l]
Acid clorhidric 0,42 Acid fluorhidric 0,80
Dioxid de carbon 0.75 Amoniac 0,51
Etan 0,275 Bioxid de sulf 1,19
Monoclortrifluormetan(freon11 0,90 n-Butan 0,502
)
Acid cianhidric 0,57 Butadien 0,502
Ciclopropan 0,48 Izobutan 0,72
Clor 1,19 Hidrongen sulfurat 0,68
Clorura de etil 0,79 Monometilamina 0,54
Clorura de metil 0,78 Dimetilamina 0,44
Dicloridluormetan 1,08 Trimetilamina 0,34
Clorura de vinil 0,75 Monoclordifluormetan 0,90
Eter metilic 0,56 Propan 0,40
Monoetilamina 0,60 Propilena 0,40
Fosgenx 1,19 Tetraoxid de azot 1,20

Ecuatia generala a gazelor perfecte:


pV=p0V0 (1+xAt); p -
presiunea la starea finala [N/m2];
V - volumul la starea finala [dm3]; p0 - presiunea la starea initiala [N/m2];
V0 - volumul la starea initiala [dm3]; x - 1_ grd-1;

At - diferenta intre temperature la starea finala si temperature la starea initiala [°C]. Cantitatea de caldura prin radiatia:
Q[kcal/h]=cSt[T]4;
100
c- constanta de radiatie a corpului negru [c=4,96 kcal/m2-h];
S - suprafata de radiatie a flacarii [m2];
T0 - temperatura flacarii [K]; t - timpul [min].

Caldura abosrbita prin radiatie:


Q=cS[{T1)4-{Ii}4] [kcal/h];
100 100
c - caldura de radiatie a corpurilor,care pentru corpul negru este de 4,96 kcal ;
m2-grd4
S - suprafata prin care se primeste caldura radiate [m 2];
T1;T2 - temperature absoluta a corpului care radiaza caldura si care primeste caldura [K].

Volumul de aer necesar arderii:


1) Pentru combustibili solizi:
L ,„=1.01H, + 0,5 [m N/kg].
m
3

1000
2) Pentru combustibilii lichizi:
L in=0.85Hi+2 [m N/kg]; 1000
m
3

L m - cantitatea de aer teoretica minima [m /kg];


m
3

Hi - puterea calorica inferioara combustibilului [kcal/kg].

4.2. NOTIUNI DE MECANICA


Notatii:
S - spatial [m3]; h - G - greutatea [kg]; m -
inaltimea [m]; v - masa [kg];
viteza [m/s]; r - raza F - forta [N];
[m]; Fc - forta centrifuga;
t - timpul [s]; W - energie cinetica [J];
a - acceleratia [m/s2]; g - acceleratia paminteasca = 9,81 m/s2

Formule generale:
F=ma; G=mg; Fc = my2; W= mv2 .
r 2
Miscarea rectilinie uniforma:
S=vt; v=S; t =S .
t a
Miscarea rectilinie uniforma accelerate:
S=at2; v=at; S=v2; v=V2as. 2 2a
Caderea libera a corpurilor:
H=g2; v=gt; h=v2; v=V2gh .
2 2g

4.3. RELATII DE CALCUL ALE MARIMILOR ELECTRICE

Legea lui Ohm:


U=RI; R=U; I=R; I= E;
II Re+ri
U - tensiunea electrica [V];
I - intesitatea curentului electric [A];
Re - rezistenta exterioara [ohm sau Q]; ri
- rezistenta interioara [ohm sau Q];

Rezistenta electrica R pentru un conductor:


R=pŢ;
s
p - rezistivtatea la 20°C [Qm]; s-
sectiunea conductorului [mm2]; l -
lungimea conductorului [m].

Legea I a lui Kirchoff:


n

I Ik = 0.
k=1

Legea a II a a lui Kirchoff:


n n

I RkIk = I Ek ; k=1
k=1 Rk - rezistenta pe latura k [Q];

I Ik - suma curentilor Ik care se intilnesc intr-un nod [A];


Ek - tensiunea electromotoare;
RkIk - caderea de tensiune pe latura k [V ];

Puterea electrica c.c.:


P= RI2; P=UI; U=tensiunea [V]; P=U2 [W];
R
- monofazat c.a: P=UI cos 9;
- trifazat c.a: P=V3UI cos 9;
cos 9 - factorul de putere.

Legea lui Joule - Lenz:


Q=RI2t [J];
Q=0,24 RI2t [cal];
Q=0,24 UIt [cal];
Q - cantitatea de caldura [J].

4.4.CHIMIE

Calculul limitelor de explozie:


L= 100 ;
a+ b+...n A
BN
L - reprezinta concentratia [%];
a;b;c;d.. .n - continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat;
A;B .N - limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din amestecul considerat.

Calculul limitelor de explozie,in conditii cresterii temperaturii (peste cea normala):


L L t-20;
inf t inf 20 L-mpr/H) •
L L L 15 t-
100 100 sup t sup + sup ?°^ •
20 ;

100 100
Lmf t; L up t - limitele inferioare si superioare la temperature t;
S

Lmf 20; Lsup - limitele inferioare si superioare la temperatura de 20°C; t - temperatura la care a ajuns
amestecul,adica temperature data.

Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei inferioare
si superioare de explozie:
Linf = P1100 ; Lsup = P2 • 100 ;
P P
Linf; Lsup - limitele inferioare si superioare de explozie;
P1; P2 - presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si superioare de temperatur [at];
P - presiunea atmosferica [at].

Transformarea concentratiilor:
Cvolum Cg • 6.236T ;
Mp
Cvolum - concentratia in volum [%];
Cg - concentratia [g/m ];
3

T - temperatura absoluta [K];


M - greutatea moleculara;
P - presiunea atmosferica [mm col Hg];
C C
• ^^-p .
g volum
6,236T
Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m ,dat fiind ca 1g/m = 1 mg/l.
3 3

Cresterea presiunii in raport cu cresterea temperaturii la butelii:


Pt=Po (1+ L_ );
273
Pt - presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei la t°C [at];
Po - presiunea la temperature de 0°C [at]; t - temperatura la care a fost incalzita butelia [°C];
273+t. =Pt ;t=273 Pt - 273.
273 PQ P°
Indicele de oxigen:
I °=1°°i02. ;
O2+N2
O2 - concentratia volumetrica de oxigen;
N2 - concentratia volumetrica de azot in amestec gazos;

Presiunea de explozie:
Pex =E°IexI m_;
To n
Pex - presiunea de explozie [N/m2];
Po - presiunea initiala [N/m2];
Tex - temperatura de explozie [K];
T0 - temperatura intiala [K]; m - numarul de volume
molare dupa explozie; n - numarul de volume molare
inainte de explozie.

Cantitatea de gaze rezultate din ardere:


1) Pentru combustibili solizi:
Vgmin = 0,89 H, + 1,65 [m N/kg].
3

1000
2) Pentru combustibili lichizi:
Vgmin= 1,11Hi_ [m N/kg].
3

1000
3) Pentru combustibili gazosi:
Vgmin= 0,725 • Hi_+1[m N/kg].;
3

1000
Hi - puterea calorifica inferioara [kcal/m N].
3

4.5.HIDRAULICA Greutatea specifica si densitatea:


V = G[kgf/m3 sau N/m3]; p = m [kgf-s2-m-4]
V V
V - greutatea specifica [kgf/m3 sau N/m3];
G - greutatea unitatii de volum;
V - volum [m3]
p - densitatea [kg/m3]; m - masa corpului
[kg].

Debitul de apa:
Q=AV=nD2-V:
4
Q - debitul de apa care trece prin conducta [l/s];
V - viteza apei in conducta [m/s];
A - sectiunea conductei [m2];
D - diametrul conductei [m].
Q=|rrcD2^2gH;
4
Q - debitul [l/min];
D - diametrul sectiunii [m]; g - 9,81 m/s=acceleratia gravitatiei;
H - presiunea in sectiune [mH2O];
M - 0,98-1;
Q=D2-V (formula simpla);
2
Q - debitul de apa [l/s];
D - diametrul conductei sau furtunului [tol];
V - viteza medie de curgere a apei [m/s].

Pierderea de sarcina a unei linii de furtun: hr=iL=aLq2 [mmH 2O];


a - rezistenta specifica a furtunului (0,0154-0,00077 pentru furtunuri necauciucate si cauciucate C,B); L - lungimea furtunului [m];
q - debitul de apa [l/s].

Forta de reactie a tevii de refulare (reculul tevii):


R=2Ap=nD2 p=1,57 D2p;
4
R - forta de reactie a tevii de refulare [kgf/cm2];
A - suprafata ajutajului [cm2];
D - diametrul ajutajului [cm]; p - presiunea [mH2O].

Diametrul pompei cu piston:


Q = Asn [m3/s];
60
Q - debitul [m3/s];
A - sectiunea pistonului [m2]; n - numarul de curse ale pistonului;
s - cursa pistonului [m].

Debitul pompei cu actiune dubla:


Q=2(A-A~ )s-n [m3/s];
60
A' - sectiunea tijei pistonului,care,de regula,se ia egala cu 0,1 A.

Puterea pompei centrifuge:


P=YQH [CP]; P=YQH [kW];
75n 102n
Q - debitul pompei [m /s];
3

H - inaltimea de refulare [m]; n - randamentul


pompei ;
Y- greutatea specifica a apei [kgf/m ].3

Pierderile de lichide prin orificii de suprafete necunoscute:


G = ^AY^2gH [kg/s];
M - coeficientul de scurgere cu valoarea 0,60 - 0,75;
A - suprafata redusa a orificiului produs prin care are loc scurgerea [m2].
Y- greutatea specifica lichidului [kgf/m ] 3

H - presiunea in interiorul aparatului (conductei),[mmH2O];


G - acceleratia gravitationala [m/s2].

4.6. RELATII DE CALCUL PENTRU ACTIVITATI SPECIFICE

Numarul de fluxuri de evacuare:


F=N ;
C
F - numarul de fluxuri;
N - numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C - capacitatea de evacuare a unui flux,definite ca numarul total de persoane care se evacueaza prin fluxul respectiv,pe toata
durata operatiei de evacuare.

Timpul limita admis pentru evacuare:


tlim =Ktcr ;
K - un coeficient mai mic decit 1,in general K=0,8 t cr - timpul critic de
evacuare.

Timpul de dezvoltare libera a incendiului:


Tdl=Tobs+Ta+Tal+Tdpls+Tat [min];
Tobs - timpul de dezvoltare a incendiului [min];
Ta - timpul de anuntare [min];
Tal - timpul de alarmare [min];
Tdpls - timpul de deplasare [min];
Tat - timpul de echipare si intrare in actiune a mijloacelor de prima interventie [min], sau:
Tal=To+Ti [min];
To - timpul scurs de la izbucnirea incendiului si pina la observarea lui [min];
Ti - timpul scurs de la observarea incendiului si pina la intrarea in actiune [min].

Durata probabila de localizare a incendiului:

1) Pentru suprafata incendiata de forma circulara:


Tloc=Tat [min];
k -1
loc

kloc - coeficientul de localizare a incendiului; la o forma rectangulara de propagare a incendiului k loc este cuprins intre 1 si 3,iar la o forma
circulara sau unghiulara,intre 1,1 si G.
2) Pentru suprafata incendiata de forma rectangulara:

• Propagarea incendiului intr-o directie:


Ti,.,c=2|a+V(T,n+Tc)| [min];
V ikloc
• Propagarea incendiului in doua directii:
Tlnc=2[a+2V(Tdl+Tc)] [min];
V ikloc
a - latimea de front a propagarii incendiului [m];
Y- viteza liniara de propagare a arderii [m/min];
Tc - timpul pentru concentrarea fortelor si mijloacelor [min];
V 1 - viteza de crestere a perimetrului incendiului [m/min].

Suprafata incendiata:
1) Propagare circulara: Ai=^[V(Tdi+Tloc]2 [m2];
2) Propagare unilaterala: Ai=aV(Td1+Tloc) [m2];
3) Propagare unghiulara A,=0,5x (VIdi+Tloc) [m2];
x - unghiul sub care se propaga incendiul [rad].

Timpul de lichidare a incendiului:


Tlic=AlncT„i, + At [min]; qtn
Aloc - suprafata incendiata in momentul localizarii [m2];
i s - intensitatea necesara de refulare a substantei de stingere [l/s-m2];
Tn - timpul normat pentru stingengerea incendiului [min]; qt - debitul unei tevi de
refulare [l/s]; n - numarul de tevi de refulare;
At - timpul pentru lucrari ulterioare [min].

Debitul de substanta necesara stingerii:


Qt =Aii Tn [l/min].
s s

Durata teoretica de ardere (a incendiului):


T=0,16 Ar q [min];
Afr n
T - durata incendiului raportata la regimul de temperature standard [min];
a, - suprafata incaperii incendiate [m2]; q - densitatea sarcinii
termice [MJ/m2];
n - coeficientul in functie de viteza de ardere a materialului [kg/m2-h] (56kg/m2^h);
Afr - suprafata ferestrelor [m2].
Raportul A,/Af are valoarea,de regula,in jur de 7.

In cazul unei sarcini termice mari se poate folosi relatia:


T Aq T At [min] ;
stg i gpec • n +

Q
T tg - durata incendiului,considerind ca se intervine la stingere in scurt timp (de ordinul minutelor),[min]; A , - suprafata compartimentului
s

incendiat [m2]; qspec - debitul specific [l/m2-min];


Tn - durata normala de stingere a incendiului la debitul specific [min];
At - timpul de la inceputul incendiului pina la punerea in functiune a mijloacelor de stingere [min];
Q - debitul minim de apa folosit la stingere [l/min].

Durata teoretica a incendiului in cazul arderii libere:


T=qVAt [min];
25AVh
q - sarcina termica (densitatea),[Mcal/m2];
At - suprafata totala a partilor de cladire [m2];
A - suprafata pardoselii [m2]; h - inaltimea incaperii
[m];

Relatii pentru calculul substantelor de stingere si de racire:


1) Pentru instalatii fixe de stingere cu spuma mecanica:

Debitul de solutie spumanta:


qs= isA [l/s]; qs = isL [l/s],
pentru rezervoarele cu capac plutitor.
Cantitatea de solutie spumanta pentru o operatie de stingere de 10 min=600s:
Qs = qsTr = 600 qs [l].
Cantitatea de apa necesara pentru o operatie de stingere:
Qa= 600 q ^ 100-c [l];
s

100
- se considera ca spuma mecanica se obtine din 92% aer,6% apa si 2% spumant; c reprezinta 6% apa;
q =qs • 100-c [l].
a

100
Cantitatea de apa pentru stingere:
Qa = 600 (q +qr) [l].
a

2) Pentru instalatii de stingere mobile (capete de debitare a spumei):

Numarul de generatoare:
Ng=q .
qgs
Cantitatea de apa necesara racirii:
• Pentru rezervorul incendiat:
Qrt=PqrT [l].
• Pentru racirea rezervoarelor vecine:
Qrv-P 1+P7+. . ,+Pn • qrt.
2
Numarul de tevi pentru racire:
Ntr-Qr .
qt
Notatii:
qs - debitul de solutie spumanta [l/s];
i - intensitatea de stingere [l/sm];
s

A - aria sectiunii orizontale incendiata [m2];


L - circumferinta rezervorului [m];
Tr - timpul de functionare [min]; q - debitul de apa pentru
a
stingere [l/s]; qr - debitul de apa pentru racire [l/s];
Qa - cantitatea de apa pentru stingerea unui incendiu [l];
Ng - numarul de generatoare;
qs - debitul de apa (solutie spumanta),[l/s]
q g - debitul de apa pentru un generator [l/s];
S

Qri - cantitatea de apa necesara racirii [l]


qr - cantitatea de apa necesara racirii pe ml din circumferinta (0,5 l/s);
T - timpul calculat pentru stingere [min];
P1+P 9+.. .+P n - jumatate din circumferinta rezervoarelor vecine celui incendiat;
2
qt - debitul unei tevi [l/s].

Determinarea debitului necesar de pulbere:


qnecp =k260Al [kg/15s]; k2 -
s

coeficientul de calcul pentru pulbere,egal cu 0,25;


A - suprafata incendiata [m2];
I s - intesitatea de stingere [kg/s-m2].

Cantitatea totala de pulbere necesara pentru stingere:


Cp - 0,5 qref p Nop [kg];
Cp - cantitatea totala de pulbere [kg]; qrefp - debitul de
pulbere necesar [kg/15s];
Nop - numarul operatiilor de stingere cu pulbere,care are valoarea in functie de suprafata incendiata (de exemplu pentru A-50.2000m2,
Nop-2.50).

Alimentarea cu apa pentru incendiu cu masini de lupta,in functie de distanta maxima pina la care se poate face alimentarea in releu:

D x=B1+B2+. .+Bn+C1+C2+ .Cn -25m;


ma

n
B1,B2...Bn si C1,C2.Cn - lungimea de furtun de tip B1,respectiv C,existenta pe masini; n - numarul de masini;
25 - lungimea de furtun pentru coturi la o masina.

Alimentarea in naveta:
D in- B1+B2+ C1+C,. - 50 [m];
m

2
D x- t „(n-1) - 1 • v [m];
ma m

2
2D +t n-v+l;
t
max

tmax - timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune cerute [min]; n - numarul masinilor
de lupta folosite pentru naveta; t - timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min]; v - viteza de
circulatie a masinilor de incendiu [m/min].

Determinarea cantitatii de hidrogen care se degaja la incarcarea acumulatoarelor:


n
Vh2 - 0,357 kc£ Qnn10 [m /h];
-3 3

Vh2 - cantitatea de hidrogen degajata de acumulatoare [m /h];


3

kcr - coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii,in functie de numarul acumulatoarelor,in
principiu fiind egal cu 1,2 la 1,8;
Qnn - produsul dintre capacitatea normala a acumulatorului si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca.

Volumul de aer care trebuie exhaustat,pentru inlaturarea pericolului de incendiu

Q=0,42x26 Ins = 11 Ins;

Q - debitul ventilatorului [l/h];


I - curentul final de incarcare [A];
n - numarul de elemente ale bateriei;
s - coeficientul de siguranta (la instalatii obisnuite s=5; la nave s = 10)

4. Procese de oxidare si arderi

1.OXIDAREA

Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen.De
exemplu,oxidarea carbonului la dioxid de carbon,a acidului azotos in acid azotic:
C+O =CO ; HNO2+1O2 = HNO3
2 2

Reactiile de oxidare - reducere se mai numesc reactii oxidante.Substanta in a carei compozitie intra un element care cedeaza electoni
se cheama reductor.Toate moleculele substantelor care intra in reactie si cele rezultate sunt insa neuter din punct de vedere electric.De
aceea,numarul total al electronilor alipiti catre oxidant.Tinand seama de cele mai sus,se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul
chimic nu se combina cu oxigenul,dar care el totusi,a pierdut unul sau mai multi electroni.De exemplu:

2CuCl+Cl2=2CuCl2

Practic se produc oxidari lente,oxidari biochimice,oxidari chimice si oxidari electrolitice.


Oxidarea lenta este o combinatie a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa,fara dezvoltare
de lumina si apparent fara dezvoltare de caldura,aceasta din urma fiind cedata treptat mediului exterior,temperatura mentinindu-se practic
constanta (de exemplu,ruginirea fierului sau oxidarea altor metale,putrezirea lemnului,respiratia fiintelor etc.).
Oxidarea biochimica cuprinde oxidarea grasimilor,proteinelor si a hidratilor de carbon proveniti din
alimente.Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala.
Oxidarea chimica are domeniul de aplicare la protectia fierulu,a magneziului,a cuprului si aliajelor lor.Oxidarea chimica este o
oxidare de protectie la metale feroase si la cupru,si cele mai multe ori este o brunare.
Oxidarea electrolitica se aplica de obiecei la protectia aluminiului si a aliajelor lui.

2.ARDEREA

In conditii obisnuite arderea reprezinta un process de oxidare sau de asociere a substantelor combustibile cu oxigenul din aer insotit
de caldura si lumina.
Arderea este o reactie de oxidare rapida a unui substante in prezenta oxigenului din atmosfera cu dezvoltare de caldura,si in
general,insotita de lumina.
Se cunosc insa si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer,ca de exemplu acetilena comprimata,clorura de azot,precum si
alte substante compuse.In anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de caldura si aparitie de flacari.
Procesul este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: existenta substantelor si materialelor combustibile: prezenta
substantelor care intretine arderea (oxigen,substanta care cedeaza oxigen); realizarea temperaturii de aprindere.
Lichidele nu ard ci numai vaporii acestora,care se formeaza dup ace se depaseste temperature de inflamabilitate.
Materialele combustibile solide se aprind si ard in general,mult mai greu decit lichidele si gazele combustibile,deoarece pentru
aprinderea lor este nevoie de un aport mare de caldura din exterior,degajarea substantelor combustibile volatile prin distilare facindu-se mai
incet.
Cel mai important efect fizic produs in urma arderii este temperatura care creste pe masura ce arderea se intensifica.Deseori cresterea
temperaturii substantelor combustibile determina schimbarea starii de agregare a acestora.Fara aceste schimbari nu este posibila arderea.De
aceea,inainte de ardere corpurile solide se transforma in stare lichida si gazoasa sau numai gazoasa.
Procesul de ardere pentru materialele si substantele combustibile,solide,lichide si gazoase se desfasoara la fel si se produce in “trei
faze”: oxidarea aprinderea si arderea propriu-zisa.
Datorita oxidarii gazelor si vaporilor,caldura se acumuleaza in mod continuu,fapt care conduce la marirea vitezei reactiilor,la
aprinderea materialului si aparitia flacarilor.
La baza concenptiilor actuale despre mecanismul reactiilor de ardere se afla teoria reactiilor in lant.
Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi,care in urma reactiei cu alte molecule formeaza
radicali noi,ce reactioneaza la rindul lor cu moleculele neutre.
Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere al hidrogenului:

H2+O2-2OH
H2+M*-2H+M } Nasterea lantului.
O2+O2-O3+O

OH+H2-H2O+H Prelungirea lantului.

H+O2-OH+O }

O+H2-OH+H } Ramificatia lantului.

H+O2+M-H2O+M întreruperea in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ.

HO2+H2-H2O2+H } Prelungirea lantului prin radicalul HO2 putin activ.


H2O+ H2O- H2O2+OH }

Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pina la
epuizare.
Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decit temperatura reala
de ardere.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de
cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in unitatea de timp si suprafata.
Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si incomplete.Astfel:
Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o cantitate suficienta de oxigen pentru procesul de
oxidare.Ca produsi de ardere rezulta dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon.
Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga cantitate de
oxigen.Ca produsi ai arderii rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in:
1) Arderecu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina - cea mai des intilnita.
2) Arderecu incandescenta - combustia fara flacara a unui material combustibil,cu emisie de lumina vizibila la
suprafata acestuia.
3) Arderea mocnita - combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea pusa in evidenta de fum si de
cresterea temperaturii.
Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi:
1) Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la citva centimetri ep secunda la 1m/s).
Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la stratul care arde la stratul vecin.Arderile uniforme au
loc,in general in spatii deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod constant.
2) Ardererapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta cu viteze supersonice (1-4
km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi viteza pe o
distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se accelereze.

3.APRINDEREA

Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa externa de
aprindere in prezenta oxigenului din aer,fie datorita unei surse de caldura interna.
Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile mecanice si electrice,scurtcircuitele etc.
Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit mai usor,cu cit emanarea de vapori si gaze incepe
la o temperatura mai joasa.
Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului sau oxigenului
trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara.
Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia chimica,de greutatea specifica,gradul de
impurificare etc.(tabelul IV.3.1).

Tabelul IV.3.1

Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile

Denumirea materialului (corpului) Temperatura de aprindere [°C] Denumirea materialului (corpului) Temperatura de aprindere [°C]

0 1 2 3
Antracit 460 Matase viscoasa z 279
Brad 225 Naftalina z 79-87,5
Brichete de carbune brun 300 Paie 200-220
Pin 280
Bumbac 250-450 Pirita (praf) 401
Catran 335 Pluta (placi) 260
Carpen 250 Poliamide (fibre) 420
Carbune brun 250 Poliamide (praf) 535
Celuloid 125-140 Polietilena 341
Cinepa 214-220 Policlorura de vinil (praf) 900
Cocs siderurgic 650 Poliester cu fibra de 390
Cocs pentru gaz 500 sticla 390
Celuloza praf 434 Polimetacrilat 450
Colfoniu 329 Polivinil acetat 200
Cosuri de nuiele 380 Porumb boabe 250
Dinamita 180-220 Praf pusca
Fag 295 (granule fine) 175 - 176
Faina de lemn 430 Praf pusca
Faina de pluta 210 (granule mari) 168-172
Fin 205-210 Polistiren (placi) 345
Fosfor alb 60 Polistiren (spuma) 340
Fosfor rosu 260 Polistiren (spuma) 310
Frasin 240 Rumegus de fag 396
Funingine 900 Rumegus de molid 445
Fulminat de mercur 160-165 Semicocs 395
Grafit 850 Stejar 349
Hirtie creponata 280 Sulf 250
Hirtie masina scris 200 Taniu (pulbere) 512
Hirtie de scris 360 Trotil 240-300
Hirtie ziar 185 Turba 230
Huila 350 Tutun 175
Huila (praf) 150 Vata 320
In 232 Zahar 410
Iuta 254 Zahar (praf) 327
Lignit 250
Mangal 248
Molid 282
Matase artificiala 472

4.AUTOAPRINDEREA

Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de autoincalzire,care se produce datorita unor procese
chimce sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si autoaprinderii rezulta din
reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.
Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii,deci fara interventia unei
surse exterioare de aprindere; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in masa substantei respective.
Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au capacitatea de combinare cu oxigenul die aer,cu
umiditatea atmosferica sau cu alte substante.
Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile,care,in afara procesului chimic sunt supuse si
influentei unor factori de natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii din interior si existenta unor
impuritati.
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste transformarilor de materie,actiunii microorganismelor,transformarilor
chimice prin intermediul enzimelor (fermentilor).
In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de carbon si hidrogen,concomitent cu ridicarea
temperaturii pina la 50 - 55°C.Peste aceasta temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista posibilitatea trecerii in
autoaprindere.Pina la 500°C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar apa si produsele volatile incep sa se distileze.La 140-
150°C se produce innegrirea corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se intensifica,in final producindu-se autoaprinderea.
In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere.

Tabelul IV.4.1

Substante care au tendinta spre autoaprindere

Substanta cu tendinta spre autoaprindere Conditiile de autoaprindere


1 2
IV.4.1.a. AUTOAPRINDERE DE NATURA CHIMICA
Aluminiu Azotat de amoniu Coloranti azoici de sulf Sub forma de pulbere in prezenta apei sau a uleiului In contact cu uleiuri cu umezeala in
Carburile metalelor alcaline Fosforul alb si rosu substante organice In contact cu aerul In contact cu apa In contact cu aerul Sub forma de
Fierul Hidrogenul fosforat Magneziul Negru de fum pulbere imbibata in ulei In contact cu aerul Sub forma de pulbere,in contact cu aerul
Sodiu Sulf Depozitat in cantitati mari,umezeala si urme de particule incandescente
Sulfuri de fier (FeS,Fe2S) Zincul sub forma de In contact cu apa In contact cu aerul Sub forma de pulbere si in contact cu aerul In
pulbere contact cu aerul

IV.4.1.b. AUTOAPRINDEREA DE NATURA FIZICO-CHIMICA


Brichete de carbune brun Bumbacul Carbune brun Umiditate si caldura Impregnat cu uleiuri (baloturi de cirpe)
Cafea boabe prajita,orz,pastai de cafea Cocs de Umiditate si caldura Umiditate si caldura Umiditate de caldura Imbibati in ulei
carbune brun Cilti Caldura,depozitate in cantitati mari Sub forma de pelicula,in contact cu aerul Sub forma
Deseuri de cauciuc Firnis de pelicula,in contact cu aerul Imbibate in ulei; lina cruda,datorita sucului propriu,in
Grasimi (in special cele vegetale) Lina Materiale baloturi Imbibate in ulei Imbibate in uleiuri vegetale In gramezi compacte,umezeala
fibroase Musamale Piele Praf de piei Praf de pluta Imbibat cu ulei,in gramezi Imbibati cu ulei Imbibati cu ulei Umiditate si caldura In
Saci de iuta Turba gramezi mari si pe timp indelungat Sub forma de pelicula,in contact indelungat cu aerul
Turte de floarea-soarelui Uleiuri vegetale Zahar Umiditate si caldura
pudra ambalat in lazi

IV.4.1.c. AUTOAPRINDERE DE NATURA BIOLOGICA


Fin Furaje tocate Foi de varza Hamei Germeni de Umezeala si depozitate in cantitati mari Umezeala si depozitate in cantitati mari
malt Pleava de cereale Paie de griu Rumegus de Depozitat in cantitati mari si umezite Depozitat in cantitati mari si umezit Depozitat in
lemn (in special ramasite) Uruiala de porumb Taitei cantitati mari si umezit Depozitata in cantitati mari si umezita Depozitate in cantitati mari
de sfecla Tutun si umezite Depozitat in cantitati mari si umezit Depozitata in cantitati mari si umezita
Depozitati in cantitati mari si umeziti Pe timpul fermentarii

5.INFLAMAREA

Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid combustibil.
Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata lichidului de amestec combustibil de vapori-aer si sa
existe o sursa de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul deasupra
acestui lichid,un amestec de o anumita concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere (flacara,corp incandescent,scintei
electrice,scintei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de fierbere si invers proportional cu presiunea
vaporilor de lichid.In general,temperatura de inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea cu
aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura se ia in
considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol de incendiu.
In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante chimice cu pericol de incendiu si
explozie.

6.AUTOINFLAMAREA
Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca acestia sa vina in contact cu sursa de aprindere
(foc deschis,scintei,corp incandescent etc.) insuficienta numai prezenta aerului.
Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare.
Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa se incalzeasca o substanta combustibila,pentru a
se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.

7. EXPLOZIA

Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se produce in fractiuni de secunda,cu
degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni mari.
Se pot declansa:
- explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui amestec de vapori de substante combustibile cu
aerul);
- explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici (descompunerea azotatului de amoniu);
- explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune nucleara (bomba atomica si cu hidroger);
- explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de energie.
In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor explozive se deosebesc:
1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva centimetrii pe secunda - arderea se produce din
aproape.
2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta combustibila -aer existat intr-un spatiu inchis
(incapere,recipient are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100 m/s.
3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari,la care viteza de propagare a
flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata si prin aparitia undei de soc.
Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu aerul, la care se
poate produce explozia.
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El are un rol determinat in stabilitarea pericolelor
de incendiu si de explozie ale lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita inferioara,explozia nu poate avea loc din cauza
excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind prea bogat in substanta combustibila.

8. RABUFNIREA

Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu viteza de cel putin citva metri pe
secunda.
Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb ceva mai mult,dind posibilitatea reconstituirii
locului exact al locului exact al initierii aprinderii.
Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se gasesc amestecuri explozive

9.SUBSTANTE CU ACTIUNE RECIPROCA

In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta pericol de incendi si explozie.

Tabelul IV.9.1

Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie
Substanta chimica Substanta chimica care determina aprinderea sau explozia (cu care reactioneaza) Factori care
influenteaza
Acetat de amil Oxigen,aer Scintei
Acetilena Clor,brom,cupru,fluor,argint,mercur Lumina solara
Acetona Perhidrol,aer Reactie
Acid acetic Acid cromic,acid azotic,etilenglicol,acid percloric,peroxizi,permanganti Reactie
Acid azotic (concentrat) Acid acetic,anilina,acid cromic,acid cianhidric,hidrogen sulfurat,lichide si gaze Contact
combustibile,substante combustibile
Acid cianhidric Acid azotic Contact
Acid cromic Acid acetic,naftalina,camfor,glicerina,terebentina,alcool,lichide Contact
combustibile,substante organice
Acid oxalic Mercur,argint Reactie
Acid percloric Anhidrida acetica,bismut,alcool,hirtie,lemn Contact
Acid sulfuric Clorat de potasiu,perclorat de potasiu,permanganat,compusi de metale usoare Reactie

Alcool etilic Acid hipocloros Reactie


Alcool metilic Aer Scintei
Aldehida formica Peroxid de sodiu Reactie
Aluminiu praf Oxigen,aer Scintei
Amoniac Mercur (de exemplu in manometru),clor,iod,brom,acid fluorhidric anhidru Reactie
Anilina Acid azotic,apa oxigenata Scintei
Apa oxigenata Cupru,crom,fier,numeroase metale sau saruri ale acestora,alcooli,acetona,substante Reactie
organice,anilina,nitrometan,toate lichidele combustibile,substante combustibile

Argint Acetilena,acid fulminic,compusi amoniacali,acid oxalic,acid tartic Contact


Reactie
Azotat de amoniu Acizi,pulberi metalice,lichide combustibile.clorati.azotati.sulfuri.produse Reactie
combustibile organice in stare de pulverizare
Benzidina Clorura de var Reactie
Benzina si benzen Acid hipocloros,oxigen Reactie
Bioxid de bariu Alcool etilic si metilic,acid acetic,anhidrida acetica.baze.aldehide.sulfura de Contact
carbon,glicerina,etilenglicol,acetat de metil
Brom Aceleasi substante ca la clor Reactie
Camfor Oxigen,aer Scintei
Carbune activ Hipoclorit de calciu si toti oxidantii Contact
Reactie
Carbura de calciu Apa Reactie
Scintei
Bioxid de clor Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan Contact
Carbune praf Protoxid de azot,acid azotic concentrat Reactie
Celuloid Acid azotic Incalzire
Clor Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze Reactie
petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin pulverizate
Clorati Saruri de amoniu,acizi,pulberi metalice,sufuri,produse organice fin pulverizate Contact
Reactie
Clorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Cupru Acetilena,apa oxigenata Reactie
Eter etilic Oxigen,acid hipocloros,clor Reactie
Etilena Clor Scintei
Fluor Hidrogen Reactie
Fluorina Trebuie izolata de toate celelalte produse Contact
Fosfor alb Oxidanti,sulf Reactie
Hidrocarburi Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu Contact
(butan,propan,benzen,tereben-
tina)
Hidrogen Clor Lumina solara
Hidrogen sulfurat Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante Reactie
Hidroperoxid de cumen Acizi organici sau minerali Reactie
Iod Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen Reactie
Lichide combustibile Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid azotic,bioxid de bariu (oxilit) si Contact
halogeni
Mercur Acetilena,amoniac,acid fulminic Contact
Metale sub forma de pulbere Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi clorurate,dioxid de carbon si halogeni Contact
(aluminiu,magneziu,sodiu,pota-
siu)
Metan Peroxizi,acizi puternici Reactie
Naftalina (vapori) Aer,oxigen Scintei
Oxid de carbon Oxigen,aer Scintei
Perclorat de potasiu Acid sulfuric si alti acizi Reactie
Perhidrol Substante organice,praf metalic Reactie
Permanganat de potasiu Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid sulfuric,petrol lampant Reactie
Potasiu metalic Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sodiu Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa Reactie
Sulfura de carbon Peroxizi Reactie
Zinc-pulbere Aer scintei

5.Incendiul si dezvoltarea lui

Incendiul este o ardere intiala de o cauza definita,cu sau fara voia omului,scapata de sub control,care distruge bunurile
materiale,pune in pericol viata persoanelor si a animalelor pentru a carei intrerupere este necesar sa se foloseasca
metode,procedee,mijloace si substante de stingere.
Orice incendiu este insotit de fenomene chimice si fizice cum sunt de exemplu: reactii chimice care se produc pe timpul
arderii,degajarea sau transferul de caldura,producerea de flacari,separarea si raspindirea produselor arderii,producerea schimbului de
gaze.Aceste fenomene pe timpul incendiului nu se produc separat si rigid,ci sunt strins legate intre ele,desfasurindu-se pe baza legilor chimiei
si fizicii,specifice fenomenelor respective.

1. VITEZA DE ARDERE

Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigen in masa unei substante combustibile sau
prin pierderea totala de material combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de timp.
Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia chimica; umiditatea substantei sau materialului
combustibil; curentii de aer; presiunea atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul lui; prezenta catalizatorilor la
gaze si lichide si concentratia acestora.
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau de volum.Astfel:
1) Viteza de ardere pentru substante lichide:
V t-h/tard

V 1 - viteza liniara de ardere (lichide),[mm/min];


h - grosimea stratului de lichid care arde [mm];
tard - timpul de ardere [min].
2) Viteza de ardere pentru substante solide:
V vol -flcomb [kg/m2-min];
tard
qcomb - cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1m2 [kg/m2].
3) Viteza de ardere pentru gaze:
V vol-V ;
t
ard

V vol - viteza volumica de ardere [m /zi; kg/h;m /min;kg/min];


3 3

V - volumul total al gazului [m ];


3

tard - timpul de ardere [h;min];


In tabelul V1.1 sunt date valorile orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.

Tabelul V.1.1

Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.
Materiale si substante combustibile Viteza de ardere
In raport de masa (kg/m2-min) Liniara (mm/min)
Lemn (grinzi,mobila in incapere) 0,65-0,90 -
Lemn taiat in stive,in aer liber 6,70 -
Cherestea in stive pe teren descoperit 6,67 -
Bumbac afinat 0,24 -

Carti pe rafturi de lemn 0,33 -

Hirtie afinata 0,48 -


Fibra artificiala,scurta,afinata 0,40 -
Textolit 0,40 -

Cauciuc natural 0,80 -

Cauciuc sintetic 0,53 -


Articole tehnice de cauciuc 0,67 -
Film pe baza de celuloid 70,00 -
Polistiren 0,86 -
Sticla organica 0,86 -

Fenoplaste 0,36 -
Sodiu metalic 0,70-0,90 -
Acetona 2,83 3,30
Benzen 2,30 3,15
Benzina 2,70-3,20 3,80-4,50
Alcool butilic 0,81 1,10
Eter dietilic 3,60 5,00
Izopentan 6,30 10,00
Petrol (titei) 1,70 1,60
Petrol lampant 2,90 3,60
Pacura 2,10 2,20
Sulfura de carbon 2,20 2,70
Toluen 2,30 2,70
2. EVOLUTIA
Alcool etilic SI TEMPERATURA INCENDIULUI.PRODU
1,60-2,00 SELE DE ARDERE 2,00-2,50

In faza de dezvoltare a incendiului,are loc,in principal,propagarea arderii,pierderea de greutate a materialelor combustibile echivalind
cu 5-7%.
Pe timpul arderii se majoreaza suprafata incendiata,se generalizeaza suprafata de ardere,se depaseste temperatura de 800°C;
pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80-85%.
Durata fazei de regresie este determinata de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activa.
Practic,pentru incendiul conventional se apreciaza ca gradientul regimului de regresie al incendiului,care are faza activa mai mica
de 60 min,este de aproximativ 10°C/min,fata de 70°C/min pentru un incendiu cu o faza de ardere activa mai mare de 60 min.
Evolutia,marimea si durata incendiului in spatiu inchis depinde de sarcina termica,de distributia ei in incapere,de dimensiunea
deschiderilor de ventilatie.De exemplu,marimea unui incendiu intr-o incapere cu o sarcina termica de 50 kg lemn/m 2 ar corespunde unui
incendiu de 1 h,cu cresterea temperaturii astfel: ~ 800°C dupa 20 min; 880° dupa 40 min; 920°C la 1 h.
Incendiul conventional izbucnit in spartii deschise evolueaza aproape similar cu cel in spatii inchise,prezentind insa urmatoarele
particularitati: se dezvolta de la inceput pe intreaga suprafata a materialului cuprins de flacari; marimea flacarilor depinde de conditiile
meteorologice si de aerodinamica curentilor care afluesc catre locul incendiului; produsele de ardere sunt bogate in particule de carbune.
Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea; lichidarea.
Dezvoltarea libera: timpul din momentul izbucnirii incendiului pina la introducerea primei tevi in actiune si a celorlalte mijloace
pentru stingere.
Localizarea: eliminarea posibilitatilor de propagare a incendiului,a prabusirii constructiei si crearea premiselor pentru lichidarea
incendiului.
Lichidarea: timpul in care se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului,in principiu din toate directiile si cu toate
fortele si mjiloacele.
Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular,frontal,unghiular.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de cantitatea de caldura
ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea - mai mult sau mai putin completa.
In tabelul V.2.1 sunt date temperaturile incendiilor de diferite materiale combustibile.

Tabelul V.2.1

Temperatura incendiilor de diferite materiale combustibile

Denumirea materiala Sarcina termica (kg/m2) Temperatura maxima pe timpul incendiului


[°C]
Bumbac afinat 50 305
Hirtie afinata 25 370
50 510
Produse carbolitice 25 530
50 640
Potasiu metalic - 700
Textolit 25 700-710
Sodiu metalic 50 850-856
- 800-900
Lemn rasinoase (in incaperi) 25 800-850
50 880-920
100 1000
Lemn rasinoase taiat,stivuit in aer liber 600 1200
Plexiglas 25 1125
Huila (brichete) - Pina la 1200
Cauciuc natural 25 1100
Polistiren 25 1100
50 1350
Magneziu,electron - Pina la 2000

Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in general,parti componente ale fumului,flacari si o
serie de gaze ca produse de ardere.
Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul V.2.2).
Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in interior.Valoarea aproximativa a acesteia se arata in
tabelul V.2.3.
Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante gazoase.
Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului.

Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul V.2.4. Tabelul V.2.2

Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale


Materiale si substante combustibile Caracteristicile fumului
Culoarea Mirosul Gustul
Lemn Cenusiu negru De rasina Acrisor
Hirtie,paie,fin Galben-alb Specific Acrisor
Bumbac Brun-inchis Specific Acrisor
Produse petroliere Negru Uleios Acrisor
Fosfor Alb-dens Usturoi Fara
Magneziu Alb Fara Metalic
Sulf Nedefinit Sulfuros Acid
Fulmicoton si alte combinatii de Galben brun Iritant Acid
azot
Cauciuc Negru-brun Sulfuros Acid
Potasiu metalic Alb-dens Fara Alcalin
Polistiren Negru-inchis Hidrocarburi -
Policlorura de vinil Cenusiu-inchis Acid clorhidric -
Celuloid Cenusiu-inchis Specific Acid
Tabelul V.2.3

Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior


Locul incendiului Compozitia fumului in % dupa volum
Oxid de carbon Dioxid de carbon Oxigen
Subsoluri 0,04-0,65 0,10-3,50 17,00-19,50
Poduri 0,10-0,20 0,10-2,50 17,70-20,70
Sectiile fabricii de mobila 0,16-0,40 0,30-1,30 19,30-20,00
Apartamente 0,10-0,25 1,00-1,80 18,60-19,00
Depozite de vopsea,ulei si 0,20 1,20-2,20 18,60
materiale de ambalaj
Diverse 0,10-1,40 0,30-10,10 9,00-20,80
Tabelul V.2.4

Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului


Denumirea Letal in inspiratie peste 5-13 min Periculos (toxic) in inspiratie peste 0,5-1 Suportabil la inspiratie peste 0,51,6 h
substantelor h

Volumul aproximativ Volumul aproximativ Volumul a proximativ


[%] [mg.1-1] [%] [mg.1-1] [%] [mg.1-1]
1 2 3 4 5 6 7
Fosgen 0,005 0,20 0,0025 0,10 0,0001 0,004
Clor 0,025 0,70 0,0025 0,07 0,0025 0,007
Acid cianhidric 0,02 0,20 0,01 0,10 0,005 0,05
Oxizi de azot 0,05 1,00 0,01 0,20 0,005 0,10
Anilina - - - - 0,013 0,50
Hidrogen 0,08 1,10 0,04 0,60 0,02 0,30
sulfurat
Sulfura de
carbon 0,20 6,00 0,10 3,60 0,05 6,50
Gaze
sulfuroase 0,30 8,00 0,04 1,10 0,01 0,30
Acid clorhidric 0,30 4,50 1,10 1,50 0,01 0,15
Amoniac 0,50 3,50 0,25 1,70 0,025 0,17
Oxid de carbon 0,50 6,00 0,20 2,40 0,10 0,20
Benzen 2,00 65,00 0,75 25,00 0,30 10,00
Cloroform 2,50 125,00 1,50 75,00 0,50 25,00
Benzina 3,00 120,00 2,00 80,00 1,50 60,00

Tetraclorura de
carbon 5,00 315,00 2,50 158,00 1,00 63,00
Acetilena 50,00 550,00 25,00 275,00 10,00 110,00
Bioxid de
carbon 9,00 162,00 5,00 90,00 3,00 54,00
Eilena 95,00 1100,00 80,00 920,00 50,00 575,00
3. PROPAGAREA INCENDIILOR,SCHIMBUL DE GAZE SI VENTILAREA SPARIILOR INCENDIATE

Propagarea incendiului depinde de: compozitia chimica si viteza de ardere a materialului aprins; temperatura mediului
inconjurator; curentii de aer din atmosfera sau de cei care se formeaza; sarcina termica; sursa potentiala de aprindere; obstacolele
intilnite in cale (pereti antifoc etc.)
Hotaritor in propagarea incendiului sunt: viteza de ardere si alimentarea cu aer.
Propagarea incendiului se produce in plan orizontal si in plan vertical,marimea si temperatura flacarilor avind un rol important.
Temperaturile in functie de unele proveniente se arata in tabelul V.3.1.

Tabelul V.3.1.

Temperatura citorva categorii de flacari


Provenienta flacarii Temperatura [°C] Provenienta flacarii Temperatura [°C]
Chribrit 700 Acetilena 2500-3000
Lanuri cereale 1400-1500 Amoniac 1700
Benzina 1200 Oxid de carbon 2100
Motorina 1100 Propan 1925
Titei brut 1100 Cherestea 1200
Pacura 1000

Inaltimea flacarilor:
1) La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate:
Hflc=2D [m].
2) La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate
Hflc=16Q04 [m];
Hflc - inaltimea flacarii [m];
D - diametrul rezervorului incendiat;
Q - debitul de gaz lichefiat [kg/s].

Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile se arat in tabelul V.3.2. Tabelul V.3.2

Viteza liniara de propagare a incendiului la arderea unor substante si materiale combustibile


Materiale,substante si obiectie combustibile aprinse Valoarea medie a vitezei de
propagare (m-min-1)
Case de locuit si magazine,constructii de lemn,mobila etc. 1,00-1,20
Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare 1,70-3,20
Produse textile in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kg-m -2 0,33
Suluri de hirtie in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kg-m -2 0,27
Cauciuc sintetic in depozite inchise la sarcina termica de 290 kg-m -2 0,40
Depozit de lemn rotund in stive 0,35-0,70
Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea nederanjata 1,10
Scrinduri de lemn (2-4 cm grosime) in stive,continut de umiditate:
8-12% 4,00
16,18% 2,30
18-20% 1,60
20-30% 1,20
30% 1,00
Incendiu de iarba uscata si culturi cerealiere pe timp linistit 16-17
Padure de brad,pini,tufisuri,pe timp linistit pana la 14,20
Padure de molid pe timp linistit pana la 18,00
Padure de brazi,molizi si brazi pana la 4,20
Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vintului de 7-19 m/s -1 si umiditate 39% 22
Incendiu de iarba uscata,culturi cerealiere coapte pe timp foarte uscat si vint cu viteza mai
mare de 12,5 m/s 400-500

Materiale plastice armate cu fibra de sticla 0,60


Bumbac brut 4,80
Celuloid 24
Materiale fibroase in stare aprinsa 7,20
Lichide combustibile 30
Toluen 102
Benzina de extractie 144

Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere: produsele
arderii si a decompunerii termice gazoase si calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre zona de ardere.Accesul
aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta formarea produselor de ardere.Deseori vitezele curentului
ascendent sunt atit de mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse (scintei),ci si bucati din materialele care
ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea caz,materialele aprinse ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala
si sub influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi focare de incendiu.
Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participa la circulatie intr-o unitate de timp si care
depinde de volumul de aer participant la ardere si volumul produselor arderii:
VSg=AiVam;
VSg - volumul specific al schimbului de gaze [m3/min];
Ai - suprafata incendiului [m2];
Va - viteza de ardere in raport de masa [kg/m2-min];
m - cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m 3/kg].
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de gaze la arderea completa a 1 kg de material
combustibil se arata in tabelul V.3.3.

Tabelul V.3.3

Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la schimbul de gaze


Materiale si substantele combustibile Umiditatea [%] Volumul aerului [m3/kg] Volumul produselor arderii
[m3/kg]
Lemn uscat la aer: - mesteacan 7 4,2 4,93

- stejar 7 4,25 4,96


- anin 7 4,14 4,88
- plop 7 4,12 4,86
- pin 7 4,18 4,90
Lemn 40 2,84 3,75
Canfor 40 9,15 9,97
Carton si hirtie 12 3,42 4,21
Cauciuc natural 1,1 10 10,76
Cauciuc sintetic,butadien stirenic 1 10,16 10,82
Cauciuc neoprenic 0,8 6,2 6,4
Magneziu metalic - 2,2 1,73
Sodiu metalic - 1,15 0,92
Naftalina - 9,88 10,38
Parafina - 11,58 12,57
Cauciuc vulcanizat 1 9,97 10,52
Paie 8 3,32 4,03
Bumbac 4,50 3,75 4,52
Acetona - 7,26 8,14
Benzina - 11,59 12,59
Petrol lampant - 11,36 12,29
Pacura - 10,44 4,35
Alcool metilic - 5,02 6,14
Motorina 1,5 11,11 11,99
Alcool etilic 4,00 6,69 7,76
Gaze de apa - 2,13 2,73
Gaz de piroliza - 12,04 13,31
Gaz generator - 1,21 1,82
Gaz de furnal - 1,06 1,90
Gaz de cocserie - 4,25 5,00
Gaz natural - 9,25 10,40
Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0°C si presiunea de 760 mm Hg.
Citeva concluzii:
- la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;
- volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare decit volumul aerului atmosferic care participa la
ardere;
- in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor petroliere lichide,a cauciucului si a articolelor de cauciuc
este de 2-2,5 ori mai mare decit la arderea lemnului;
- viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere;
- viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit la cele interioare;
- la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in planul golurilor deschise pentru aspiratie - refulare.
La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri de locuinte etc.) se aplica principiul ventilarii
spatiilor incendiate care consta in luarea tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de ardere,permitind in acest fel accesul la focar.
Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un accent deosebit se pune pe folosirea ventilatiei
naturale.
Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce:
- propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza acumularii caldurii;
- micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant;
- aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon rezultat dintr-o ardere incompleta.

6. Aprecierea pericolului de incendiu

1. PERICOLUL DE INCENDIU

1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE


In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnico-organizatorice in care se afla la un moment dat un sistem
tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea normala,prin evenimente negative
(incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.
Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care se tun in
interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop.
Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor combustibile care
alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot produce,precum si de aparitia unor
imprejurari favorizante.
„Sistemul inflamabil” este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care inmagazineaza in
componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).
Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei si modul de
manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau superioara energiei minime de
aprindere,mai mare chiar decit energia „sistemului inflamabil”.
Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea acestuia fara respectarea
instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.
Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la aparitia
acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de pericol se prezinta ca un
potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc trecerea energiei unei surse de aprindere
asupra „sistemului inflamabil”,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de
izbucnire a incendiului.
De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol iminent,luindu-se
toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.

1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL

Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential.
Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de vizibilitate in caz de
interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de incendiu si posibilitatea de evacuare a
cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita
degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica pe unitatea de suprafata.
Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.

1.3. MASURI DE PROTECTIE

Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor;
- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de interventie,dotarea
pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie);
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al
patrulea element: etanseitatea la fum.
Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare la instalatiile de
prevenire si stingere a incendiilor).

1.4. PERICOLUL DE INCENDIU

Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel:
Pericolul de incendiu=Pericolul potential .
Masurile de protectie
Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential.
Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de propagare si evolutie a
acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor materiale.
Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut.
Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la distrugerea bunurilor
materiale din cladire.
Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept efect,de regula,si
distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru cladire.Cu toate acestea cele
doua pericole pot exista independent unul de altul.

2. PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU


a) Sarcina termica
Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:
n

SQ= X QiMi [MJ]


=1

Qi - puterea calorifica interioara a unui material,in MJ/kg; pentru gaze in MJ/m Mi - masa
1 1

materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiul luat in consideratie Densitatea sarcinii
termice (q ) se determina cu relatia:
s

q =SQ_ [MJ/m2]
s

A s

Echivalentul lemn al sarcinii termice:


Mlemn = miQi [kg lemn/m2]
AQ
s i lemn

mi - masa unui material combustibil Qi lemn= 4400


kcal/kg

b) Grupa de combustibilitate
Incombustibile
Combustibile: Clasa C1 - practic neinflamabile
Clasa C2 - dificil inflamabile Clasa C3
- mediu inflamabile Clasa C4 - usor
inflamabile Greu combustibile: C1 si
C2

c) Indicele de combustibilitate
Pina la 0,1 - incombustibile Intre 0,1 si 0,5 -
greu combustibile Intre 0,5 si 2,1 - greu
inflamabile Peste 2,1 -
combustibile

d) Temperatura de inflamabilitate
e) Temperatura de aprindere
f) Temperatura de autoinflamare
g) Tendinta de autoaprindere
h) Intervalul de explozie
i) Energia minima de aprindere
j) Continutul minim de oxigen pentru explozie k)
Indicele de oxigen
IQ=1000,
O2+N2
30>Io>20 - materiale naturale 15<Io<95
- materiale sintetice
l) Viteza de ardere
m) Viteza de incalzire a lichidului
n) Presiunea maxima de explozie
o) Caracterul reactiei intre materialele si substantele care ard si mijloacele de stingere (apa si spuma)

3. PUNCTELE VULNERABILE LA INCENDIU

3.1.STABILIREA PUNCTELOR VITALE VULNERABILE LA INCENDIU

Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau alt loc) cu un pericol potential de incendiu din
cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau social-culturale.

STABILIREA SI CLASIFICAREA PUNCTELOR VULNERABILE LA INCENDIU AU LA BAZA


URMATOARELE CRITERII PRINCIPALE:

3.1.1.Importanta politica,economica,sociala si culturala a punctului vital

Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot avea evenimentele in punctul vital; gradul posibil de
distrugere a punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente prin durata de timp necesara pentru
inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital de alte puncte asemenea; caracterul de unicat al punctului vital.

3.1.2. Marimea vulnerabilitatii la incendiu a punctului vital si frecventa variatiei in timp al acesteia

Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie; cantitatea,natura si proprietatile materialelor si
substantelor utilizate sau depozitate; amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a constructiilor in caz de incendiu sau
exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor utilizate in activitatea de productie si nivelul de siguranta in
functionare; frecventa incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in punctul vital,respectiv sau in alte puncte similare,pericolul prezentat

1N2 - concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos


de vecinatatile punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie.

3.1.3. Gradul de protectie impotriva incendiilor

Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice care asigura acestora functionarea si exploatarea in
conditii de siguranta (alimentare cu energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de siguranta,inchideri hidraulice etc.);
sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice luate de conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva
incendiilor si SPPC pentru apararea punctului vital impotriva incendiilor.

3.2.FORTE ANGRENATE,MIJLOACE SI FORME SPECIFICE ACTIVITATII DE PREVENIRE SI COMBATERE


A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR IN PUNCTELE VITALE

3.2.1. Fortele in cadrul obiectivului

Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor; cadrele tehnice speciale incadrate pentru
indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor; SPPC; intregul personal
muncitor.
Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea aprofundata a situatiei in punctele vitale; supravegherea
permanenta a punctelor vitale prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC; asigurarea dotarii cu instalatii si aparatura
speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de incendiu si explozie cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura
protectia constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in perfecta stare de functionare; selectionarea si instruirea personalului de deservire
a punctelor vitale; asigurarea prompta a primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre conducerea
obiectivului si comisia de aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale;
controlul instalatiilor si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de catre specialisti si zilnic de catre
SPPC in cadrul activitatii de rond).

3.2.2.Organele tutelare ale obiectivului

Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea conditiilor depline de securitate a punctelor vitale
impotriva incendiilor,exploziilor si avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea unor solutii necesare inlaturarii unor
stari de pericol din punctele vitale.

3.2.3. Unitatea de pompieri militari


Asigura indrumarea si controlul intregii activitati de prevenire si stingerea incendiilor.Punctele vitale de mare importanta vor fi
controlate de cadrele de conducere si de cele cu o buna pregatire de specialitate (controale tehnice de fond,operative).Pentru toate punctele vitale
se vor intocmi ipoteze de interventie si se vor executa aplicatii complexe cu angrenarea organelor de conducere,SPPC si personalul de pe locurile
de munca.Va actiona pentru solutionarea problemelor care pun in pericol securitatea obiectivului.

3.2.4. Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a punctelor vitale

Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia muncii,de
distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au responsabilitati in domeniu
prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.
Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si
explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.

3.3 METODOLOGIA DE EXECUŢIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE SPECIALITATE IN PUNCTUL VITAL

Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care vizeaza indeosebi
laturile calitative.
Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea:
- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor
fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la incendiu,urmarindu-se
respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia functionarea neintrerupta si in conditii se
siguranta;
- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive, echipament si mijloace
de prevenire si stingere a incendiilor;
- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si masurilor de
prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva incendiilor;
- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe punandu-se un
accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;
- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea personalului de a-si
indeplini atributiile;
- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si stingere a
incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si formatii de lucru,cadrul tehnic
special incadrat si SPPC;
- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la incendiu.
In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie
realizate.
4. CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE DUPA
CLASA DE PERICULOZITATE
Clasa de pericol Subclasa Caracteristicile materialelor,exemple Felul ambalajului
P1 fara pericol Incombustibile care nu pot da nastere la reactii periculoase: In vrac sau ambalaje
minereuri,piese metalice,ciment,nisip,fructe,legume,carne, conserve in incombustibile
cutii etc.
P2 cu pericol redus A Materiale din clasa Pi: materiale inerte,azbociment,lichide Ambalaje cu combustibilitate
incombustibile,piese metalice in folii etc. redusa
B Materiale care se aprind greu,cu o viteza redusa de ardere,putere Neambalate sau ambalate in
calorica redusa: aparataj electric,obiecte din bachelita si rasini saci,butoaie
fenolice,baloti de lina,zahar in vrac sau in saci,produse de
panificatie,tutun
C Lichide incombustibile: apa minerala in butelii de plastic, lapte,cutii Ambalaje combustibile
carton
P3 cu pericol mediu A
C Materiale din clasele Pi si P2
Lichide combustibile cu W > 100 °C: vopsele in ulei,produse Incombustibile,care
Ambalaje in cutii de carton
pot fi
B Materiale cucombustibile
combustibilitate medie (nu din clasele Psi4 siglicoli
P5) si in
cu butoaie
putere introduse
Ambalaje
farmaceutice in cutii,bidoane,lubrifianti in in cutii
cutii dede carton.Orice
carton
calorica cel mult 6500 kcal/kg: mobila fara garnituri de
etc. fel de ambalaje, nu din materiale
P4 cu pericol mare A buret,panouri,fibre de lemn,tesaturi
Materiale si produse din clase P1-P3 si confectii,articole piele,carti,faina plastice
Materialespongioase
plastice spongioase
cereale,ambalaje in pungi,tutun,ceai,legume uscate,grasimi etc.
B Materiale combustibile cu viteza mare de ardere sau cu putere calorifica Indiferent de forma de ambalare
mai mare de 6500 kcal/kg: talas,fibre vegetale,confectii executate din
asemenea fibre,materiale plastice,fibre textile,paie etc.

C Materiale si produse incombustibile care pot suferi deteriori importante Indiferent de natura ambalajelor
in urma actiunilor temperaturilor inalte,a apei sau a gazelor corozive:
aparatura electrica si electronica si contacte si relee sensibile
necapsulate,tuburi electronice,medicamente etc.

D Materiale si produse care sub efectul temperaturii degaja cantitati Indiferent de natura ambalajului
importante de gaze corozive: PVC,rasini epoxidice,acid clorhidric etc.

E Lichide combustibile din clasa P3 C: lichide ambalate in bidoane din In ambalaje combustibile
carton,canistre din materiale plastice
F Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate cuprinsa intre In ambalaje incombustibile care
55-100°C: motorina,pacura,smoala,uleiuri minerale,cerneala tipografica pot fi introduse in cutii de carton
etc.
P5 cu pericol deosebit A Materiale instabile care pot descompune exploziv la temperatura Indiferent de modul de ambalare
de mare normala,sau care pot exploda sub efectul incalzirii,frecarii sau a
socurilor de detonatie.Obiecte pirotehnice: acid
acrilic,percloric,anihidru,apa oxigenata concentrata,azotat de
amoniu,peroxizi-de acetil,benzoil,zinc- chibitruri de fosfor alb,muntie
exploziva sau incendiara,exploziv,rachete

B Materiale care la contactul cu alte materiale pot da nastere la reactii Indiferent de modul de ambalare
explozive sau se pot aprinde: acetona,acid
acetic,amoniac,etilenamina,peroxizi de potasiu sau sodiu etc.
C Materiale susceptibile la autoaprindere: carbune bituminos,deseuri Indiferent de modul de ambalare
cauciuc sau lina,faina de lucerna,peste,fosfor alb,ingrasamite
organice,mangal etc.
D Substante oxidante capabile sa initieze aprinderea materialelor Indiferent de modul de ambalare
combustibile la contactul acestora: acid
azotic,clorhidric,sulfuric,clor,ierbicide,azotat de potasiu etc.
E Materiale care sub efectul caldurii degaja cantitati mari de gaze Indiferent de modul de ambalare
combustibile sau toxice:
acrilonitril,amine,anilina,esteri,iod,iodati,butadiena,fosfor,sulfat de metil

F Materiale care in contact cu apa se aprind,degaja temperaturi capabile Indiferent de modul de ambalare
sa aprinda materialele combustibile din vecinatate sau degaja gaze
combustibile: amida alcalina,calciu,hidrura de aluminiu,potasiu
metalic,tutun,uraniu
G Recipiente cu gaze comprimate: recipiente fixe sau transportabile cu Indiferent de modul de ambalare
gaze sub presiune,recipiente de tip „Spray”
H Substante sau materiale solide care au o putere calorica mai mare de Indiferent de modul de ambalare
8000 kcal/kg sau caracterizate printr-o ardere deosebit de
intensa.Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mica
de 55°C.Gaze combustibile (celuloid pelicola pe baza
nitroceluloza,clorati,sodiu,bariu); petrol lampant,benzina,sulfura de
carbon,toluen,titei,acetona gazolica,alcool,butan,propan,hidrogen,metan
etc
7. Gaze industriale cu pericol de incendiu

1.HIDROGENUL
Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de explozie foarte largi,ele fiind cuprinse intre 4 si
75% hidrogen in aer.In amestec cu aerul,in proportie de 17-60% detoneaza cu usurinta atunci cind vine in contact cu o sursa de aprindere.
In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape 20 de ori in comparatie cu cea initiala.Daca
unda de soc se poate reflecta,presiunea se mareste aproape de 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza ridicata prin radicalii liberi care se formeaza.
Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta unor molecule de gaz inert.
Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este necesar o sursa de aprindere care sa initieze reactia in
lant.La un amestec de 27-30% hidrogen in aer,aprinderea poate fi initiata de scintei electrice cu energii foarte reduse (0,019 m/J).
Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind intre 400 si 580° C in functie de presiune (la
presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575°C).
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de orice obiect puternice incalzit
(conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide (de ex. rugina) existente in jeturi
puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire de alte gaze care nu au aceasta
proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva redus,deoarece in atmosfera
deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina cu acest element,care exista in
compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de impurificarea hidrogenului cu
oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila formarea amestecurilor explozive.

2.OXIGENUL

Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor si energic combinatii chimice cu
toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se introduce un chibrit in
stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite fata de amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid produc explozii puternice atunci cind se
aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in oxigen se obtine temperatura de
aproximativ 3500°C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm.
De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul comprimat vine in contact cu uleiul
(explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci oxidarea se face mai intens.

3. METANUL

Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se propaga cu mare viteza in masa
gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de 2000°C,dar din cauza pierderilor de
caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650°C in aer si de 556°C in oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de carbon si apa cu dezvoltare de 8400
kcal/m3.Prin incalzire la aproximativ 900°C se descompune in hidrogen si carbon (CH4^C+2H2),iar la temperaturi mai inalte,in anumite
conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de explozie este de circa 2300 m/s.El
este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400°C in prezenta unor catalizatori formand produsi de „substitutie”.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria cauciucului ,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante puternic mirositoare ca de exemplu etilc-
mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie de 1% volum in aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa prezenta aerului.In acest caz se pot
produce amestecuri explozive metan-oxigen.

4. ACETILENA

Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este de 0,907.Acetilena este o hidrocarbura
nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai importanta fiind nestabilitatea
termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54 kcal/mol,caldura si temperatura de
ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie.
Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se alipesc celei de acetilena.Reactiile sunt
exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080 kcal/kg),iar in cazul unei descompuneri
explozive,temperatura ajunge pana la 3000°C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult mai largi decat a celorlalte
hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt amestecurile care contin intre
7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12 ori mai mare decit
cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita efectului undei de detonatie,presiunea
creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura ridicata,scintei,incalziri locale ,ridicare
presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor chimice explozive,actiunea
substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste 500°C,si mai ales prin comprimare la
presiuni de peste 3 atm.
In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor important.Prin asigurarea saturarii cu vapori de
apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la ridicarea temperaturii descompunerea ei
este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste 400°C,moleculele de acetilena se combina cu moleculele mai complexe (benzen,stiren
etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza capacitatea de descompunere.Astfel
acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm.

5. AMONIACUL

Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in raport cu aerul de
0, 771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10°C si 18,5% la 50°C,cu formare de hidroxid de
amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din punct de vedere al pericolului de
incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre limitele de 15 si 27% volum in aer,in
oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este de 6 kgf/cm2.
Temperatura de inflamabilitate este de -2°C,iar cea de autoinflamare de 630°C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu bioxidul de clor se poate aprinde sau
exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se combina cu usurinta un oxidant
foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si hidrogen-prin incalzire la temperaturi de
peste 800°C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge glandele lacrimale.In aer,concentratia
maxima admisa este de 0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o parte din amoniac trece in faza
gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20°C presiunea este de 7,7 atm iar in
cazul cand temperatura este de 40°C presiunea ajunge la 14,9 atm.

6. CLORUL

Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in aer
2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in mod special cu
acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in volum.Amestecurile de benzen si clor sunt explozive
intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la 32,6 pana la 35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de explozie.Astfel,amestecul de metan-clor se
autoinflameaza intre 370 si 450°C,la o concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400°C, concentratia fiind de
5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la incalzirea amestecului de gaze sau la o
iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila aprindere,amestecul continua sa arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii.
Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.Concentratia maxima admisa
pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCli/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului;
- 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.
7. GAZE PETROLIERE LICHEFIATE

Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de hidrocarburi volatile cu unul pina la 6 atomi de carbon in
molecula care in limitele de temperatura de la -40°C pina la 40°C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la pina 15 atmosfere se gasesc in stare
lichefiata.
La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in stare gazoasa.Ele se pot insa lichefia chiar si la presiune
relativ scazuta.Un gaz lichefiat sub presiunea are intotdeauna tendinta sa treaca in stare gazoasa.El se evaporta la suprafata,pina cind se formeaza
in spatiul umplut cu gaz o presiunea care corespunde presiunii de vapori a gazului lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de temperatura
gazului lichefiat.
Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul incendiului,unei cresteri permanente a temperaturii.Cresterea
temperaturii in interiorul rezervorului corespunzator curbei presiunii de vapori,nu continua decit atit timp deasupra gazului lichefiat se afla un
spatiu umplut cu gaz.Cind temperatura creste,gazul lichefiat se dilata,putindu-se ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut cu gaz
lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din acest moment la cresterea temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform
curbei presiunii de vapori.Marimea presiunii este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a temperaturii.
Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de dilare,de asemenea mica,a peretilor rezervoarelor
aceastea explodeaza.
Intre gazele lichefiate se citeaza: propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena precum si amestecurile acestor hidrocarburi
in diferite proportii.
Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de rafinarie.Ele se utilizeaza ca combustibili casnici si
industriali,agenti de racire in instalatii frigorifice,solventi pentru uleiuri si in diferite sinteze chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este 430-455°C.Temperatura de ardere a gazelor lichefiate
este de aproximativ 1950°C.Greutatea specificare mare (de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste considerabil pericolul de incendiu si
explozie,deoarece se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor.
Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza cu aerul amestecuri explozive.
Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si 9,5%.
Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan.
Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate mare de vapori inflamabili.De exemplu,dintr-un litru
de propan lichefiat se formeaza peste 33 l vapori in conditii normale de temperatura si presiune.

8. Pericolul de incendiu si explozie a pricipalelor prafuri combustibile

1. FACTORII CARE INFLUENTEAZA APRINDEREA PRAFURILOR1 SI PULBERILOR2 COMBUSTIBILE

Cercetarile intreprinse asupra prafurilor si pulberilor combustibile au scos in evidenta dependenta combustibilitatii si pericolului de
incendiu de anumiti parametri.
Printre acesti parametrii se citeaza: compozitia chimica,granulatia,grosimea stratului de pulbere,concentratia pulberilor si prafurile
combustibile,presiunea mediului,compozita mediului,temperatura de aprindere,gradul de umiditate a aerului si indicele de explzivitate.

1.1. COMPOZITIA CHIMICA A PRAFULUI

Insusirile explozive ale prafurilor combustibile sunt determinate de compozitia lor chimica.Conform conceptiei clasice,pericolul de
explozie este direct proportional cu continutul de oxigen.In prezent acest lucru este contestat,deoarece,pe de-o parte apar oxizi stabili in
pulberi,care se comporta cu substante inerte,iar pe de alta parte,anumite grupe,cum este cea de nitro,sunt capabile sa declanseze aprinderi si in
absenta oxigenului.Continutul de cenusa,respectiv de substante inerte,influenteaza negativ capacitatea de explozie,spre deosebire de componentii
volatili combustibili in special cei care prezinta o caldura mare de ardere (metan,hidrogen).
1 Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici (de obicei sub 20 ^) pentru a fi antrenate in miscare
sau pentru a sta un timp in suspensie in aer sau intr-un alt gaz.
2 Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de maruntire mecanica sau prin operatii
mecanice,fizico-mecanice,ori chimice.
In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se obtin prin fabricatie,iar ca praf- particulele formate
din alte cauze si dispuse in straturi sau existente in suspensie in aer.

1.2. GRANULATIA PRAFULUI (PULBERII)

In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza capacitatilor ridicate de aprindere a combustibilitatii mai
rapide.Prafurile fine se turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un factor principal in declansarea
exploziei.
Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de incendiu si explozie.
Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata specifica libera la care aerul are acces,respectiv
prin suprafata exterioara raportata la greutate.
Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie:
S=6j ;
y0,5(da+di) 100
S - suprafata specifica libera [cm2/g];
Y- densitatea relativa [g/cm ];
3

d - marimea maxima a particulelor [cm]; di -


s

marimea minima a particulelor [cm];


P - procedee in greutate ale fractiei respective.
Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si 100 m2/g,iar a altora a depasit aceste valori.
Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu ochiu liber in
razele soarelui,precum si numeroasele particule ale prafului cosmic.
Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace sau fibre.
Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul de aprindere (cind praful se afla in
suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie.
Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite.
Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia:
V_ (Y-Y')d2g
18n
Y- viteza de cadere libera [cm/s];
Y- greutatea specifica a particulelor [g/cm ];3

Y' - greutatea specifica a mediului,in g/cm (in majoritatea cazurilor aceasta este neglijata in raport cu cea a particulelor)
3

d - diametrul particulelor [cm]; g -


acceleratia gravitatiei [cm/s2] n -
viscozitatea absoluta [N-s/m2].

Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea specifica.In amestecurile de praf- aer are loc o
separare a particulelor si la un moment dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de vedere al concentratilor
explozive.
In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate specifica egala cu 2g/cm si granulatie diferita,in
3

functie de temperatura.

Tabelul VIII.1.2.1

Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie diferita in functie de temperatura
lor
Denumirea particulei Vitezele de cadere [cm/s]
M 20°C 100°C 200° 300°
10000 2400 2700 3025 3380
5000 1680 1880 2125 2315
3000 1270 1400 1535 1650
1000 594 620 647 669
700 432 447 463 472
500 316 330 360 358
300 185 190 200 195
100 45,6 42,4 41,8 36,9
50 14,1 12,3 10,5 9,2
30 5,32 4,51 3,82 3,31
10 0,60 0,53 0,42 0,39
5 0,15 1,25 0,103 0,089

Deasupra depunerilor exista,in general,un amestec de praf-aer

1.3. GROSIMEA STRATULUI DE PRAF (PULBERE)


Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de grosimea stratului.Acest lucru reiese si din tabelul
VIII.1.3.1

Tabelul VIII.1.3.1
Influenta grosimii stratului asupra temperaturii de incandescenta a carbunelui
Natura pulberii Grosimea stratului la depunerea naturala [mm]
3 6 10 20 50
Carbune gras:
- 200 u 295 270 - - -
-7u 270 230 210 195 171
carbune slab:
- 200 u 400 350 - - -
- 70 u 340 280 265 265 -
1.4.CONCENTRATIA PRAFURILOR (PULBERILOR) COMBUSTIBILE

Pericolul de explozie si incendiu apare cind exista in suspensie particule uscate fin divizate.Aceasta situatie apare cind praful
se produce de exemplu in urma slefuirii,frecarii,ruperii incidentale,precipitarii chimice,pulverizarii etc. sau pe timpul unor procese
tehnologice cum ar fi macinarea cerealelor,fabricarea pulberilor din material plastic,a pigmentilor de vopsea etc.
Pentru a se putea produce o explozie,praful trebuie sa existe in stare de suspensie si sa aiba o anumita concentratie.Concentratia
minima de explozie a amestecurilor de praf-aer pentru majoritatea substantelor combustibile este in general cuprinsa intre 2,5 si 30 g/m 3,iar cea
maxima de ordinul miilor de grame care practic este foarte greu de atins.De exemplu,concentratia maxima pentru praful de zahar este de 13500
g/m3,iar a celui de carbune de 4200 g/m3.
In tabelul VIII.1.4.1 se dau limitele de explozie a celor mai intilnite prafuri combustibile.

Tabelul VIII.1.4.1
Limitele de explozie ale principalelor prafuri combustibile
Natura prafului Limitele de explozie [g/m3]
Inferioara Superioara
Carbune 35-44 4200
Zahar 17,5 13500
Turba - 2200
Faina de lemn 30,2 60
Amidon 22 -
Cereale 20 2000
Faina 32,2-63 2000
Lapte praf 7,6 -

Carbune de Petrila 100-1000 2000-7000


Materiale plastice 50 -
Tarite de grau 24,7-42,8 -
Puzderie de in 16,7 -
Acetat polivinil 17 -
Anhidrida ftalica 12,6 -
Antracen 5 -
Canfor 10,1 -

O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza desitatii optice a amestecului.Cand de exemplu un bec
de 25 W nu se mai vede la distanta de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o concentratie de aproximativ 40 g /m 3.

1.5. PRESIUNEA MEDIULUI


La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a mediului exterior.Limita inferioara de explozie
scade,in functie de presiune de la 100 la 30 g/m 3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de presiune,datorita modificarii
echilibrului chimic.
Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale concentratiei prafului pe unitatea de
volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita inferioara de explozie de 60 g/m 3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10 kgf/m2,amestecul nu se
gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10 g/m 3.Daca insa sunt dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m 3
aer si o presiune de aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine inflamabil,concentratia efectiva fiind de 83 g/m 3.Cresterea presiunii
duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului
ca si asupra vitezei de propagare a flacarilor.

1.6. COMPOZITIA MEDIULUI

Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor inerte in spatii inchise in care se gasesc particule de
praf combustibil in suspensie in aer micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a oxigenului din aer cu gaze inerte se
ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate exploda creindu-se asa zisa limita de inertizare.

1.7. TEMPERATURA DE APRINDERE

Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi mai scazute.Cu cit praful depus este mai fin,mai
uscat si acumularea de caldura este mai mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine de praf se pot aprinde la o
temperatura in jurul a 100°C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in care temperatura este uniforma,se aprinde de regula la
temperaturi mai joase decit cel depus pe suprafetele incalzite.
In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de umiditate si de modul in care se gaseste depus (in
straturi sau in suspensie in aer: tabelul VIII.1.7.1).

Tabelul VIII.1.7.1
[kcal/kg]Puterea calorif

stoichiometric [g/m3]Ame
[°C]Temperatura de incand
Parametrii explozivi ai unor prafuri combustibile
a
Natura a
i e
t u
r a
t ca
ta ta tta miL
e
n
prafului lu
l i t
s r a
r ra u
s
a i i
en
n
e 0 r i
s
O D
pm
e e e
r
e
ni e fn
i] P
i a e ]
i
d v T /g 2
m
i B [
c
e ta
e /
m
l <D
dn i /f
g
!§ i i
z k
Tlu i
r 0 [
1
er p
a p
x
<D
i
a e z
u d e o
l
] e l
p
c O
t
r d x
o e
p
a e
S d
am
Cocs 8600 5-10 0,42 280 610 35-45 125 -i
Celuloza - - - - 434 - - -
Faina de 3940 20-40 0,47 Carbonizare 410 - - 2,9
gnu
Faina de 6470 30-40 0,07 325 460 44-59 170 4,5
pluta
Lignit 6500 2-3 0,39 260 500 49-68 175 -

Naftalina 9600 80-100 0,53 Topire 575 28-38 100 5,9


Piele - - - - 572 - - -
Polietilena 11100 30-50 0,29 Topire 410 26-35 85 2,8
Poliuretan 6330 50-100 0,11 Topire 425 46-63 155 4,0
Rumegus - - - - 396 - - -
de fag
Sulf 2210 30-50 0,67 Topire 235 110-60 300 3,7
Zahar praf 3940 20-40 0,67 Topire 360 77-107 265 2,8

In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai mica de 0,063 mm asezata intr- un strat de 20
mm au stabilite urmatoare:
- praful de carbune de fag s-a aprins la 130°C dupa 41 min;
- praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230°C dupa 41 min;
- praful de cauciuc dur s-a aprins la 140°C dupa 60 min;
- praful de cacao s-a aprins la 180°C,dupa 122 min.

Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului,folosindu-se suprafele incalzite la 200°C,se arata
in tabelul VIII.1.7.2

Tabelul VIII.1.7.2.

Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului


Grosimea stratului [mm] Timpul pina la aprindere fara Timpul pina la aprindere cu acumulare de
acumulare de caldura [min] caldura [min]
2 3 5
3 3 8
5 11 12
10 12 15
20 23 30
40 73 93
50 110 154

Praful in suspensie se aprinde la temperaturi mai ridicate.


Temperatura de aprindere pentru citeva prafuri in suspensie in aer,la o granulatie sub 0,64 mm se arata in tabelul VIII.1.7.3

Tabelul VIII.1.7.3.
Temperaturile de aprindere a unor prafuri in suspensie in aer
Natura prafului Concentratia [%] Temperatura de aprindere [°C]
Cocs 70 560
Poliester cu fibra de sticla 86 439
Faina de griu 20 424
Sapun 75 393
Sulf 30 303
1.8.GRADUL DE UMIDITATE

Pe masura ce umiditatea atmosferica creste,aprinderea prafurilor se produce la temperaturi mai ridicate.Daca umiditatea
atmosferica intra in reactie cu unele prafuri combustilbile,in urma careia se degaja gaze inflamabile,pericolul de explozie creste.Pericolul
se micsoreaza pe timpul prezentei in atmosfera a unor particule de praf anorganic sau a unor gaze inerte ca azot,dioxid de carbon etc.

1. 9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE

Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si puterea exploziei.
Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale cu unitatea.Deci si indicele de explozie in
acest caz este egal cu unitatea.
Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de turbulenta.O crestere a presiunii initiale cu o
atmosfera conduce la o crestere de 75% a presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in timp.
Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate conform tabelului VIILL9.L

Tabelul VIII.1.9.1

Clasificarea exploziilor
Tipul exploziei Sensibilitatea la aprindere Puterea exploziei Indicele de explozivitate
Slaba Mai mica de 0,2 Mai mica de 0,5 Mai mic de 0,1
Moderata 0,2-0,1 0,5 la 1,0 0,1 la 1,00
Puternica 1,0 la 5,0 1,0 la 2,0 1,00 la 10,0
Severa mai mare de 5,0 mai mare de 2,0 mai mare de 10,0

Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt
neexplozive,daca au absorbit o anumita umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte.

2. PRAFUL SI PULBEREA DE CARBUNE


Prin praf de carbune se inteleg particulele de carbune cu o granulatie sub 0,5 mm care pot fi antrenate de aer.Particulele mai mari se
depun in apropierea sursei de formare,in timp ce cele fine sunt antrenate de curentii de aer sau de ventilatie si evacuare in atmosfera,iar in lipsa
aerisirii ramin in stare de suspensie in spatiul incaperii respective.Viteza de depunere depinde de finetea particulelor.De exemplu,viteza de
depunere a particulelor de 43 u este de 6 m/min,iar particulele de 10 u,vizibile,pentru a se depunde de la inaltimea de 1m au nevoie de 3
min.Particulele mai mici de 10 u nu se depun in spatiul incaperi industriale.

Temperaturile de aprindere pentru cele mai diferite categorii de prafuri combustibile sunt aratate in tabelul VIII.2.1 Tabelul VIII.2.1.

Temperaturile de aprindere a unor prafuri de carbune


Natura prafului Temperatura de aprindere [°C]
Lignit (carbune brun) 320-390
Cocs de carbune brun 375-640
Turba 427-486
Mangal 525-623
Huila 600-900
Cocs de huila 700-900
Antracit 800-900
Grafit Peste 900
Funingine Peste 900

Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite din frecare,sudura sau taiere cu flacara si arde cu
incandescenta.Praful de cocs sau de huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a unei flacari el se aprinde si trece in stare
de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe cazuri,starea de incandescenta inceteaza.
Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor explozive influenteaza si continutul de gudron; cu cit
acesta este mai mare,cu atit praful de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine mai mult de 10% substante volatile
se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in silozuri,pericolul de explozie este marit de prezenta metanului care duce la
micsorarea limitei inferioare de explozie.
Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate depunerile si suspensiile de praf,curentii puternici de aer
si sursele de aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar fenomenul exploziei are loc de obicei in
trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la rabufnire la explozie are loc lin,insa odata cu
explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai multe cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din
praful depus pe instalatii,masini,piese etc,care formeaza amestecuri explozive susceptibile la explozii in contact cu o sursa de aprindere de
capacitate corespunzatoare.
In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza flacarilor si cresterea
presiunii sunt mai puternice.
Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata solului.O initiere puternica duce la raspindire
rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in galerii incepe la viteze ale
flacarilor de 180 m/s.
Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie tendinta lui spre autoaprindere in timpul
depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care determina initial o autoincalzire si
apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare este evacuata insuficient.Indiferent de natura prafului de
carbune,intensitatea absortiei de oxigen depinde,in mare masura de proprietatile sale fizice si chimice,precum si de o serie de factori
externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice
etc.
Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la autoaprindere,decit cel depozitat de mai multa
vreme,aceasta datorindu-se expunerii indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre autoaprindere prezinta si praful de carbune
in stare de bulgari.
Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor.

3. PRAFUL DE LEMN

Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor amestecuri creste daca
praful depus este uscat si se turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc viteze mari de lucru si inspecial la cele de
slefuire.
Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele fine de praf de lemn se amesteca cu altele mai
grosiere sau chiar cu talas.
In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in anumite conditii este posibila producerea unor
rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui amestec de praf cu talas la venirea in
contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare pot declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate.

Concentratia de CO2 care


Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in tabelul VIII.3.1.

previne explozia [% in
Temperatura sursei de

produce explozia [°C]


substante volatile [%]

Presiunea maxima la
Continutul mediu in

Viteza de crestere a
Tabelul VIII.3.1.
aprindere la care se

presiunii [N/cm2]
explozie [N/cm2]
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu

vol.]
Natura prafului e d] ara/m3 •§ ^

S *N ix mie iL

Praf de molid 76,81 37,35 700 4,5-105 120,5 17,0


Praf de pin 78,72 25,0 690 4,7-105 135,0 15,0
Praf de coaja de pin 64,13 55,0 725 4,1105 110,5 16,2
Praf de larita 74,37 40,0 700 4,5-105 125,5 17,5
Praf de coaja de molid 71,24 52,5 720 4,2-105 115,0 15,0
Lignina 67,61 50,5 710 4,8-105 130,0 15,5

Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 m^.La aceasta dimensiune limita inferioara
de explozie este de aproximativ 40 g/m3.
Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa 300 g/m 3.Pentru particulele cu dimensiunea de
pina la 100 m^,presiunea de explozie este de 4,1 - 4,8 kgf/cm 2.La o asemnea concentratie,praful de lemn prezinta cea mai mare capacitate de
explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si elementele de constructie.
Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de aprindere si densitatea norului de praf,deoarece posibilitatea
transferul de caldura de la un strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre particulele de praf.
Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100°C se carbonizeaza si formeaza asa numitul carbune piroforic
care in contact cu aerul se autoaprinde.

4. PRAFUL DE ZAHAR

Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3% dintr-un amestec de
praf de zahar se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei cu o lungime de 4mm nu este
sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de peste 0,2 m depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor
nu favorizeaza propagarea exploziei.
Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m 3.
In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de explozie pe pereti este relativ
redusa.
La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei rotative de incarcare in siloz,continutul de praf de
zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura granulometrica de: 63% de la 0-5 ^ si 35% de la 5-10 ^.In interiorul turnului central continutul de praf
al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 ^umiditatea relativa a aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a
gasit un continut de 123 mg/m3,dimensiunile granulelor de 0-5 ^ fiind de peste 90%,la o umiditate relativa a aerului de 43-59%.In celelalte
incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141 mg/m 3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de
explozie.Limita inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20g/m 3,dupa unele surse 17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic
nu se poate ajunge,ea avind valoarea de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este de 4 kgf/cm2,ea crescind odata cu finetea si cu
marimea suprafetei specifice a particulelor de praf,iar temperatura de explozie de 540-645°C.Se considera ca sursa posibila de aprindere orice
corp a carui temperatura depaseste 360°C.Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul ca prin incalzire la 135°C se descompunea
treptat,iar daca incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se aprinde instantaneu in cazul unei oxidari intense.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de granulatie si de alti parametrii,intre 10 si 16 mJ,ea fiind
sub cea a scinteilor provocate de scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este neceasar un gradient de 60
kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm 3.
Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola sarcinile electrostatice urmate in conducte,masini etc.
impiedicind conducerea electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la dezvoltarea incendiului si
exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare de praf.
Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant.
La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m 3) vizibilitatea este de 1 m,iar la 50 g/m3 lumina data de o lampa de 25 W nu
mai poate fi vazuta clar de la o distanta de 3 m.
Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410°C.

5. PRAFUL DE CEREALE SI DE FAINA


Marimea particulelor de faina prezinta oscilatii mai mici decit cea a particulelor de zahar,deoarece insasi tehnologia de
fabricatie impune separarea pe marimi prin cerneri repetate.Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni mai mici de 100
^.Praful de cereale si de tarite este mai periculos decit praful de faina.In cazuri cu totul deosebite,faina proaspata de griu si de secara
poate sa produca explozii si rabufniri.Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile calduroase,cind particulele fine se usuca
complet si scade pe vreme umeda. Intervalul de explozie al prafului de cereale si de faina,practic,este cuprinsa intre 20 si 2000 g/m 3.
La 100 g/m3 s-a constat o presiune de explozie de 1,5 kgf/cm2,iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm2.
Concentratiile de praf cele mai mari se produc,in general la insacuirea produselor finite si a deseurilor,scuturarea si repararea
sacilor,incarcarea in vagoane a corpurilor straine,a taritelor si fainii,precum si silozurile de griu.
Temperatura de aprindere a particulelor de faina in suspensie este de 400-500°C.
Intr-un depozit de faina pericolul de explozie se poate constata practic,dupa vizibilitatea existenta.Astfel,in momentul cind
nu se mai vede la o distanta de peste 1 m,in conditii de iluminatie normala,inseamna ca s-a depasit limita inferioara de explozie.
Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu,usurind aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute de 200-
230°C.
Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le constituie caldura degajata prin frecarea
lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor si scinteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in valturi.Majoritatea
exploziilor sunt insotite de incendii.
Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta,de asemenea,sursa a numeroase incendii si
explozii.S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la curelele valurilor cu latimea de 130 mm.Situatii similare se produc la instalatiile de
transport pneumatic,daca conductele metalice nu sunt legate la pamint.

6. PRAFUL DE AMIDON

Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el avind limita inferioara de explozie de 22
g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele fiind in marea majoritate sub 60 ^.
Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin periculos decit amidonul de griu sau cel de
porumb.
Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amidon: de porumb,de
griu,de orez,de secara si cartofi.

7. PRAFUL DE MATERIALE PLASTICE

particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite concentratii,prezinta pericol de explozie.In
general,particulele sub 77 ^ prezinta cel mai mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg.
Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic - aer sunt mai scazute decit cele de gaze; de
asemenea viteza de ardere si cea de crestere a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o reactie de
suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 ^) se produce ca si la gaze.
In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri combustibile din materiale plastice.In general se
folosesc pulberi de materiale plastice in amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi macinate,pina la obtinerea unei
pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 ^.
Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din aer.Ele se
topesc inainte de a ajunge la incandescenta.

Tabelul VIII.7.1
Severitatea exploziei
Sensibilitatea la arder

ita inferioara de explozie [


Indicii pericolului de explozie pentru unele prafuri materiale plastice
Natura pulberii e
Temperatura de ardere [°C] r £ N § £ .s ^

Nor (suspensie)
e
dn
i

Strat
i
r 1^5o
p
a •3
e s
e
T3 __| as
is ■P§
c
/
f
a
g
i

Poliformaldehida 6,5 1,9 440 - ®02 •fc,7 6


Metacrilat de metil polimer 7 0,9 480 - 0,02 3l,5 5,7
Acetat de celuloza 8 1,6 420 - 0,015 42 5,75
Nailon - poliamida din fibre 6,7 1,8 500 430 0,02 31,5 6,46
Policarbonat 4,5 1,9 710 - 0,025 26,2 5,3
Polietilena de presiune inalta 7,5 1,4 450 380 0,03 21 5,3
Polietilena de presiunea joasa 4 1 420 - 0,06 21 5,57

Polipropilena fara antioxidant 8 2 420 - 0,03 21 5,16


Polistiren transparent 1,7 0,5 490 - 0,12 21 5,58
Poliacetat de vinil 0,6 0,4 550 - 0,16 42 4,7
PVC fin 0,1 0,1 66 400 - - 1,9
Poliuretan spuma neifnifugat 6,6 1,5 510 440 0,02 31,5 5,9
Rasini fenol formaldehidice 9,3 1,4 580 - 0,015 26,2 5,23
Poliuretan spuma ignifugat 9,8 1,7 550 390 0,015 26,2 5,23
Rasini epoxidice nemodificate 12,4 2,7 540 - 0,015 21 5

Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care formeaza cu aerul amestecuri explozive.In cazul unei
incalziri excesive,practic,toate pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica temperatura la care se degaja o
anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate aprinde.

8. PRAFUL DE TEXTILE

Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte fine.Intr-un gram de praf de bumbac,exista,de
exemplu,peste 3.000.000 particule mai mici de 50 m^.
Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Viteza de sedimentare a particulelor
mai mici de 5 m^ este independenta de greutatea specifica.
Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24 h.
In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli cind particulele sunt mici si in cantitate redusa si
depus local pe masini si in jurul lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel mai mare pericol de explozie sunt
canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in alte spatii.

9. NEGRUL DE FUM

Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de fum are o suprafata de 10 pina la 250 m2),motiv
pentru care procesul de oxidare pe unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza transmisiei slabe a caldurii se
poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta unor compusi piroforici sau de descompunere incompleta a
materiei prime carbonice,care este absorbita la suprafata particulelor de negru de fum.
Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata carbonului si oxigenul din aer.Cea mai mare
activitate o au atomii de carbon care au libere legaturile de valenta.
Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270-300°C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa 5-10 min.

10. PRAFUL DE SULF

Sulful fiind divizat,produs in decursul macinarii si pulverizarii,este periculos la explozie.Sulful se deosebeste de majoritatea
prafurilor combustibile intilnite in industrie prin aceea ca prezinta un punct de inmuiere relativ scazut si un punct de aprindere oarecum
redus.
In functie de puritate,sulful se topeste la temperatura de 119°C sau la o temperatura mai redusa.
Temperatura de aprindere a norilor de praf de sulf este mai mare de 119°C.
Praful de sulf macinat „fractiunea 150 m^”,in stare de suspensie in aer,are limita inferioara de explozie 17,6 g/m3.
Prin adaugare de praf inert de caolin,in proportie de 65%,amestecul nu prezinta pericol pina la concentratia de 176
g/m3.
Sulful formeaza amestecuri explozive cu substante oxidante ca azotati,clorati,perclorati.

11. PRAFURI SI PULBERI COMBUSTIBILE


FOLOSITE IN INDUSTRIA CHIMICA SI FARMACEUTICA
In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor lor combustibile,prezinta pericol de incendiu si
explozie cind nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele dintre aceste prafuri si pulberi se
aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza (temperatura de aprindere 320°C),altele se descompun prin
incalzire si marea majoritate formeaza amestecuri explozive cu intervalul de explozie cuprins intre 5 si 192 g/m 3.
Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa produca pana la 40% din totalul incendiilor si
exploziilor provocate in mediile praf-aer de materiale plastice.
Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de substante
chimice folosite in industria chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2.

12. COMBATEREA EXPLOZIILOR DE PRAFURI COMBUSTIBILE

Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri: eliminarea amestecului
exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea exploziilor incipiente.
Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si bunei organizari a locului de munca,evitandu-se
prezenta prafurilor combustibile in stare libera.
Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta din zonele cu pericol de incendiu si
explozie.
O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a prafului.Acest lucru nu este atit de simplu pe cit s-ar
parea la prima vedere,din cauza necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie.

9. Principalele pulberi (prafuri) de metale combustibile

1. COMBUSTIBILITATEA METALELOR

In anumite conditii,aproape toate metalele ard,o anumita parte din ele prezentand chiar un accentuat pericol de
incendiu.Astfel,unele metale se oxideaza foarte repede in prezenta aerului sau a umezelii,generand suficienta caldura pentru a se putea
produce aprinderea,altele insa se oxideaza lent si foarte rar devin suficient de fierbinti pentru a se aprinde.
Anumite metale,ca de exemplu,magneziul,titanul,sodiul,potasiul,calciu,litiu,zirconiu,toriul,uraniul si plutoniul cand se gasesc sub
forma de particule reduse sau sunt in stare topita se aprind cu usurinta.Daca aceste metale sunt sub forma de bucati mari,aprinderea lor se
face mai greu.Unele metale,ca de exemplu,aluminiul si otelul se aprind si ard atunci cand sunt sub forma de pulberi fine,deoarece
comportarea la incendiu a materialelor,atat a celor combustibile,cat si a celor necombustibile se modifica in mod deosebit in functie de
suprafata de contact cu aerul.Cu cit insa suprafata de contact cu aerul a materialelor combustibile creste,cu atat aprinderea se face mai
usor.Daca materialele necombustibile sunt divizate in particule,ele devin combustibile,arderea lor,avand loc uneori,chiar cu
explozie.Deci,raportul dintre suprafata de contact cu aerul a unui material si masa sa,constituie unul dintre parametrii de care trebuie sa se
tina seama la stabilirea pericolului de incendiu.Metalele se prezinta sub forma compacta,de span,de pulbere sau praf.
Cel mai mare pericol il prezinta praful si pulberea de metal,rezultate in urma prelucrarii cu pila,rectificarii sau ca produs pe cale
industriala in metalurgia pulberilor.
Combustibilitatea spanului se afla intre cea a metalului compact si a metalului sub forma de pulbere sau de praf.
In aprecierea combustibilitatii unui metal de o mare importanta sunt dimensiunile particulelor,cantitatea si gradul de aliere cu alti
compusi.
In aliajele de metale si alte substante,combustibilitatea poate varia mult,ea depinzand de combustibilitatea elementelor
componente luate separat.
In procesul de ardere a metalelor,primul focar apare la limita dintre metal si oxid,metalul putandu-se aprinde inainte de a se atinge
temperatura lui obisnuita de aprindere,daca pe suprafata lui se gaseste un cristal de oxid.
Metalul se poate oxida cu propriul sau oxid,formand in acest caz un oxid de ordin inferior,deci oxidul poate fi transmitatorul de
oxigen la metal.
Mecanismul de aprindere si procesul de ardere se pot explica astfel: in timpul incalzirii metalului,pe suprafata lui apare mai
intai un strat de oxid de grad inferior; in anumite conditii oxidul de grad inferior se transforma din nou in oxid de grad superior.In timpul
ultimei reactii apare primul focar singular.
Schematic,aceste fenomene s-ar putea reprezenta astfel

M +0,502 —— M O
e e

Me0+0,502 ^ MeO 2

MeO + Me — 2 MeO
2

Me0+0,50 ^ MeO2 etc.


2

Temperaturile de autoaprindere a unora dintre metale sunt apropiate de temperaturile de formare a oxizilor de grad superior.De
exemplu,zirconiul are temperatura de aprindere de 370-520°C,in timp ce temperatura de formare a oxizilor este de 270-500°C.
Pulberile de metale cu granulatie mai mare au temperaturi de autoaprindere mai ridicate.In toate cazurile,la temperaturi de circa
370°C incepe o autoincalzire,care in functie de bilantul sistemului termic poate duce la autoaprindere sau la intreruperea procesului.
Metalele pot suferii reactii periculoase care pot conduce la incendii sau explozii.Unele dintre ele sunt radiatiii ionizate care pot sa
ingreuieze actiunea de stingere a incendiilor si chiar sa iradieze personalul de interventie.Toxicitatea unor metale reprezinta,de asemenea,o
problema de care trebuie sa se tina seama in combaterea incendiilor.
In tabelul IX.1.1 sunt prezentate caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu.

Tabelul IX.1.1
Caracteristicile metalelor care determina pericolul de incendiu
Natura metalului Greutatea Tendinta spreStarea sub forma de Produc sau nu
specifica autoaprindere pulbere scantei
Tg/cm l
3

a) Metale Metale alcaline si Cesiu (Ce) 1,90 Da - Nu


usoare alcalino-pamantoase Potasiu (K) 0,86 Da - Da
Litiu (Li) 0,53 Da - Nu
Sodiu (Na) 0,37 Da - Nu
Rubidiu (Rb) 0,53 Da - Nu
Bariu (Ba) 3,50 - Da Nu

Calciu (Ca) 1,55 - - Da


Radiu (Ra) 4,50 - - Nu
Strontiu (Sr) 2,60 - - Nu
Alte metale usoare Aluminiu (Al) 2,70 - Da Da
Beriliu (Be) 1,85 - - Nu
Magneziu 1,74 - Da Da
(Mg)
Titan (Ti) 4,49 - Da Da
b) Fierul si otelul Calitati de fier brut 7,03-7,86 - Da Da

Fonte turnate 7,30-8,60 - Da Da


Oteluri 7,74-7,85 - Da Da
nealiniate
Oteluri aliniate 7,75-8,13 - Da Da
c)Metale de innobilare a otelului Crom (Cr) 7,20 - Da Nu
Cobalt (Co) 0,83 - Da Da
Mangan (Mn) 7,74 - Da Nu
Molibden(Mo) 10,20 - Da Nu
Wolfram (W) 10,10 - Da Nu
Vanadiu (Va) 5,98 - Da Nu
Antimoniu(Sb) 0,69 - Da Nu
Arsen (As) 5,72 - Da Nu
Cadmiu (Cd) 8,64 - Da Nu
Bismut (Bi) 9,80 - Da Nu
d)Metale grele Plumb (Pb) 11,34 - Da Nu
Cupru (Cu) 8,90 - Da Da
Nichel (Ni) 8,90 - Da Da
Zinc (Zn) 7,13 - Da Nu
e)Metale nobile Aur (Au) 19,30 - - Nu
Platina (Pt) 21,45 - - Nu
Mercur (Hg) 13,60 - - Nu
Argint (Ag) 10,50 - - Nu
f)Metale rare Toriu (Th) 11,70 Da Da Da
Uraniu (U) 19 Da Da Nu
Ceriu (Ce) 6,80 Da Da Da
Seleniu (Se) 4,60 - Da Nu
Zirconiu (Zr) 6,52 - Da Da

2. PERICOLUL DE INCENDIU SI EXPLOZIE AL PULBERILOR METALICE

Pulberile metalice,spanul si deseurile de dimensiuni reduse prezinta un pericol ridicat de incendiu.Norii de praf metalic in stare
de suspensie in aer sunt capabile de explozie.Indicele cel mai important care determina pericolul de incendiu este temperatura de
aprindere.Daca in literatura de specialitate se gasesc valori diferite pentru unele temperaturi de autoaprindere,aceasta se datoreste faptului
ca la stabilirea lor au influentat simultan mai mult factori si anume: dimensiunea particulelor depulbere si gradul de oxidare; prezenta
impuritatilor de metal; compozitia si presiunea atmosferica; umiditatea pulberii si atmosferei; viteza de incalzire a pulberii; metodele de
cercetare.
In tabelul IX..2.1 sunt aratati indicii pericolului de incendiu pentru pulberile metalice.
Folosirea hidrogenului in procesul de fabricare a pulberilor metalice creeaza un pericol accentuat de explozie.Inlaturarea
acestui pericol se realizeaza prin asigurarea unei perfecte etanseitati al conductelor,ventilelor si morilor de macinare a pulberilor.

Tabelul IX..2.1
Indicii pericolului de incendiu si explozie a principalelor pulberi metalice
Simbolul Dimensiunile medii ale Temperatura de Temperatura de Limita inferioara de Energia minima de
metalului particulelor [^] autoaprindere autoaprindere a explozie [g/cm3] aprindere [mJ]
ra suspensiilor in aer
ra
Mg < 74 490 620 40 40
- 420-650 480-520 20 80
Ca - 300-500 - - -
Ti 10 520 330 45 10
10 510 460 - -
< 40 397 - - -

- 330-590 260-500 - -
Zr 3 190 20 45 15
6 270 - 40-64 0,001
< 53 190 - - -
7 160-500 253-300 40 15
Al 44 760 650 45 60
- 400-635 640-925 24-40 15-50
U 10 100-270 20 60 45
Ce Compact 160-320 - - -

Th - 280-500 260-500 75 5
Mo 5 310 - - -
360-840 720 - -

Fe 50 261 - - -

310-475 420 105 200


Be 1 540 910 - -
500-970 - - -
Zn < 74 460 680 500 960
0,6-1 123 - - -

Ta - 290-300 630 200 120


Nb 3 290 - - -
- 500-800 - - -
W 5 410 - - -

- 470-840 730 - -

V - 400-840 500 200 -


Mn < 40 > 1000 - - -
< 40 397 - - -
- 240 461 125 305
Cr 7 650 - - -
- 400 580 230 140
Ni - 430-1240 - - -
Cu < 44 - 700 - -
9 > 1000 - - -

500-900 - - -

B < 44 400 470 < 100 60


- 570-700 - - -
Co < 44 370 760 - -

5 > 1000 - - -

Ba - 300-500 - - -
Si - - 790 110 100
Sn - 430 630 190 200
Sb < 60 330 420 420 1,92
0,6-1 210-220 - - -

Cd < 60 250 570 - 4


Pb - 100-300 710 - -
Te - 340 550 - -
Li - 180-200 - - -

Na - 330-370 - - -

K - 440-540 - - -
Sr - 350 - - -
Pr - 290 - - -
Nd - 200 - - -
Y - 470 - - -
Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce impune analizarea din acest punct de vedere a
fiecaruia dintre ele.

3. PULBEREA (PRAFUL) DE ALUMINIU

Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de obtinerea unor metale si feroaliaje (Mn,Cr,Al),in
industria chimica de coloranti (pulberea cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului celular autoclavizat; in industria
siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm).
Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o mare afinitate pentru oxigen.Ele au o suprafata
specifica destul de mare.De exemplu,cele cu diametrul de 0,6 m^ au o suprafata specifica de 14300 cm 2/g.In
acest fel se ofera oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de aluminiu cu oxigenul da nastere la o reactie
puternic exotermica.Efectul termic este de doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui.
Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei:
2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol AlO
Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu.
Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei:
2Al+6H2O ^ 2Al (OH)3+3H2
Hidrogenul,in combinatie cu aerul formeaza un amestec detonant.
Impuritatile din aluminiu (ca de exemplu fosforul),pot forma cu aerul hidrogenul fosforat (PH 3) care se autoaprinde.
Puterea calorica a pulberii de aluminiu este de 7000 kcal/kg.Din cauza tendintei mari de oxidare,temperatura in zona reactiei se ridica
la 2000-2500°C.Daca se depaseste temperatura de topire (659,7°C),pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta.Temperatura de aprindere a
pulberii de aluminiu este considerata de a fi 645°C.
Pulberea fina de aluminiu reactioneaza violent cu hidrocarburile halogenate,fiind necesara numai o incalzire de initiere de 150°C.
Amestecul de pulbere de aluminiu cu oxid de cupru,oxid de argint,oxid de plumb si mai ales cu bioxid de plumb arde cu
explozie.Aschiile de aluminiu ard in brom,dand nastere la bromura de aluminiu.
Vaporii de brom reactioneaza energic cu aluminiul chiar la temperaturi de 15°C,arderea fiind insotita de lumina puternica,iar cu
clorul reactia are loc in jurul aceleasi temperaturi.In contact cu iodul,pulberea de aluminiu se aprinde spontan.
Pulberea de aluminiu in contact cu azotatul de amoniu explodeaza,la fel ca si amestecul pe care-l formeaza cu persulfatul de
amoniu.De asemenea,pulberea de aluminiu reactioneaza extrem de puternic cu combinatiile care contin sulf,cum sunt sulfura de
carbon,bioxidul de sulf etc.,oxizii de azot (oxidul de azot,oxidul azotos,peroxidul de azot) si clorura de nitrozil,aceasta datorita afinitatii
aluminiului fata de oxigen.
Contactul pulberii de aluminiu cu anhidridele da nastere la o reactie violenta,in special cu anhidrida cromica.
Acizii organici oxigenati,ca de exemplu acidul performic,reactioneaza violent cu pulberea de aluminiu.
Triclorura de fosfor,stibiul,arsenul,fosgenul,in amestec cu pulberea de aluminiu,se aprind si ard in continuare pina la
epuizare.
Pulberea de aluminiu in amestec cu peroxizii de sodiu,de zinc etc. la cald produc explozii sau arderi violente,cu lumina
puternica,reactia fiind accelerata in prezenta umiditatii.
Impurificarea pulberii de aluminiu mareste pericolul de incendiu in special cind se gaseste depozitata in gramezi sau straturi.In cazul
impurificarii cu ulei prezinta tendinta spre autoapridere,fenomen accelerat in cazul umiditatii atmosferice.
Pulberea de aluminiu se aprinde cu usurinta de la sursele obisnuite cum sunt: flacarile,scinteile mecanice sau
electrice,scurtcircuitele,tigari etc.
Pulberea fina de aluminiu prezinta proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incendii de gaze,datorita
descarcarilor electrostatice.
Pulberile de aluminiu aflate in suspensie in aer pot forma concentratii explozive.Cele mai frecvente explozii se pot produce la
instalatiile de pulverizare,unde se obtin majoritatea pulberilor de aluminiu cu granulatie peste 0,5 mm si la cele de macinare unde se produc
pulberi lamelare foarte fine.
Pulberile de aluminiu care nu se gasesc in stare de suspensie nu reprezinta un material exploziv.
Limita inferioara de explozie pentru pulberea cea mai fina sub forma de nor,in aer,s-a stabilit a fi de 43 g/m ,la o temperatura de
3

900°C.Presiunea maxima de explozie este de 0,3 kgf/cm2,iar viteza de crestere a presiunii medii este de 246 kgf/cm2-s.
Praful de aluminiu se produce la prelucrarea semifabricatelor de aluminiu,lustruirea si slefuirea pieselor etc.Limita inferioara de
explozie a prafului de aluminiu cu granulatia mai mica de 75 m^ este de 56 g/m . 3

Praful de aluminiu prezinta un grad ridicat de explozie.El intra in reactie cu apa degajandu-se o mare cantitate de caldura si
hidrogen.Astfel:
2Al+6H2O=2Al(OH)3+3H2+199,6 kcal

Daca in reactie intra un kg de aluminiu se degaja 1,24 m hidrogen si 3696 kcal.


3

4. PULBEREA (PRAFUL) DE MAGNEZIU

Magneziul are o mare afinitate pentru oxigen.El are la o temperatura de circa 2500°C si degaja o mare cantitate de
caldura.
Magneziul sub forma de banda,aschii cu muchii ascutite sau praf degajat la slefuire se poate aprinde de o scinteie sau de la flacara
unui chibrit.Spre deosebire de alte metale,magneziul arde si in atmosfera de dioxid de carbon sau azot.Aschiile si praful de magneziu in contact
cu umezeala in excess elibereaza hidrogen,iar atunci cind sunt aprinse ard mai violent in stare uscata.
Particulele provenite pe timpul operatiilor de macinare si usor umezite cu apa pot genera suficienta caldura pentru a se autoaprinde si
arde violent,pe masura ce apa se descompune in oxigen si hidrogen.Daca particulele vin in contact cu uleiuri solubile in apa sau cu uleiuri
continind acizi grasi in cantitate mai mare de 0,2% pot genera hidrogen,un gaz inflamabil si exploziv.
Autoaprinderea particulelor de magneziu se poate produce in trei cazuri: oxidare in aer,reactie datorita umiditatii si prezenta
impuritatilor care favorizeaza degajarea unor gaze autoinflamabile.
Temperatura de aprindere a prafului (pulberii) de magneziu in aer liber este de 450- 482°C,in atmosfera de CO 2 de 715°C,in CO de
705°C,iar in vapori de apa de 505°C.
Viteza de ardere a stratului de aschii sau de praf de magneziu la suprafata este de 18 cm/min si in adancime de 3,5
cm/min.
Pe timpul arderii se degaja 10,3 kcal/cm .
3

Praful de magneziu nu se aprinde in atmosfera de azot pur,insa la temperaturi de peste 400°C reactioneaza energic cu azotul,degajand
caldura.De aceea atmosfera de azot nu poate fi considerata ca inerta.
Pulberea de magneziu,cu dimensiunile particulelor sub 74 m^ are temperatura de autoaprindere de 490°C,iar norii de praf sau pulbere de
magneziu din aer se autoaprind la 620°C.
Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de explozie este de 20-30 g/m ,presiunea maxima de explozie in
3

aer fiind de 5 kgf/cm2.Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ.
Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai violent,fapt care determina interzicerea acestor
substante la stingerea incendiilor.
Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer.
Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure.
Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii minerali degaja cantitati mari de hidrogen.
Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc reactionarea aducand masa de
reactie in stare de incandescenta.

5. PULBEREA (PRAFUL) DE TITAN

Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit aluminiul,greutatea lui specifica reprezentand
56% din cea a otelului aliat.In industrie ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu.
Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de 149°C,oxigenul la temperaturi mai ridicate de 705°C si
azotul,la peste 805°C.
In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul topirii sau executarii operatiilor mecanice de
aschiere,al fabricarii pulberii de titan.
Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510°C in aer,550°C in dioxid de carbon si 760° in azot.Pulberea de
titan fiind divizata,prin incalzire intr-un curent de oxigen se aprinde la 25°C.
Particulele de titan cu dimensiunile de 10 m^ se autoaprind la 397°C,iar cele mai mari se autoaprind in aer intre 330 si 590°C.
Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70 mg/m .Energia minima de aprindere este este
3

10 mJ.
Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a acesteia,de marimea si forma particulelor,de
gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul de obtinere si de alti factori.
Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot autoaprinde.
Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura obisnuita.

6. PULBEREA (PRAFUL) DE ZIRCONIU

Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210°C.Se cunosc cazuri cind pulberea si praful de zirconiu s-
au aprins la temperaturi mai scazute,in jur de 146°C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta uleiurilor minerale si vegetale,atunci
cind vin in contact.
Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea acestora,de temperatura mediului
ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care le contin etc.
Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 m^ au temperatura de autoaprindere de 190°C,iar amestecul aer-pulbere se autoaprinde la
20°C.
Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o temperatura in jur de 650°C,iar in azot la
790°C.
Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 40-60 g/m .3

Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu flacara stralucitoare.Temperatura flacarii zirconiului
este de 1700°C iar puterea calorifica de 2860 kcal/kg.
Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza exploziv,datorita degajarii oxigenului.
Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic.
Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia cu fosforul este insotita de starea de
incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70% zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice.
Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau cu sulfatul acid de potasiu.
Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective.
El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul de incendiu si explozie.
Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar deseurile uscate si neimpurificate ard cu intensitate si
flacara alba.

7. PULBEREA (PRAFUL) DE ZINC

Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese turnate sau forme compacte,deoarece se aprinde
greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu intensitate.
Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja suficienta caldura,aprinderea prafului este
posibila.
Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600°C.Eventualele urme de cloruri,continute in zinc,constituie catalizatorul care
contribuie la reactiile de oxidare si de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470°C,iar cea care contine cloruri se aprinde
prin incalzirea la numai 440°C.
Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20 ^ avind suprafata specifica mare,absoarbe un
volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt ce contribuie la cresterea pericolului de incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii
de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 ^ este in jur de 420°C.
Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320°C.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura
in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie dintre zinc si vaporii de apa.
Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna masura de marimea particulelor.
In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza aprinderea,arderea se produce cu mare degajare de
caldura si lumina,obtinandu-se sulfura de zinc.
Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de carbon,acidul azotic,azotatul de potasiu,cloratii
metalici,alcaline,clorura de mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc.
Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000°C si din acest motiv azotul este o substanta inerta fata de zinc.
Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 500 g/m ,pentru initierea aprinderii
3

amestecului este nevoie de o energie minima de 900 mJ.


Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se poate produce si de la descarcarile electrostatice.

8. PULBEREA (PRAFUL) DE NICHEL

In comparatie cu pulberile de magneziu si de zinc,pulberea de nichel este mai putin combustibila.Aceasta se datoreste faptului ca pe
suprafata particulelor se formeaza o pelicula de oxid,care are un efect protector pana la temperaturi destul de ridicate.In plus nichelul are o
volatilitate scazuta si activitate chimica slaba,ceea ce ingreuneaza aprinderea lui.
Pulberea de nichel are capacitatea de a absorbi o cantitate mare de hidrogen.
In contact cu azotul de amoniu,pulberea de nichel,daca este incalzita reactioneaza energic.
Temperatura de aprindere a pulberii de nichel in strat este de 455-540°C,iar in stare de dispersie de 480-575°C.
Pulberea de nichel poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 30-46 mg/m . 3

Pulberea si praful de nichel se poate autoaprinde numai in cazul cand au o mare finete si in special imediat dupa producere.Aceasta
se datoreste faptului ca nu au ajuns inca sa se oxideze.

9. PULBEREA (PRAFUL) DE FIER

Pulberea de fier are proprietatea de a absorbi o cantitate destul de importanta de hidrogen.


Aprinderea pulberii de fier in anumite conditii este determinata de reactia exoterma la contactul cu oxigenul:
2Fe+3/2O2 —— Fe2O3

Reactia este accelerata de prezenta umiditatii atmosferice.


Daca reactia cu apa are loc la temperaturi mari,se produc oxizi de fier si degajare de hidrogen.

3 Fe+4H2O — Fe3O4+4H2 (sub 570°C)


Fe+H2O — FeO+H2 (peste 570°C)

Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de gradul de umiditate si de impuritati etc.Se poate
autoaprinde intre 260-470°C,iar suspensia in aer se autoaprinde la 420°C.
Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina cresterea brusca a vitezei de oxigen.
Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea pulberii.
Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc.
Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajandu-se suficienta caldura pentru a se aprinde,fiind
piroforica.
Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO 3) se produce brusc aprinderea fierului cu degajare de lumina
puternica.
Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara de explozie 105 g/m ,energia minima de aprindere
3

fiind de 20 mJ.

10. PULBEREA (PRAFULUI) DE URANIU

Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf are culoarea intre gri si negru.
Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul ,ca de altfel si cu
halogenii,apa si acidul azotic.
In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.
Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza lent,degajand hidrogen.
Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate autoaprinde in contact cu aerul; in urma arderii se dezvolta o
cantitate redusa de caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate produce aprinderea acestuia.
Particulele de uraniu de 10 m^ se pot aprind intre 100 si 270°C,iar cand se gasesc in suspensie in aer,temperatura de aprindere scade
la 20°C.
Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume la 1000°C.
Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de explozie de 60 g/m 3,iar energia de aprindere este
de 45 mJ.

11. PULBEREA (PRAFUL) DE CUPRU


Pulberile de cupru sunt clasificate in pulberi cu capacitate redusa de aprindere.Pulberile foarte fine (mai mici de
0, 005 mm) pot deveni piroforice si se pot electriza prin frecarea particulelor intre ele.
Particulele de pulbere de cupru mai mici de 44 ^,daca se gasesc in suspensie in aer,se pot autoaprinde la circa 700°C,iar cele
foarte fine depuse in straturi,au temperatura de autoaprindere cuprinsa intre 500 si 1000°C.
Pulberea de cupru reactioneaza energic cu hidrogenul sulfurat,cu degajare de hidrogen.

12. PULBEREA (PRAFUL) DE TANTAL

Pulberea de tantal,in raport cu dimensiunile particulelor,are temperatura de autoaprindere cuprins intre 290 si 300°C.Cand se
gaseste in suspensie in aer,se poate autoaprinde la 630°C.
Pulberea de tantal poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de g/m 3,iar energia de aprindere este
de 120 mJ.

13.STINGEREA INCENDIILOR DE PULBERI METALICE

Stingerea incendiilor de pulberi metalice este foarte dificila din cauza temperaturilor mari care se degaja si reactiilor chimice care
au loc.
In tabelul IX.13.1. sunt redate substantele de stingere cele mai eficiente pentru stingerea incendiilor de pulberi
metalice.

Tabelul IX.13.1

Substantele de stingere cele mai uzuale folosite la stingerea incendiilor cu pulberile metalice
Nr.crt Denumirea pulberilor Substantele de stingere si modul de actiune
metalice
0 1 2
1 Aluminiul Pulberi stingatoare speciale bine uscate
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Amestec de clorura de sodiu (45-80%) cu fosfat diamonic sau monoamonic (25-55%)
Nisipul uscat bine (pentru izolarea incendiilor inicipiente) in cantitati mari folosindu-se chiar
si la stingerea lor prin inabusire
2 Magneziu Pulberi stingatoare speciale
Clorura de sodiu (sare de bucatarie)
Nisip bine uscat dispersat sub forma de straturi uniforme pe suprafata incendiata
Apa refulata in cantitati mari,pulverizata,imediat dupa declansarea incendiului,avand o puternica actiune
de racire.In cazul cind pulberea de magneziu aprisa se afla in cantitati mari sau in stare topita,apa nu se va
folosi pentru stingerea incendiilor
Florura de calciu (in stingatoare)
Trimetoxiboraxina (TMB) din stingatoare adecvate
3 Titan Pulberi stingatoare adecvate
La incendii de cantitati mici,se foloseste metoda separarii metalului aprins cu o substanta
stingatoare,lasandu-se materialul aprins,astfel izolat sa arda complect
La incendii de cantitati mari se actioneaza prin izolare cu pulberi stingatoare speciale,lasand
incendiul sa se lichideze de la sine
Cand nu exista alte posibilitati de stingere a incendiilor de metal in bucati mari se poate folosi si apa sub
forma de jeturi cu debite mari,insa cu multa prudenta
Pentru localizarea si stingerea se mai poate folosi nisipul complet uscat si praful de roca sau
de dolomit
4 Zirconiu Pulberi stingatoare speciale
Zona focarelor mici se inconjoara cu nisip uscat sau material inert pulverizat,incendiul fiind
lasat sa se lichideze de la sine
La nevoie se poate folosi apa sub forma de jet compact puternic trimetoxiboraxina
5 Zinc Nisip uscat
Pulbere de talc
Grafit
Pulberi stingatoare speciale
Pentru purjarea pulberilor de zinc se poate utiliza azotul
6 Nichel Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Apa,spuma,dioxid de carbon,hidrocarburi halogenate
Se recomanda purjarea cu azot
7 Fier Pulberi stingatoare
Nisip uscat
8 Uraniu Pulberi stingatoare speciale
Nisip foarte uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Pulberea de grafit si de talc
Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intr-un vas cu apa unde se stinge
Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu jeturi puternice de apa
9 Cupru Apa
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
10 Tantal Pulberi stingatoare speciale
Pulbere de grafit

10. Procese chimice cu pericol de incendiu

1. PROCESE DE DESCOMPUNERE TERMICA

Procesele de descompunere termica,sunt reactii in care sub influenta caldurii au loc ruperi moleculare,folosindu-se astfel moleculele
mai simple.Descompunerea termica poate merge pina la elementele primare din care sunt constituite substantele organice si anume carbon si
hidrogen,cum este cazul de reactie de formarea a negrului de fum la circa 1200°C.La temperaturi mai ridicate se produc descompuneri partiale
formandu-se combinatii cu greutatea moleculara mai redusa.Reactiile de descompunere termica sunt endoterme.Materia prima se incalzeste pina
la temperatura de descompunere,prin arderea unui combustibil in cuptoare speciale.Temperatura de descompunere variaza de la 400°C,in cazul
distilarii uscate a lemnului pina la 850°C la piroliza benzinei si peste 1000°C la fabricarea acetilenei si a negrului de fum.Principala problema
consta in realizarea rapida si uniforma a traseului unei cantitati apreciabile de caldura,fapt impus de nivelul ridicat de temperatura necesara
pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite.
Procesele de descompunere prezinta pericole mari de incendii si explozii datorita naturii substantelor ce intervin si conditiilor severe
de temperatura la care are loc reactia.
La toate produsele de descompunere termica rezulta in diferite proportii gaze combustibile ca: hidrogen,oxid de
carbon,metan,acetilena si hidrocarburi superioare.De asemenea,in cursul diferitelor procese de descompunere termica se formeaza lichide
usor inflamabile ca: metanol,si acetona la distilarea carbunilor,benzina de piroliza la piroliza carbunilor,precum si o serie de gudroane
combustibile.Separarea acestor lichide volatile din fractiunile brute prin distilarea franctionata sau absorbita in uleiuri implica pericole mari
de incendiu.
Prezenta focului deschis de la cuptoare de incalzire a materiei prime constituie o sursa potentiala de aprindere a acestor substante usor
inflamabile in cazul scaparilor in atmosfera,datorita unor cauze cum ar fi aparitia neetanseitatilor la coloane,aparate,etc. nerespectarea regimului
tehnologic etc.

2. PROCESE DE OXIDARE

Prin procese de oxidare se intelege,in general,acele reactii la care se introduce oxigen in molecula unei substante organice.
Cele mai intilnite reactii de oxigen sunt arderile in care substanta organica este oxidata complet pina la dioxid de
carbon.
In industria chimica se folosesc reactii de oxidare incomplete care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate.
Reactiile sunt reactii exoterme,care degaja cantitati mari de caldura.In unele cazuri,cind reactia de oxidare se produce printr-un
mecanism de reactie in lant,ea se propaga cu o viteza atit de mare,incit pot avea aprinderi si explozii.
Se cunosc reactii de oxidare in faza gazoasa si faza lichida.Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer,oxigen pur sau diluat cu azot si
cu ozon.
La oxidarile in faza lichida se foloseste oxigenul ca si alti agenti de oxidare,substante care cedeaza oxigen in timpul reactiei
(permangant de potasiu,hipocloriti,dioxid de magneziu,apa oxigenata etc.).
La oxidarile in faza gazoasa se lucreaza cu amestecul fata de vapori organici si aer sau oxigen.
Temperatura de reactie trebuie sa fie sub cea de autoaprindere a amestecului.In scopul miscarii temperaturii de reactie si folosesc
catalizatori gazosi (oxizi de azot,clor etc.) sau solzi (nichel,cupru,saruri de cobalt etc.).
Din punct de vedere termodinamic,reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi cuprinse intre 400 si
700°C.Exista o corelatie strinsa intre temperatura,timpul de contact si raportul oxigen-hidrocarburi.In acest domeniu de temperaturi se situeaza si
temperaturile de autoaprindere ale hidrocarburilor respective (650°C in cazul metanului,n542°C in cazul etilenei,553°C pentru xilen
etc.).Folosirea catalizatorilor de oxidare permite scaderea temperaturii de reactie cu 150- 200°C si cresterea diferentei pina la temperatura de
aprindere spontana.
Cele mai frecvente oxidari sunt: oxidarea metanului la formaldehida a naftalinei la anhidrida ftalica,a etilenei in etilenoxid,a
izopropilnbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei etc.
Pe timpul oxidarilor,in faza gazoasa si in faza lichida,se pot forma amestecuri explozive.
In afara pericolului de incendiu datorita prezentei amestecurilor explozive,in procesele de oxidare se pot produce explozii fara sa
existe o cauza exterioaras (scintei electrice,falacara etc.) datorita unor reactii care duc la formare de produsi instabili,care se descompun
exploziv.
In procesul de oxidare exista un permanent pericol de incendiu si explozie,mai mult decit in alte procese chimice.

3. PROCESE DE HIDROGENARE

Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unuia sau mai multor atomi de hidrogen in
molecula substantelor.
Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea carburilor in scopul fabricarii benzinei
sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide,obtinerea
izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din furfurol,reducerea nitrobenzenului in anilina etc.
Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura.
Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta.
Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului si deci
viteza de reactie.Temperatura optima de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care se hidrogeneaza.Prin utilizarea drept
catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la temperaturi mai scazute (100-150°C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi
metalici (crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C.Aceasta mareste pericolul de
incendiu,intrucit temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii.
Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea hidrogenului,de conditiile de temperatura si
presiunea in care decurge procesul,precum si de utilizarea catalizatorilor.
Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen exista un pericol permanent de
formare a amestecurile explozive.
In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de regula,in aer liber.

4. PROCESE DE HIDROFORMILARE

Aceste procese sunt sinteze „OXO” si constau in aditia oxigenului de carbon si a hidrogenului la olefina respectiva.In
faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii respectivi.
Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si explozie,atit datorita substantelor folosite,cit si in conditii
extrem de severe (temperaturi pina la 200°C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil de carbon) cu un rapor de oxid
de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1.

5. PROCESE DE CLORURARE

Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de clorurare se foloseste in general clor sau compusi
clorurati ca acid clohidric sau acid hipocloros.
In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura (23-27 kcal/mol).
La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de realizat din cauza dificultatilor de repartitie si
eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca atare un pericol mai redus de
explozie.
Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500°C.De regula in faza de vapori se lucreaza la temperaturi ridicate.De
exemplu ,clorurarea benzenului in faza de vapori se realizeaza la 400°C,iar cea in faza lichida are loc la 40°C in prezenta catalizatorilor (fier sau
aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de reactie se ajunge usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice
supuse clorurarii (580°C pentru benzen).
Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si reactii de substitutie.
Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul si altele.
Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor clorurate,in scopul indepartarii substantelor organice sau a
produselor de clorurare incompleta.

6. PROCESE DE POLIMERIZARE

Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu o
greutate moleculara mai mare,avind aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.
Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare numar de rasini.
Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului pot lua nastere prin
activarea monomerului pe cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite
initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de etil aluminiu,sodiul metalic etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze
mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu mai poate fi controlata,putind duce la descompuneri explozive („ambalarea
reactiei”).
Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de caldura.Avind loc o miscare apreciabila de volum ,reactiile de
polimelizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8
at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se produce la 2000 at.
Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea izobutilenei se produce la -100°C,in timp ce polietilena
polimerizeaza la 260°C.
Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.
Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer 0,97),toti ceilalti monomeri gazosi cit si vaporii
monomerilor lichizi sunt mai grei decit aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor,in canale si conducte,camine
de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.
Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor
(agitatoarelor,reactoarelor,axelor pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile conductelor,deschiderii supapelor de
siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.
Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si explozie in cursul reactiilor de polimerizare.
De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi peroxidic,continind oxigen activ in molecula,astfel
incit prin aprindere pot arde si in prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita „punct de descompunere exoterma”,ei se descompun
cu cedare de caldura si eliminare de oxigen.
Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil aluminiu),care se utilizeaza la polimerizarea etilenei si
propilenei dupa procedeul Ziegler,de joasa presiune.
Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si in emulsie sau in suspensii.Cele mai frecvente
polimerizari sunt: a etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil.

7. PROCESE DE DEZALCHILARE

Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele (toluen,xileni) sunt convertite la benzen in prezenta
hidrogenului.
Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se lucreaza cu substante inflamabile la temperaturi de
600-640°C si la presiuni de 60-70 at,in prezenta unui exces mare de hidrogen.

8. PROCESE DE ADITIE LA ACETILENA

Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele altor substante se aditioneaza la molecula
acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali ai moleculelor aditionate.
Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse chimice importante cum sunt: clorura de vinil si
tetracloretanul (din acetilena si clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid cianhidric),acetaldehida
(aditia apei la acetilena).
Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in absenta oxigenului,datorita nestabilitatii ei
termodinamice.Descompunerea spontana a acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor factori ca: temperatura
ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena (exemplu clorul),descompunerea unor substante chimice
explozive etc.Reactia de descompunere se produce in lant,fiind urmata de cresterea puternica a temperaturii si implicit a presiunii (de 12 ori
presiunea initiala).

9. PROCESE DE NITRARE

Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO 2) legata de un atom de carbon.
Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric.Oxizii de azot,hipoazotita
(NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori
Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorita unor
reactii paralele posibile (oxidare,cracare etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin diluarea acidului azotic cu apa se
degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o mare cantitate de caldura.
Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120°C).Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de
reactie si provoaca acumularea de amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a temperaturii,explozii violente.

10. PROCESE DE SULFONARE

Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin aditie grupa - SO 2H in compusi
organici.
Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H 2SO4),acidul clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o masura mai mica
bioxidul de sulf.
Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat,cu natura compusului supus
sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de coroziune; prin corodarea fierului se
degaja hidrogen.
Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile.Coroziunea
micsoreaza rezistenta mecanica a conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia cind se lucreaza la presiuni ridicate.

11. Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice

1. CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLUL DE INCENDIU (P.118/1983)

Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in contact cu aerul,apa sau alte substante materiale,cu lichide
cu Tmf< 28°C si cu gaze sau vapori Lf 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive si nu sunt utilizate drept combustibil.
Categoria B: locurile cu lichide cu Tmf=28...100°C,gaze sau vapori cu Linf > 10%,suspensii de fibre,praf sau pulberi,cind se gasesc in
cantitati favorabile formarii amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil.
Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide cu T mf>100°C in urmatoarele
conditii:
a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente termice in cantitati de peste 2m sau pentru ardere;
3

b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau pentru ambalajul si depozitarea materialelor
incombustibile (palete sau rafturi combustibile) depasesc 15000 kcal/m2 (63 MJ/m2);
c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul combustibil al fluxurilor de cabluri electrice nu
depasesc 2,5 kg/m flux.
Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari la caldura
radianta,flacari sau scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil.
Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau combustibile in stare de umiditate inaintata,deci fara a
exista posibilitatea aprinderii lor.
Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si independent pentru fiecare compartiment de incendiu in
parte,mentionindu-se in mod obligatoriu in documentatia tehnico economica.

2. CATEGORIILE DE INCAPERI,SPATII SAU ZONE IN FUNCTIE DE MEDIU-MEDIU NORMAL (I.7)

Uo - incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75% (camere de locuit,birouri,magazine ,sali de
clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de timplarie sau mecanice,depozite etc.).
U1 - incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata; umiditatea relativa peste 75% insa pe perioade scurte
(bucatarii si WC-uri in cladiri de locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.)
U3 - incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea relativa peste 97% (bai si dusuri sociale,spalatorii de
vehicule,camere frigorifice,unele incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.).
K - incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii corozivi,continuu sau periodic,cu actiune distructiva asupra
materialelor,aparatelor etc. folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii de incarcare acumulatoare etc.).
T - spatii cu temperaturi ridicate: peste +40°C in mod permanent (zonele cuptoarelor si a celor de turnare din turnatorie etc.).
PI - spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase depuse pe elementele instalatiilor electrice (fabrici de
ciment,depozite de nisip etc.).
PC - spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati insuficiente pentru formarea unor amestecuri explozive sau de
aprindere (depozite de carbune,unele ateliere de timplarie etc.).
DM - spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot degrada instalatia si echipamentele electrice (zone de
comunicatii si manipulari de materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.).
CE - incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii (pereti,pardoseli etc.) si elemente conductoare din punct de
vedere electric.
EE - incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai personalului calificat si autorizat (camere de comanda
statii electrice,tablouri electrice de distributie,baterii acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari electrice etc.).
SI - spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula neprotejate prin cladiri).
L - zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim.

3. CATEGORIILE DE MEDII CU PERICOL DE EXPLOZIE (I.D.17)

E.I.0 - locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod permanent in conditii normale de functionare.
E.I. - locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in urmatoarele situatii:
a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare;
b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere;
c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor tehnologice.
E.I.a - locurile in care:
a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau depozitate in recipienti sau instalatii inchise,din care pot
iesi in mod accidental (functionari anormale,avarii);
b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate in mod obisnuit prin ventilatie mecanica;
c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile invecinate de categoria EI.
EI b: locurile unde:
a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Lmf > 15% precum si un miros puternic cind se ajunge ajunge la
concentratia limita admisa;
b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie;
c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive:
E II - locurile unde:
a) praful (pulberea) combustibil se gaseste in stare de suspensie,in permanenta,intermitent sau periodic la
functionarea normala si in cantitati favorabile produce aprinderi si explozii;
b) functionarea anormala a instalatiilor sau oprirea lor,ar favoriza formarea concentratiilor periculoase,care ar putea fi
aprinse,datorita deranjamentelor concomitente la instalatia electrica;
c) s-ar putea acumula prafuri bune conducatoare de electricitate.
E II a - locurile unde praful combustibil nu este in mod normal in starea de suspensie in aer,dar se poate depune pe
echipamentele si instalatiile electrice ingreunind astfel caderea caldurii in exterior,existind in acelasi timp posibilitatea aprinderii lui de la
scinteile si arcurile electrice care se produc;
E III - locurile unde se manipuleaza,fabrica sau folosesc in procesul tehnologic fibre sau materiale care pot produce scame usor
incombustibile in suspensie,in cantitati in care nu prezinta pericole.
E III a - locurile unde se manipuleaza si se depoziteaza fibre usor combustibile.

4. CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLE DE ELECTROCUTARE (STAS 8275-87)

Foarte periculoase - locurile unde umiditatea relativa este de peste 97%,temperatura aerului depasind 35°C,suprafata din zona
de manipulare fiind ocupata de obiecte conducatoare legate electric la pamant peste 60%,medii corozive.
Periculoase - locurile in care umiditatea relativa este de 75-87%,temperatura aerului 30-35°C,obiectele conducatoare legate
electric la pamant sunt sub 60%; exista pardoseli conducatoare (pamint,beton etc.) pulberi conducatoare (pilituri metalice,grafit
etc.),fluide care micsoreaza rezistenta electrica a corpului omenesc.
Putin periculoase - locurile unde umiditatea relativa este maxima de 75%,temperatura aerului 15-35°C,pardoseli
izolate.

5. PROTECTIA ANTIEXPLOZIVA

In functie de domeniile de destinatie,STAS-ul 6877/87 prevede dupa grupe de echipamente electrice pentru atmosfera
exploziva.(I-II),sapte moduri de protectia acestora (d,p,q,o,s,e,i) si sase clase de temperatura maxima de suprafata
(T1,T ,T3,T4,T5,T .
2 6

Corelarea dintre acestea este aratata in tabelul XI.5.1.

Tabelul XI.5.1.

Corelarea dintre grupele de protectie,modurile de protectie si temperatura maxima de suprafata,pentru protectia


echipamentelor

I
0 Grupele de protectie Substante explozive uzuale pe clasa de temperatura (v. tabelul
T
C XI.5.2)
E
T Denumirea-destinatia Simbolul w T1 t 2 T3 T4 T5 t 6

8 [mm] 450°C 300°C 200°C 135°C 100°C 85°C


PL|
ED
I.Antigrizutoasa - Mine Ex. I 0,5 T1 - - - - -
I
I
R II. Antiexploziva-alte sectoare Ex. II A 0,5 T1 t 2 T3 T4 - -
U Ex. II B 0,3 T1 t - T 4 - -
P
I
2

H Ex. II C 0,2 T1 t 2 - - T5 -

WD
Denumirea Simbolul Destinatia
I
I
R Capsularea antideflagranta d Pentru partile de echipament electric unde se produc scintei si arcuri electrice sau
U Capsularea presurizata Inglobarea in
p
incalziri care prezinta pericol pe timpul functionarii normale
D
O nisip Imersie in ulei Protectie q
s o
H speciala
T S
C
E Siguranta marita Siguranta intrinseca e Pentru partile de echipament electric fara scintei si arcuri electrice La circuitele de slaba
T
O f putere care nu pot aprinde mediul din jur
R
PL|

Notatii:
w - interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare distanta intre suprafetele conjugate la
imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor filetate,pentru L=25 mm.
L - lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul cel mai scurt parcurs de o flacara dce traverseaza
imbinarea din interiorul unei carcase antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne.
In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de
temperatura.

Tabelul XI.5.2
încadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura

Grupa Substantele explozive uzuale pe clase de temperatura


de Ti T2 T3 T4 T5 t 6

protecti
e
I Metan - - - - -

II A Acetona,amoniac,acetat de Acetat de amil,acetat de Benzina,ciclohexan,n- Aldehida - -


metil,acid acetic,acid butil,acetat de propil,acetat de decan,n-heptan,n- acetica,eter
cianhidric,alcool metilic vinil,alcool butilic,alcool hexan,hidrogen etilic
,benzen,clorura de metil, etilic,benzina sulfurat,n-
clorura de vinil,etan,gaz grea,ciclohexamina, nonan,octan,pentan,titei
natural,metan Etil benzen
industrial,naftalina,oxid de izoctan,motorina,izopenta n
cabon
propan,propilena,toluen, p-
xilen

II B Gaz aerian,etilena Butadiena,oxid de etilena,oxid - Dioxan - -


de propilena
II C Hidrogen,gaz de apa Acetilena - - Sulfura
de
carbon

Exemplele de simbolizare:
Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta.
Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa II A cu limita de temperatura admisa la 200°C.
Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de temperatura admisa la 200°C. Ex.d,e. I/II B,T4:
protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta si siguranta marita,cu limita de temperatura admisa de 135°C.
verticalProtejat contra picaturilor de apa cazute

Protejat contra picaturilor de apa cazute sub un

Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3.


unghi de maximum 15° de verticala

Tabelul XI.5.3.

Gradele de protectie ale echipamentelor electrice

Protectia contra patrunderii apei er


Protectia impotriva stingerii interioare
e
i a a a a
a a a
t
c i
a ap p
a m p
a p
a
sub tensiune si contra patrunderii e
t o
l e e b
2 l
p u d p u
corpurilor solide straine,conform c r e b
us s
ap a o
l d
STAS 3325-79; STAS 625-71; STAS r ii
ri r
e
t
a c i li
r t
5860/81 F e p u
o
l era
ro a
d
o
rt t i
ti
g
n
a t
e u
c op
me l
e l
e
e t § o e
t
n dn
i
c o c
o art
‘<3 c no
c a t
o
a
s
p
ara S2
t
a j
et c r
t t
n je
t o
r t e
mi e
o a
c o
r P je
m
ar i
t
a t ar
t tt
P o n
je
t r t o
t
or P n c
P o t
a
c je
t
o
t
a r
je
t P
0 1 2 3 4 5 6 7 8
0 Fara protectie MAT
1 Protejat contra 50 mm AT MA A
2 12 mm AT MAT MAT MAT
3 2,5mm AT AT AT MAT A
4 1 mm A AT A AT MAT M
5 Partial A MAT MAT M
contra
praf
6 Total A AT AT A
contra
praf
Conditii suplimentare care se pot W Protejat contra unor conditii atmosferice si masuri suplimentare de protectie
cere,simbol S Verficat contra patrunderii apei cu motorul oprit
M Verficat contra patrunderii apei cu motorul in functiune

Notatii:
M - masini electrice;
A - aparate electrice;
MA - masini si aparate electrice;
AT - aparate si transformatoare;
MAT - masini,aparate si transformatoare electrice.

Modul de simbolizare:
IP urmat de:
W (cind este necesar);
- prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine);
- a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei);
S sau M (cand este nevoie).

Exemple:
IP 40 - protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra apei;
IP 35 - protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de apa;
IP 35 M - protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de apa,cu motorul in functiune; IPW 43 -
protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si contra apei ce cade ca ploaia.
In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu.

Tabelul XI.5.4
Echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu
Specificatia In interior In exterior
Categoriile A,B Categoriile C,D,E
EIa

E III
E II

w b a a & <N 3 C & H W <N - co


& & OH
W &
on

W W E P

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Conductoare izolate

Conductoare neizolate - - - - - • • • • - - - - • • - • •
Neprotejate • • •
IP,IPE,
Protejate in:

IPFR • •
PEL - - - • • • • - - - • - -
T - - - • - -
IPY,
IPFY • •
IPEY • • • • - - • - -
Cabluri electrice

Cu manta (punte) • • - - - - - • - - -
Nearmate

...YY
...YP - - - • • • - • - - •
...YPY - - - • • • - • - - •
...HP • • • - • - - •
Armate

...YAY • • • • • • • • • • • • • - • - • •
...YPAY - - - • • • - • - • •
...HPB - - - - - - - - - - • - • - - - - -
...HPBY • •
Protejate

IP 30 • • - - - - • - - - -
IP 33 - - • - - - - - - • - - - - - • • -
IP 44 •
IP 54
Ex d
e
t Ex i
ta
l
l Special
o
z
i IP 00
IP 30
e
r
r
IP 33
a e i IP 44
B tc
e IP 54
£ p tar Ex d
I% Ex e,s
'B t
c
e

Speciala
IP 00
e
i IP 20
t
c IP 33
ee ^
o IP 54
r p
u, Ex d
^ 'S
on Ex e,s
Ci

Speciala
IP 00

e IP 22
cir IP 23
tt
c
e IP 44
n i
IP 54
Cfl *-P
aa Ex d
S1 Ex,e,s

Speciala
IP 00
ne o ’-
S cc IP 20
IP 21
IP 23
IP 44
fa IP 54
ss Ex
s^
£ *§ Speciala
or
p, IP 00
He IP 30
IP 33

IP 44
ei
t
c IP 54
e

Nota:

1) Cabluri

nearmate cu izolatie si manta din PVC; nearmate cu izoltatie de PVC respectiv hirtie si manta Pb;
YY - YP - HP - nearmate cu izoltatie de PVC si manta de Pb cu invelis exterior din PVC; cabluri armate cu izolatie
YPY - YAY - si invelis exterior de PVC;
YPAY - HPB - armate cu izolatie de PVC,manta de Pb si invelis exterior din PVC; armate cu izolatie de PVC cu izolatie de hirtie si
HPBI - manta de Pb,fara respectiv cu invelis exterior Combustbil.

2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de PVC montate aparent in incaperi de categoria C sunt admise numai
daca o avarie produsa in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu.
3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si 40°C,iar pentru cablurile cu izolatie si manta de PVC de - 30 si 40°C.
4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de constructie combustibile; pot fi insa montate aparent pe aceste elemente
numai daca se interpune un strat de incombustibil.
5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se monteaza in incaperi separate,bine ventilate;
in anumite cazuri se pot monta si in mediu cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de racire,daca sunt
prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare.

12.Instalatii automate de semnalizare a incendiilor

1. DETECTOARE DE INCENDIU

1.1. GENERALITATI
In principiu,la o instalatie de semnalizare a incendiilor se deosebesc: detectoare de incendiu,circuitele de legatura si centralele
de semnalizare.
Detectoarele declanseaza,in caz de incendiu,un semnal,care prin elemente de legatura (conductoare,amplificatoare etc.) este
transmis la centrala.Centrala primeste semnalul emis de detector si determina o semnalizare optica si acustica (eventual si o
inregistreaza).In continuare poate declansa o reactie organizata care sa duca la o combatere rapida a incendiului
(salvare,localizare,lichidare etc.).
Oricare ar fi tipul de detector,rolul sau intr-o instalatie automata de semnalizarea incendiilor este de a depista cit mai repede
posibil incendiul,astfel incit sa se poata lua masuri adecvate (anuntarea pompierilor,declansarea autoamata a instalatiilor de
stingere,semnalizare si inlaturarea obstacolelor de pe caile de evacuare,inchiderea automata a canalelor de ventilatie etc.).

1.2. CLASIFICAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU

Detectoarele de incendiu se clasifica dupa natura fenomenelor insotitoare ale incendiului sau dupa principiile de functionare a
lor ( tabelul XII.2.1.)

Tabelul XII.2.1.

Clasificarea si caracteristicile detectoarelor


Denumirea Principiile de functionare.Caracteristici
detectoarelor
1.2.1. Termice Reactioneaza la efectele caldurii care apar pe timpul declansarii incendiilor.Declanseaza semnalul de incendiu atunci
cind in urma aparitiei focului,se produce o crestere a temperaturii in mediul ambiant.Se produce in ordine:
topirea,dilatarea,modificarea de structura a materialelor,modificarea conductivitatii electrice datorita caldurii.

1.2.1.1.Termostatice Functioneaza pe baza unei temperaturi date,adica emit semnale numai la atingerea unei anumite temperaturi reglate
(maximale) in prealabil (de exemplu la 50 sau 75°C).Sunt indicate a se folosi la incendiile cu evolutie rapida.

1.2.1.1.1. Detector de Detector termostatic,al carui principiu constructiv se bazeaza pe comprimarea,sub presiune mare a doua benzi de metal
incendiu cu bimetal cu coeficienti de dilatare termica diferiti.
Detectorul bimetalic poate fi reglat pentru o temperatura de aproximativ 20 pina la 100°C,cu valoare uzuala de 60°C
sau de la 40 pina la 90°C.
Detectorul termostatic cu aliaj eutetic este construit in mod obisnuit pentru a detecta si semnaliza atingerea unei
temperaturi de 65; 75; 95; 130 sau 280°C,corespunzator punctului de topire al aliajului respectiv.Avind inertia
termica mica este indicat a se folosi pentru detectarea incendiilor cu viteze mari de propagare
(transformatoare,intrerupatoare in ulei etc.)
1.2.1.1.2. Detector de Detector pe baza de fir fuzibil.Functionarea lui poate fi modificata in limite largi,prin inlocuirea firului
incendiu tip Wood fuzibil.Metalul folosit este de tipul Wood,a carui temperatura de topire,in functie de compozitia aliajului,variaza intre
50 si 120°C.Cel mai frecvent se foloseste temperatura de +70°C.
1.2.1.1.3. Detector de Fabricat in tara.Se compune dintr-o carcasa in interiorul careia se afla un grup de lame de contact si o piesa de
temperatura cu fuzibil detectate optica,ambele fiind actionate de un fir fuzibil sub forma de nit.In cazul depasirii temperaturii din
incapere,nitul se inmoaie ,se alungeste sau se topeste permitind grupului de lame sa se departeze spre stinga si prin
intermediul unor piese de contact si legatura se stabileste un circuit electric care determina lansarea unui semnal de
incendiu si declansarea unei instalatii fixe de stingere.
Acest detector are:
- pragul de temperatura de 55 sau 75°C in functie de tipul de nit folosit
- tipul de detectare maximum 2 min
- capacitatea contactelor maximum 0,5 A la 24 V curent continuu
- greutatea 60 g
- limitele temperaturii mediului in care se poate folosi sunt de la -20 pina la +40°C
- umiditatea maxima a mediului 85%
- suprafata eficace de supraveghere 10,00 m 2,iar in conditiile montarii intr-o incapere mai inalta de 3,50 si sau in cazul
unei ventilari puternice 5 m2
1.2.1.2 Detecteaza incendiul in functie de variatia de temperatura fata de o temperatura data si independent de temperatura
Termodiferentiale intiala; declanseaza numai sub efectul depasirii unei anumite viteze de crestere a temperaturii
Sunt mai sensibile si functioneaza mai rapid decit cele termostatice,insa in general,nu mai corespund cerintelor
moderne
1.2.1.3 Functionarea lor se bazeaza pe principiul masurarii vitezei de crestere a temperaturii in unitate de timp,avand la baza
Termovelocimetrice criteriul valocimetric.
Cresterea se exprima in grade pe minut; variatiile normale de temperatura sunt cuprinse intre 2 si 20°C/min.

1.2.1.3.1. Detector cu Construit in tara.Functionarea lui se bazeaza pe variatia diferita a rezistentelor a doua termistoare,in raport cu
temperatura cu temperatura.Unul dintre acestea este montat in contact cu mediul ambiant,iar cel de-al doilea partial izolat termic.
termistoare (DTI-1) In cazul cresterii lente a temperaturii,rezistentele ambelor termistoare au practic aceeasi valoare.Daca in mediul
ambiant temperatura creste brusc,termistorul montat in exteriorul carcasei fiind direct in contact cu mediul
inconjurator,se incalzeste mai repede,iar cel izolat mai incet.In aceasta situatie,rezistenta electrica a termistorului
montat in exterior scade brusc,si,ca urmare a diferentei de rezistenta a celor doua termistoare,potentialul electric se
modifica,variatia de tensiune este marita de amplificatorul care actioneaza releul de iesire,care prin inchiderea
contactelor transmite semnalul la centrala,oar local aprinde beculetul Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V ± 10%
- curentul absorbit pentru pozitia de repaus 10 mA,iar la actionare 80 mA
- timpul de functionare la un salt de temperatura de 20°C este de 1±0,6 min,iar la unul de 30°C de 0,5±0,3 min
- capacitatea contactelor releului la 220 V,5 A curent alternativ iar la 220 V - 3 A la curent continuu
- temperatura mediului ambiant la care poate functiona de la 20 pina la 45°C
- umiditatea maxima 85%
- sensibilitatea 5°C/min
Este recomandat pentru supravegherea spatiilor in care apar incendii mocnite fara flacara,dar cu o crestere a
temperaturii (magazii inchise,silozuri etc.)

1.2.2 Detectoare Functioneaza pe principiul efectului termoelectric (variatia unei marimi electrice,fie tensiune,fie intensitate)
termoelectrice Se folosesc fie sub forma de termocupluri fie sonde termometrice din nichel sau tungsten,a caror rezistenta electrica
variaza in acelasi sens cu temperatura Au o buna functionare:
- nu poseda piese mobile
- nu au contacte care sa ancraseze,sa corodeze
- sunt sensibile
- nu poseda mecanisme bimetalice supuse deformatiilor si oboselilor contiunue
- nu dau alarme false
- nu sunt necesare scheme electrice

1.2.3. Detectoare de Detector de flacara realizat in tara; depisteaza si semnalizeaza aparitia unui inceput de incendiu in timp
flacara de 2,5 s
Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V ± 10%
- curentul absorbit in repaus 10 mA,iar la actiune 80 mA
- timpul de raspuns 1,5± 1 s
- dimensiuni de gabarit 0 205 mm; h=175 mm
- distanta maxima la care sesizeaza 7,00 mm
- capacitatea contactelor: releul 220 V si 5 A si curent alternativ si 220 V si 3 A curent continuu
- poate fi montat in medii cu temperatura de la -10 pina la +45°C si cu umiditate maxima de 85% Atmosfera in care se
monteaza trebuie sa fie fara gaze sau agenti care ar putea sa perturbe buna functionare
Este construit dintr-o carcasa,un capac alb si un soclu.In carcasa de forma rotunda se gaseste montat sistemul
optic,format dintr-un obiectiv,un filtru inflarosu,elementul fotosensibil,un fototranzistor si un amplificator
Principiul de functionare are in baza transformarea energiei luminoase in semnale electrice Detectoarele de acest tip
nu trebuie sa reactioneze la lumina solara,lampi incandescente,suprafete metalice calde.Trebuie insa sa functioneze in
cazul vibratiilor,socurilor,murdaririi cu uleiuri,praf,umiditate etc.
Se utilizeaza acolo unde este posibil sa izbucneasca de la inceput o flacara,incendii de lichide combustibile,la
supravegherea haitelor inalte cu vizibilitate redusa,depozite de cherestea,depozite de marfuri etc.
Un detector poate supraveghea eficient o suprafata de 500 pina la 1000 m 2 care trebuie micsorata in cazul
materialelor depozitate in rafturi,vizibilitatea fiind redusa

1.2.4. Detectoare de fum Detectoarele de fum se clasifica din punct de vedere functional in:
- detectoare de fum optice,pe pricipiul dispersiei luminii
- detectoare de fum optice,pe principiul absortiei luminii
Ele sunt sensibile la praful din atmosfera,motiv pentru care se deregleaza Realizarea unui detector optic,cit mai
sensibil,impune:
- folosirea unei surse de radiatii cu o lungime de unda cit mai mica posibil a luminii masurate
- utilizarea unei surse de radiatii cu lumina puternica la detectoare cu lumina difuza,folosirea unui unghi de dispersie
cit mai mare posibil
1.2..5 Detectoare de Principiul fizic folosit se bazeaza pe ionizarea aerului exterior dintr-o camera de masurare care este expusa efectului
camera de ionizare de durata a unor radiatii alfa,emisie de o sursa radioactiva.
Aerul astfel ionizat devine bun conducator de electricitate
In cazul aparitiei unui incendiu mocnit,particulele de gaze de ardere si fum patrund in camera de masurare,unde,in
raport cu marimea si cantitatea lor,declaseaza curentul de ionizare si in continuare circuitul de semnalizare
In practica se intrebuinteaza detectoare cu doua camere de ionizare

1.2.5.1. Detectorul Este format din doua camere de ionizare,in care se gaseste o sursa de radiatie,legate in serie intr-un circuit de curent
Cerberus continuu.Una din camere comunica cu exteriorul,iar cealalta este etansa Particulele alfa,emisie de o sursa
radioactiva,ionizeaza aerul facindu-l bun conducator de electricitate Fumul si produsele de ardere patrund in camera
deschisa ,se ionizeaza,devenind mai putin mobile decit ionii din aerul obisnuit,necesitind un timp mai mare pentru a
ajunge la electrozii camerei de ionizare.In continuare are loc o scadere a curentului de ionizare,o crestere a rezistentei
electrice dintre electrozii camerei II,precum si o crestere a tensiunii,se aprinde o lampa releu speciala,provocind
declansarea unui semnal de incendiu

1.2.5.2. Detectorul KJ - 1 Este proiectat si construit ca sa poata sesiza aparitia fumului si cresterea temperaturii; ca element sesizor de fum sze
foloseste o camera de ionizare,prevazuta cu o sursa de radiatii alfa Elementul sensibil la cresterea temperaturii este
forma din 4 termorezistente,care in momentul cind temperatura depaseste 50°C intra in actiune
Particulele de fum sau de praf,aflate in suspensie in aer,patrund intre electrozii camerei de ionizare,absorb radiatiile
alfa,micsorind gradul de ionizare si ca urmare se realizeaza o crestere a potetialului unei grile de comanda a
tubului,amorsarea acestuia si astlfe detectorul intra in functiune Detectorul KJ-1 intra in compunerea instalatiei de
productie ruseasca SDPU,din dotarea unor obiective

1.2.5 3. DICI-1-73 Detector cu camera de ionizarea carei functionare este similara cu cele de acelasi tip construite in strainatate
Este format dintr-un soclu montat pe tavan,doua camere de ionizare,o placa de circuit imprimat pe care este montat
amplificatorul de semnal,cu becul de semnalizare optica locala In ambele camere de ionizare se gaseste cite o sursa
radioactiva
Se monteaza in incaperi unde temperatura este cuprinsa intre -20 si +60°C,umiditatea fiind de 65±20% Montat in
incaperi cu inaltimea maxima de 8 m poate supraveghea o suprafata de 50 m2,iar cele cu tavan in coama sau in dinti
de ferestrau 35 m2

1.2.5.4 DICI-83 Sesizeaza aparitia fumului si a gazelor de ardere degajate de incendiu in faza incipienta In caz de incendiu poate
declansa sistemele de semnale de alarmare,si dupa caz de stingere a incendiilor Se recomanda a se folosi in locurile
in care incendiul se produce mocnit si se manifesta prin degajare de fum sa gaze de ardere
Aparatul este format dintr-un soclu pentru montareaaparenta si din detectorul propriu-zis,care la rindul sau este
alcatuit din doua camere de ionizare cu surse radioactive (una de compensare interioara si cea exterioara de
masura),circuit de masura realizat cu tranzistor cu efect de cimp,circuit comparativ,circuit de iesire si stabilizator
intern.Detectorul este prevazut cu trei circuite de semnalizare la distanta la centrala automata de semnalizare sau
sisteme intermediare de semnalizare Functionarea:
- fumul sau gazul de ardere care intra in camera de masura provoaca scaderea curentului in camera
- repartitia tensiunilor la bornele celor doua camere de ionizare se modifica,tensiunea la bornele camerei exterioare
creste,ceea ce declaseaza semnalele de alarma prin intermediul circuitului de masura si a celui comparator

1.2.5.5 DICI-N-76 Se construieste pentru mediu marin DICI-N_MARIn si in varianta DICI-N-NORMAL Semnalizeaza aparitia fumului
si gazelor de ardere produse de un incendiu in faza initiala Este indicat a se folosi in locurile in care este posibil
aparitia unui incendiu mocnit,fara flacara,care se manifesta prin degajare de fum sau gaze de ardere

1.2.5.6 DICT-77 Se construieste in 3 variante:


DICT 77 Ex.Nr. pentru mediul marin DICT 77 Ex. (ia) pentru medii explozive DICT-77-Normal
Este destinat detectarii incendiilor a caror inceput se manifesta printr-o degajare importanta de caldura,cu o evolutie
rapida (incendii de hirtie,lemn,textile,lichide inflamabile etc.) sau a celor care pot sa apara in medii deosebit de
dificile,cum ar fi incaperi unde prin natura exploatarii se degaja fum,gaze arse sau in spatii cu mult praf
In varianta Naval poate fi montat in incaperile de pe nave sau din zona litorala
Detectorul face parte din categoria detectoarelor combinate cu functie dubla: termovelocimetrica si
termostatica
Este un aparat electronic cu termistoare pentru sesizarea inputururilor de incendiu,dind un impuls de alarma,atit la
cresteri normale ale temperaturii in unitatea de timp,cit si la atingerea unui prag fix termomaximal

2. ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR DE INCENDIU


2.1. CONDITII DE SECURITATE IN FUNCTIONARE

Alegerea tipurilor de detectoare se face si in functie de fazele de dezvoltare a incendiilor.


In prima faza se degaja produse de ardere invizibile (fara fum,fara flacara,foarte putina caldura).
In faza a doua,apare insa fumul,dar nu si flacarile,se dagaja foarte putina caldura.
In cea de a treia faza apare flacara,incendiul poate fi observat,insa cantitatea de caldura este totusi redusa.
In faza a patra cantitatea de caldura degajata creste,aerul se dilata,arderea se intensifica,incendiul fiind in plina dezvoltare.
Pentru prima faza de dezvoltare s-ar putea construi tipuri de detectoare,care sa functioneze pe baza variatiei rapide a umiditatii si a
ionizarii aerului.
Pentru detectarea incendiului in faza a doua se pot folosi detectoare cu camera de ionizare,cu celula fotoelectrica,in faza a treia
detectoare cu flacara,iar in faza a patra detectoare termice.
Pentru a corespunde scopului si a avea o deplina securitate in functionare,detectoarele de incendiu trebuie sa indeplineasca
urmatoarele 3 conditii de baza:
a) Sensibilitatea fata de fenomenele care insotesc incendiu.Un detector trebuie sa sesizeze incendiul intr-un
timp foarte scurt,daca este posibil instantaneu.Sensibilitatea detectorului trebuie sa fie relativ constanta pe toata suprafata
supravegheata.Detectorul nu trebuie sa reactioneze la lumina soarelui,la lampile incandescente si nici la semnalele pe care le primeste de la
„zgomotul de fond”.
Sensibilitatea instalatiei de detectare depinde,aproape exclusiv,de o judicioasa amplasare a detectoarelor si de densitatea acestora.
b) Insensibilitatea dispozitivelor fata de fenomele care ar putea declansa semnale false.Printre fenomele care
influenteaza buna functionare a declansatoarelor,declansind alarme false si intempestive se citeaza:
- in cazul detectoarelor de fum - lucrarile de sudura,vaporii de apa,gazele de esapament,fumul de tigara;
- pentru detectoarele termice - efectul incalzirii razelor solare,lucrarile de sudura,caldura degajata de la masini in timpul functionarii;
- in cazul detectoarelor termice - elicele avioanelor,refractia luminii de pe suprafete stralucitoare ,miscarea autovehiculelor etc.
Pentru evitarea alarmelor false exista doua posibilitati:
- amplasarea detectoarelor sa se faca astfel incit ele sa se afle in zona de scurgere a gazelor de ardere;
- detectoarele sa fie deconectate in timpul lucrului.
c) Siguranta in functionare (durabilitatea).Un detector trebuie sa functioneze ireprosabil dupa montare timp de mai multi ani.
Detectoarele trebuie sa reziste la orice actiune a acizilor,bazelor,aburului,atita timp cit urmatoarele materiale nu sunt apreciabil
atacate; otelul inoxidabil,aluminiul eloxat,aliajul de zinc,aliajele de aluminiu rezistente la
coroziune,ceramice,sticla,plexiglasul,siliconul,cauciucul sintetic.

2.2. ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR

Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care poate sa apara cel mai sigur in momentul izbucnirii
incendiului.Urmeaza definirea tipului de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare a lor si a sensibilitatii ce trebuie sa
aiba pentru a evita alarmele false.
Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie maxima de gaze de ardere si particule de fum.
Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului inconjurator,adica presiunea
aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile.
In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a incaperii.La incaperile cu inaltimea mai mare de
8 m si cu tavale plane,detectoarele trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La incaperile joase detectoarele pot fi montate
in mijlocul tavanului execentric.
Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector sau a combinatiei necesare intre diferite tipuri de
detectare,in functie de natura materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere (variatia de temperatura,gazele
produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de conformatia incaperii (suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii
detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau cele care indeplinesc alte cerinte de siguranta.

3. CENTRALE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

3.1.GENERALITATI

In principiu,o centrala de semnalizare are urmatoarele circuite electrice si elemente:


- circuite de sesizare a semnalelor (pentru fiecare detector in parte);
- amplificatoare de semnale;
- circuit logistic si multiplicator pentru circuitele electrice;
- circuit intern pentru semnalizarea defectiunilor,amplificator pentru semnale de defectiune;
- indicatoare de semnale;
- lampi indicatoare de defectiune;
- semnalizator sonor;
- semnalizator sonor de defectiuni;
Pe linga centrala de semnalizare mai exista o serie de echipamente anexe ca: redresor,baterii de
acumulatoare,mijloace sonore de alarmare sonore,lampi de semnalizare,sigurante electrice.
Scopul principal al centralei:
- receptionarea si interpretarea semnalelor detectate si transmise de detectoare;
- supravegherea integritatii circuitelor de legatura dintre detectoare si centrala;
- verificarea si controlul functionarii corecte a instalatiei;
- alimentarea cu energie electrica (alimentarea principala,alimentarea de avarie,alimentarea de semnalizare).
Din punct de vedere constructiv,centralele automate de semnalizare pot fi in bloc sau modulara.
3.2. CENTALA CUAM

Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind conceputa modular,este posibil sa sa satisfaca
necesitatile de 20,de 30 si chiar 100 linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura necesara efectuarii unor
masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La centralele CUAM se pot conecta si detectoare de incendiu FEA de toate
tipurile fabricate in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare fiecare,terminate cu o lampa semnalizatoare,corespunzatoare
la 10 circuite ce se conecteaza la acesta.
Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari:
- stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de functionare,nu sunt actionate,adica practic nu s-a produs
incendiul;
- conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de semnalizare incepe sa lumineze cu intermitenta,pina la
inlaturarea avariei;
- stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de semnalizare sunt in functiune
Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si CUAM-ML-A (automata).Prima
varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala.
Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:
- aparitia incendiului;
- ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la „masa”;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea bateriei tampon;
- semnalizarea efractiunilor.
Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu circuite de pastrarea semnalelor optice aparute pe
modulele de linii,precum si cu circuite de anulare a soneriei.
Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o capacitate maxima de 30 linioi,fiind formata
dintr-un modul de serviciu si pina la 6 module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii.

3. CENTRALA SESAM

Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe perete;se executa intr-o singura varianta
constructiva mecanica,echipabila in functie de solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite.
Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu conditia ca,curentul debitat de centrala sa nu
depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare de avarie 24 V.c.c.
Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti:
- partea de receptie - sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu detectoare;
- partea de prelucrare generala a informatiilor.

3.4. CENTRALA AUTOMATA DE SEMNALIZARE TIP TI

Receptioneaza semnalele de incendii sesizate de detectoarele de fum cu camera de ionizare,detectoare de caldura si butoane de
semnalizare,apoi le transforma in semnale acustice si optice,pe care le poate transmite si la unitatile de pompieri militari.Poate fi construita
pentru 15 si 40 linii.Se poate utiliza in obiectivele industriale si in institutii sociale si culturale unde se poate degaja in caz de incendiu fumul
si caldura.Este construita in sistemul modular,aparatura fiind montata in dulapuri metalice.Alimentarea se face cu curent electric de 24 V de la
redresor si baterie acumulatoare.

3.5. CENTRALA SRS - 60 (SIEMENS)

Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia incendiilor,sa alarmeze unitatile de pompieri,sa
declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a fumului,sa opreasca instalatiile
de ventilatie sau de climatizare.
In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou suplimentar.Centrala SRS-60 (Siemens) este prevazuta
cu sertare mobile,pentru cite 5 linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de supraveghere si maximum 5 sertare mobile.La nevoie
se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7 sertare mobile.
3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR
Aceasta centrala are urmatoarele caracteristici:
- temperatura mediului ambiant -10...+45°C;
- umiditatea relativa a aerului 65±15%;
- tensiunea de utilizare 220 V.c.a. si 24 V.c.c;
- numarul de linii de semnalizare 3;
- masa 4,5 kg.

4.BUTOANE DE SEMNALIZARE

Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere automata a unui obiectiv nu este posibila sau ca o
complectare a supravegherii automate.
Oinstalatie de semnalizare cu butoane,consta in principiu dintr-o centrala de semnalizare automata,de obicei,in cladirile formatiei
de pompieri,circuite de legatura si butoane manuale.Legatura intre centrala si butoane se face fie prin sistemul radial,fie prin sistemul cu
bucla.
Butoanele de semnalizare se amplaseaza mai ales in punctele usor accesibile,in directia catre sau pe caile evacuare.Butonul se acopera
cu geam,declansarea se face prin spargerea geamului de protectie.Dupa spargerea geamului si apasarea pe buton,se declanseaza un contact de
semnalizare ,care dupa natura legaturii,deschide sau inchide circuitul curent al liniei de semnalizare.
Butoanele de semnalizare trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii:
- sa se poata puna in functiune cu usurinta,fara erori;
- sa fie protejate cu geam care sa poata fi inlocuit cu usurinta;
- instalatia sa fie protejata contra supratensiunilor si supracurentilor;
- inchiderea si deschiderea sa se poata face cu un singur tip de cheie.
La noi in tara se construiesc: butoane de semnalizare in constructie normala,antiexploziva,capsulate in bachelita.

13.Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului

1. FACTORII ATMOSFERICI CARE INFLUENTEAZA INCENDIUL

1.1.COMPOZITIA AERULUI
Aerul nepoluat este format dintr-un amestec de 12 gaze: azot,oxigen,dioxid de caribon,neon,heliu,kripton,xenon,ozon ,metan,radonsi
argon.
Oxigenul din aer este oxidantul cel mai important.Existenta lui in atmosfera atrage dupa sine producerea de oxidari si deci contribuie
la aparitia pericolului de incendiu.Proportia oxigenului in aer in raport de celelalte gaze este de 20,95% (21%).
Un kilogram de aer contine 232 grame oxigen.
Desi proportia de oxigen ramine,in general,neschimbata in masa atmosferei,totusi cantitatea de oxigen nu este aceeasi,ea scazind cu
cresterea inaltimii terenului fata de nivelul marii.De exemplu,la 3 km altitudine cantitatea de oxigen se micsoreaza la %,la 6 km cu 1/2,iar la 10
km cu 3/4.Aceasta ne duce la concluzia ca intensitatea incendiilor este cu atit mai mica ,cu cit ele se produc la altitudini mai mari.De exemplu in
aceleasi conditii meteorologice,un incendiu pe crestele Carpatilor este cu 25% mai putin intens,decit unul produs pe litoral iar unul din Tiber are
intensitatea cu 50% mai redusa fata de cel declansat pe malul marii; la 100 km altitudine,un incendiu ar fi imposibil,din lipsa de oxigen.
Incendiile sunt mai violente in mediul rural si in preajma padurilor sau a locurilor bogate in vegetatie decit in orase ori in zonele
aride,din cauza cantitatii de oxigen,care in aceste zone este mult mai mare.

1.2. UMEZEALA

Intre umiditate si viteza de ardere a materialelor exista o strinsa legatura.Astfel,la o umiditate relativa a aerului de 60% si mai
mult,incendiul nu se poate propaga; la o umiditate relativa de 50-55%,propagarea incendiului se face foarte incet; la o umiditate de 40-50%
poate avea loc un incendiu limitat la suprafata solului; la 30-40% umiditate este posibil un incendiu la suprafata solului,care sub influenta
vintului se poate intinde repede iar umiditatea relativa pina la 25% pericolul de incendiu este ridicat.

1.3. TEMPERATURA AERULUI

Temperatura aerului din atmosfera determina in principiu,producerea tuturor fenomenelor meteorologice care se produc in
aer.Temperatura defineste starea atmosferei.
De temperatura depind: gradul de stabilitatea a aerului; umiditatea aerului; condensarea vaporilor de apa,precipitatiile si varianta
presiunii atmosferice.Temperatura ridicata grabeste procesul de evaporare a apei deci micsoreaza umiditatea din materialele combustibile.Prin
cresterea temperaturii se micsoreaza cantitatea de caldura necesara pentru aprinderea acestora.Corpurile cu capacitate calorifica redusa,cum sunt
paiele,ori emanatiile de gaze naturale,atunci cind au temperatura ridicata si vin in contact cu sursa de apridere,se aprind foarte usor,dind nastere
la incendii de lanuri de culturi intregi etc.
Temperatura coborita a aerului micsoreaza,in general,intensitatea incendiilor si nu favorizeaza propagarea lor.
Cu cit incendiul este mai mare,cu atit schimbul de aer se face mai intens si in consecinta arderea este mai violenta.La asemenea
incendii de mari proportii deplasarea aerului este atit de puternica incit imbraca forma asa ziselor „furtuni de foc”,care fac aproape imposibila
stingerea incendiilor.

1.4. VANTUL

Deplasarea aerului sau vintul se defineste prin doua elemente : directia de unde bate vintul si viteza cu care sufla.Vintul este agentul
meteorologic care are cea mai mare influenta asupra incendiilor,deoarece in primul rind aduce la locul incendiului masa de aer cu oxigen
proaspat,inlocuind aerul al carui oxigen a fost consumat de incendiu si in al doilea rind mareste viteza de ardere si raspindeste particulele
incandescente la mari distante,contribuind in acest fel la propagarea incendiului pe suprafete mari.
Cu cit un vint este mai uscat si mai cald,cu atit ajuta mai mult la dezvoltarea si propagarea incendiului.
In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in care incendiile,in general se produc violent.

1.5. PRESIUNEA ATMOSFERICA

Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea presiunii atmosferice la nivelul solului este de
aproximativ 760 mm Hg/cm2 (1,0033 kgf/cm2).
Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind inaltimea creste,la inceput mai repede si apoi din ce
in ce mai incet.Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1.

Tabelul XIII.1.5.1.

Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea


Presiunea Presiunea Presiunea
Inaltimea [cm] atmosferica Inaltimea [km] atmosferica Inaltimea [km] atmosferica
[mmH ] [mmH ] [mmH ]
g g g
5 403 11
760 170
6 352 12
674 110
7 306 15
596 89
8 226 20
525 41
9 230 30
461 7
10 198
O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5 km.Pina la 10 km se gasesc 2/3 din masa
atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta masa.
Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu mult mai mare decit cel al incendiilor declansate
in regimul atmosferic cu presiune scazuta.

2. PERICOLUL DE INCENDIU SI DE EXPLOZIE CREAT DE TRASNET

In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste instabilitati atmosferice accentuate se
caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de nori,averse si descarcari electrice.
Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la regiune.Datorita descarcarilor electrice atmosferice,in
timpul furtunilor se pot produce distrugeri de diferite feluri,incendii etc.
Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui nor se numeste fulger.
Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este de 0,1-2 km,dar uneori poate sa ajunga la 10-15
km.Viteza de propagare este de 100 km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s.
Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000 A,iar a tensiunii electrice intre 30250 MV.
Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori si pamint 1000 descarcari.
Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu aspect difuz) si globular (produs in timpul starilor de
furtuna caracterizat prin aparitia unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub influenta curentilor de aer,coboara
catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular patrunde in incaperi,pe usi si ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si
dispare,fie cu explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor.
Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate strapunge aerul care joaca rolul unui izolator,se poate
produce o descarcare electrica.
Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre nori si pamint se numeste trasnet.
Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita regiune.In functie de numarul mediu anual de
zile cu furtuni se stabilesc zonele care alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de trasnet se produc in zona
muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta keraunica se stabileste in deplina concordanta si cu numarul
de incendii cauzate de trasnet,izbucnite in zonele respective.
In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate de trasnet.Dintre acestea 57 s-au declansat in
sectoarele industriale,22 in regiuni paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul particular ,in special in mediu rural.In anul
1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat la 271.
Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac parte din zonele cu numarul cel mai mare de furtunui
dintr-un an.Astfel,majoritatea incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele
Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava.
Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice trecere de curent intr-un conductor sau printr-un
materiale rau conductor ori izolant.
Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice); chimice; fiziologice; deranjamente nervoase; actiunea
asupra inimii.
Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic.
Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de ex: conductoarele pentru paratrasnete,rezistenta este
atit de mica incit pericolul de incendiu este redus).
Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme vizibile de incalzire,ori topirea acestora.Contactele
imperfecte prezinta,de asemenea un mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet.
La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea metalului care poate sa aprinda materialele inflamabile
din jur,in special amestecurile de vapori-aer sau gaz-aer.
La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare parte din energie este transformata in caldura,care
vaporizeaza apa continuta de materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse de evacuarea rapida a apei si a
duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor,stilpilor de lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la
trecerea curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa masura,incit se poate ajunge la temperatura de aprindere a materialelor
din care sunt confectionate.In acest caz trasnetul devine cauza de incendiu.
La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci imprastiate
(paie,fin etc.).Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei de
iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori insa se produc deteriori cauzate de trasnet,fara a se
declansa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin
aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si de durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat,de
apa etc.(actiunea secundara).De regula descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.
Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei la dezveliri
partiale ale acoperisului,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste intr-o stinga are loc o farmitare a
acesteia la suprafata.
La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care apare este cel al producerii fibrilatiei inimii.Trasnetul
cazut direct pe corpul omenesc este de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita pe o anumita perioada de timp reiese ca din
cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit.
Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind cladiri cu acoperis metalic prevazut cu cadru metalic sau
cu paratrasnete.In cazul ca nu este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire.
Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa ramina in terenuri deschise si libere.Se vor evita de
asemenea copacii izolati,stilpii liniilor telefonice si electrice.
Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi ori pe partea posterioara a picioarelor (pozitia
traditionala de sedere a japonezilor sau pe vine).
Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin indepartarea acestora de gardurile de sirma,de arbotii
izolat etc.

3. CRITERII DE PREVEDERE SI AMPLASAREA INSTALATIILOR CONTRA TRASNETULUI

PROTECTIA CONTRA TRASNETULUI

Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si cele ale constructiilor cu caracter special,se arata in
normativul de specialitate.
Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in interior se realizeaza astfel:
- normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile A,B pericol de incendiu),impotriva efectelor directe ale
trasnetului;
- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide combustibile),impotriva efectelor secundare ale trasnetului
si (la LEA care intra direct in cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice.
Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu;
- cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400 locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale si similare,cu peste
75 de paturi,restaurante si magazine de peste 1000 m2,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300 persoane aglomeratie maxima sau III,IV de
pe liniile principale);
- cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice (expozitii,muzee,arhive,monumente istorice,centrale
electrice si de comunicatii etc.);
- cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m;
- grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de capacitate);
- cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur.
In zonele unde K > 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si pentru:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu;
- cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m);
- grajduri de animale mari de 100-200 capete;
- depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu.
De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de incendiu dintr-o cladire,indiferent de nivel.In
cazul cind constructia care urmeaza sa fie proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei IPT vecine,aceasta nu va fi
prevazuta IPT.
Amplasarea IPT se poate face:
- pe constructie-normal;
- in interiorul constructiei-exceptional,cu justificare (imposibilitate de montaj,aspect necorespuzator),si numai conductoarele de
coborire din cladirile din categoriile D,E,I-II-III;
- indiferent de constructie numai pentru categoriile A,B justificat tehnico-economic,imposibil de executat sau la obiectivele speciale
cu pericol mare de explozie (constructii pirotehnnice,rezervare de gaz si similare).

4. COMPUNEREA INSTALATIILOR DE PARATRASNETE

4.1. ELEMENTE DE CAPTARE

Elementele de captare au rolul de a prelua descarcarea trasnetului fiind de o mare importanta in determinarea a doua caracteristici
principale ale unui paratrasnet si anume,zona de protectie si unghiul de protectie.
Zona de protectie este spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie sau o instalatie poate fi ferita de lovitura directa
a unui trasnet.
Aceasta zona se determina cu o anumita probabilitate,prin calcul sau grafic cu ajutorul monogramelor.
Unghiul de protectie este unghiul sub care este vazuta aria zonei de protectie din elementul de captare.Valoarea acestui unghi
depinde de tipul elementului de captare.
Dispozitivele de captare pot fi sub forma de tija de captare care,montate pe constructii,de tip cablu sau in cazuri speciale de tip plasa
din sirma de otel.
Elementele de captare ale instalatiei paratrasnet se monteaza pe partea cea mai inalta a constructiilor si instalatiilor
tehnologice.Elementul de captare sub forma de tija este recomandabil sa se foloseasca la constructii turn,cosuri de fabrica si acoperisuri cu
pante repezi.
La acoperisurile cu deschideri mari,cu deschidere mica si de tip shed se folosesc elemente de tip cablu,conductoarele respective
urmind traseul jgeaburilor,coamelor de acoperirs,marginilor constructiilor,acoperisurilor etc.

4.2. ELEMENTE DE COBORIRE

Conductoarele de coborire trebuie sa aiba aceleasi dimensiuni ca si elementele de captare.Numarul elementelor de coborire variaza
in raport cu lungimea cladirii.Ca elemente de coborire pot fi utilizate si partile metalice ale constructiei,cu conditia ca ele sa aiba continuitate
electrica, in intreaga inaltime a acesteia si o sectiune suficienta (minimum 100 mm2).Conditiile respective pot fi indeplinite de scheletele si
armaturile metalice ale cladirilor din beton armat,conductele de apa,burlanele de ploaie,scarile metalice de incendiu etc.
La constructiile in care se desfasoara procese tehnologice de categoriile A,B,C pericol de incendiu nu este admisa folosirea
elementelor metalice ale cladirii drept conductoare principale de coborire.De asemenea nici conductele de gaze si lichide inflamabile nu pot fi
folosite ca elemente de coborire a instalatiei de paratrasnet.Conductoarele de coborire trebuie sa urmeze calea cea mai simpla si cea mai scurta
de la tija de captare si pina la legatura cu elementul de legare la pamint.
De asemenea,este recomandabil ca aceste conductoare sa urmeze un traseu cit mai putin accesibil,deoarece atingerea lor in
momentul producerii trasnetului este periculoasa.
Anumite reguli trebuie respectate si in ceea ce priveste distantele dintre conductoarele instalatiei de paratrasnet si instalatiile
electrice,telefonice sau radiofonice si de semnalizare a incendiilor.

4.3. ELEMENTE DE LEGARE LA PAMINT

Ca elemente de legare la pamint sunt folosite prizele de pamint.Toate elementele de coborire se leaga la prize de pamint.De
regula,legarea elementelor de coborire se face la o priza de pamint unica,care,la rindul ei poate fi individuala sau comuna cu prizele de pamint
ale instalatiilor electrice montate in cladiri.
Prizele de legare la pamint se impart in doua categorii principale: naturale si artificiale .
Prizele de pamint naturale sunt considerate acele elemente metalice bune conducatoare de electricitate care au un contact
permanent cu solul; sunt destinate diferitelor scopuri,insa in acelasi timp pot fi folosite si la scurgerea curentiilor electrici.
Drept prize naturale pot fi considerate elementele metalice ale constructiilor-ingropate direct in pamint sau in fundatii de beton si
beton armat,chiar si sprijnite de pamint cum ar fi de exemplu estacadele,elevatoarele sau diferite alte elemente sub forma de talpi,stilpi sau
alte elemente de constructie din beton armat care sunt in contact electric cu pamintul,precum si invelisurile metalice ingropate in pamant cu
execeptia celor de aluminiu.Prizele de pamant artificiale sunt construite special pentru a asigura scurgerea curentului electic al trasnetului in
pamint.Ca atare ele nu pot fi folosite in alte scopuri.Acest gen de priza se utilizeaza numai in cazul cind nu exista priza naturala sau aceasta nu
are rezistenta suficienta sau cind folosirea prizei arficiale este prevazuta in norme sau cind cea naturala este inaccesibila.
Pentru asigurarea unor conductivitati electrice corespunzatoare a prizei de legare la pamint este necesar in contact bun al acesteia cu
solul,fapt ce se poate realiza prin baterea pamintului cu maiul,udarea cu apa sau prin introducerea electrozilor in sol prin batere.Priza de
pamint trebuie sa aiba o anumita rezistenta la coroziuni si la solicitari mecanice.
La alegerea locului de fixare a prizelor de legare la pamint se cer a fi respectate anumite distante de constructiile si insatalatiile
protejate contra tranetelor,acestea se determina prin calcule sau cu ajutorul monogramelor.
La amplasarea prizelor se va verifica ca in apropiere sa nu existe conducte metalice ingropate,cabluri etc. pentru a exclude
posibilitatea transportului prin aceste conducte a potentialelor inalte in cladirile protejate.

5.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE PE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR DIRECTE ALE


TRASNETULUI

La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal elemente metalice ale constructiilor si instalatiilor
tehnologice excterioare cu conditia de a se asigura dimensiunile minime (s>100 mm2; g> 0,5 mm tabla),precum si continuitatea
electrica.Astfel:
- rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si semiingropate daca sunt prevazute cu: dispozitive
opritoare de flacari,supape de respiratie pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si nituite,capacul legat electric la
corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele rezervorului legate electric la pamint;
- conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5 mm,montate la cel putin 4 m de sol,care vor fi insa
legate la prize de pamint proprii separate de maximum 20 Q la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la conductele metalice montate
mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 Q,la 200-300 m lungime de conducta;
- cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se leaga la elementele metalice din
pamint;
- cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis din tabla sau materiale izolate prinse pe schelet
metalic cu piese metalice la distante fixe;
- elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de protectie superioare ale turnurilor de racire etc.) si
alte elemente metalice care ies din planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor etc.); daca ies cu 0,5 m din
planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL 0 16 mm inalte cit asigura zona de protectie a elementului respectiv.Daca nu este
posibil se folosesc drept elemente de captare,conductoare anume destinate ca de exemplu OL-Zn (banda cu s> 50 mm 2; g> 2,5 mm sau
rotund 0 > 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua straturi (banda cu s> 100 mm2; g> 4 mm sau rotund 0 > 12 mm).
Montajul se face aparent in diferite modulri:
- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h < 1 m de streasina,cu ochiuri de maximum 20x20 - normal sau 10x10 m -
intarit;
- sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si pentru a < 30° si pe marginea acoperisului);
- tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate);
- combinat (la acoperisurile complexe - elementele nemetalice care ies din planul acoperisului se prevad cu rama metalica sau cu
tija,functie de inaltime.
Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice exterioare care
indeplinesc conditiile de sectiune si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din metal,inclusiv scheletul metalic al
cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale pentru categoriilde D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la
foc (conducte de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de scurgere etc.,fiind excluse conductele de gaze naturale si fluide
combustibile); cind nu exista continuitate electrica se folosesc ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite.
Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc materialele indicate la conductoarele de
captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de gura cosului,se folosesc OL-Zn 0
16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de 0 10 mm sau 30x3 mm.
Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si formele acoperisului.
Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in interior (acest aspect
pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la cladirile D,E - I,II,III.
La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade este admisa
montarea ingropata a maximum 50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea protectiei fata de materialele
combustibile.
Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau apropierea de materialele combustibile
(se va folosi protejarea cu material incombustibil si electroizolant).
Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia contra electrocutarii,Daca nu este posibil,se
prevede priza de pamint proprie cu precadere naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza fata de fundatia
constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si protejati cu beton.Prizele de pamint proprii se leaga la
reteaua generala de legare la pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20 m.La priza comuna se leaga toate prizele de folosire aflate
la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in priza situate la mai putin de 2 m.
Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie - naturala pentru categoria de pericol de incendiu al constructiilor A,B,C,D,E
este de 2,5/5 Q,iar pentru IPT artificiala 5/10Q.

6.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE INDEPENDENT DE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR DIRECTE ALE


TRASNETULUI

Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL - Zn sau OL grunduit si vopsit anticoroziv 0 20 mm si l > 1 m,montate pe
catarge (stilpi din beton,beton armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin calcul,in raport de zona de protectie
respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu poate fi mai redusa decit jumatate din distanta fata de catargul vecin;
distanta dintre virful tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin 5 m,iar la gazometre si alte recipiente similare de maximum 3 m
fata de virful tevii de aerisire.
Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului cu respectarea conditiilor de sectiune si
continuitate precum si din conductoare anume destinate.
Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte prize,asigurindu-se R p < 5 (10 Q) naturala
(artificiala; cind nu e posibila separarea,se utilizeaza prize comune cu R p < 2,5 (5) Q naturale (artificiale).

7.INSTALATII DE PROTECTIE CONTRA EFECTELOR SECUNDARE ALE TRASNETULUI


Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de categoriile A,B se folosesc coducte orizontale in
sistem inchis la distante de 10-15 m pe verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in cladiri,cu exceptia
conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri.

8. PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR LATERALE

Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un element metalic de constructie sau
instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se calculeaza astfel:
D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ;
LB,LC - lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere pina la pamint [m];
Rp - este rezistenta de dispersie a prizei de pamint [Q];
n - numarul conductelor de coborire
Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta:
60 cm de coama acoperisului;
40 cm de acoperis;
20 cm de pereti;
- nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile;
Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate:
- in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe drumul cel mai scurt,la IPT.Fac exceptie situatiile
cind descarcatoarele nu-s permise in incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice din cladiri cu structura complet
metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare suprafata,daca priza de pamint este comuna si nici la conductele de protectie
PATD;
- in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in spatiile de apropiere.

9. PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR ELECTRICE ATMOSFERICE IN MEDIUL RURAL

Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de furaje si grajduri de animale,a determinat
luarea unor masuri speciale de protectie.
Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de instalatii de paratrasnete in agricultura,care acolo
unde au fost bine realizate au dat rezultate.
Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII.

Tabelul XIII

Detaliile constructive pentru paratrasnete in agricultura


Poz Denumirea Dimensiunile [mm] Buc STAS
1 2 3 4 5
DETALIUL A
PI Tija din otel beton OB 38 0 16; l= 1850 1 438-67
P2 Inel din tabla groasa 50 x 16; l=60 2 437-67
P3 Tija din teava OL pentru constructii 57 x 3,5; l=3300 1 404-71
laminate la cald sau sudate longitudinal 7657-71

DETALIUL B
PK 1 Inel din tabla groasa 68,5; l=60 1 437-67
PK 2 Tija din teava OL 57 x 3,5; l=3300 1 404-71
7657-71
PK 3 Tija din teava OL 76 x 4 l=3300 1 404-71
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 0 5; l=50 5 333-71
DETALIUL C
PK 1 Inel din tabla groasa 86 x 6; l=60 1 437-67
PK 2 Teava din OL 7 6 x 4 l=3300 1 404-71
7657-71
PK 3 Tija din teava OL 80 x 5 l=3300 1 404-71
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 0 6; l=50 333-71
DETALIUL D
PK 1 Otel din tabla groasa 78 x 16; l=60 1 437-67
PK 2 Tija din teava OL 89 x 5 l=3300 1 404-71
7657-71
PK 3 Tija din teava OL 133 x 5; l=3300 1 404-71
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 0 16; l=50 333-71
DETALIUL E
PK 1 Inel din tabla groasa 144 x 5; l=60 1 437-67
PK 2 Tija din teava OL 133 x 5; l=3300 1 404-71
7657-71
PK 3 Tija din teava OL 159 x 7; l=5000 1 404-71
7657-71
PK 4 Otel rotund OL 37 0 5; l= 50 3 333-71

Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si grajduri de animale prezinta un model in acest
domeniu,organele responsabile pot adopta si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare pentru realizarea
instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective sunt accesibile si cantitativ reduse,ceea ce face
posibila folosirea unor instalatii similare si in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in regiuni unde frecventa trasnetelor este mare.

10. CALCULUL ZONEI DE PROTECTIE CONTRA INCENDIILOR


La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in vedere pericolul de distrugere de catre curentii de
trasnet,natura si suprafata construita care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea geografica respectiva,natura
terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economico-politica a obiectivului,precum si alti factori.
Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de protectie.
Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie nu poate fi lovita
direct de catre trasnet.
Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul monogramelor.
Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 < hx < 2/3 h;
rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 < hx < h;
rx - raza zonei de protectie [m];
h - inaltimea paratrasnetului [m];
hx - inaltimea constructiei protejate [m].

Paratrasnet simplu cu cablu.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile: r x - 1,25
(h-1,25 hx),pentru 0 < hx < 2/3 h; rx = 0,625 (h-hx),pentru 2/3 < hx < h.

Paratrasnet dublu cu tija - de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet dublu cu tija de aceeasi inaltime,insa
mai mic cu 60 m.
Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa pentru fiecare paratrasnet la fel ca cel simplu cu
tija.
Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala cu 2 r 0,iar la inaltimea hx cu 2 w Eficacitatea
unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre paratrasnete,care nu poate fi marita prea
mult.
La a < 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h arcul Ab atinge linia
orizontala,adica terenul si in acest caz h 0=0.
Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al zonei de protectie,iar la a=6h inceteaza influenta
reciproca a ambelor paratrasnete,ele devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije. Pentru calculul lui h o si h se poate
folosi relatia:
hc=4h - V9h2+0,25a2.
Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se calculeaza astfel:
h=O,57lho+Vo,l83 h2o+0,0357a2.

Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de protectie a celui mai inalt paratrasnet,considerindu-l
simplu cu tija dupa care se duce la inaltimea h i,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o paralela la linia orizontala,ce reprezinta nivelul
solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in punctul M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un
paratrasnet fictiv,care formeaza cu hi un paratrasnet dublu de aceeasi inaltime (hl),distanta dintre ele fiind egala cu a.Partile frontale ale zonei
de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet dublu cu tija.
Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije de aceeasi inaltime.
Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa aceleasi regului ca in cazul paratrasnetelor
simple luate doua cite doua si calculate ca paratrasnete duble.
Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit partile exterioare limitate de zonele de protectie
ale paratrasnetelor simple si duble.
Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea h i daca rox este mai mare sau egal decit O.Valorile r o si rox se determina la fel ca
la paratrasnetele simple si duble.Punctele Oi,O si O3 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan.
2

Paratrasnet cu cablu.Inaltimea minima a zonei de protectie se poate determina cu relatia:

ho= 3hW4h2+O,25a2.

In cazul cind se cunosc inaltimea ho,distanta a si inaltimea zonei de protectie la mijlocul unui paratrasnet dublu cu cablu,pentru h,se
poate folosi relatia:
h=O,6ho+Vo,l6h2o+O,O5a2.

Pentru valori a/h~4,4, valorile ho si ro se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre cabluri creste,zona de protectie se desface in doua;
pentru a/h=5 influenta reciproca a celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent.

ll.PRIZELE DE PAMANT

Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre tensiunea prizei fata de pamant si curentul care
trece prin priza de pamint in sol in regim stationar.
Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea de impuls produsa de descaricarile atmosferice
apreciate prizei si curentului respectiv se stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera egala cu rezistenta de trecere din
momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la impuls difera de rezistenta de trecere obisnuita a
prizei,pe de o parte din cauza duratei extrem de scurte a impulsului,care conduce la interventia inductantelor din interiorul prizei,iar pe de alta
parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care favorizeaza descarcarile prin arc din interiorul solului.
Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant R i se determina in multimi rezistenta de trecere a electrodului R cu un
coeficient de impuls,definit ca raportul dintre rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel:

Ri = aiR.
Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii care influenteaza valoarea acestui coeficient.

l4.Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor

l. NOTIUNI PRIVIND PRINCIPALELE PROPRIETATI FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR,


CONEXE MODULUI DE COMPORTARE LA FOC

l.l SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE

In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in raport cu fortele de coeziune intermoleculara care
scad,de la starea solida la cea lichida si la cea gazoasa.Ca urmare,
corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi pastreaza volumul constant si curg,iar cele
gazoase ocupa intregul volum disponibil,functie de densitatea specifica.
Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de agragare in alta prin fenomele de topire si
vaporizare,condesare si solidificare sau prin sublimare si desublimare.
De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de apa,iar in sens invers prin condensare in vapori in
apa lichida si prin solidificare in gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al doilea flux se cedeaza caldura.
Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi valabile,atit pentru topire,cit si pentruvaporizare,cum
sunt:
- topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la temperature bine determinate,constante si caracteristice
fiecarui substante;
- schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o cantitate de caldura
determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare (topire,solidificare,vaporizare,condensare).
Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l reduce.La vaporizare,marirea volumului
este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura specifica de 538,7
cal/g,la care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.
Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte eficienta prin efectele de racire,inabusire,daca
este folosita sub forma de jet compact si de dislocare.
Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin fenomenul de sbulimare,cum sunt
iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc.
Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului initial se descompun,dind nastere la diferite
substante,unele fiind combustibile,care se pot aprinde ulterior foarte usor.
De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de topire ale substantelor componente.Pe acest
fenomen se bazeaza constructia unor detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler realizata din aliaje cutectice
(Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.).
In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante.

Temperatura de topire a unor substante


Substanta Temperatura de topire [°C] Substanta Temperature de topire [°C]

Mercur - 38,87 Magneziu 650


Stearina 45 Aluminiu 660
Aliaj Daracet 50 Bronz 900
Parafina 54 Email 960
Aliaj Lipowitz 60 Sticla 800 - 1400
Aliaj Wood 66 Aur 1.064
Naftalina 80 Cupru 1.083
Aliaj Rose 94 Fonta 1.130 - 1.200
Sulf 119 Otel 1.300 - 1.500
Selac 150 Nichel 1.451
Staniu 232 Portelan 1.550
Plumb 327 Platina 1.773
Zinc 419 Cuart 1.730 - 2.000
Bromura de argint 434 Wolfram 3.380

In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit vaporizarea lor,au loc la praguri de temperature
stabilite pentru fiecare substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor petroliere.
Punctual de fierbere variaza direct proporţional in functie de presiunea existenta la suprafata lichidului.De exemplu,in cazanul cu
abur,fierberea incepe la peste cu 100°C,iar intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub temperaturile determinate la presiunea
atmosferica.
Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice temperatura cuprinsa intre cea de
solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara presiunii
vaporilor saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a vaporilor saturati (pentru a nu avea loc
fierberea).
Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de Dalton:

v=KS(pm-p) [cm3/s];
H
K - constanta care depinde factori externi;
S - suprafata libera a lichidului [cm2];
H - valoarea presiunii atmosferice [mm Hg];
pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui [mm Hg];
p - valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm Hg].
Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii pot exista simultan in echilibru.Starea
corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si temperaturii de 0,0075°C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele OP si Om apa se afla in stare
lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in stare de vapori.
Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un volum dat din atmosfera si masa M de vapori
de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi conditii,adica:
U= m
M
Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta:
Ps
p - presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at];
ps - presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at].
Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina se ajunge la starea critica cind toata masa
gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea critica a CO 2 este la temperatura critica de 31,1°C si la presiunea
critica de 7,6 at.Intrucit majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica scazuta ,lichefierea lor
se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin evaporarea intensiva a unor substante.In industrie,
Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se raci la destindere brusca.

1.2. DILATAREA CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDELOR

Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile scad corpurile se contracta indiferent de starea
lor de agregare.Variatiile mai mari au loc in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale corpurilor.
In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune predominanta ,dilatarea liniara se exprima prin relatia:
A1 = x1o At sau lt= lo ( l + xAt);
A1 = lt - lo - modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii At ;
l o - lungimea initiala [m];
l t - lungimea finala (la temperature t),[m]; x -
coeficientul de dilatare liniara.
In tabelul XIV 1.2 se arata coeficientii de dilatare a unor substante.

Coeficientii de dilatare liniara a unor substante


a) Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide
-1
Substanta x grd in intervalul de temperature [°C]
10

O - 1OO O - 2OO O - 3OO O - 4OO O - 5OO O - 8OO O - 1OOO


Aluminiu 23,8 42,5 25,5 26,5 27,4 - -
Argint 19,5 20 2O,3 2O,6 2O,9 22,1 -
Aur 14,2 14,6 14,8 15 15,6 - -
Constantan
6O% Cu - 15,2 15,6 16 16,4 16,8 - -
4O% Ni
Cupru 16,5 16,9 17,2 17,7 18,1 18,1 -
Fonta 1O,4 11 11,6 12,2 12,9 12,9 -
Nichel 13 13,7 14,3 14,9 15,2 15,2 16,8
Otel tare 11,7 12,2 12,8 13,3 13,8 13,8 -
Otel moale 12 13,6 13,1 13,6 14,1 14,1 -
Platina 9 9,1 9,3 9,4 9,5 9,5 1O,2
Plumb 29 29,6 31,1 - - - -
Sticla de
cuart O,5 O,6 O,6 O,6 O,6 O,6 O,5
Tungsten 4,5 4,5 4,7 4,7 4,5 4,6 4,6
Zinc 16,5

b) Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide


Substanta x1O5 in intervalul de temperature [°C]
O - 10 O - 20 O - 30 O - 40 O - 50 O - 80 O - 1OO
Acetona 135 138 143 146 15O
Benzene 12O 12O 123 125 127 134
Glicerina 50 50 50 51 52
Mercur 18,19 18,2 18,21 18,21 18,22 18,25 18,26
Toluen - 1O7 1O8 1O8 112 117

Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare in volum X v.


Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui O°C,relatia de modificare a volumului se poate scrie:
V=Vo (1+xvt );
Xv ~ pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau:
Xv ~ xi + X2 + X3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii xi , x si X3 fiind coeficienti de dilatare liniara pe 3 directii care
2

formeaza doua cite doua unghiuri de 9O°C.


Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind spatiul din interiorul sau ar fi ocupat de
materialul vasului.
In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei bare,aflata initial la O°C datorita alungirii
A1=1xAt apare o forta :
F= SExAt;
F - forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ;
E - modulul lui Young,de elasticitate;
Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la revenirea la 0°C.
Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa comprime bara,la temperature t,de la lungimea l<)
(1+x1),pina la lungimea l<) exprimata prin relatia:
F=SE. xL 1+xt
Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot sa apara fenomene negative cum
sunt:
- fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor de produse din retelele de transport si utilajele de
vehiculare ca urmare a neetansitatilor aparute,indeosebi la armature din materiale diferite;
- deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor (ferme,grinzi,estacade etc.);
- distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute pe unele directii ale nodurilor
acestora;
- imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate de temperatura;
- modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou;
- marirea peste limitele admise a axelor (arborilor ) unor utilaje dinamice;
- cedarea unor rezervoare si vase cu produse inflamabile la care coeficientii de dilatare pe diferite directii ai peretilor si fundurilor
sunt mari,iar rezistenta sudurilor si imbinarilor nu este corespunzatoare.
In domeniul prevenirii incendiilor fenomenul de dilatare este aplicat si in scopuri utile,cum este cazul detectoarelor de incendiu pe
principiul lamei bimetalice sai din aliaje eutectice ori cu recipient de aer,capetelor de pulverizare tip spinckler cu fuzibil din aliaj eutectic sau
cu capsula (bulb) cu lichid.
Dilatarea lichidelor se caracterizeaza cu ajutorul coeficientului de dilatare in volum,care are valori mult mai mari la lichide decit la
solide.
Pentru intervale limitate de temperatura,coeficientul de dilatare x poate fi considerat constant si inlocuit cu valoarea lui medie pe
domeniul considerat.Astfel,in vecinatatea lui 0°C,de exemplu,relatia de dilatare se poate scrie:
V=V„(1+xt);
Vo - valoarea volumului de lichid la 0°C [m3];
V - valoarea volumului [m3] la temperatura t;
x - valoarea coeficientului de dilatare in vecinatatea lui 0°C.
Experimental se poate masura intotdeauna un coeficient de dilatare aparenta a lichidului (a) prin metoda picnometrului.Intre acest
coeficient de x dilatare apatenta a lichidului si coeficientul de dilatare in volum x, al materialului din care este facut vasul exista relatia
aproximativa:
x ~ a+xc.
Concomitent cu dilatarea reala a lichidului,independent de ce se intimpla cu vasul care-l contine,are loc o modificare a densitatii
lichidului a carei masurare permite determinarea coeficientului de dilatare termica,folosind relatia:
p= pa
1+xt
p - densitatea lichidului la temperatura t [kg/m 3 sau g/cm3];
p0 - densitatea lichidului la 0°C [kg/m3 sau g/cm3].
Apa prezinta o comportare „anormala” in variatia densitatii ei cu temperatura:
- de la 0°C la 3,98° apa se contracta cu cresterea temperaturii;
- la 3,98°C densitatea apei are un maxim (p=1,000 g/cm 3),apoi scade continuu;
- la 10°C densitatea este de aproximativ 0,997 g/cm 3 .
Cresterea presiunii la volum constant este mai mare la lichide decit la gaze,ceea ce explica faptul ca un vas umplut complet cu
lichid explodeaza cu usurinta la incalzirea lui.
Presiunea moleculara interna de la suprafata lichidului este foarte ridicata si ca urmare a lichidele sunt practic incompresibile.De
exemplu la suprafata unui mol de apa (V=10 cm3) se exercita o presiune de 17.000 at.
Tensiunea superficiala a lichidelor scade odata cu cresterea temperaturii,intrucit la temperaturi mai ridicate moleculele posedind o
energie cinetica medie mai mare,se dimineaza efectul atractiei moleculare interne.De asemenea tensiunea superficiala depinde de mediul cu
care se afla in contact lichidul.De exemplu,apa in contact cu aerul are tensiunea superficiala de 73dyn/cm,iar in contact cu cloroformul
29dyn/cm.Existenta tensiunii superficiale la lichide permite formarea spumelor folosite in stingerea incendiilor care sunt de faptaglomerari de
bule de gaz (aer) sub stratul superficial al apei. Presiunea conditionata de tensiunea superficiala intr-o bula de aer sferica,de raza 10 -2
mm,aflata sub suprafata apei ,este de aproximativ 0,06 at.

1.3 Proprietati termice ale gazelor

Comportarea gazelor la variatiile de temperatura constanta are loc dupa legea lui Gay-Lussac,exprima prin relatia: AV= xAt sau
V=V0 (1+xAt);
V0
AV = V-V) - variatia volumului datorita dilatarii gazelor;
V - volumul initial [m3];
V - volumul final [m3];
x - constanta universala,coeficientul de dilatare a gazelor sub presiune: x= 1 grd-1 ;
273,15
At =t-to variatia temperaturii [°C].
In conditiile incalzirii gazelor sub volum constant,variatia presiunii este redata de legea lui Charles,prin relatiile:
Ap= PAt sau p=po (1+pAt);
po
Ap = p- po - variatia presiunii datorita temperaturii; po - presiunea initiala [at]; p - presiunea finala [at],
P - constanta,avind aceeasi valoare ca x;
At =t-to - variatia temperaturii [°C].
Reducind la limita temperatura,pina cind inceteaza theoretic orice miscare moleculara a gazului perfect.presiunea p este nula,p o are
valoare finite,iar expresia 1+pt este nula,se poate deduce theoretic temperatura t=-1=-273,15°C considerata ca
P
temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute nu poate fi atinsa.
Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul) variaza dupa legea Boyle - Mariotte,redata prin
relatia:
p1V1 = p V = piVi = const.
2 2

Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin relatiile: pV=p oVo(1+xAt) sau pV = n RT;
R = 8,31 J/grd.-mol - constanta universala a gazelor;

n - numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara.
M
Considerind ca parametrii initiali ai cazului p o,Vo si to ,si inlocuind pe t=T-273,15 rezulta relatia simplificata exprimata in grade
Kelvin:
pV=poVo=const ori p = pM:
TT RT
p este densitatea gazului (p=m).
V
In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind produsul p V nu mai ramine constant,ci creste in
raport cu presiunea.Van der Waals a stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale: (p+n 2a)(V-nb)=nRT;
2
V
a si b - constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz; n2a - presiunea interna a gazului;
V2
T - temperature absoluta [K].
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de molecule din unitatea de volum a gazului si cu
energia cinetica medie a moleculei in gaz.Se exprima prin relatia:
p=2^S;
3V
N - numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu 6,O23-1O mol ; 23 -1

S - energia cinetica a moleculei [J];


S=mV2 = 3 . R . T =3 . kT;
2 2 M 2
k - constanta lui Boltzman:
k=1,38-1O J/K.
-23

Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu temperatura absoluta a gazului si cu cantitatea de
gaz,darn u depinde nici de volumul ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel:
U=3 . NKT = 3 . nRT.
2 2
Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor permite luarea unor masuri
eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau comprimate sau a volumului
gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea limitelor maxime de umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu
natura gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta recipientelor,determinarea consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat
din buteliile aparatelr autonome de respirat ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii aparaturii de masura si
control (manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de
siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate.
De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de unele substante sunt:
O,42 la acid clorhidric;
O,75 la dioxid de carbon;
0,51 la amoniac;
O,68 la hidrogen sulfurat;
O,76 la oxid de etilina;
O,4O la propan;
O,4O propilena.
1.4 SCHIMBUL DE CALDURA

Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste schimbului de lucru mecanic. Raportul dintre
lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si reprezinta echivalentul mecanic al cantitatii de caldura J,determinat prima
oara de Joule si are valoarea:
J = (4,1855+O,OOO4) [J/cal].
Cresterea temperaturii At a unui corp se poate determina cu relatia:
At=Q;
Mc
Q - caldura absorbita [kcal/h]; m -
masa corpului [kg];
c - caldura specifica a corpului [J/kg-grd sau cal/g-grd].

Caldura specifica a unor corpuri


Intre unitatile de caldura exista relatia: 1cal=4,1855 J.
Conductibilitatea termica reprezinta o proprietate importanta a metarialelor de care trebuie sa se tina seama in analiza
comportarii lor la foc,aceasta depinzind de natura materialelor respective si se caracterizeaza prin coeficientul de conductivitate I al
fiecaruia.
In general,metalele si aliajele acestora au cel mai ridicat coeficient de conductivitate termica.Lichidele cu exceptiamercurului au o
conductibilitate termica foarte scazuta.De asemenea,la majoritatea gazelor coeficientului I este mai mic ca la multe materiale
termoizolatoare,exeptie facind de exemplu aerul la care I este mai mare de citeva ori fata de cel al unor izolanti termici.
Semnificative sunt in acest sens valorile coeficientului de conductivitate termica I (in kcal/m-h-°C) pentru: aluminiu tehnic
175,alama 96,cupru tehnic 3OO, duraluminiu 137, fier tehnic 4O-5O,plumb 3OO,beton armat 1,37 , caramida O,3-O,4 , linoleum 0,15 , lemn
de stejar O,3 ,pamint 1,1 ,sticla obisnuita O,34 ,hirtie obisnuita O,12 ,pluta placi, O,O36 - O,O54,vata de sticla O,O44-O,O51,vata de azbest
O,O5, placaj 0,13 ,apa O,5-O,6 ,alcool O,16 ,mercur 8,O ,ulei de transformator O,1 ,aer O,5-O,6 , hidrogen 0,15-0,35, dioxid de carbon
O,O12-O,O2O ,abur O,17-O,42.
Proprietatea materialelor de a transmite caldura prin conductibilitatetermica poate duce la crearea de situatii negative,cum sunt:
supraincalzirea partiala a unor elemente metalice dintr-o incapere si incendierea materialelor combustibile ca urmare a operatiunilor de sudare
sau de taiere cu flacara,
efectuate la elementele respective in alta incapere: in alta incapere; propagarea incendiului dintr-un compartiment antifoc in altul prin usi sau
clapete metalice neizolate termic; supraincalzirea suprafetelor exterioare ale unor utilaje dinamice ca urmare a frecarii,patinarii sau altor
defectiuni si aprinderea pulberilor combustibile depuse pe acestea; termodegradarea in timp si aprinderea elementelor de constructii
combustibile aflate in contact cu suprafetele burlanelor sau cosurilor de fum ale mijloacelor de incalzire.
Desigur,folosirea materialelor termoizolatoare impiedica transmiterea caldurii prin conducte,iar la foc cele incombustibile se
comporta foarte bine,insa cele combustibile dupa ce se aprind contribuie la dezvoltarea si propagarea incendiului.Au fost cazuri cind s-au
aprins si materiale termoizolatoare apreciate ca incombustibile,datorita unor substante combustibile folosite in aplicarea acestora (straturi de
vata minerala lipite cu prenadez sau a infiltratilor de produse petroliere).
Atunci cind corpurile nu sunt in contact direct,schimbul de caldura se realizeaza prin intermediul moleculelor fluidului care le
desparte (apa,aer,ulei de racire,soba etc.),cantitatea de caldura transmisa si primita,depinzind de temperaturile sursei calde si a fluidului
purtator,natura,viscozitatea,densitatea, viteza si alte caracteristici,fizico-chimice ale fluidului,marimile,pozitiile relative ale suprafetelor etc.
Aceasta modalitate de transmitere a caldurii prin convectie are aplicatii practice in munca de prevenire si stingerea incendiilor.De
exemplu, “ventilarea incendiilor” constituie o metoda eficienta pentru limitarea propagarii incendiilor produse,indeosebi in depozite de
materiale si substante combustibile,in care se monteaza in acoperis trapa de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,precum si in incaperi
speciale de cabluri electrice unde se asigura sisteme de ventilare naturala sau mecanica.La unele incendii de padure se poate folosi metoda de
stingere “foc contra foc”.
O mare parte din caldura se transmite insa prin radiatie electromagnetica ,dupa legi asemanatoare cu cele ale propagarii
luminii,fasciculele de raze calorice avind viteza de 300.000 km/s.
Corpurile retin numai o parte din energia orientate spre ele,in raport cu coeficientul de absortie al acestora ,restul caldurii fiind
reflectata ori absorbita de mediul dintre corpuri.
Cantitatea de caldura absorbita din radiatia calorica poate fi calculate cu relatia:
Q=cS [ ( T ) - ( Ti ) ] [kcal/h];
4

100 100
c - constanta de radiatie a corpurilor.Pentru corpul negru: c=4,96 kcal/m2-h-grd;
S - suprafata prin care se primeste caldura radiate [m2] ’
Tc - temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K];
T - temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K].
r

Radiatia calorica poate deveni periculoasa atunci cind sursa are temperatura de peste 600-700°C,situatie frecventa in cazul
incendiilor,iar corpurile sau materialele au un coeficient de absortie a caldurii cit mai apropiat de valoarea 1.Diminuarea efectului de incalzire
a corpurilor se poate face prin aplicarea de vopsele ori alte finisaje in culori de albe care reflecta o cantitate mai mare de caldura,micsorindu-se
astfel coeficientul de absortie sau prin marirea distanteidintrecorpul cald si cel
rece,ceea ce duce la dispersarea in aer a unei parti mai mari din energia calorica.De asemenea,in unele cazuri se pot reduce
suprafetele ce se expun si durata schimbului de caldura,iar pe timpul incendiului se intensifica racirea cu apa.
In realitate,transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod (conductie,convectie sau radiatie),ci prin doua ori prin toate
trei caile deodata.Masurile de protectie impotriva incendiilor trebuie sa vizeze determinarea modalitatilor prin care se transmite cantitatea cea
mai mare de caldura si in raport cu aceasta sa se adopte solutiile eficiente.

1.5 PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCTII

Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa care actioneaza asupra lor,se
disting:
1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au produs.Aceasta proprietate a materialelor se numeste
elasticitate.
2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa disparitia sarcinilor.Exemple sunt in acest sens,metale
incalzite la temperatura de forjare.
3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic.Pe masura
cresterii efortului unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc.
In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista:
1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum sunt: otelurile de rezistenta
mica,cuprul,aluminiul,alama etc.
2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile de mare rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc.
In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal denumit si modulul lui Young),G (modulul de
elasticitate transversal) si v (coeficient de contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii diferite,exista:
1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina foarte fina,fara
directii prioritare de orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele.
2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta diferit pe diverse directii.
In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in functie de temperature,timp si ecruisare.
De exemplu,un otel care la temperatura de 20°C are rezistenta la rupere G r = 42 daN/mm2,aceasta creste,avind un maxim de ~ 49
daN/mm2 la 200-300°C,apoi coboara repede incepind de la 400°.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere G c si de proportionalitate Gp scad
continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul de contractie transverasala v suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica y si
alungirea la rupere 5 scad la inceput,avind un minim la 200-300°C,dupa care cresc mereu.
Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor materiale cresc sensibil.La astfel de temperaturi
deformatiile plastice ale otelurilor se reduc foarte mult.
Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii a pieselor.Fenomenul poarta numele de
fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din rezistenta materialelor
,apar si parametrii specifici - timp si temperatura,iar ca marime derivata - viteza de fluaj.
Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate pozitive coborite,negative si invers,la intervale scurte
de timp,datorita socurilor termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor.
Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care calculeaza raportul dintre lucrul mecanic de rupere si
aria sectiunii de rupere denumit rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile de rezistenta mare (de exemplu Cr=
8O...1OO daN/mm2) au rezilienta relativ mica (K=5...1O daJ/cm2),pe cind cele de rezistenta mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai
mare (K=25 daJ/cm2).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la metale,rezilienta K se exprima direct prin energia necesara
pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca otelurile de mare rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este cazul
unor conducte metalice din industria petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta.

Variatiile constantelor E,G si v pentru unele materiale


Denumirea materialului Modul de elasticitate (longitudinal) Modulul de elaticitate Coeficientul de contractie
E [daN/cm2] transversal G [daNcm2] transversala v

Otel-carbon (2,OO-2,1O)x1O6 8,1-x1O5 O,24-O,28


Otel aliat 2,1Ox1O6 8,1Ox1O5 O,25-O,3O
Otel turnat 1,75x1O6 - -
Fonta cenusie si alba (1,15-1,6O)x1O6 4,5Ox1O5 O,23-O,27
Arama laminata la rece (1,1O-1,3O)x1O6 4,9Ox1O5 -
Bronz fosforos 1,15x1O6 4,2Ox1O5 0,32-0,35
Alama laminata la rece (O,91-O,99)x1O6 (3,5O-3,7O)x1O5 O,32-O,42
Aliaje de aluminiu (O,67-O,71)x1O6 (2,4O-2,7O)x1O5 O,32-O,36
Duraluminiu (O,7O-O,75)x1O6 (2,6O-2,7O)x1O5 -
Zidarie de caramida Beton cu (O,O25-O,O3O)x1O6 - -
rezistenta 1OO-2OO
daN/cm2 (O,15-O,23)x1O6 - O,16-O,18
Lemn,in lungul fibrelor (O,O9-O,12)x1O6 (O,OO45-O,65)x1O5 -
Lemn,perpendicular pe fibre (O,OO4-O,O1)x1O6 (O,O45-O,O65)x1O5 -
Cauciuc O,OOOO8x1O6 O,47

2. COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR SI


ELEMENTELOR DE CONSTRUCTIE.DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC AL
CONSTRUCTIILOR

2.1 COMBUSTIBILITATEA SI REZISTENTA LA FOC A MATERIALELOR

Prin combustibilitatea materialelor si elementelor de constructii se intelege capacitatea lor de a se aprinde si de a arde in
prezenta aerului,contribuind la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in incendiu.
Materialele si elementele de constructii,din punct de vedere al combustibilitatii,pot fi:incombustibil C o (cele care sub actiunea
focului sau temperaturilor inalte nu se aprind,nu ard mocnit si nu se carbonizeaza) sau combustibile C 1.. .C4 (cele care sub actiunea focului sau
a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se carbonizeaza).
Materialele si elementele combustibile se clasifica,la rindul lor,in functie de proprietatea lor de a se aprinde usor sau greu si de
capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului,in 4 clase de combustibilitate.
- clasa C1 - practic neinflamabile;
- clasa C2 - dificil inflamabile;
- clasa C3 - mediu inflamabile;
- clasa C4 - usor inflamabile;
Materialele din clasele C1 si C2 constituie sub grupa materialelor “greu combustibile” caracterizate prin faptul ca arderea,mocnirea
sau carbonizarea au loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi inalte,incetind dupa indepartarea lor.
Elemtele de constructii se considera incombustibile sua combustibile in functie de caracteristicile materiale din care sunt executate
dar si de modul de alcatuire si distribuire a acestor materiale in cadrul elementului (structurii).
Incadrarea in clasele C1.C4 a materialelor combustibile suple cu grosimea mai mica de 5 mm se face pe baza rezultatelor incercarilor
standardizate efectuate in laborator cu aparatul cu flacara de alcool,cu arzatorul electric si de ardere a picaturilor.Pentru materialele suple cu
grosimea mai mare de 5mm,materialele rigide,precum si pentru elementele de constructii,clasele de combustibilitate C 1.C4 se stabilesc in
urma incercarilor executate cu epiradiatorul sau cu panoul radiant.
Limita de rezistenta la foc a unui element este durata pina la care acesta isi epuizeaza capacitatea de rezistenta la actiunea unui
incendiu standard definit de curba logaritmica temperature-timp din STAS 7771-81.
Limita de rezistenta la foc a elementelor se determina pe baza criteriilor de:
- capacitate portant (stabilitatea);
- izolare termica;
- etansitate.
Elementele a caror limita se determina dupa toate aceste 3 criterii,luindu-se in considerare valoarea cea mai mica,se noteaza
cu RF (rezistenta la foc),urmata de durate in ore si minute.
In situatiile in care se iau in considerare numai criteriile de capacitate portanta (stabilitate) si etanseitate,limita de rezistenta la
foc se noteaza cu EF (etanse la foc),urmate de durata in ore si minute.Astfel de situatii se pot intilnii la peretii exteriori,suportul
invelitorilor acopesisurilor si alte elemente perimetrale,precum si unele usi.
In cazul in care se ia in considerare numai criteriul de capacitate portanta, elementele,cum sunt stilpii,fermele si alte care nu au rol
de separare a spatiilor se noteaza cu SF (stabile la foc),precizind durata lor in ore si minute.

2.2 DETERMINAREA GRADULUI DE REZISTENTA LA FOC A CONSTRUCTIILOR

Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea globala de a raspunde la actiunea focului.


In functie de combustibilitate si limita de rezistenta la foc a elementelor de constructie,compartimentele de incendiu si
constructiile se incadreaza in 5 grade de rezistenta la foc.(I,II,III,IV si V).Capacitatea constructiei sau compartimentului de incendiu de a
raspunde la actiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenta la foc
Condiţiile minime pentru incadrarea constructiilor in grade de rezistenta la foc sunt date in tabelul urmator:XIV.2.1
Nr.crt. Tipul de elemente de Gradul I Gradul II Gradul III Gradul IV Gradul Observatii
constructie V
1 Stilpi,coloane, C0 C0 C0 C2 C3 In cladiri parter de
pereti portanti 2h 30' 2h 1h 30' 30' - gradul Vse admite
2 Stilpi,coloane, C0 C0 C0 C2 C4 C4
pereti portanti 1h 30' 1h (45') 45'(30') 30' -
la ultimul nivel 1h
3 Pereti interiori C0 C0 C2 C2 C4 In cladiri indus-
neportanti 30' 15' 15' 15' triale si agrozootehnice
parter limita de
rezistenta la foc nu se
nor-
meaza
4 Pereti exteriori C0 C2 C2 C3 C4
neportanti 15' 15' 15' 15' -
5 Grinzi,plansee C0 C0 C1 C2 C4
Nervure,acope- 1h 45' (30') 45' (30') 15' -
risuri terasa
6 Grinzi si plansee C0 C0 C0 C2 C3 In cladiri parter
peste subsol 1h 30' 1h 1h 30' - de gradul V se admite C4

7 Acoperisuri auto- C0 C1 C2 C3 C4 La cladiri de gradul


portante fara pod 45' (30') 30' (15') 15' - - III cu sali aglo-
(inclusive contra- merate,limita de
vintuirile),sar- rezistenta la foc
pante,acoperisuri va fi de minimum
fara pod,con- 30'.In cladiri cu
structii aero- pericol de explozie
statice limita de rezistenta la foc
a ele-
C0 C1 C2 C4 C4 mentelor incom-
8 Panouri de in- velitoare 15' 15' 15' bustibile nu se normeaza
si suportul continuu al
invelitorii

In compartimentele de incendiu ale cladirilor,in care sarcina nu depaseste 200 Mcal/m2 (840 MJ/m2) (cu exceptia cladirilor
inalte,a celor cu sali agglomerate,care adapostesc persoane care nu se pot evacua singure,sau cu echipament de importanta deosebita),se
pot aplica valorile din paranteza.
Toate elementele principale ale constructiei,functie de rolul acestora in cladire,trebuie sa indeplineasca ambele conditii
minime,atit de combustibilitate (clasele C0,C1,C2,C3 sau C<t),cit si ale rezistentei la foc (durata de epuizare a capacitatii de rezistenta)
prevazute pentru incadrarea in gradul respectiv de rezistenta la foc.Gradul de rezistenta la foc al constructiei sau al unui compartiment de
incendiu este determinat de elementul sau cu cea mai defavorabila incadrare in tabelul XIV.2.1.
In general,la stabilirea gradului de rezistenta la foc nu se iau in considerare invelitoarea acoperisurilor de orice
fel,inclusive termoizolatia si hidroizolatia,montata deasupra unui suport continuu (in afara de tabla) care indeplineste conditiile de
la nr.8 din tabelul XIV.2.1; pardoselile,timplaria,
ferestrele,obloanele): finisajul interior (tapete,lambriuri,vopsele etc.); platformele metalice si elementele metalice care nu fac parte din
structura de rezistenta a cladirii; elementele constructive ale marchizelor, verandelor,pridvoarelor si alte asemenea din locuinte.
In unele conditii prevazute de normele tehnice,la determinarea gradului de rezistenta la foc nu se tine seama de: sarpanta si
suportul invelitor cu pod; luminatoarele si cupoletele incombustibile,fisiile fixe pentru iluminatul natural execuatate din materiale din
clasele C2 si C3 de combustibilitate; peretii despartitori neportanti sau panourile fara rol de limitare a propagarii incendiilor,incombustibile
ori din materiale combustibile cu geamuri sau plasa din sirma: plafoanele suspendate si pardoselile tip estrada.
Structurile metalice indifferent ca sunt protejate sau nu pot fi utilizate in cladiri de gradul II rezistenta la foc,in care sarcina
termica nu depasteste 42O MJ/m2 (1OO Mcal/m2) si materialele combustibile sunt distribuite astfel incit sa nu pericliteze stabilitatea
constructiei prin incalzirea locala a unor elemente de constructie.In aceste cazuri se admite reducerea corespunzatoare a limitelor de
rezistenta la foc ale stilpilor,peretilor si planseelor pina la minimum 15 min.In salile aglomerate,folosirea
structurilor metalice poate fi justificata numai in cazul unei sarcini termice sub 21O MJ/m2 (5O Mcal/m2).
Avind in vedere rolul elementelor structurilor metalice (protejate partial sau local) in asigurarea stabilitatii
constructiei,importanta cladiri,numarul de persoane si valoarea bunurilor adapostite,urmarile posibile ale prabusirii cladirii si
economicitatea solutiilor de protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a structurilor respective.
In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile D si E pericol de incendiu in care
cantitatile de lichide combustibile din clasele L m si LIV folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt stocate in
rezervoare de maximum 1 m3 si la distante mai
mari de 1Om intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria construita de cel mult 2OOO m2 si in cazul
depozitelor stive de maximum 4 m inaltime; compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu stive de peste
4 m inaltime; parcaje.

3. ELEMENTE DE COMPARTIMENTARE A CONSTRUCTIILOR


ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

3.1 TIPURILE DE ELEMENTE SI FUNCTIILE ACESTORA


Elementele de constructii folosite pentru compartimentarea impotriva propagarii incendiilor si pentru limitarea efectelor
exploziilor,prevazute in normele tehnice,sunt prezentate in tabelul X.IV.3.1.
Elementele de compartimentare
Functia Elemente utilizate Protectia golurilor din aceste
elemente
Tipul Denumirea
Pentru limitarea propagarii Elemente antifoc,care separa Pereti antifoc Usi,obloane,incaperi
incendiilor compartimentele de incendiu tampon,tamburi des-chisi antofoc

Elemente de intirziere a propagarii Pereti rezistenti la foc Usi,obloane,ferestre, precum si alte


incendii- lor,care separa inca- elemente de inchidere rezistente la
perile din interiorul aceluiasi foc
compartiment de incendiu

Plansee rezistente la foc

Pentru limiatarea efectelor explo- Elemente rezistente la Pereti rezistenti la explozie Incaperi tampon si tamburi deschisi
ziilor explozie,care separa incaperile antiex
(spatiile) cu pericol de explozie

Plansee rezistente la exploxie -

Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea protectiei corespunzatoare impotriva
incendiilor a mult constructi il au si acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea efectelor
negative ale exploziilor.

3.2 CONDTIILE CE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE ELEMENTELE DE


COMPARTIMENTARE

Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de compartimentare independent de celelalte
elemente ale constructiei si isi pastreaza stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite minime de timp
(tabelul XIV.3.2)
Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc

Densitatea sarcinii termice q a compartimentelor de incendiu Limita minima de rezistenta


________________separate de peretele antifoc______________________________________la foc a peretelui antifoc
[MJ/m2] [Mcal/m2] [h]
q<84O q<2OO 3
84O<q<16OO 2OO<q<4OO 4 (3)1
1OOO<q<3OOO 4OO<q<7OO 5 (3)1
q>3OOO q>7OO 7(3)1

1
) Valoarea de trei ore din paranteza se refera la compartimentele protejate cu instalatii automate de stingere a incendiilor.

Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale:


- incombustibilitatea (Co);
- dimensionare la efectele potentiale ale incendiului care se pot produce in compartimentele pe care se separa;
- stabilitate la incarcari nesimetrice provenite din vint sau la unele sarcini accidentale (prabusiri de elemente);
- indeplinirea de catre peretii AF a conditiilor pentru peretii rezistenti la explozie in zonele expuse pericolului de
explozie;
- rezemarea libera sau articulate pe peretii AF a planseelor sau elemtelor constructive care au lrf (limita de rezistenta la foc) mai
mica de 3 ore,neadmitindu-se incastrarea.Rezemarea grinzilor metalice se face astfel incit grinda dilatata la incendiu sa nu dea impingeri
laterale in perete;
- etansarea rosturilor dintre peretii AF si plansee,acoperisuri si peretii exteriori cu umplutura avind lrf de cel putin 1 ora si 30 de
minute,iar fata de celelalte elemente ale constructiei cu umplutura avind aceeasi limita de rezistenta la foc pe care le traverseaza;
- depasirea planului exterior al acoperisurilor,luminatoarelor,peretilor si a altor elemente combustibile pe care le
intersecteaza; posibilitatea inlocuirii acoperisurilor,streasinilor sau a peretilor combustibili prin fisii incombustibile avind latimea
minima de 6 cm;
- montarea in peretii exteriori,in ambele parti ale peretelui AF,pe o distanta de minimum 4 m,numai a luminatoarelor si timplarie
fixe,incombustibile cu geam armat;
- prevederea,in cazul cladirilor cu inaltimi diferite,a peretilor AF,de regula cladirea cea mai inalta.Pentru exceptii se aplica
prescriptiile tehnice;
- amplasarea peretilor AF astfel incit sa se evite posibilitatea propagarii incendiilor dintr-un compartiment in altul prin golurile
neprotejate din peretii fatada,la colturile cladirilor sau prin incendierea unor constructii combustibile vecine;
- continuitatea peretilor AF.In situatii exceptionale suprafata totala a golurilor nu trebuie sa depaseasca 25% din cea a peretelui in
care sunt practicate;
- protectia golurilor strict necesare din peretii AF prin:
• etansarea spatiilor libere din jurul conductelor,cablurilor si conductoarelor electrice etc.,inclusive cele pozate in canale,cu
materiale incombustibile avind limita de rezistenta la foc egala cu cea a peretelui,existind in acest sens solutii tipizate;
• folosirea de canale de ventilatie a segmentelor de canale incombustibile si etansarea spatiului dintre acestea si perete cu
materiale avind lrf minma de 1 ora si 30 de min.Prevederea pe canalele de ventilatie a sistemelor de obturare cu inchidere automata in
caz de incendiu,indifferent de compartimentul in care s-ar produce incendiul;
• evitarea discolacarii unor portiuni din peretin in zonele de penetratie datorita dilatarii conductelor si canalelor sub efectul
cresterilor de temperature;
• indepartarea materialelor combustibile din vecinatatea canalelor si conductelor metalice sau evitarea posibilitatii aprinderii
acestora datorita caldurii transmise prin conductibilitate (traseu necorespunzator,termoizolatie etc.);
• montarea in goluri a usilor sau obloanelor antifoc cu sisteme de inchidere automata,avind lrf minima de 1 ora si 30
min;
•montarea la scenele salilor de spectacole cu peste 6OO locuri,a cortinelor de siguranta izolate termic pentru temperature
incendiului de 1OOO°C (fara a tine seama de actiunea drencerelor),etanse contra fumului,rezistente in pozitia coborita la o presiune laterala
de 45 N/m2,avind durata de cobirire de cel mult 40 s;
• realizarea,in unele situatii temeinic justificate,a protectiei golurilor prin:
a) incaperi tampon antifc cu planseu si pereti laterali incombustibili avind limita de rezistenta la foc 1 ora si usi rezistente la
foc 45 min; la cladirile foarte inalte (peste 45 m),usile sunt etanse la foc minimum 1 ora,iar la cele inalte (28-45 m) cel putin 30 min;
b) tamburi deschisi antifoc avind placa de beton si pereti incombustibili rezistenti la foc 1 ora,precum si sprinkere (1 buc/m2
suprafata orizontala);
c)separarea depozitelor de baza si depozitelor principale pentru materiale si substante combustibile fata de restul constructiei prin
pereti antifoc si protejarea golurilor din acesti pereti cu elemente antifoc;
Peretii rezistenti la foc (RF) trebuie sa intruneasca conditiile de combustibilitate si de limita de rezistenta la foc prevazute in
normele si prescriptiile tehnice sau in documentatia tehnico-economica,in raport cu destinatia si importanta spatiilor delimitate,categoria de
pericol de incendiu,gradul de rezistenta la foc necesare,densitatea sarcinii termice a incaperilor si functia lor de separare.Conditii similare se
impun si pentru elementele de inchidere a golurilor din pereti RF.
Peretii despartitori,prevazuti pentru limitarea propagarii incendiului in cadrul unui compartiment de incendiu dintr-o constructie
civila,trebuie sa aiba lfr de minimum 2 ore si sectioneaza transversal cladirea (putind fi si decalati in plan vertical).Acesti pereti,functie de
gradul de rezistenta la
foc ai constructiei se amplaseaza cel mult 11O m (gradul I si II),9Om,(gradul III),7Om(gradul IV) si 5Om (gradul V).La cladirile cu
pod al caror acoperis este executat din materiale combustibile,peretii respectivi trebuie sa separe si volumul podului.
Peretii rezistenti la explozie (R Fx) se alcatuiesc si se dimensioneaza pe baza rezultatelor determinate prin calcul ,astfel incit acestia sa
nu se produca in incaperile respective,functie de suprafatele de decomprimare asigurate prin ferestre,luminatoare acoperisuri zburatoare,trape si
alte asemenea.Ei trebuie sa impiedice si propagarea incendiilor din spatiile invecinate spre incaperea cu pericol de explozie,limita lor de
rezistenta la foc fiind stabilita in functie de densitatea sarcinii termice a incaperilor respective.
Peretii rezistenti la explozie,in principiu,trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la peretii antifoc,uneori chiar mai severe,inclusiv
cele referitoare la protectia golurilor si strapungerilor.Totodata trebuie sa opreasca trecerea prafului (pulberilor),vaporilor si gazelor combustibile
din spatiile periculoase,sa permita curatirea usoara a depunerilor de praf de pe suprafetele interioare,sa asigure fixarea elementelor de
decomprimare care sa cedeze la o presiune de cel mult 120 kgf/m 2 (118 daN/m2),iar timplaria si sistemele de actionare a acesteia sa nu produca
prin manevrare scintei capabile sa aprinda amestecurile explosive.
Planseele rezistente la foc (RF) pot constitui elemente de intirziere a propagarii incendiilor in interiorul unui compartiment de incendiu
numai atunci cind nu au goluri,sau daca golurile practice intre ele sunt protejate cu elemente de inchidere,rezistente la foc.
Potrivit normelor tehnice din tara noastra,planseele nu constituie elemente de separare a compartimentelor de incendiu.In unele
reglementari de specialitate,conceptia de alcatuire si dimensionare a planseelor,cum este cazul cladirilor inalte,porneste de la principiul ca
planseele sa constituie elemente de compartimentare impotriva incendiilor intre comparitmente de incendiu vecine.
Conditiile privind combustibilitatea si limita de rezistenta la foc sunt prevazute in normele si prescriptiile tehnice de specialitate.
Golurile tehnologice sau functionale din planseele intermediare,care constituie elemente de intirziere a propagarii focului se
protejeaza prin elemente rezistente la foc cu limita de rezistenta la foc cel putin egala cu a planseului respectiv prevazute cu dispozitive de
autoinchidere automate in caz de incendiu .In cazuri justificate,protectia golurilor se poate face prin prevederea pe conturul golului,sub
planseu,a unor ecrane si a unor perdele de apa cu intrare automata in functiune in caz de incendiu,sau alte sisteme eficiente.In situatiile in
care pe plansee sunt recipiente sau utilaje cu lichide combustibile,pe marginile golurilor se realizeaza reborduri incombustibile.
Limita de rezistenta la foc a planseelor poate fi redusa,daca incaperile sunt protejate cu instalatii automate de stingere a incendiilor.
Pentru planseele rezistente la explozie (REx),alcatuirea,dimensionarea si celelalte conditii sunt ca si pentru peretii rezistenti la
explozie.Planseele REx si elementele lor de sustinere alcatuiesc si se dimensioneaza astfel incit sa nu fie atuncate de suflul exploziei.
Planseele REx si celelalte elemente constructive nu trebuie sa permita formarea de spatii neventilate,care sa conduca la aglomerarea
prafului ori la producerea unor concentratii locale periculoase de gaze sau vapori combustibili,cum sunt de exemplu incaperile bateriilor
acumulatoare.Pentru decomprimare in caz de explozie se prevad luminatoare cu geam simplu cu grosimea de maximum 3mm,iar la ochiuri cu
latura mica de 0,80m se monteaza geamuri de 2 mm grosime.Nu se admit geamuri armate.Sub geamuri se poate pune plasa de sirma pentru a
evita accidentarea persoanelor de la locul de munca cu cioburi rezultate in cazul spargerii geamurilor.
Acoperisurile (sarpante,invelitori) trebuie sa se incadreze in cerintele de combustibilitate si limita de rezistenta la foc impuse de
destinatia si gradul de rezistenta la foc ale constructiilor respective.
Dintre conditiile ce necesita a fi asigurate acoperisurilor se pot mentiona:
- izolarea termica a cosurilor si canalelor de fum,precum si a hotelor prin care se evacueaza gaze fierbinti,flacari si scintei,fata de
materialele combustibile ale acoperisurilor;
- montarea conform normelor tehnice a dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,cu actionare automata si
manuala,precum si realizarea de ecrane incombustibile care caseteaza spatiul cu pericol potential ridicat sub acoperis; fiecare caseta se prevede
cel putin un dispozitiv de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- intreruperea continuitatii acoperisurilor combustibile cu suprafete mari prin fisii incombustibile;
- realizarea acoperisurilor pentru spatiile cu pericol de explozie din elementele de constructie usoara;
- izolarea corespunzatoare a instalatiilor de protectie contra trasnetului fata de elementele combustibile ale acoperisurilor;
- protectia cu instalatii automate de stingere cu apa a incendiilor a acoperisurilor sau a unor portiuni ale acestora,care nu au rezistenta la
foc impusa de prescriptiile tehnice.

3.3. SOLUTII TEHNICE SI MATERIALE CARE POT FI UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA REZISTENTEI LA FOC A
ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII CU ROL DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR

La peretii antifoc si rezistenti la foc:


- realizarea peretilor din materiale termoizolatoare (exemplu BCA) sau cu coeficient de conductivitate termica redus (beton
armat,beton precomprimat,zidarie caramida cu goluri etc.);
- folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avind in interior un strat termoizolant (miez) din BCA,vata minerala,beton perlit
etc.
- placarea peretelui ori a scheletului acestuia (metallic sau din beton armat prefabricat) cu placi sau cochilii de etansare realizate din
ipsos armat cu impislitura de fibra de sticla (IAFS) sau din marinit;
- tencuit cu mortar obisnuit ori termoizolant sau aplicarea de sape de mortar pe plasa de rabit;
- etansarea rosturilor si golurilor la imbinarile dintre elemente cu vata minerala (rigida sau vrac),chit sau mastic rezistent la foc sau de
etansare;
- lipirea profilelor metalice a cartonului de azbest;
- marirea grosimii stratului de acoperire a armaturilor metalice de rezistenta din betonul armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in dreptul golurilor din pereti care nu sunt protejate la nivelul rezistentei la foc pe care
o au peretii respectivi.
La usi rezistente la foc:
- placarea structurii din schelet metallic cu placi IAFS sau din marinit;
- realizarea usilor cu structura integrala IAFS avind elementele de feronerie metalica;
- realizarea usii dintr-o foaie de marinit,fara schelet (exemplu: usi pivotante);
- placarea foii usii cu marinit din placi din IAFS;
- etansarea rosturilor dintre placi cu mortar de ipsos;
- lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale usii;
- aplicarea de vopsele termospumante pe usi.
La acoperisurile din tabla cutata termoizolante ale halelor parter:
- intreruperea continuitatii suprafetelor de acoperis cu fisii de termoizolatie incombustibila avind:
• termoizolatia din: placi de fibre de basalt topit,dale de basalt,vata minerala sau placi de sticla spongioasa;
• hidroizolatia din: strat de separare din PVC,plastifiat stratificat sau impislita de fibre de sticla protejate cu sapa armata;
- realizarea de ecrane din tabla cutata sau marinit pentru delimitarea tramei in care se gaseste sursa cu potential ridicat de foc si
de degajare a gazelor fierbinti (exemple: bai cu ulei combustible pentru tratamentetermice,recipiente cu ulei pentru ungere sau
actionari hidraulice; cabine de vopsire si lacuire);
- montarea de hote pentru evacuarea gazelor fierbinti deasupra sursei potentiale de foc;
- montarea de luminatoare cu trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- infundarea cutiei (local) cu vata minerala sau bazalt topit ,deseuri de placi sau vrac;
- aplicarea de vopsea reflectorizanta pe suprafata expusa radiatiilor solare.
La golurile din plansee rezitente la foc din cladirile etajate:
- montarea la cladirile industriale de trape sau chepenguri rezistente la foc avind:
• structura metalica placanta cu foi IAFS sau marinit;
• structura de beton armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in golurile escalatoarelor si benzilor transportare.

4. METODE PENTRU DETERMINAREA INCOMBUSTIBILITATII,


COMBUSTIBILITATII,PROPAGARII FLACARILOR,PUTERII
CALORIFICE SI REZISTENTEI LA FOC A MATERIALELOR

Determinarea incombustibilitatii materialelor si elementelor de constructii se face prin metoda cuptorului,conform stas 8558-
78,in care epruveta avind latura bazei de 4O±2mm,este supusa timp de 20 de minute unei temperaturi de 75O ± 1O°C.Se urmareste
cresterea temperaturii materialului si cuptorului si aparitia flacarilor pe o durata mai mare de 10 secunde.
Materialul supus incercarii se clasifica “incombustibil” (Co),daca pentru fiecare dintre cele trei epruvete introduse succesiv in
cuptor se intrunesc concomitent urmatoarele trei conditii:
- temperatura cuptorului nu s-a ridicat cu 5O°C sau mai mult peste temperatura initiala a aceastuia;
- temperatura eprubetei nu s-a ridicat cu 5O°C sau mai mult peste temperatura initiala a cuptorului;
- nu au aparut flacari cu o durata de 10 secunde sau mai mult
Determinarea puterii calorifice se face prin arderea completa in bomba calorimetrica in atmosfera de oxigen,la o presiune de
aproximativ 25 de at. a unei cantitati cunoscute de material combustibil,in conditiile STAS 879O-81,caldura degajata prin ardere fiind
cedata unei cantitati cunoscute de apa,a carei crestere de temperatura se masoara si se inregistreaza grafic.
In urma incercarilor se calculeaza:
- puterea calorifica in bomba (Qb) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica superioara a materialului combustibil (Q s) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica inferioara a materialului combustibil (Qi),in kJ/kg sau kcal/kg.
Metoda diferentiaza aceste puteri calorifice in raport cu gradul de oxidare sau de combustie a unor produse ale arderii
(carbon,sulf,azot) de formarea sau nu a acidului clorhidric din clorul degajat,precum si de starea lichida sau de vapori in care se considera
in finalul incercarii apa din material si apa formata prin ardere.
Intre puterile calorofice ale materialului exista in relatiile:
Qi<Qs>Qb.
Determinarea claselor de combustibilitate C 1,C2,C3 si C4 potrivit STAS 11357,se calculeaza prin urmatoarele metode:
1) Încercarea cu flacara de alcool (etalon) prin contactul acesteia cu latura inferioara a eprubetei de 24x30 cm,timp de 3
minute ±15 secunde.Se constata: durata flacarilor (daca apar),persistenta punctelor de incandescenta si persistenta fumului.De asemenea
se urmareste marimea suprafetei carbonizate si eventual aparitie a picaturilor.(tabelul XIV.4.1).
Rezultatele incercarii cu flacara de alcool
Clasa Durata Persistenta punctelor Persistenta fumului Suprafata Aparitia
flacarilor de incandescenta [s] [s] carbonizata picaturilor
[s] [cm2]

C1 Nu apar < 10 < 30 < 60 Nu apar


C 2 <5 Nelimitat numai in Nelimitat < 1OO Nu apar
zona car-

Bonizata
C3 Nelimitat < 200 Nu apar
C4 Nu se incadreaza in rezultate de la C1C2 sau C3

Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de acoperire etc.) din materiale incombustibile
pot fi incadrate direct in grupa elementelor incombustibile fara a fi necesara incercarea lor.
Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in constructii se face in laborator printr-o metoda
standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat sau gaz metan cu epruveta
din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si grosimea maxima de
3 cm.
Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de 10 min,pe suprafata materialului incalzit la
temperature cuprinse intre 150 si 500°C.
In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a flacarii,conform tabelului XIV 4.2.
Distantele parcurse de flacara si clasele de propagare a flacarilor
Distanta parcursa de flacara dupa 10 min [cm] Clasa de propagare a flacarilor la suprafata materialelor

< 10 PI
11-25 P II
26-40 P III
41-60 P IV
61-85 PV
> 86 P VI

O metoda asemanatoare ca principiu (STAS 11388/1980) este utilizata pentru incercarea cablurilor electrice cu izolatie si
manta din PVC pozate in grup (flux),pe trasee verticale si orizontale,in incaperi speciale de cabluri,in vederea considerarii acestor
cabluri “greu combustibile”.Lungimea medie arsa nu trebuie sa depaseasca 50% din lungimea initiala a epruvetei,iar timpul de ardere
(tava cu petrol) trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 10 min.
2) încercarea cu arzatorul electric,prin expunerea epruvetei unei duble actiuni: radiatia calorica si efectul gazelor calde matura
suprafata epruvetei,favorizind astfel eventuala propagare a flacarii.Se urmareste durata inflamarii epruvetei,dimensiunile zonei de propagare
si eventuala aparitie a picaturilor de material topit (tabelul XIV.4.3).

Rezultatele incercarilor cu arzatorul electric


Clasa Durata inflamarii [s] Zona de propagare [cm/cm] Aparitia picaturilor

C1 <5 Nu apare Nu apar


C2 >5 Inaltime < 35 Nu apar
C3 >5 Inaltime < 60 Latime < 9 Nu apar

Se incadreaza in rezultatele de la C1 si C2 Apar


C4 Nu se incadreaza in rezultatele de la C 1,C2 sau C3

3) încercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca picaturile de material topit sunt sunt arzinde sau
nu si daca vata din jurului vas de colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din clasa C 1,la care picaturile
ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C 3 la care apar picaturi,dar acestea nu sunt arzinde si vata nu se aprinde.
4) încercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de 3W/cm 2) timp de 20 min pe epruvete de 30x40
cm.
Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea (i),dezvoltarea flacarilor (s),lungimea maxima a
flacarilor (h) si combustibilitatea (c),determinati prin relatiile: i= 1000+1000 ; s=H ;
15t1 15t2 140

h=lmax ; c=f1n(T-Tn)dT ;
20 120

t1 si t2 - timpii de inflamare pe cele doua fete [s];


l - lungimea atinsa de flacari,in cm,masurata in fiecare jumatate de minut,pe toata durata incercarii;
t - durata incercarii [min];
T0 - temperatura de echilibru a aparatului [°C] ;
T - temperatura inregistrata la un moment dat in cursul incercarii [°C].
In cazul in care un material se strapunge la incercarea prin radiatie cu epiradiatorul fara sa apara inflamarea,aceasta se incadreaza
in C1 daca zona de distrugere nu avasenseaza si nu apar picaturi.Daca una din aceste doua conditii nu este indeplinita,materialul se
incadreaza in C4 (tabelul XIV.4.4).
Rezultatele incercarii prin radiatie cu epiradiatorul
Clasa Indicele de Indicele de dezvoltare a Lungimea maxima a flacarii Indicele de combustibilitate
Inflamabilitate flacarii [s] [h] c

C1 O O O 1
C 2 Nelimitat 0,2-1 1 1
1 0,2-1 1 1
C3 Nelimitat 1-5 Nelimitat
2 5 2,5 nelimitat
C4 Nelimitat 2,5

5)Încercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune epruveta la un flux caloric radiant.Se constata
lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si 30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5)
Rezultatele incercarii cu panoul radiant
Clasa Marimea zonei arse pe lungimea epruvetei [cm]

Dupa 30'' Dupa 1'3O'' Dupa 1O'


C1 <5 < 16,5 < 16,5
C2 < 10 < 21,5 < 45,
C3 < 15 < 26,5 < 71,O
C4 < 15 > 26,5 > 71,O
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii determinate in laboratorul de Centre de Studii si Experimentari al comandamentului
Pompierilor pentru unele materiale sunt aratate in Tabelul XIV.4.6

Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii


Materialul Clasa de Combustibilitate Clasa de
propagare a flacarii
1 2 3
Covor textile ignifugat C2/C3 PV
Covor lina 1OO% C3 PV
Doc diagonal ignifugat C2
Filtru textile ignifugat C2
Folie PVC ignifugata C3
Înlocuitor de piele pe baza de PVC C2/C3
Mocheta C3/C4
Mocheta ignifugata C2/C3
Perdea C2
Piele sintetica C2
Pinza cauciucata ignifugata C3 PV
Pinze fire sticla C1 PIII
Placi termoizolatoare din PVC C2 PIV
Placi termoizolatoare din pluta C2 PIV
Placi poliesterice C4 PVI
Placi din PAFS C4 PV-VI
Placi (cochilii) din polyester expandat C4
Sac filtru ignifugat C2
Sac filtru neignifugat C4
Stofa mobile C2
Spuma poliuretanica flexibila ignifugata C4 PVI
Termotex C4
Tesatura aluminizata C2/C3 PIV-V
Tesatura lina 1OO% ignifugata C2
Tricot fir ignifugat C3

Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face conform STAS 7771-81,prin introducerea
elementelor de incercare intr-un cuptor usor presurizat (15±5 N/m 2) avind un program termic reglat astfel incit sa varieze cu timpul
potrivit expresiei:
T-To=345 log (8t±1); t - intervalul de timp de la inceputul
incercarii in momentul considerat [min];
T - temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), °C];
T0 - temperatura initiala a cuptorului [°C].
Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura - timp (fig. XIV4.1). Valorile
caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7.
Valorile caracteristice ale curbei normalizate
t [min] 5 10 15 30 60 90 120 180 240 360
T-T0 556 659 718 821 925 986 1029 1090 1133 1193
[°C]

In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de rezistenta la foc (lrf) ale elementului de constructie
dupa urmatoarele 3 criterii:
1)Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat la inceputul incercarii
pina in care elementul capata deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul pentru care este destinat in
constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile maxime,exprimate prin raportul dintre sageata maxima a elementului si
lungimea liberaa acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.
2)Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii
pina in momentul in care se atinge una din urmatoarele situatii limita:
- temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140°C;
- temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu peste 180°C temperatura initiala,sau temperatura
maxima ajunge la 220°C,indifferent de marimea temperaturii initiale.
3)Etanseitatea:
- initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in
momentul in care elementul de incercare se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile calde aprind si ard timp de
minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului;
- finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul incercarii pina in
momentul in care elementul se prabuseste total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale prestabilite.
Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti sau neportanti,stilpi,grinzi si ferme,plansee si
acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate ori sustinute de elementele portante.
Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de urmatoarele criterii:
1) Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii acesteia.
2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180°C temperatura initiala a foii de usa sau
radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa.
3)Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se ating valorile critice (250-300°C) in spatiul
delimitat de ecranul de incercare realizat din panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate.
La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face similar ca la usi,urmarindu-se si
inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor de sticla,depasirea cu 500°C a temperaturii initiale in spatiul delimitat de ecran.
Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau prefabricat,exista diferite metode de determinare prin calcul a
rezistentei la foc,insa sunt foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la foc in laboratoarele
autorizate.

5.IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE


DIN LEMN SI TEXTILE UTILIZATE IN CONSTRUCTII
5.1 GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE AL IGNIFUGARII

Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza de lemn (placi din ascii de lemn,placi din fibre de
lemn,etc) prin tratamente de suprafata si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre sintetice) se executa pe baza normelor
tehnice C.58-86.
Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in continuare,in sensul diminuarii acesteia,ceea ce duce
la imbunatatirea comportarii lor la foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe baza de lemn,precum si textile
celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C 3 si C4 de combustibilitate (mediu si usor inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind
in majoritatea cazurilor in clasa C2.
Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se stabileste in conformitate cu prevederile Decretului
nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea constructiilor,functie de importanta
obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la incendiu a bunurilor continute.
Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri:
- la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor existente,precum si periodic la constructiile vechi,in scopul
indeplinirii conditiilor necesare;
- la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin pereti,planseele,inchiderea sau mascarea instalatiilor si
echipamentelor,finisajelor pe caile de evacuare si altele;
- la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri cu sali aglomerate si centre de calcul electronic;
- la sali de spectacole,muzee,expozitii;
- la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate;
- la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se lucreaza cu substante combustibile sau cu foc
deschis;
- la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori mari sau materiale greu de inlocuit,cum
sunt piesele unicat din import.
Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri de importanta deosebita,necesitatea ignifugarii
materialelor combustibile se stabileste,de la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar.
Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu sunt accesibile decit prin demontarea sau
desfacerea elementelor de constructie respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de ignifugare (indifferent de durata
de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor respective.
Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri:
- cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 7O%);
- cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite; materialul lemons varuit va fi ignifugat de la
caz la caz analizindu-se oportunitatea acestei operatii;
- cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ;
- cind exista usi,ferestre,dusumele,precum si garduri,mobilier etc.

5.2 IGNIFUGAREA LEMNULUI SI A MATERIALELOR PE BAZA DE LEMN

Conditii de pregatire aplicare:


- curatirea lemnului si materialul din lemn (indepartarea cojii,cioplire,sectionare,rindeluire etc.);
- etansarea crapaturilor,golurilor si locurilor de imbinare cu chit ignifug obtinut din produsele respective amestecate cu huma sau
creta,ori cu amestecuri pe baza de argila,nisip fin sau ipsos;
- reducerea umiditatii lemnului cu cel putin 18% pentru cel protejat la suprafata si 25% in cazul ignifugarii prin impregare;
- omogenizarea produselor ignifuge inainte de aplicare si dupa caz,diluarea acestora cu apa (maximum 5%),iar produsul
EVINIT se dizolva in apa conform retetei in concentratie de 16-20%;
- alegerea produsului ignifug si a procedeului de aplicare in functie de: specia de lemn si particularitatile de impregnare,locul de
utilizare (spatii inchise si uscate sau exterioare),rolul elementelor (de rezistenta,nevizibile,vizibile,sarpanta,decorative etc.);
- efectuarea lucrarilor de ignifugare la temperatura mediului de minimum 5±°C.
- evitarea lavabilitatii produselor I-1O7-1,”DIASIL” si “IGNIFUG FC”.
Produse utilizate si tehnologia de aplicare:
1) Pentru tratamente de suprafata,conform 93O2/4-88,prin aplicarea cu pensula sau prin pulverizare:
- vopsea ignifuga de interior pe baza de silicat de sodiu,cu doua componente “DIASIL” A si B; se aplica,recomandabil prin
pulverizare,solutia A intr-un strat,iar dupa uscare (24-48h) se aplica solutia B in doua straturi la aceleasi intervale de timp;
- vopsea ignifuga de exterior pe baza de silicat de sodium,cu doua componente I-1O7-2O/I (grund) si I-1O7-3O/II (solutie de
insolubilitate); se aplica solutia I dupa care solutia II la 1/2h,iar dupa uscare timp de 24-48h,se repeta operatiile anterioare pina la realizarea
consumului specific; apoi se aplica vopseaua de acoperire in doua straturi,in conditii normale,pentru aplicarea vopselelor pe baza de ulei;
- solutie ignifuga care nu decoloreaza lemnul “IGNIFUG FC” pe baza de substante ignifuge - fingiciale si solventi; ignifugarea se
realizeaza prin imersie de scurta durata,aplicare cu pensula sau pulberizare;
- produsul insectofungicid si ignifug lavabil “EVINIT” pe baza de sulfat de cupru,acid boric si bicromat de sodiu - solutie apoasa se
aplica numai pentru lemn,cu exceptia stejarului si a altor specii neignifugabile.
2) Pentru tratamente prin impregnare in instalatii speciale,folosind procedeele bailor simple si duble (calde-reci) sau
procedeele vid-presiune,vid-presiune atmosfera si vid presiune atmosferica-vid,se utilizeaza,potrivit STAS 9302/1,2 si 3,81,produsele
IGNIFUG FC si EVINIT; utilizarea materialelor din lemn ignifugat se face dupa uscare.
3) Suprafatele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea de baza de ulei,emailuri alchidice sau cu vopsea VINAROM.
4) La elementele ignifugate inainte de a fi puse in opera,se face rectificarea eventualelor deteriori ale suprafetelor,dupa
montajul materialelor.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face pe baza rezultatelor obtinute in urma incercarilor efectuate in laboratoare autorizate
(Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul de Pompieri sau Statia de cercetari la foc din
cadrul INCERC),in conditiile STAS 652=74,iar la cererea beneficiarului si conform STAS 7248-81,emitindu-se buletine de incercare;
- pregatirea epruvetelor pentru incercari se executa sub supravegherea beneficiarului lucrarii,concomitent si in aceleasi
conditii cu cele utilizate in obiectul de constructie,numarul lor stabilindu-se in functie de suprafata ignifugata si intervalul de timp la care
urmeaza sa se faca incercari de verificare.Pastrarea epruvetelor se face in aceleasi conditii ca si lucrarea ignifugata.
- epruvetele dreptunghiulare (4Ox15cm) trimise la laborator (cel putin 3) se ambaleaza,sigileaza si eticheteaza precizind produsul
inginifug,cantitatea,consumul specific pe unitatea de suprafata sau volum data aplicarii,modul de aplicare,numarul de straturi si unitatea care a
executat lucrarea; epruvetele sunt insotite de procesul verbal de receptie provizorie;
- eficacitatea ignifugarii in laborator se apreciaza prin conditiile de admisibilitate,constind in:
• pierderea de masa maximum 3O-35%,functie de natura si grosimea materialului;
• clasele maxime de propagare a flacarilor la suprafata si de combustibilitate,functie de natura produsului ignifug si forma
materialului (tabelul XIV.5.2.1);
Clasele de propagare a flacarilor la suprafata
Forma materialului I.107-1 si DIASIL IGNIFUG FC EVINIT

Lemn masiv PII-C2


PAL de interior PII-C2
PAL si PFL poros PIII-C2
PAL de exterior PIV-C2
Placaj PV-C3

Lemn usor impregnabil Lemn greu impregnabil PIII-C2 PIII-C2


PIII-C2

- eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in constructii este de:
• 3 ani pentru ignifugarea de suprafata,functie insa de conditiile de mediu;
• 15 ani pentru ignifugarea prin impregnare,in raport cu conditiile de utilizare a materialelor.

5.3.IGNIFUGAREA MATERIALELOR TEXTILE

Produsele utilizate si pregatirea lor pentru aplicare:


1)Produsul “ignifug textil”,pe baza de borax tehnic (componenta A),acid boric (componenta B) si fosfat dinamoniu
(componenta C) livrate in proportie de amestec (14:14:2 parti in greutate).Inainte de aplicare,30 kg de produse A+B+C se dizolva in 170 l
apa calda (50-50°C),realizind o solutie cu concentratie de 15%.
2)Produsul “ignifug textile D”,pe baza de uree si fosfat de diamoniu,compus dintr-o parte solida si una lichida.Partea solida (44
kg) se dizolva “la rece” in 100 l apa,se filtreaza apoi se adauga partea lichida (22 l),dupa care se agita bine.
3)Produsul “FOSCARB”,constind intr-un amestec de compusi pe baza de fosfor si azot.Se prepara prin dizolvarea a 15 kg
“FOSCARB” in 85 kg apa in filtrare.
Dupa preparare,la toate solutiile se verifica pH-ul si dupa caz se neutralizeaza cu amoniac.
Domeniile de aplicare:
1)Produsele “ignifug textil” si “ignifug textile D” se utilizeaza la fibrele celulozice si tesaturile din fibre celulozice.
2)Produsul “FOSCARB” se poate folosi pentru ignifugarea materialelor din fibre celulozice in amestec cu maximum 50% fibre
sintetice.
3)Produsele “ignifug textil” si “FOSCARB” se aplica pe toate tipurile de tesaturi,inclusive pe plusuri si catifele,pe care nu se
aplica produsul “ignifug textile D”.
4)Produsele “ignifug textile D” si “FOSCARB”,fiind lavabile,nu se aplica pe materiale folosite in locuri cu umiditate marita
(peste 70%).
Tehnologiile de aplicare:
1)Fulardarea (impregnare cu foaia intinsa),stoarcerea prin valturi si uscarea este procedeul cel mai eficient.
2)Pulverizarea cu aparate tip Vermorel,Calimax ori instalatii mobile deservite de compresoare de aer si uscare lenta in aer liber
(24-48 ore),pentru tesaturile care nu se pot demonta pentru a fi fulardate.
3)Imersarea (numai pentru produsul “FOSCARB”).
Conditiile de impregnare:
- spalarea prealabila a tesaturilor si curatirea de praf;
- tesaturile de tip plus si catifea tratate prin pulverizare nu trebuie sa fie apretate partea neplusata;
- omogenizarea solutiilor de produse ignifuge inainte de folosire;
- patrunderea rapida a produselor in materiale ignifugate;
- respectarea consumurilor specifice stabilite;
- tratament uniform (pe suprafata si in profunzime);
- neschimbarea aspectului materialelor ignifugate.
Receptionarea,controlul si eficienta ignifugarii:
- receptionarea lucrarilor de ignifugare se face de catre beneficiar prin organele tehnice,pe baza rezultatelor incercarilor
efectuate in laboratoarele autorizate (Centrul de studii si experimentari pentru prevenirea si stingerea incendiilor din Comandamentul
Pompierilor si Statia de Cercetare la foc din cadru INCERC),care emite buletine de incercare conform stas 8025-84;
- epruvetele (3-4 buc) cu dimensiuni de 25x30 cm se decupeaza din materialul ignifugat sau se trateaza concomitent in aceleasi
conditii.Se ambaleaza in hirtie,se sigileaza si se eticheteaza (mentionind produsul ignifug folosit,intreprinderea producatoare,data
ignifugarii,metoda impregarii,unitatea care a executat lucrarea si consumul specific realizat);
- eficacitatea ignifugarii se determina conform STAS 8025-84,STAS 9155-73 si STAS 11357-90,si se apreciaza
prin:
• clasa de combustibilitate maxima,care trebuie sa fie C 2 pentru toate cele 3 produse ignifuge;
•gradele de eficacitate ale igniugarii,care sunt cuprinse intre gradele IV si VII pentru produsele “ignifug textil” si “igniug textil
D,” precum si intre gradele VI-VII pentru “FOSCARB”.
Gradele de eficacitate,conform STAS 9155-73,sunt aratate in tabelul XIV.5.3.1
Gradele de eficacitate ale ignifugarii
Gradul de eficacitate a ignifugarii I II III IV V VI VII
Timpul maxim de propagare a flacarii [s] 1 1 1 2 2 2 3

Timpul maxim de sustinere a incandescentei [s] 1 2 2 3 3 3 4

Lungimea maxima a zonei carbonizate in [mm] 14O 1OO 90 75 60 40 25

La tesaturile pulsate se admite propagarea flacarii timp de maximum 25 s insa numai pe suprafata plusata.

La tesaturile pentru stofa de mobile se admite ca timpul de mentinere a incandescentei sa fie de maximum 45 s.

Combustibilitatea materialelor plastice

1. PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU


Punctul de incepere a degajarii gazelor:temperatura la care incepe degajarea gazelor combustibile.Tipurile noi de materiale
plastice de natura organica,la temperatura de peste 15O°C sufera un process de disociere termica.
Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea materialului sau a gazelor si este destul de ridicata
pentru unele materiale plastice (peste 3OO°C).
Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul sa se dregadeze sau sa se
deformeze.
Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu punctul de topire se defineste si reactia
materialului fata de foc.
Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din material plastic si care contribuie la
propagarea flacarilor.O parte dintre materialele plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 8O°C; picaturile ard in
timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere modul de picurare,adica marimea si starea
picaturilor (caderea continua sau cu intermitenta) daca ard sau nu in cadere.
Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului.
Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici.
Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a umpluturii,de grosimea si pozitia lor,de
gradul de conductibilitate termica,de coeficientul si de rezistenta propri-zisa la ardere.
Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si utilizarea materialelor plastice in diferite
scopuri.
Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice cu o rezistenta de aprindere cit mai
ridicata,lucru ce se poate realiza prin:
- incorporarea de adaosuri materiale;
- incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau anorganice (cloriti);
- adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau compusi halogenati;
- aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice;
- aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi.

2. CARACTERISTICILE DE ARDERE A PRINCIPALELOR MATERIALE PLASTICE

Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de ardere ale materialelor
plastice,continute in tabelul XV.2.1.

Caracteristicile de ardere (combustibilitatea) a principalelor materiale plastice fabricate si prelucrate in tara

Denumirea Comportarea la Temperatura Puterea Comportarea la Clasificarea Temperat-- ura


materialului 75°C minima la care se calorifica temperatura de 25°C materialelor maxima de
aprinde si arde cu [kcal/kg] prin introducerea in utilizare [°C]
flacara [°C] flacara de
gaze.Produse de ardere

O 1 2 3 4 5 6
Polictilena Arde total 3OO 1O8OO Se aprinde si arde Combustibil 12O
indepen -dent

Polipropilena Arde total 35O 1O1OO Se aprinde si arde Combustibil 14O


indepen -dent ;CO;CO2

Polistiren Arde total 3OO 954O Se aprinde si arde Combustibil 90


violent ;CO;CO2

Policlorura de Arde cu fla 55O 487O Se aprinde dar Combustibil 1OO


vinil cara intermi Tenta se autostinge la
gazeificindu-se total scoaterea din flacara
HCI;CO;CO2

Politetrafluor- Se gazeifica repede 56O 35OO Se aprinde si arde Combustibil 26O


etilina fara arde cu flacara independent

Cauciuc natural Arde total 32O 1O5OO Se aprinde si arde Combustibil 95


indepenDent (vulcanizat)

cauciuc sintetic Arde total 3OO 11OOO Se aprinde si arde Combustibil 95


CAROM independent (vulcanizat)
(1500,1712)
Polimeta- Arde total 35O 375O Se aprinde si arde combustibil 90
crilat independent
Poliamida Arde total 35O 913O Se aprinde si arde Combustibil 12O-126
independent ;CO;CO ; 2

amoniac

Policarbonati Arde total 35O O15O Se aprinde greu;slabe Combustibil 12O


ten- dinte de auto-
stingere

Poliesteri Arde total 325 633O Se aprinde Combustibil 15O


independent; CO;CO2;

Poliuretan Arde total 35O 64OO Se aprinde si arde Combustibil 15O


indepen- dent;CO;CO2

Rasini fenol Arde total 5OO 52OO Se aprinde si arde Combustibil 15O
formaldehi- dice indepen-dent ;CO;CO2
si acid formic

Rasini ureo- Arde total 5OO 276O Se aprinde Combustibil 12O


formaldehi- dice greu;tendinte reduse de
autostingere

Rasina Nu se aprinde Nu se aprinde,nu arde Incombustibil 3OO-5OO


siliconica cu flacara (neinflamabila)

INSTALATII SPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR


1. CLASIFICAREA INSTALATIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR

In functie de natura substantelor stingatoare avem:


- instalatii cu apa: hidranti (interiori,exteriori),spinkere,drencere si cu apa pulverizata;
- instalatii cu spuma: chimica,mecanica si cu apa usoara;
- instalatii cu gaze inerte: dioxid de carbon si azot;
- instalatii cu pulberi: Florex si pulberi speciale;
- instalatii cu abur;
- instalatii cu haloni.
In functie de modul de realizare si de functionare avem:
- instalatii fixe: automate si manuale;
- instalatii semifixe;
- instalatii mobile.

2. INSTALATII DE HIDRANTI
Scopurile instalatiei: limitarea si localizarea incendiilor; stingerea incendiilor; racirea constructiilor,instalatiilor si bunurilor; protectia personalului
care actioneaza la temperaturi ridicate.
Tipul de instalatii: hidrantii interiori cu apa si spuma; hidranti exteriori cu apa si spuma.
Sisteme si elemente componente (tabelul XVI.2.1);
1) Hidrantii interiori: retea de conducte cu apa cu racorduri fixe si robinet de inchidere - deschidere; furtun de refulare; teava de refulare apa;
dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma; cutie de hidrant,cu iluminator de siguranta.
2) Hidranti exteriori: retea de conducte de alimentare cu apa pe care sunt montati hidrantii subterani sau de suprafata; hidrantii portativ; furtun de refulare;
tevi de refulare apa; dispozitiv de producerea spumei cu recipient de spumant si teava de spuma.

Caracteristicile principale ale elementelor componente


Nr. crt. Elementul Tipul Caracteristicile
principale
1 2 3
Hidrant interior pentru cladiri C Dn5O mm,Pn1Obar

Hidrant de suprafata Pn1O C Dn 8O,Pmax1Obar


B
Hidrant subteran pentru tun de Pn1O Dn 1Omm,Pmax 1Obar
Guri de evacuare 2 buc,tip A (B)
stins incendii
Hidrant subteran pentru schele B Dn65 mm.Robinet cu sertar
petroliere A Dn1OO mm.Robinet cu sertar
Hidrant subteran Pn1O Dn65mm,Dn1OOmm,P x1Obar ma

Hidrant de suprafata Pn16 Dn1OO 5 guri de evacuare(1A,2C si 2D),


Dn15O P
max
16bar

6 guri de evacuare(2A,RC si 2D),


Pmax16bar
7 Hidrant portativ P A;B;
1Obar: C 1 gura de evacuare tip A,B sau C
-cu cot simplu -cu B 2 guri de evacuare tip B
robinet - cu cot dublu A;B; 2 guri de evacuare tip A,B sau C
C
D 111mm, P 20 bar
8 Furtun de refulare din A interior incercare

poliester cauciucat,cu B Dinterior 76mm, Pincercare 25 bar


D 53mm P
lungime de ±O,5 m C interior , incercare 20 bar
D 26mm P
D interior , incercare 20 bar
034 Dinterior 34mm, Pincercare 20 bar
D 63 mm, P 25 bar
036 interior incercare

9 Tevi de refulare apa:


- de mina simpla B 0 ajutaj 12,14,16 si 18mm 0 ajutaj 8,10,12,14,16 si 18
- de mina simpla C mm 0 ajutaj 8,1O si 12mm sau 14,16 si 18 mm
- cu robinet si perdea de C 0 ajutaj de 12,16 si 20 mm
protectie
- cu robinet si perdea de C 0 ajutaj de 14 mm.Se monteaza in locul celorlalte
protectie ajutaje Marimea fante de 5 si 3 mm.
A-14 Debit de apa 12OO si 6OO l/min Lungimea
- cu pulverizator
B si C sectorului circular de protectie a apei 32 si 20 ml
- pentru dispersia apei
Inaltimea sectorului circular al apei de 10 si 6 m

10 Tevi generatoare de spuma Debit de apa 38 l/min,spumant 1 l/min si spuma


-mecanica medie,pentru hidrantii 2,7m3/min Presiunea de lucru 3bar,L^t 3-4m
interiori -mecanica medie,pentru TGSM-3
hidrantii exteriori Debitul de solutie 25O-28O l/min si de spuma 15-
TGSM-2O 2O m3 min Presiunea de lucru 3-5 bar ____________Ljet 8-12 m

11 Ejector pentru ape mici Debit aspirat 130 l/min Presiunea apei la
intrarea tip C 7-11 bar
Presiunea la iesirea tip B 1,5-2bar

12 Distribuitor B-2C 1 intrare tip B si 2 iesiri tip C


B-2BC 1 intrare tip b si 2 iesiri tip C
13 Colector 2B-A 2 intrati tip B si 1 iesire tip A

3. INSTALATII DE SPRINKLERE

Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea automata a inceputurilor de incendiu; semnalizarea
automata a inceputurilor de incendiu.
Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer.
Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de control si semnalizare (ACS) sau statia de centrala a
instalatiei; compresoare de aer pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia apei,ramificate sau inelare,capete sprinkler (duzele de
refulare);

Descrierea componentelor specifice instalatiei sprinkler


1) Aparatul de control si semnalizare (ACS) are rolul de a mentine sub presiune constanta retelelor de conducte prin distributia
apei,de a permite controlul starii de functionare si de semnalizare a declansarii.
Instalatia de tip sprinkler este formata din: sistem de alimentare cu apa,aparat de control si semnalizare,conducte de
distributie,sprinklere,robinet cu clapeta de retinere,robineti de aerisire,manometre,racord fix pentru pompe mobile si robinet principal de inchidere.
Caracteristicile aparatului de control si semnalizare ACS (statii centrale) pentru instalatiile automate de stins incendii tip sprikler
fabricate in Romania sunt aratate in tabelul XVI.3.1
Caracteristicile aparatelor de control si semnalizare

Caracteristica UM ACS tip apa-aer ACS tip apa-apa


Diametrul nominal [mm] 150 150
Presiunea nominala [bar] 10 10
Intervalul presiunilor de lucru a apei [bar] 3-10 3-10
Intervalul presiunilor de lucru a aerului [bar] 1,5-2,5 -

Temperatura de lucru [°C] +4...+40 +4...+40


Volumul maxim al retelei sprinkler deservita de ACS [1] 2000-3000 2000
Pozitia de montaj - Verticala Verticala
Tensiunea de alimentare cofret [V] 220 220
Gradul de protectie - I P-321 IP-321
Masa [kg] 445 291

2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care protejeaza medii cu temperaturi sub +4°C,deasupra
aparatului de control si semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de vizitare,corpul aparatului,capacul
aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa pentru racordare,conducte de distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru
racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica.
Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval a instalatiei,partea superioara avind o suprafata de
aproximativ 8 ori mai mare ca a celei inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat este de aproximativ 4 ori mai mica decit
presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul opritorului asigura mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul
functionarii.
3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de conducte de distributie (peste 2000 l) pentru evacuarea
rapida a aerului si se compune din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de aer,camera de aer,contragreutate,ventil de
arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat
diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a acceleratorului si orificiu calibrat.
4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a refula apa sub forma pulverizata pentru localizarea
si stingerea acestuia.
In general,un cap sprinkler se compune din:
- corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de distributie si un ajutaj (duza) pentru refularea apei.Pe
corpun sprinklerului sunt fixate celelalte elemente componente;
-deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din ajutaj; in functie de scopul urmarit (localizarea sau
stingerea) se alege forma si dimensiunile deflectorului;
- elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera dispozitivul de inchidere.Este fixat intre cadrul
(bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul opturator.
Elementele de declansare,de regula,constau din :
- sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile;
- fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare joasa,calduta specifica mica si dilatare volumetrica mare la
temperaturi ridicate,precum si cu putin aer;
- dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de declansare pe scaunul de etansare al orificiului de
refulare a apei.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul XVI.3.2.
Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa dispersate,caracteristicile geometrice a jetului de apa si
uniformitatea intensitatii de stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania
Caracteristica UM Sprinklere

cu rozeta speciala cu rozeta plana cu rozeta normala

1 2 3 4 5
Temperatura de [°C] 72; 93; 72; 93 72; 93
declansare 141 ; 182 141; 182 141; 182
Diametrul ajutajului de trecere a [mm] 10,5; 10,5 10,5
apei 12,5 12,5 12,5
Debitul la presiunea de 2 bar [1/s] 1,6; 2,2 1,6; 2,2 1,6; 2,2
Presiunea de lucru [bar] 1-2 1-2 1-2
Filetul de montaj [tol] / 1/2 1/2
Distanta de montaj fata de tavanul [cm] 8-40 8-40 8-40
continuu
Pozitia de montaj Cu capul in jos Cu capul in sus Cu capul in sus
(ex.magazine)

Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura mediului ambiant in care se monteaza
sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform tabelului XVI.3.3.
5)conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate pe aceastea.Ele sunt realizate din teava de otel
sudata,cu diametrul in scadere de la ACS (012,5mm).

Corelarea intre capetele sprinklerelor si temperatura


Treapta temperaturii de declansare UM Temperatura mediului ambiant in care se poate monta
sprinklerul
Minima-1 Maxima
72 [°C] (-5) +5 38
93 [°C] (-5) +5 60
141 [°C] +5 100
182 [°C] +5 140

Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de detectare si declansare,fapt pentru care sunt numite si
spriklere deschise.
Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea zimtata,concava,conice si in alte forme,montate inclinat sau drept,in
raport cu scopurile urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de maximum 2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in
grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite de la un singur robinet de actionare. (tabelul XVI.4.1)

Tipuri de drencere
Tipul drencerului Caracteristicile principale
Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s
Presiunea de lucru 1 - 2 bar Filetul de montaj ''

Diametrul ajutajului 12,5 mm Debitul la 2 bar 1,95 l/s Presiunea de


Drencer cu rozeta normala Drencer perdea
lucru 1 - 2 bar Dimensiunile perdelei la inaltimea de montaj de 4m:
lungimea 10 m si latimea 8 m Filetul de montaj ''

5. INSTALATII DE APA PULVERIZATA

Scopurile instalatiilor:
- stingerea incendiilor;
- limitarea propagarii incendiilor (stropire,racire);
- degajarea spatiilor incendiate prin spalarea atmosferei;
- prevenirea incendiilor prin stropirea si diluarea scaparilor (scurgerilor) de lichide si gaze inflamabile din instalatii,utilaje si
rezervoare.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme si elemente componente
- sistem de alimentare cu apa;
- conducta distribuitor cu racorduri pentru alimentare de la masini mobile si manometre;
- retele de conducte de distributie cu vane de actionare (interventie) linga distribuitor;
- capete de pulverizare (tabelul XVI.5.1)
Caracteristica Tipuri de capete de pulverizare
Pluvia ER0 7 CEM -1
Presiunea medie de lucru 4 bar 4 bar 4 bar
Debitul la presiunea medie de lucru O,8; 1; 1,2; 0,568 l/s 1,1 l/s
de (4 bar)
Diametrul orificiului de pulverizare 2; 2,6 l/s 7 mm O9,5 mm
in executie curenta 12 mm

O8

O2
Unghiul conului de apa

Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a instalatiilor drencer.Intre sursa de apa si
distribuitor,pina la vana sau electrovana de actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele de distributie pina la
capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana (electrovana) de actionare se deschide si apa este debitata pe
conducte si refulata prin capetele de pulverizare.

6.INSTALATII DE SPUMA

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile;
- protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din apropierea incendiului.
Tipuri de instalatii:
1) Dupa natura spumantului:
- cu spuma chimica;
- cu spuma mecanica cu coeficient;
• redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea;
• mediu de infoiere (2O-2OO) pentru spuma medie;
• mare de infoiere (2OO-1OOO) pentru spuma usoara;
- cu apa usoara (light water):
• pentru hidrocarburi obisnuite;
• pentru produse polare.
2)Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile.
Sisteme,aparate si dispozitive componente:
- sistem de alimentare cu apa;
- sistem de alimentare cu spumant;
- aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare);
- retele de conducte de transport si distributie;
- capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma).
Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad:
- instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a instalatiei de spuma;
- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- dispozitive de avertizare si temporizare.
Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt aratate in tabelul XVI.6.1 Caracteristicile principale ale
aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de producere a spumei
Nrt. crt. Aparate,dispozitive si accesorii Caracteristicile principale
0 1 2
1 Generator de spuma chimica pentru instalatii Presiune de lucru 6-8 bar Debit minim de
fixe,semifixe si mobile spuma 3000 l/min Consum de apa la 8 bar
475 l/min Consum de praf unic tip II la 8 bar
60-63 kg
Dimensiuni: 830x690x460 mm Masa ~ 40 kg

2 Generator de spuma mecanica pentru Presiune de lucru 6-8 bar Debit minim de
instalatii fixe,semifixe si mobile spuma 5000 l/min Consum de apa medie 1000
l/min Consum mediu de spumogen praf 60
kg/min
Dimensiuni: 680x450x300 mm Masa ~ 35 kg

3 Generator de spuma aeromecanica pentru Tipodimensiuni: 200 si 400 CP Debite: 200 si


rezervoare cu capac plutitor tip GSA 400 l/min Intervalul presiunilor de lucru 3,5-7
bar Coeficient de infoiere 7-8 Lungimea (A):
575 si 750 mm Masa 9,8 si 11 kg

4 Generator de spuma mecanica,pentru Tipodimensiuni:400CF;800 si 1600 CF


rezervoare cu capac fix tip GSA Debite:400; 800 so 1600 l/min Lungimea
(A):1010; 1105 si 1215 mm Masa:45; 64 si 91
kg
5 Dozator automat de spumant in apam,tip Tipodimensiuni 3
DSA Debit minim de apa: 1000 ;1200 si
1600 l/min
debit maxim de apa: 10000,12000 si
16000 l/min
Dozaj spumant ~ 5%
Presiune de lucru 12 bar Diamentrul
conductei de apa: 250 si 300 mm
Diametrul conductei de spumant:65;80 si 100
mm
Masa: 153;154;159 kg

6 Amestecator de linie pentru spuma Tipodimensiuni 3


aeromecanica Debit de apa 400;800 si 1600 l/min Presiune
de lucru 6,5-14 bar Dozaj de spumant in apa
6+1% Masa: 153; 154 si 159 kg

7 Amestecator de linie pentru spuma mecanica Tipodimensiuni: 2 (B si C)


Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min Presiunea
de lucru 7-9 si 5-7 bar Debit de apa: 475 si
237 l/min Masa 3,8

8 Teava generatoare de spuma Tipodimensiuni 2 (B si C)


Debit de spuma: 5000 si 2500 l/min Consum
de apa 390 si 216 l/min Presiunea nominala 8
si 6 bar Masa: 7,2 si 3,1 kg

9 Prelungitor teava generatoare de spuma Lungime 3 m


Racord B pentru teava de 5000 l/min Masa ~
32 kg
10 Tub de cauciuc pentru aspiratie Racorduri tip D Lungimi: 3 si 4 m Diametrul
interior 25 mm Masa (fara racorduri) 1,25
kg/m

11 Deversor de spuma chimica Tipodimensiuni: 80; 100 si 150 mm Marimea


deflectorului (h):
197; 248 so 356 mm unghiul deflectorului 30°
diametrul tevii: 89; 114 si 168 mm diametrul
flansei de montaj: 270; 300 si 356 mm
Masa: 8; 10 ; 12 kg.

Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in apa.Functioneaza pe principiul ejectiei.Se compune
din:
1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport
2) Camera de praf cu capacitate de 31,5 l de forma unei pilnii cu sita.
3) Corpul generatorului avind peretele posterior o duza de antrenare a prafului,iar la partea inferioara un ejector comopus din ajutajul
convergent de inalta presiune,cu orificiul de 16 mm. pentru intrarea apei,camera de aspiratie,difuzorul de joasa presiune si camera de amestec
cu sectiunea variabila (covergenta-divergenta),alcatuind impreuna un dispozitiv de forma speciala.
4) Racordul de intrare a apei prevazut cu flanse D n45 pentru instalatiile fixe sau cu racord tip C pentru cele mobile.
5) Robinetul cu ventil montat pe racordul de intrare a apei.
6) Racordul de iesire a solutiei spumante prevazut cu flanse D n64 pentru instalatii fixe si racord fix tip B pentru cele
mobile
7) Ventilul de retinere cu bila si gratar,montat inaintea racordului de iesire care asigura sensul unic al curgerii
solutiei.
Generatorul de spuma mecanica are o constructie asemanatoare cu generatorul de spuma chimica:
1) Corpul generatorului fixat pe un suport cu racordul de intrare tip C si racordul de iesire tip B.
2) P ilnia metalica pentru praf
3) Conducta de apa cu duza de antrenare a prafului ce pleaca dupa racordul tip C si intra in pilnie pe care sunt montati un manometru si
un robinet.
4) Supapa de inchidere actionata printr-o tija cu roata de mina.
5) Camera de aspiratie,camera de amestec avind forma de ajutaj covergent-divergent.
6) Ventilul de retinere cu bila montat inaintea racordului tip B .
generatoarele de spuma usoara se compun in principiu din: ventilator axial,mecanism de actionare - electromotor,motor cu ardere interna
sau turbina hidraulica,plasa pentru generarea spumei,conducta cu solutie spumanta avind duza de pulverizare.
Generatoarele cu spuma mecanica (GSA) pentru rezervoare cu capac fix (CF) au o camera de amestec cilindrica cu volum diferit,functie
de debitul acestora,iar la cele pentru rezervoare cu capac plutitor (CP) camera de amestec este formata din volumul interior al tevilor de intrare si
iesire racordate printr-un segment tronconic.La ambele tipuri,aerul din exterior este absorbit la intrarea solutiei in camera de spumare,prin orificiile
sau fantele dispuse circular; camerele de spumare si deversorul au si rolul de a maturiza spuma,de a-i reduce energia cinetica si de a dirija spuma
lin pe peretele rezervorului.Blindele de etansare au rolul de a impiedica patrunderea vaporilor inflamabili in reteaua instalatiei de spuma.
Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile fixe
Varianta 1: sistem de alimentare cu apa de inalta presiune + sistem de introducere in conducta de apa a spumantului din rezervor prin
pompa si dozator automat^conducta orizontala de linie^coloana de spuma^+camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de spuma.
Varianta 2: conducta de alimentare cu apa + depozit de spumant (in rezervoare,butoaie sau bidoane) ^ conducta distribuitor ^
conducta orizontala de linie ^ coloana de spuma ^ camera de spumare cu blinda si deversor sau tun fix de spuma.
Varianta 3: conducta de alimentare cu apa ^ tun fix de spuma + spumant (aspirat prin tub tip D din ambalaje sau cisterne).
Varianta 4: conducta de alimentare cu apa ^ amestecator de linie fix + spumant (in rezervor sau ambalaje) ^ conducta orizontala de linie
^ coloana de spuma + camera de spumare cu blida si deversor.

Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei la instalatiile semifixe:

Varianta 1: autopompa cisterna (sau motopompa + sursa de apa),linie de furtun de refulare cu apa tip C ^ generator de spuma mobil +
spumant (in ambalaje) ^ linie de furtun de racordare tip B ^ conducta de linie cu diametru 3' ^ camera de spumare cu deversor.
Varianta 2: autopompa cisterna (sau motopompa,cisterna de apa) linie de furtun ^ tun fix de spuma + spumogen (aspirat prin furtun
tip D din ambalaje sau cisterna).

Schema utilajelor fluxurilor de producere a spumei in instalatiile mobile:


Varianta 1: autospeciala de lucru cu spuma sau autopompa cisterna avind generator de spuma si spumant ^ linie de furtun de refulare ^
teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 2: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa ^ linie de furtun ^ amestecator de linie mobil +
spumant absorbit prin furtun tip D din ambalaje ^ linie de furtun de refulare ^ teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 3: autopompa cisterna (fara generator de spuma) sau motopompa + sursa de apa ^ linie de furtun ^ generator mobil de spuma ^
linie de furtun de refulare ^ teava generatoare de spuma,dupa caz cu prelungitor.
Varianta 4: autopompa cisterna sau motopompa + sursa de apa ^ linie de furtun ^ tun mobil (remorcabil) de spuma + spumant absorbit prin
furtun tip D din ambalaje ori cisterna.
Varianta 5: autopompa cisterna (autotun) sau motopompa + sursa de apa ^ linie de furtun ^ generator de spuma usoara (moto,electro ori
hidro) + spumant.

7. INSTALATII CU GAZE INERTE

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor;
- inertizarea mediului si limitarea evaporarii substantelor inflamabile;
- racirea mediului si materialelor;
Tipurile de instalatii:
1) Functie de natura gazului: cu dioxid de carbon si azot.
2)Functie de presiune: de joasa presiune si inalta presiune.
3)Functie de modul de punere in functiune: automata (deservita de o instalatie automata de detectare si actionare in caz de incendiu) si
manuala.
Sisteme si elemente componente:
- sistem de alimentare cu gaze inerte;
- retele de conducte de transport si distributie;
- dispozitiv de punere in functiune;
- duze de refulare;
- echipament pentru inchiderea buteliilor,supravegherea instalatiei si semnalizarea intrarii in functiune.
Descrierea instalatiei.Retelele de conducte de transport si distributie trebuie sa reziste la temperaturi scazute si la
presiunile maxime de lucru,fara a suferi deformari.Imbinarile se fac,de regula,prin fitinguri sau flanse.
Dispozitivul mecanic de punere in functiune trebuie sa fie capabil sa deschida simultan toate recipientele-butelii. Duzele de refulare se
realizeaza si se monteaza astfel incit sa asigure deversarea rapida si uniforma a gazului inert.Ele trebuie sa reziste la presiunile si temperaturile de
lucru pina la - 79°C,precum si la deteriorari mecanice.
Instalatia de stingere cu dioxid de carbon cu functionare automata:
- baterie activa principala;
- baterie activa de rezerva;
- colector;
- dispozitiv pneumatic de declansare;
- pirghie pentru declansarea manuala;
- supapa de golire;
- butelie de comanda principala;
- butelie de comanda de rezerva;
- dispozitiv de declansare;
- robinet de linie;
- conducta de transport;
- conducta de distributie;
- duze de refulare;
- detectoare;
- centrala de semnalizare si actionare;
- dispozitiv de avertizare optica si acustica;
- butoane manuale de actionare.
La instalatiile automate,recipientele-butelii sunt racordate la colector prin tuburi flexibile,avind fiecare supapa de sens,care permite
trecerea gazului de la butelie spre colector.Pe colector este o supapa de golire in pozitie normal deschisa (se inchide la peste 2 daN/cm 2).Robinetele
de linie montate intre colectoarele si conductele de transport au rolul de a dirija gazul inert numai in zona afectata de incendiu si de a impiedica
patrunderea gazului in zona protejata in cazul unei declansari intempestive.Robinetele de linie sunt deschise de presiunea gazului din limitele de
comanda,iar deschiderea lor este semnalizata la centrala.
Buteliile de comanda au rolul de a actiona dispozitivul pneumatic de declansare prin deschiderea robinetului de linie pe care il deservers.
Controlul pierderii in greutate se asigura la toate buteliile,inclusiv la cele de actionare.
Functionarea instalatiei.In cazul izbucnirii unui incendiu,detectoarele automate transmit semnalul la centrala de semnalizare si
actionare,care avertizeaza optic si acustic,iar la aparitia celui de al doilea semnal pe alta linie de detectare,centrala avertizeaza optic si acustic
personalul din zona protejata pentru a se evacua in cel mai scurt timp.Dupa trecerea timpului de temporizare stabilit (max.1min),centrala actioneaza
dispozitivul de declansare a buteliei principale de
comanda din care gazul elibarat care va actiona robinetul de linie al zonei afectate,permitind trecerea spre dispozitivul pneumatic de declansare a bateriei
active principale.Gazul inert trece din baterie in colector,de unde prin robinetul de linie in retelele de transport si distributie la duzele de refulare.
Pentru punerea in functiune manuala se actioneaza pe butonul manual.

8. INSTALATII CU PULBERI STINGATOARE


Scopurile instalatiilor: stingerea incendiilor prin inundare totala,locala sau prin acoperire.
Tipurile de instalatii:
1)Dupa sistemul constructiv: fixe si mobile.
2)Dupa modul de functionare: automat (cu actionare pneumatica sau mecanica a dispozitivului de deschidere a recipientelor butelii de gaz
inert) si manual.
3)Dupa procedeul de stingere: prin inundare totala a volumului; inundare locala prin acoperirea focarului.
Sistemele si elementele componente:
1)La instalatiile fixe: rezervor de pulbere stingatoare; sistem de antrenare a pulberii cu gaze inerte; conducte de refulare; duze de refulare.
2)La instalatiile mobile: recipient de pulbere stingatoare; recipient cu gaz inert de antrenare a pulberii; furtunuri de refulare; tevi de refulare
(pistoale sau tunuri).
Schemele de functionare ale instalatiilor cu pulberi stingatoare: detectoarele de incendiu prin linie transmit semnalul la tabloul de unde prin
linie la centrala de avertizare care prin linia actioneaza dispozitivul de deschidere a buteliilor.Gazul comprimat iese din butelii,trece prin
conducta,reductorul de presiune si intra in rezervorul de pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.La atingerea presiunii stabilite,supapa se
cupleaza,gazul trece prin conducta si deschide supapa pneumatica,permitindu-se astfel refularea pulberei din rezervor prin conducta si duze.Dupa
functioanare supapa pneumatica se inchide si deschide ventilul pentru a indeparta pulberea stingatoare ramasa pe conducta.
Schema de functionare la instalatia automata cu actionare mecanica: la declansarea incendiului se topesc fuzibilele,se elibereaza astfel
greutatea si se intoarce pirghia,care actioneaza deschiderea buteliilor.Gazul trece prin conducta,reductorul de presiune si intra ub rezervorul cu pulbere
pe care o afineaza si presurizeaza.Cind ajunge la presiunea stabilita,ventilul cupleaza automat refularea pulberii prin conducta si duze.
Schema de functionare la instalatia cu actionare manuala: deschiderea buteliei de gaz inert si a ventilului de refulare a pulberii din rezervor se
face manual.Gazul din butelie trece prin reductor in rezervor prin conducta ajunge la duzele de refulare.

9. INSTALATII CU ABUR

Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;
- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur;
- prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari de vapori infamabili sau gaze combustibile.
Tipurile de instalatii:
1)Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe.
2)Dupa modul de actionare: automate si manuale.
Sistemele si elementele componente:
- conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a consumatorilor tehnologici;
- ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de ocholire,robinetele de actionare manuala si manometrul,reteaua de
distributie a aburului cu conducte perforate.
- sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale de avertizare acustica si de actionare electrica automata a
vanei;
- conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu abur echipat cu teava de refulare metalica cu minere izolate
termic.
Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur.

10. INSTALATIILE CU HALONI

Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse chimice prin inundare sau local.
Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative).
Elementele componente:
- rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de antrenare:
- conducte pentru transportul si distributia halonilor;
- duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de carbon.
Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor negative asupra stratului de ozon a acestor hidrocarburi
halogenate,unele denumite si freoni,utilizarea lor este restrictiva.

Cauzele tehnice ale incendiilor

Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca urmare a unei neglijente umane.Fara recunoasterea
cauzelor ca urmare a unei neglijente umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a sferei si a modului lor de actiune,nu este posibila luarea
celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a incendiilor.Cauzele
tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele actioneaza cu precadere in anumite ramuri industriale,domenii
de activitate sau anumite anotimpuri ale anului.
In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de sursele de aprindere,de mijloacele care produc
aprinderea si de modul de actiune.
Cauzele tehnice ale incendiilor in raport de sursele de aprindere
Sursele de Mijloacele care genereaza aprinderea Modul de manifestare
aprindere
1 2 3
Arcuri Aparate electrocasnice (aprinzator Arcul electric emite radiatii termice carepot sa ajunga la 3500-
electrice electric,aspirator,fier de calcat,frigider,plita 4000°C
Scurtcircuite electrica,masina de spalat,radio,televizor etc.) Scinteile electrice pot aprinde numai amestecuri
electrice Mijloace de iluminat electice (bec cu explozive sau inflamabile,in
Scintei incandescenta,tub fluorescent,proiector orga de schimb arcul electric aprinde toate materialele
electrice lumini etc.) combustibile din apropierea locului unde s-a
Efecte termice Aparate de incalzit electrice produs,topeste si vaporizeaza conductoarele
ale curentului (aeroterme,calorifer,radiator,resou,perna metalice,carbonizeaza si distruge pina si izolatorii
electric electrica,lampi electrice etc.) ceramici si alte materiale similare
Motoare si aparate de producere sau transformare a Scurtcircuitul poate fi monofazat,
curentului electric (generator electric,motor bifazat si trifazat (intre un conductor si firul neutru,intre
electric,redresor,altenator,acumulator etc.) doua conductoare (faze) sau intre trei conductoare)
Alte aparate electrice (aparat de proiectie,aparat Scurtcircuitul incomplet sau cu arc apare de regula la
medical,aparat muzical,dispozitiv electric de curentii de deranjament,contacte
sudura,masini de scris,masini de calcul,calculator incomplete,supraincarcarea circuitelor,deteriorarea
electric etc.) Cabluri,conductoare,aparate de izolatiei conductoarelor si se manifesta prin degajare
intrerupere,proiectie si control (cablu mare de caldura.
electric,conductoare Scurtcircuitul complet nu produce caldura si nu prezinta pericol de
electrice,comutator,intrerupator,tablou incendiu (contact strins intre conductoare,fara rezistenta electrica)
distributie,priza,sigurante electrice,tablou de
masura,comanda si control,instalatie electrica Temperatura dezvoltata la suprafata lampilor cu incandescenta
volanta,improvizata etc.) este:

Pozitia Punctele in care s-a Temperatura [°C]


lampii masurat dezvoltata de lampi

1 2 3 4 5
Cu 1 105 142, 146
filamentul in jos 2 102 5 158
3 150 194 213
200
Cu 1 126 162 197
filamentul in 2 203,5 255 308
lateral 3 129 171, 197,5
5
Cu 1 222,5 261, 281
filamentul in sus 2 129 5 193,5
3 95 167, 139
5
133,
5
Efectele termice iau nastere datorita incalzirii conductoarelor
electrice la trecerea curentului electric In urma scurtcircuitelor la
capetele conductoarelor se formeaza perlele de topire Perlele de
topire cauzate de scurtcircuit,de arcul electric,au forma unor sfere
Scurtcircuitul cauzat de incendiu formeaza perle topite,de
regula,de forma ascutita
Electricitate Sisteme de depozitare,vehiculare,transport lichide Acumularea sarcinilor electrostatice este insotita intotdeauna de
Statica combustibile cresterea intensitatii cimpului electric. Gradientul de intensitate al
Sisteme de depozitare si transport pneumatic a cimpului electric ajungind la o anumita marime critica poate
pulberilor si prafurilor combustibile Utilaje de determinasiobucatile
obiectele descarcare electrica
de sticla carecapabila
corespund sa amorseze un amestec
legilor lentilelor
prelucrarea materialelor si substante ce se incarca exploziv pot
convexe La 1000
provoca V seincendii
inflameaza benzina,la 3000 V aproape
Scintei electrostatic (agitatoare,malaxoare
Cosurile cladirilor toate gazele
de locuit,fabricilor,locomotivelor Scinteile de lacombustibile,iar
sudura si lucrarile la 5000 cuVflacara
se aprindpotcea mai mare
ajunge pina la
,injectoare,valturi,extrundere
etc. etc.) parte din prafurile combustibile Marimea sarcinii
100m,unde fac posibila aprinderea materialelor si substantelor electrice mai
Sisteme de transmitere a miscarii (curele
Tobele de esapament ale motoarelor termice de depinde
combustibilesi de conditiile
(autocamioane,tractoare,combine etc.) Dispozitive de Scinteile vizibile poseda,in medie,o temperatura de peste
transmisie si altele)scule metalice,corpuri metalice
sudura,taiere,lipire exterioare:
500°C,putind presiune,umiditate
ajunge la aproximativ si temperatura
1000°C aerului. Odata cu
Varsarea lichidelor
dure,masini in vase si spalarea
de aschiere,polizare in
si slefuire cresterea mecanice
Scinteile temperaturii si umiditatii
se pot produc prin aerului se reduc si sau
lovirea,izbirea sarcinile de
lichide combustibile electricitate
frecarea statica.Astfel,la
a doua metale dure umiditatea relativa a aerului de peste
Echipament ce se incarca electrostatic 85%citsiscinteia
Cu temperatura de 45°C,sarcinile
si suprafata ei sunt mainu se maiatit
mici,cu acumuleaza
(imbracaminte,incaltaminte) Energia minima
pericolul pe care-l deprezinta
aprindere estea unor amestecuri explozive pentru
mai mare
Unelte si scule ce se incarca electrostatic vapori,gaze
Scinteile si prafuri
mecanice potcombustibile
fi: se arata in tabelele
Introducerea jeturilor de abur,cu ajutorul furtunurilor - de VIII.7.1,XVII.7.2
soc (lovire,izbire) si XVII.7.3
de cauciuc in rezervoare pentru curatirea de reziduri - de frecare
- de abraziune (aschierea metalelor,polizarea otelului)
Flacari Bricheta,chibrituri Flacara
In de chibrit
comparatie aprins poate sade
cu otelul,scinteile aiba o temperatura
metale pina laun mai
usoare prezinta
deschise Lampa de iluminat cu combustibil lichid Lampa cu 700°Cpericol de incendiu si explozie (ex. Aluminiul)
mare
combustibil gazos Masina de gatit cu gaze (aragaz) Flacara unei lampi de lipit ajunge pina la 2000°C,iar a unui bec
Autoaprindere Lampa de
Pulberi gatit cu combustibil
metalice,metale alcalinelichid Bec laborator
si alcalino- de sudura la o temperatura
Autoaprinderea de 3150°C
de natura chimica Calduraladegajata
se produce la o care
substantele
a (spirtiera)
pamintoase,hidrurile metalelor alcaline asemenea
au temperatura
o capacitate intensa aprinde
de combinarein citevacu secunde
oxigenulorice material
din aer,cu apa
Luminare si halogeni
Oxidantii combustibil.De
sau exemplu,flacara
alte substante.Ea se imparte in unei lampi de lipit poate aprinde
3 grupe:
Torta,facliesi praful de carbune
Carbunele o grinda
Prima de lemn
grupa neprotejat
cuprinde in timpcare
substantele de se
5s autoaprind
si la o distanta de 20 cu
in contact
Tigara
Uleiuri si grasimi cm,iar a unui bec
aerul (fosforul albde si sudura,intr-un timp mai scurt
rosu,praful de aluminiu,de Flacarile dedela
zinc,sulfurile
Foc in aer
Lichide liber Lampa de lipit
combustibile lampile si masinilesodiu)
fier ,de potasiu,de de gatit ,aragaze sunt foarte periculoase cind
Bec de sudura (oxiacetilenica)
Plante tehnice si furaje vin in contact cu imbracamintea
Caz particular - autoaprinderea lemnului gospodinelorla 110-confectionate
140°,cind din
De la incendiu
Rumegus de lemn,seminte tesaturi de nailon
acumuleaza sau fibre sintetice
timp indelungat cladura Cea dea doua grupa cuprinde
Faina combustibila si prafuri combustibile Temperaturacare
substantele de ardere
actioneazaa unei in tigari
contact care
cu arde mocnit indeaer liber
apa (carbura
Fire si fibre vegetale (sintetice si artificiale) este de aproximativ
calciu,metalele 650-750°C,in
alcaline centru putind ajunge lametalelor
si alcaline-pamintoase,hidrurile 771°C
Cirpe si deseuri textile In mod obisnuit,temperatura
alcaline,fosfura de calciu si de flacarilor
sodiu etc.)pe timpul incendiilor este
cuprinsa
Din intre
cea dea 700grupa
treia si 1000°C,in
fac parteunele cazuri putind
unii oxidanti ajunge la in
si halogeni,care
1500°C
contact cu o parte din substantele organice produc autoaprinderea
acestora (oxigenul,clorul,fluorul,acidul azotic,peroxidul de bariu
si de sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii si percloratii etc.)
Autoaprinderea de natura fizico-chimica.In afara reactiilor
Flacara inchisa Sobe cu combustibil solid,lichid,gazos De regula in caz de avarii
chimice,influenteaza accidente
unii factori etc.
fizici,cum ar fi suprafata mare de
Cuptoare,cazane,uscatoare etc. contact a materialelor combustibile cu oxigenul
Efect termic Aparate de incalzit (cazane de atmosferic,evacuarea
Caldura transmisa prininsuficienta a caldurii
conductibilitate,in din interior
cazul corpurilorsi
incalzire,cuptor,masina de gatit,resou,fier de existenta unorca
metalice,face impuritati.
in anumite situatii,temperatura sa fie
calcat,soba de caramida,soba metalica,soba de Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul
chiar,si la citva metrii de sursa,superioara de temperaturii
amoniu,diferite de uleiuri
teracota,radiatoare etc.) si vopsele a anumitor materiale combustibile
aprindere
Aparate (sisteme) de incalzit pentru scopuri Autoaprinderea de naturase
Incalziri si supraincalziri biologica
produc si sedatorita
producetransmiterii
la acele corpuri
tehnologice de productie combustibile predispuse
caldurii prin radiatie activitatii vitale a
si convectie
(afumatorii,cuptoare,uscatoare,dispozitive pentru microorganismelor.Apare
Radiatia termica transmisamai subintii
formaautoincalzirea
de unde manifestata
sudura,taiere si lipire cu gaze sau lichide prin fermentatie si putrezire
electromagnetice,in cazul unor (procese lente si indelungate)
surse puternice de
combustibile) Exemplu:
caldura,depaiele,finul,lucerna,taieteii
sobe metalice,burlane de tabla,cosuri de sfecla dede fum
Motoare termice (combina agricola,elevator, grup zahar,rumegusul
deterioarate,poatedeaprindelemn,tutunul,uruiala de porumb,faina de
materialele combustibile
electrogen,motor cu ardere interna,motor cu peste,uleiul de in etc.distante
existente la anumite
reactie,turboreactor,tractor,toba de esapament etc. ) Corpurile care radiaza bine caldura o si absorb bine
Dispozitive care produc frecare (curele de Intensitatea radiatiei termice se masoara in cal/m2-s (1
transmisie,sisteme de frinare etc.) cal/cm2-s=4,2 W/cm2)
Metale (materiale) care ard si scurgeri de materiale Intensitatea radiatiei Soarelui este de circa 0,02 cal/cm2-s
topite (material topit-metal- sticla,masa Aschiile de stejar de peste 4 mm grosime se aprind la o intensitate
Reactii Substante chimiceincandescent,
plastica,material cu actiune reciproca
lemn,carbune etc.) de radiatie
Reactii de 0,4 care
exoterme cal/m2 s Transmiterea
se produc pe timpul caldurii prin convectie si
folosirii,manipularii
chimice Conducte (canale) pentru agent termic si ventilatie este specifica
depozitarii gazelor si care
substantelor lichidelor
actioneaza reciproc,atunci cind vin in
(burlan metalic,cos de fum,conducte de aer Temperatura cosului de fum depaseste 500°C,putind ajunge chiar
contact.
cald,conducta de apa calda sau supraincalzita,canal Substantele
la 1000°C cu actiune reciproca se arata in tabelul IV.9.1
Explozia de aerisire,ventilatie,canal
Amestecuri de incalzire,conducta
de vapori gaze,prafuri si pulberi de Vezi
Praful de lemn
capitolul supus timp
IV,punctul 7 indelungat sub actiunea caldurii la
abur,conducte
combutibile cutehnologice
aerul cu lichide sau gaze temperatura de 100°C se carbonizeaza formind asa zisul „carbune
incalzite etc.) Radiatii
Descompunerea rapidaluminoase Radiatii
a unor compusi solare
chimici piroforic” care se poate autoaprinde Radiatiile luminoase pot
Cenusa nestinsa
Polimerizarea (jar)
necontrolata cu eliberare de energie aprinde pulberile metalice ca Ti,Mg,Al,Zn,praful de lemn,de
Materiale exploive (artificii,explozii etc.) faina de pluta etc. Lentilele convexe concentreaza razele
Aparate,conducte si alte vase sub presiune luminoase emise de Soare,intr-un singur punct numit focar si
Aparate,echipament,utilaj,instalatie sub vid,la care se numai
pot produce implozii Eliberarea brusca a energiei
degajate prin fuziune si fisiune nucleara (bombele A
si H
Traznetul Descarcarea electrica atmosferica pe timp de Intensitatea curentului in canalul fulgerului liniar poate sa ajunga la 200.000 Energiile
furtuna intre nori si pamint,prin obiecte sau instalatii de A si la o tensiune de 150.000.000 V Durata unei scintei este de 0,1 pina la 1 minime de
protectie impotriva trasnetelor s In canalul descarcarii temperatura este de 6000-10000°C

aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor sunt aratate in tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor
prafuri combustibile,in tabelul XVII.3.

Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor


Natura substantei Energia minima de aprindere [mJ] Curentul de inflamare laDistanta minima critica de stingere
probabilitatea inflamarii de 10 laa scinteilor (valoarea minima
24 V pentru intervalul de 0.095-0,1absoluta [mm]
H [mA]
1 2 3 4
Acetat de metil - 153 -
Acetilena 0,011 54 0,60
Acetona - 141 -
Alcool etilic 0,14 84 1,75
Alcool metilic 0,14 - 1,52
Alcool propilic - 129 -
Benzina - 70 - 100 -
Benzen 0,21 126 1,78
Butan 0,26 141 1,78
Ciclohexan 0,24 141 1,78
Ciclopropan 0,18 118 1,78
Clorura de etil - 167 -
Clorura de vinil - 138 -
Dicloretan - 165 -
Dimetil butan 0,25 - 1,78
Eter dietilic 0,19 113 -
Eter de petrol - 125 -
Etilina 0,10 98 -
Gaz de apa - 84 -
Gaz de iluminat - 73 -
Hexan 0,24 141 -
Hidrogen 0,018 71 0,61
Izohexan - 141 -
Izopetan 0,21 - 1,78
Metan (grizu) 0,29 1,58 2,01
Metan industrial 0,28 - 2,03
Metilciclohexan 0,27 - 1,78
Metiletilcetona 0,28 - 2,03
Nitrilacrilic 0,16 - 1,52
Oxid de carbon - 133 -
Oxid de etilina 0,062 81 102
Oxid de propilena 0,14 80 1,52
Pentan 0,22 137 -
Propan 0,26 145 1,78
Propilena 0,17 106 -
Piridina - 101 -
Sulfura de carbon 0,009 52 -

Energiile minime de aprindere a unor prafuri combustibile


Natura prafului Energia minima de aprindere [mJ] Limita inferioara de explozie Presiunea maxima de explozie [at]
[gf/m3]
1 2 3 4
Acetat de celuloza 15 25 4,8
Aluminiu 50 25 6,3
Amidon 40 45 5,1
Carbune 40 35 3,2
Cazeina 60 45 3,4
Cauciuc sintetic 30 30 4,1
Faina de lemn 20 40 4,4
Fenol (pulbere) 10 25 4,2
Fibre de bumbac 25 50 4,7
Gudron de fenol 10 25 4,2
Hexametiltetramina 10 15 4,3
Lignina 20 40 4,9
Magneziu 80 20 5,1
Metilmetacrilat 105 20 4,0
Pentaeritrita 10 30 4,8
Polietilena 80 25 5,8
Polistiren 40 15 3,5
Propinat de celuloza 60 25 4,6
Selac 40 45 -
Rasini poliesterice 120 20 -
Rasini vinilice 160 10 -
Uree 80 75 4,4
Zirconiu 15 40 3,4
Reguli generale de prevenire si stingere a incendiilor

1. REGLEMENTAREA FOLOSIRII FOCULUI DESCHIS SI FUMATULUI

Pentru reglementarea folosirii focului deschis si a fumatului in fiecare unitate economica se stabilesc:
i - locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit prevederilor legale este interzisa folosirea focului
deschis,fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea lor; amenajarea locurilor de punere a
tigarilor si chibriturilor;
- locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si fumatului;
- locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire bitum,crematorii etc.) si pentru fumat,precum si modul de
amenajare;
- persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc (tipizate);
- persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea sudorilor si de controlul respectarii normelor PSI la
executarea operatiilor de sudare;
- actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului deschis;
- modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului deschis si fumatul;
Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de incendii si explozie.
- unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt:
• unitati chimice si petrochimice;
• sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de degazolinare,etanare si de uscare a gazelor naturale;
• sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de carbune,instalatii cocso-chimice
• turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa fierbinte,centrale termice;
• fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor electroizolante,betonului celular autoclavizat;
• filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice;
• extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile de macinat cereale (peste 10t/24 ore),fabrici de
decorticat (peste 20t/24 ore),producerea nutreturilor combinate;
• instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu etc.),peroxizilor organici,carbidului si materialelor
explozive;
• tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.);
- fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor combustibile (hidrogen,acetilena,gaz metan,gaz de
cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a oxigenului;
- standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de incercari la inalta tensiune;
- statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de amoniac; incaperi pentru incarcat acumulatoare;
- sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii cu lichide combustibile:
vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si locurile unde prepara lacurile,vopselele, chiturile,adezivii etc.
pentru aplicare;
-utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze combustibile (hidrogen,ulei etc.)
- incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare hidraulice cu lichide combustibile si ale gospodariilor
de cabluri electrice;
- statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze combustibile,precum si retele de conducte pentru transportul
acestora;
- incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si mijlocii,inclusiv magnetotecile,instalatii de
centralizare electro dinamica si de triere automata din statii CF mari,centrale telefonice automate,dispecerate de circulatie etc.),statii si
care de reportaj RTV;
- depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri de cereale (peste
100 t),precum si alte spatii in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.);
- nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte produse cu pericol ridicat;hangare de
avioane.
Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu:
- sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de masini,electrotehnica;
- sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna;
- magazine comerciale si depozite de marfuri;
- adaposturi de animale si pasari;
- depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse farmaceutice;
- lanuri de cereale si zone impadurite;
- garaje,depouri,remize;
- arhive,biblioteci,expozitii;
- laboratoare;
- afumatorii;
- podurile cladirilor executate din material lemnos.

2. REGULI PRIVIND LUCRARILE DE SUDARE SI TAIERE A METALELOR

CERINTE:
- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate si in buna stare;
- folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de generator de acetilena
- asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la racordurile generatorului sau buteliei prin
coliere metalice bine strinse,efectuarea controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa;
- utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie nedeteriorat;
- pastrarea carbidului in ambalaje inchise ermetic si in locurile ferite de umezeala;
- folosirea buteliilor de oxigen sau gaz combustibil (acetilena,aragaz etc.),numai cu reductor de presiune si in pozitie
verticala,consolidare de elemente de constructii;
- verificarea arzatoarelor (suflaiurilor) de sudare inainte de a incepe lucrul,pentru ca robinetele de oxigen si acetilena sa se inchida perfect;
- asigurarea nivelului corespunzator al apei in supapele hidraulice;
- amplasarea la distantele minime de siguranta prevazute de norme intre punctul de lucru cu flacara si generatorul de acetilena (10 m) sau
butelia de oxigen (5m),precum si intre generator si butelie (5m);
- verificarea agregatelor de sudare electrica inainte de a se incepe lucrul si legarea la pamint a acestora;
- indepartarea materialelor si substantelor combustibile din apropierea punctului de lucru pe o raza de cel putin 10 m sau protejarea
acestora cu prelate umede,placi de azbest,paravane incombustibile si alte mijloace; masura se ia si in spatiile de la cotele inferioare punctului de
lucru,indeosebi cind in planseu (podeste) exista goluri sau conducte ori alte elemente metalice care pot transmite caldura de la punctul de sudare ori
taiere;
- curatirea pieselor metalice de vopsea,uleiuri,materiale textile,in zona punctului de sudare sau taiere;
- efectuarea de analize de laborator si masuratori cu aparate adecvate privind prezenta in zona punctului de lucru a vaporilor inflamabili ori
gazelor combustibile,atit inaintea inceperii lucrului,cit si pe durata operatiilor de sudare sau taiere;
- pregatirea inaintea de inceperea lucrarilor a instalatiilor,rezervoarelor,recipientelor,conductelor si altor elemente prin care s-au vehiculat
ori depozitat lichide sau gaze combustibile ori alte produse chimice care reactioneaza la temperaturi ridicate,luindu-se masuri cum sunt:
golirea,spalarea,aerisirea,umplerea completa cu apa sau gaz inert,izolarea cu flanse orbe etc. a caror eficienta se determina prin analize de laborator;
- protejarea traseelor de furtunuri si cabluri (conductoare) electrice impotriva surselor de caldura prin apropierea lor (conductoare) electrice
impotriva surselor de caldura din apropierea lor (flacari,metal topit sau incadescent,corpuri supraincalzite etc.),precum si impotriva socurilor
mecanice datorita mijloacelor de transport (autovehicule,locomotive, vagaoane etc.) caderii unor corpuri grele;
- folosirea de chei si alte scule si unelte adecvate,care nu produc scintei prin lovire,iar continutul de cupru din acestea sa fie sub 65%;
- anuntarea lucrarilor de sudare la formatia civila de pompieri a unitatii economice pe teritoriul careia se executa;
- prevenirea contactului oxigenului cu uleiuri,unsori,mase plastice si alte substante cu mare capacitate de oxidare exoterma in
oxigen,fenomen urmat de autoaprindere si explozie;
- evitarea contactului acetilenei cu substante sau materiale cu care reactioneaza periculos cum sunt:oxizii metalici (de exemplu rugina);
solutiile apoase ale sarurilor de cupru,argint ori mercur sau in prezenta vaporilor de apa,chiar cu metalele respective formind acetilena;
- amplasarea generatoarelor de acetilena in locuri aerisite (ventilate),pentru a preveni acumulari de acetilena care pot forma cu aerul
amestecuri explozive (1,5-8,1%);
- protejarea generatoarelor si buteliilor de oxigen sau cu gaze combustibile impotriva surselor de caldura excesiva,precum si apei din
generatoare contra inghetului;
- golirea completa a generatorului si evacuarea carbidului la intreruperea sau terminarea lucrului;
- reincarcarea generatoarelor fixe de acetilena numai dupa descompunerea completa a carbidului,indepartarea namolului,spalarea si
descarcarea cosului de incarcare;
- depozitarea slamului de carbid in conteinere sau in bazine (gropi) executate in pamint,amplasate in locuri ferite de surse de foc;
- aparatele electrice pentru preincalzirea electrozilor de sudura trebuie sa fie in buna stare si alimentate la surse corespunzatoare; resturile
de electrozi supraincalziti se pastreaza in cutii metalice;
- eliberarea autoritatilor (permiselor) de lucru cu foc (tipizate) si realizarea tuturor masurilor stabilite in aceastea inainte de inceperea
lucrarilor; se execepteaza locurile de munca,special amenajate pentru lucrari permanente de sudare sau taiere a metalelor;
- supravegherea si controlul punctelor de lucru si a vecinatatilor,atit pe timpul operatiilor,cit si la terminarea acestora,precum si
dupa cel mult o ora.

INTERDICTII:
- amplasarea generatoarelor de acetilena si a buteliilor in locuri unde exista surse puternice de caldura,ori in spatii inchise neventilate;
- deplasarea cu arzatorul aprins in afara zonei de lucru,ori,agatarea acestuia (chiar stins) de generatorul de acetilena ori de butelia cu oxigen
sau cu gaz combustibil;
- controlul etansitatii furtunurilor,conductelor si armaturilor retelelor de gaze folosind flacara deschisa;
- utilizarea furtunurilor defecte,deformate,rasucite,indoite,cu fisuri,etansate cu banda izolatoare
- functionarea generatoarelor de acetilena la temperaturi sub + 5°C ;
- evacuarea namolului si a resturilor de carbid la retele de canalizare;
- parasirea locului de munca lasind arzatoarele aprinse sau cu robinetele de alimentare neinchise complet,inclusiv la prizele fixe de pe
retele de conducte de acetilena si oxigen amplasate in hale de productie;
- folosirea de improvizatii pentru alimentarea agregatelor electrice ori utilizarea de sigurante fuzibile supradimensionate;
- lasarea sub tensiune a agregatelor electrice si a cablurilor electrice,de alimentare a acestora la intreruperea lucrului;
- efectuarea operatiilor de sudare in cladirile cu aglomerari de persoane (magazine,sali de spectacole,de sport etc.) pe timpul activitatilor cu
public;
- aruncarea slamului de carbid la intimplare.

3. REGULI PRIVIND INSTALATIILE ELECTRICE

CERINTE:
-verificarea inainte de punere in functiune (sub tensiune);
- utilizarea numai a instalatiilor,utilajelor,aparatelor,si echipamentelor electrice in buna stare;
- folosirea instalatiilor,utilajelor,aparatelor si echipamentelor protejate corespunzator pericolului din mediile in care functioneaza
(normal,etanse la praf,antiex,etanse la umezeala etc.):
- scoaterea de sub tensiune a consumatorilor electrici la terminarea lucrului (dupa caz si a instalatiilor de alimentare a acestora); stringerea
sub forma de colac a cordoanelor flexibile de alimentare dupa scoaterea din prize;
- mentinerea in buna stare a sistemelor de protectie ale instalatiilor electrice;
- executarea reparatiilor,reviziilor,modernizarilor,si intretinerilor de personalul autorizat;
- evitarea patrunderii metalului topit,incandescent,brocurilor de sudura ,scinteie,precum si a inflitratilor de gaze,scurgerilor de
lichide combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice;
- preintimpinarea actiunii animalelor rozatoare asupra invelisurilor de protectie din PVC ale cablurilor electrice;
- prevenirea efectelor mecanice (striviri,loviri,etc.) asupra echipamentelor,aparatelor si cablurilor electrice;
- efectuarea controalelor profilactice periodice;
- oprirea consumatorilor electrici,in cazul intreruperii accidentale a alimentarii cu energie electrica;
- dotarea cu instalatii si mijloace adecvate de stingere a incendiilor,precum si cu echipament de protectie.

INTERDICTII:
- folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor in stare defecta,uzate sau improvizate;
- incarcarea (suprasolicitarea) instalatiilor electrice peste sarcina admisa;
- reducerea gradului de protectie constructiv prin descompletari,neetansari,deteriori,dezizolari etc;
- inlocuirea sigurantelor fuzibile arse cu altele supradimensionate;
- utilizarea resourilor,radiatoarelor si a altor mijloace de incalzire in locuri cu pericol de incendiu;
- folosirea aparatelor electrice consumatoare de energie (fiare de calcat,radiatoare,resouri,ciocane de lipit etc.) fara luarea masurii de
izolare termica fata de mnateriale combustibile sau nescoaterea din priza a stecherelor de alimentare dupa utilizarea lor;
- suspendarea corpurilor electrice de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
- montarea la corpurile de iluminat a unor filtre de lumina (abajururi) improvizate,din hirtie,carton,folie de polietilena si alte
materiale combustibile;
- asezarea pe utilaje si aparate electrice a unor materiale combustibile (cirpe,hirtie,lemn etc.) sau necuratarea de pe acestea a depunerilor de
scame si pulberi combustibile;
- depozitarea materialelor si substantelor combustibile in incaperile speciale de cabluri electrice,de aparataj
electric,transformatoare,tablouri electrice,baterii de acumulatoare;
- pastrarea lavetelor,cirpelor sau a rumegusului de lemn imbibate cu ulei in incaperile de cabluri si alte echipamente
electrice;
- depasirea temperaturii maxime admise a motoarelor si utilajelor in functiune sau in incaperile speciale de cabluri ori de alt echipamente
electrice;
- lipsa uleiului din compensatoarele de ulei ale transformatoarelor (autotransformatoarelor) electrice sau a pietrisului din cuvele de golire in
caz de avarie ori de umplerea acestor cuve de apa.

4. REGULI PRIVIND SISTEMELE SI MIJLOACELE DE INCALZIRE

a. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la sobe


CERINTE:
- amplasarea corespunzatoare fata de materialele si elementele de constructii combustibile,precumsi fata de mobilierul
combustibil,izolarea termica fata de acestea;
- folosirea de sobe omologate si in buna stare;
- protejarea pardoselii combustibile sub sobe si in fata focarului;
- izolarea termica corespunzatoare a burlanelor metalice si a cosurilor (canalelor) de fum fata de materialele combustibile; tencuirea
si varuirea cosurilor de fum;
- curatirea periodica a cosurilor (canalelor) de fum;
- existenta la cosurile (burlanele) de fum a dispozitivelor parascintei;
- aprinderea focului la sobele cu gaz pe principal „gaz pe flacara” ;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- depozitarea cenusei si jarului in locuri amenajate fara pericol de incendiu si numai dupa ce au fost stinse. INTERDICTII:
- supraincarcarea cu combustibil ori folosirea de combustibil neadecvati (dimensiuni,putere calorica);
- utilizarea de sobe improvizate ori fara usite la focare si cenusare;
- aprinderea focului cu benzina,petrol,motorina ori alte lichide inflamabile;
- amplasarea materialelor si substantelor combustibile linga sobe ori deasupra acestora;
- lasarea copiilor nesupravegheati cu sobele in functiune;
- racordarea la acelasi canal de fum a unui numar mai mare de focare,decit cel admis,ori de la sobe cu combustibili diferiti
(gazosi,lichizi,solizi).
b. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la aparate si masini de gatit cu gaze

CERINTE:
- amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu aprinda materialele din apropiere (perdele,rufe etc.);
- folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz);
- asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a butoanelor de reglaj,a debitului de gaz;verificarea
etanseitatii cu solutie de apa si sapun;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune.

INTERDICTII:
- modificarea orificiilor duzelor arzatoare;
- folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse;
- folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale plastice;
- verificarea etanseitatii cu flacara deschisa;
- executarea de reparatii de catre persoane neautorizate.

c. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la resouri,lampi,masini,aparate de gatit si sobe cu combustibil lichizi

CERINTE:
- folosirea combustibilului adecvat;
- amplasarea in pozitie orizontala;
- aprinderea conform intructiunilor de folosire;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- asigurarea etansitatii.

INTERDICITII:
- alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii;
- umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia;
- punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili;

- pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor lichizi.

d. Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la centrale termice

CERINTE:
- punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat;
- existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si nivelului,precum si a supapelor de siguranta;
- asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil;
- existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice umplute cu nisip;
- curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili;
- control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun;
- verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a aprinde arzatoarele;
- aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul „gaz pe flacara”;
- personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri;
- folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei fixate pe vergea metalica;
- indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in izolatia termica a cazanelor si conductelor;
INTERDICTII
- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara autorizatie (permis de lucru);
- depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia combustibilului pentru consum zilnic;
- reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul cazanului si canalele de fum;
- fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara deschisa.

5. REGULI PRIVIND EFECTUAREA UNOR LUCRARI CU LICHIDE COMBUSTIBILE LA VOPSIRE SI


LACUIRE,TRATAMENTE TERMICE,DEGRESARI SI SPALARI,APLICARI DE PARDOSELI SI TAPETE,SI
IZOLATII HIDROFUGE

CERINTE:
- eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru;
- ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru;
- asigurarea temperaturii adecvate de lucru;
- evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea ritmica a acestora,precum si a depunerilor,inclusiv
din sistemul de ventilatie,filtre si alte locuri ascunse;
- limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de lucru,pastrarea acestora in vase metalice
inchise;
- prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si chiturilor,transportul prin conducte sau in vase metalice inchise;
- executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator;
- folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire;
- protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si aparatelor electrice,sau scoaterea lor de sub tensiune pe timpul
lucrarilor;
- supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii;
- cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate (lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum etc.) si respectarea
instructiunilor furnizorului;
- etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre incaperile de sub planseele peste care se toarna izolatii
hidrofuge topite sau se aplica pardoseli cu adezivi inflamabili;
- mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor de protectie impotriva incendiilor specifice
lucrarilor cu lichide combustibile;
• la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele de apa,filtre,ventilatie,pistoale de pulverizare legate la
pamint,interblocaje intre actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de apa,suprafete decomprimare,pardoseli
antiscintei,iluminat exterior sau interior antiex,instalatii de semnlizare si stingere a incendiilor,depozit exterior de lacuri si vopsele;
• la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m 3 : capace,ventilatie,sisteme de preaplin si de
golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
• la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de tensiune si oprirea instalatiei ventilatiei,respectarea
distantelor minime intre capul de pulverizare si obiectele vopsite;
• la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor
periculoase,interblocaje intre incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si stingere a incendiilor;
• la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si nivelului,capace la bazine,dupa caz cu inchidere
automata,mecanica electrica si manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de prevenire si stingere a incendiilor sau
mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
• la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a incendiilor;
• la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de fum,mijloace initiale de interventie de mare capacitate.

INTERDICTII:
- folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile cu pericol ridicat de incendiu sau explozie (ateliere de
vopsire,lacuire,tratamente termice in ulei etc.);
- efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor tehnologice,sau fara a lua masuri de
ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide neinflamabile etc.;
- scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de apa si sistemul de ventilatie de la cabinele de vopsire
(lacuire) prin pulverizare;
- blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de inchidere a acestora; imersarea incompleta in ulei a
pieselor;
- transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din sticla;
- prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare (folosire) a lichidelor combustibile;
- depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a altor lichide combustibile;
- vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera surse de aprindere sau de explozie;
- utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a lacurilor si vopselelor;
- depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de vopsire in cimp electrostatic,la care pistolul este actionat
manual si apropierea pistolului la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul care se vopseste;
- reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele vopsite care se usuca in instalatiile de
uscare;
- introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata;
- lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum;
- folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului;
- spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide combustibile;

6. REGULI PRIVIND DEPOZITAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR COMBUSTIBILE

CERINTE:
- depozitarea materialelor si substantelor se face in raport cu natura,forma,dimensiunile,modul de ambalare,proprietatile fizico-chimice
(grupa sau clasa de combustibilitate ori inflamabilitate; clasa si subclasa de periculozitate,tendinta de autoaprindere,autoinflamare,explozie;
comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in contact sau in prezenta altor substante etc.),comportarea in caz de incendiu
(ardere,topire,picurare, degajare de gaze toxice etc.) precum si functie de substantele stingatoare adecvate ori compatibile cu procedeele de stingere;
- controlul periodic al substantelor periculoase;
- depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite etc.),asigurind cai de access si de evacuare si nedepasind
cantitatile maxime admise (stabilite si afisate);
- respectarea schitei de depozitare si evacuare;
- asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile electrice de iluminat si alte surse de caldura,precum si fata de
detectoarele de incendiu si capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare;
- ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze combustibile,inflamabile sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii ambalajelor;
- existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz a armaturilor (gratarelor,de protectie);
- deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului
- delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare;
- asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele incaperilor executate;
- ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a rafturilor;
- introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si substante combustibile ori explozive strict necesare
fluxului tehnologic,care nu vor depasi necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise se stabilesc de proiectant pentru incaperea
respectiva;
- folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un raport cu pericolul existent (antiex,dispozitiv
parascintei,roti cu banda de uzura ce nu produce scintei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit (rampa) pentru a depista eventualele
focare;
- oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere a incendiilor,adecvate;
- pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.

INTERDICTII:
- folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in spatiile de depozitare a substantelor cu grad ridicat de
pericol de incendiu sau explozie;
- amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante combustibile ori explozive a unor spatii pentru
birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor combustibile;
- separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot impiedica interventia in caz de incendiu;
- depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate,precum si a peste 200 l lichide combustibile sau
poate 200 kg carbid;
- parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a materialelor si substantelor combustibile;
- impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;

7. REGULI PRINVIND EVACUAREA IN CAZ DE INCENDIU .


LIMITAREA SI STINGEREA INCENDIILOR

Evacuarea persoanelor,animalelor si bunurilor in caz de incendiu:


1) Mentinerea in stare de utilizare a tuturor:
- cailor de evacuare,la gabaritul maxim;
- instalatiilor de iluminat de siguranta;
- mijloacelor de alarmare-anuntare;
- dispozitivele de deslegare simultana a animalelor din adaposturi.
2)Asigurarea:
- planurilor,schitelor si echipelor de evacuare;
- fixarii scaunelor in pardoseala,precum si a covoarelor,machetelor etc.,pe caile de evacuare;
- deschiderii usoare a usilor in sensul fluxurilor de evacuare;
- mijloacelor de evacuare si salvare.
3)Interzicerea:
- accesului unui numar mai mare de persoane in salile aglomerate,decit cel pentru capacitatea salii;
- montarii usilor false,draperiilor si oglinzilor pe caile de evacuare;
- montarii pragurilor pe caile de evacuare,amenajarea de boxe,magazine,depozite si alte incaperi in casele de scari,ori sub rampele acestora.

Limitarea propagarii incendiilor:


1) Mentinerea in stare de utilizare a:
- usilor rezistente la foc si a dispozitivelor de autoinchidere a acestora;
- ferestrelor rezistente la foc si a obloanelor incombustibile de protectie a acestora;
- cortinelor de siguranta de la salile de spectacole;
- perdelele de apa pulverizata si abur pentru protectie;
- separarilor antifoc de pe fluxurile de cabluri electrice;
- etansarilor antifoc a golurilor din pereti sau plansee;
- zonelor incombustibile care intrerup izolatia combustibila a conductelor;
- cuvelor de retinere ale rezervoarelor;
- inchiderilor hidraulice de pe retelele de canalizari;
- trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti.
2)Interzicerea:
- maririi nejustificate a sarcinii termice de incendiu;
- depozitarii in spatiile de siguranta dintre constructii,instalatii si depozite a materialelor si substantelor combustibile;
- lasarii neprotejate a golurilor din pereti si planseele de compartimentare antifoc;
Stingerea incendiilor:
- alarmarea imediata a personalului si anuntarea incendiului;
- intreruperea imediata a alimentarii consumatorilor din constructie cu energie electrica,gaze si lichide combustibile,cu exceptia alimentarii
sistemelor de protectie impotriva incendiilor (iluminat de siguranta,statii de pompe incendiu etc.);
- stingerea prompta a incendiului utilizind,dupa caz,apa,pulberi stingatoare,gaze inerte sau spuma stingatoare,in functie de natura
materialelor si substantelor incendiate,actionind prin procedee adecvate de stingere;
- verificarea intrarii in functiune a instalatiilor de stingere a incendiilor existente in zona incendiata,precum si a cortinelor de
siguranta,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloanelor si usilor antifoc a altor dispozitive de protectie impotriva incendiilor;
- evacuarea operativa a persoanelor si bunurilor materiale din zona periclitata de incendiu; acordarea dupa caz,a primului ajutor;
- protectia impotriva temperaturii a bunurilor din cladire,care nu se pot evacua,precum si a elementelor portante ale
cladirii;
- evitarea propagarii incendiului prin sistemele de ventilatie si de conditionare mediu,canale,galerii,usi,case de scari,tobogane si alte
goluri,precum si prin elemente de constructii combustibile sau metalice;
- protectia personalului de interventie impotriva fumului,gazelor fierbinti,temperaturii si a accidentelor;
- verificarea amanuntita dupa lichidarea incendiului a tuturor locurilor in care ar putea ramine focare ascunse de incendiu si stingerea
acestora;
- inlaturarea in cel mai scrut timp a efectelor negative asupra instalatiilor si constructiilor,produse de temperatura,fux si gaze corosive
rezultate pe timpul incendiilor,sau de substante de stingere utilizate;
- cercetarea cauzelor incendiilor,stabilirea raspunderilor si a masurilor pentru prevenirea evenimentelor similare.

1. CONTROLUL INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE

Pericolul de incendiu pe care il prezinta o instalatie electrica are la baza efectul termic a curentului electric si este determinat de: calitatea
executiei,modul de exploatare a instalatiilor si de natura materialelor aflate in vecinatatea acestora.
Unele din principalele cauze ale incendiilor sunt generate de instalatiile electrice,mentionindu-se ca in toate situatiile amploarea
incendiilor,posibilitatile de localizare ca si valoarea pagubelor produse sunt determinate,in principal de natura materialelor aflate in vecinatatea
instalatiilor electrice,de rezistenta la foc a cladirilor.
De aceea,in controlul de prevenire a incendiilor din obiectele o mare importanta trebuie acordata instalatiilor
electrice.

1.1 CONTROLUL BRANSAMENTULUI

Racordarea instalatiei electrice se face aerian prin conductoare sau subteran prin cabluri.
La controlul unui bransament electric se vor urmari ca:
- traseul bransamentului (subteran) sa nu treaca pe linga conductele de canalizare sau prin apropierea gurilor de canal,deoarece orice scinteie
electrica in aceasta situatie poate provoca un incendiu sau explozie;
- cofretul sa fie amplasat intr-o nisa la exterior si inchis bine cu usa de otel (usa sa nu prezinte corodari in profunzime);
- in apropierea nisei sa nu se depoziteze substante inflamabile si materiale combustibile;
- inaltimea conductoarelor electrice (bransament aerian ce trec peste partea carosabila a strazii) sa nu fie mai mica de
5,5m;
- distanta dintre conductoarele electrice ce se leaga la console sa nu fie mai mica de 35 cm (aceeasi distanta se cere si fata de streasina
acoperisului);
- prin consola si pe linga ea sa nu se infiltreze apa;
- la trecerea conductoarelor prin perete (cazul folosirii izolatiilor) sa se foloseasca pipe montate cu gura in jos pentru ca apa de ploaie sa nu
patrunda in interior;
- coloana de alimentare cu curent electric sa nu treaca prin pod;
- consolele se fixeaza numai pe acoperisuri cu invelitori incombustibile;
- la constructiile joase fixarea izolatorilor sa nu se faca la o inaltime sub 2,5 m.

1.2CONTROLUL UNUI TABLOU DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE ILUMINAT Se vor urmari:


- sa fie destinat numai scopului,adica sa nu alimenteze si circuite de forta;
- sa fie amplasat astfel incit sa asigure o manipulare usoara (se monteaza in holuri,vestiare,coridoare si in camere de acces direct);
- latura superioara a tabloului sa fie asezata,pe cit posibil,la o inaltime de 2,20 m de pardoseala pentru tablourile mari si de 2 m pentru cele
mici;
- sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si obiectivele inconjuratoare,la formarea unui arc electric prin
topirea fuzibilului;
- in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari;
- legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm 2 sa se faca cu ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune se poate face direct;
- la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de energie electrica;
- tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si sectii industriale sa corespunda din punct de vedere
constructiv si al protectiei categoriei de pericol de incendiu a intreprinderii respective;
- pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile (haine,bumbac,pachete cu mincare,cirpe de sters
etc.) si sa fie sterse de praf si scame;
- in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari) coloanele de alimentare sa fie asigurate atit la plecare (la iesirea
din tabloul mare),cit si la sosire (intrarea in tabloul mic).

1.3CONTROLUL UNEI SIGURANTE ELECTRICE Se vor urmari:


- patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba infasurat pe corpul sau sirma sau lita (se va observa daca se
mentine culoarea indicatorului);
- in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice;
- la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea;
- la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul) nu se vor monta
sigurante sau un alt aparat de protectie de nul;
- sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare;
- sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta pentru a realiza un contact
bun intre patron si surubul de contact;
- piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa corespunda cu amperajul);
- sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia respectiva,pentru a se putea topi atunci cind curentul creste
peste limita admisibila (fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3
I n; trebuie sa se topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 I n si cel mult 1 min la un curent de 2,00 I n (In este curentul nominal al

fuzibilului).

1.4CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE ILUMINAT Se vor urmari:


- circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta;
- pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12 lampi,insumind o putere maxima de 1000 W;
- un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 8 prize;
- in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca conductoare si tuburi de protectie conform normativelor in
vigoare;
- trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare; capatul conductorului care iese intr-o
incapere uscata se introduce intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa;
- pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu diferite temperaturi sa fie umplute cu mase de izolante;
- intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit;
- in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta direct pe elementele combustibile;
- la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor in aparatele de utilizare (prize,intrerupatori),trebuie
facuta pe o portiune de 20 cm in tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor);
- legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni corespunzatoare tuburilor respective si prevazute cu capace;
- legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor (cupru cu cupru prin lipire si prin cleme,iar cupru cu
aluminiu prin cleme speciale);
- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari mecanice si sa nu fie supuse unor eforturi mecanice;
- cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de diferite surse de caldura sau razelor
solare;
- cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale fibroase (usor combustibile);
- distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa nu fie mai mica de 1 m,in caz
contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de protectie;
- circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fiemontate in incapericu pericol de explozie,in
interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile de iluminat;
- in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie;
- ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de deterioarari mecanice;
- pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor de gaze sau apa,nu este admis sa fie montate tuburi si
doze;
- in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize;
- pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte deteriorari,striviri sau intreruperi;
- ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi fel cu instalatia respectiva),pina in spatele lampii,iar
legaturile conductoarelor electrice la lampa sa fie executate si perfect izolate;
- la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate direct pe elementele combustibile (pe lemn),ci numai pe
placa de azbest;
- circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri;
- intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul intrerupatoarelor,neadmitindu-se contactul prin capetele
de conductoare (improvizate);
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza;
- sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice;

1.5 CONTROLUL CORPURILOR DE ILUMINAT

Se vor urmari:
- sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor respective;
- corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si explozie sa fie de tip special si montate la distanta;
- pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus;
- legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si introduse in tuburi de protectie,asigurindu-
se o buna etansare la cele folosite in incaperi cu pericol de incendiu si explozie;
- la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa globurile si armaturile de protectie;
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu cirlige sau perete prin console.

1.6 CONTROLUL UNUI TABLOU GENERAL DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE FORTA

Se vor urmari:
- amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de productie,insa separata de acestea printr-un perete
antifoc,prevazuta cu intrare direct din exterior;
- rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint;
- in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de 1,2 m latime sau in cel mai rau caz partile sub
tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile atingerii;
- in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la
aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie;
- tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe panou numai minelere de comanda;
- la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate;
- legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar;
- scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor industriale,sa se faca printr-un automat (in afara de intreruperea
manuala a curentului electric pe sectii);
- tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele tabloului sa fie in perfecta stare de curatenie (fara
praf,scame etc.),interzicindu-se asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.).

1.7 CONTROLUL UNUI TABLOU PRINCIPAL SI SECUNDAR DE DISTRIBUTIE


LA O INSTALATIE DE FORTA

Se vor urmari:
- tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de exploatare categoriei pericolului de incendiu a sectiei de
productie respective:
- imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare (racordarea se face de regula cu tuburi speciale);
- legaturile la tablou sa fie facute regulamentar;
- etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta;
- in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii suplimentare,decit cele prevazute initial;
- tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de alimentare de rezerva;
- la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator general;
- sigurantele folosite sa fie calibrate;
- in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau materiale combustibile si sa se pastreze o buna curatenie
in jurul lor (inlaturarea prafului,a scamelor etc.);
- sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare electrice sau alte receptoare de energie electrica;
- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la pardoseala;
- tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la cutiile de siguranta si la intrerupatoarele aflate deasupra
cutiilor cu borne.

1.8 CONTROLUL UNUI INTRERUPATOR LA O INSTALATIE DE FORTA

Se vor urmari:
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ;
- intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat;
- carcasa intrerupatorului in ulei sa nu curga,iar uleiul sa fie controlat periodic;
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu fie folosite in sectii de categoriile A,B,C pericol de incendiu;
- sa nu se curate cu benzina aparatul cu ulei in daca in apropiere exista o sursa de foc.

1.9 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE FORTA

Se vor urmari:
- racordarea motoarelor electrice sau altor consumatori de curent sa fie facuta regulamentar (cablurile sa nu prezinte desizolari si capete
neizolate);
- traseul circuitului de cabluri pina la consumatorii de curent sa fie bine protejat impotriva deteriorarilor mecanice;
- in incaperile cu pericol de explozie sa nu fie montate prize (in incaperile in care se degaja praf se pot folosi prize antigron);
- legatura la pamint a conductorului sa fie facuta regulamentar.

2. CONTROLUL MOTOARELOR ELECTRICE

Se pot urmari:
- sa fie corespunzator mediului din incaperea in care se foloseste astfel:
in incaperi uscate - motoare electrice deschise: in incaperi cu continut de praf - motoare electrice inchise complet cu sau fara priza de ventilatie; in
incaperi umede - motoare electrice inchise complet si de constructie speciala impotriva umiditatii; in incaperi in care se degaja vapori
corozivi,folosirea motoarelor electrice va fi evitata,daca nu este posibil,motoarele electrice vor avea izolatie impregnata special sau vor fi capsule; in
incaperi cu pericol de incendiu in mediile de cu praf combustibil - motoare capsulate; in mediile cu lichide inflamabile - motoare electrice inchise
complet sau in cel mai rau caz motoare protejate contra picaturilor sau a stropilor de apa; in incaperile cu pericol de explozie - motoare electrice de
executie speciala (etansa la explozii,capsulate la praf etc.);
- motoarele electrice sa fie asigurate prin relee termice si electromagnetice;
- legaturile la motor sa fie bine executate si sa nu lipseasca capacul cutiei cu borne (la motoarele cu inele);
- carcasa motorului sa fie legata la pamint;
- racirea motorului sa fie asigurata;
- lagarele sa fie unse si sa nu prezinte scurgeri de ulei,sa fie evitata murdaria lagarelor;
- motorul electric sa aiba placa cu inscriptii referitoare la tipul motorului si la caracteristicile lui.
Functionarea normala a unui motor electric se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
- masina propriu zisa si partile componente,in special lagarele,sa nu se incalzeasca peste limita admisibila (80%);
- sa nu se produca zgomote anormale (uruit);
- cureaua de transmisie sau mufa sa nu produca batai;
- la perii sa nu se produca scintei;

3. CONTROLUL ILUMINATULUI DE SIGURANTA

Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit corespunzator prevederilor normative;
- alimentarea cu curent electric,la teatre,cinematografe,sali de conferinte,localuri publice,etc.,sa se faca dintr-o retea separata si dintr-o
sursa de independenta de energie,care poate fi: baterii centrale de acumulatoare,acumulatoare locale (luminobloc) sau grup electrogen;
- alimentarea cu curent electric,pentru celelalte cazuri,poate fi de la un transformator diferit de cel care alimenteaza iluminatul obisnuit,de la
un tablou general de distributie direct (tablouri de forta alimentate prin coloane separate de cel de iluminat),de la un bransament diferit de cel care
alimenteaza circuitele de iluminat,de la un bransament,cind exista unul singur in cladire;
- in incaperile,in care exista permanent personal de observare,iluminatul de siguranta se alimenteaza direct de la retea,iar intreruperea
alimentarii normale,trecerea de la sursa independenta trebuie sa se faca automat;
- la salile de spectacol,iluminatul de siguranta trebuie prevazut la iesiri,pe paliere,pe scari si la toate iesirile din cladire sau chiar pe ganguri si
la curti,daca acestea servesc pentru iesiri;
- la salile de spectacol lampile de siguranta sa fie vizibile tot timpul si amplasate astfel incit sa nu trimita lumina spre spectatori;
- repartizarea pe circuite sa se faca astfel incit la defectarea unui circuit sa se asigure un iluminat suficient pe traseu;
- tabloul iluminatului de siguranta sa fie amplasat separat de cel pentru iluminat si accesibil numai personalului autorizat;
- conductoarele iluminatului de siguranta sa fie pozate la cel putin 10 cm de celelalte conductoare;
- coloanele de alimentare ale iluminatului de siguranta sa nu traverseze scena.

4. CONTROLUL ILUMINATULUI DE PANICA

Se vor urmari:
- sa fie realizat si folosit conform prevederilor normative;
- sa cuprinda cel putin doua lampi alimentate de la o sursa independenta de energie;
- sa se aprinda automat la intreruperea alimentarii tabloului de distributie al salii (manual din mai multe locuri,doar stingerea sa se faca dintr-
un singur loc numai de catre personalul de serviciu);
- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat dupa bransament,inaintea intrerupatorului general;

5. CONTROLUL ILUMINATULUI DE AVARIE

Se vor urmari:
- sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile industriale,laboratoare etc. unde
actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.: in incaperile industriale
unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube importante; in locurile unde se
desfasoara o activitate importanta care nu poate fi intrerupta;
- grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de siguranta;
- la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata pe bateriein cazul cindsistemul de
alimentare principal este insuficient (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica);
- capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o functionare continua timp de 3 ore (valabil si pentru
iluminatul de siguranta si de panica).

6. CONTROLUL IN VEDEREA INLATURARII ELECTRICITATII STATICE

La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma electricitate statica se vor urmari ca:
- carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc substante producatoare de praf cu pericol de explozie sa fie legate
la pamint;
- transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint;
- curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel mult 6 - 8 Cp sa fie prevazute cu dispozitive de punere la
pamint sau suprafetele interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de electricitate;
- conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint;
- filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la pamint,in scopul neutralizarii sarcinilor electrostatice;
- in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea aerului,ori de cite ori este posibila,fara a stingheri procesul
tehnologic;
- conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau manipularea combustibililor lichizi sa fie legate la pamint;
- la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor;
- la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si neutralizare (neutralizarea se poate face prin suflare de aer
ionizat peste locurile electrizate);
- la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de aspiratie sa fie pus la pamint,iar piesele izolate din interiorul
masinilor sa fie legate la masa;
- in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor);
- inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate piesele metalice ale masinilor (autocisternelor) sa fie puse la
pamint;
- la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;
- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii,care prin miscare se electrizeaza
(zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna ventilatie,iar atunci cind sunt
posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv;
- la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint decolorant (se reduce electricitaea statica cu 30 - 60%).

7. CONTROLUL INSTALATIILOR DE DETECTARE

Se vor urmari:
- instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu atentie si competenta,verificarea facindu-se printr-un text de
baza si un text de incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document);
- verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare element component in parte,verificarea centralei de
semnalizare,verificarea detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile periodice,detectoarele se vor verifica prin sondaj;
- sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea tensiunii la baterie; masurarea tensiunii de intrare pe
oricare din liniile centrale; verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie; verificarea curentului de repaus; verificarea
alimentarii principale,de avarie,de semnalizare;
- la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in functiune fiecare circuit de detectare,prin simularea unui
„incendiu” si sa se masoare curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare;
- deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de alimentare,sigurante topite etc.) trebuie semnalizate optic si acustic
in mod clar;
- conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa treaca insa prin incaperi cu pericol de incendiu;
- circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul circuitelor electrice existente in
cladire;
- detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate cu materiale care le-ar putea periclita sau ar putea
constitui obstacole in calea fluxului de caldura,lumina sau fum;
- la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un buton de semnalizare normal in zona supravegheata sau
imediat in apropierea acesteia;
- sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care detectoarele nu au functionat cind a izbucnit incendiul;
- in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea detectoarelor,planul de conexiuni,instructiuni
de utilizare si inscriptia intreprinderii care se ocupa de intretinere.
- personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit.

8. CONTROLUL UNEI INSTALATII DE PROTECTIA TRASNETULUI

Se vor urmari:
- in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor principale si secundare ale descarcarilor atmosferice (se va
tine seama de categoria pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor atmosferice);
- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective;
- instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea antioxidanta,sa se mentina
in perfecta stare pe intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat de vopsea de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca
de altfel si imbinarile conductoarelor subterane cu prizele de pamint,ale elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar);
- in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de litoral,dispozitivele de captare sa fie confectionate din otel
plumbuit;
- suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati;
- in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o distanta de minimum 50 cm de
acestea;
- dispozitivul de captare sa nu fie corodat;
- legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare perfecta si sa asigure o continuitate electrica,acordindu-
se o mare atentie sudurilor;
- conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a conductoarelor de captare si sa aiba asigurata continuitatea
electrica;
- conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de constructie ale cladirilor (pereti etc.).Indiferent de modul de
fixare,distanta minima fata de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10 - 30 cm;
- conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa fie protejate deasupra solului (pina la 1,80 cm) cu o
teava;
- scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate drept conductoare de coborire,sa fie urmarite inca din faza
de santier pentru a asigura continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor metalice;
- scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de captare si la prizele de pamint;
- burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru coboriri secundare sa aiba sectiunea indicata pentru
conductoarele de captare,asigurindu-se continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de burlane;
- legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii cu prizele de pamint se verifica prin sapare la circa 50
cm,la intrarea lor in pamint;
- verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp uscat,si ori de cite ori se face reparatii in partile subterane;
- prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda de legatura sa fie executata din otel
galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint;
- legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate local printr-un strat de bitum;
- tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de constructia protejata,la 0,5 m de la suprafata terenului;
- prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe pamint,fara a se folosi cocs sau zgura;
- rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile industriale si civile si de 5 ohm pentru grajduri de animale;
- corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia impotriva manifestarilor secundare (inductii
electrostatice,scurgeri de potentiale periculoase etc.).

9. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE INCALZIRE

9.1 PROBLEME GENERALE

Se vor urmari:
- alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului termic (abur,apa calda,aer cald,ulei etc.),functie de
pericolul de incendiu si explozie in spatiile incalzite;
- interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor si mijloacelor de incalzire cu foc deschis,cu suprafete
incandescente si a celor cu suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere (inflamabilitate) a materialelor si substantelor
combustibile din spatiile respective;
- interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in apropierea instalatiilor si mijloacelor de incalzire sau pe acestea.

9.2 PROBLEME SPECIALE

Se vor urmari:
La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a elementelor de incalzire (radiatoare,registre etc.) si a
conductelor este mai mica decit temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si suprafetelor combustibile; izolarea termica si distantele de
siguranta fata de materialele combustibile functie de temperatura agentului termic (35 cm pentru t > 150°C. 10 cm pentru 95°C < t < 50°C,curatirea
instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si scame combustibile.
La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea aparaturii de masura si control (manometre,sticle de
nivel,termometre,automatizare etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau gazos; modul de alimentare cu combustibil
solid,depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic,modul de aprindere si reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a cazanelor;
existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul persoanelor straine in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si
curatirea de funingine a cosurilor de fum.
La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea sobelor,amplasarea fata de materialele combustibile,izolarea termica
fata de elementele de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea nesupravegheata a sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe;
utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului; modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si burlanelor de fum;
izolarea acestora fata de materialele combustibile si curatirea lor de funingine; existenta tirajului.
La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid sau gazos) amplasarea fata de materialele combustibile;
etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz omologate,cu reductor de presiune etanse cu furtun
in buna stare; modul de aprindere sau punere in functiune; curatirea hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi; supravegherea
functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a masinilor si aparatelor.
La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea cordonului,stecarului si prizei,supravegherea radiatorului.
La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri fara pericol de incendiu si explozie,aprobate de conducerea
unitatii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic; starea cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si
scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare; respectarea instructiunilor de folosire.
La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora (crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de siguranta fata de
elemetele de constructii si alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori dispozitivelor antiscintei,existenta unor
clapete (subere); tirajul,marcarea.

10. CONTROLUL INSTALATIILOR DE VENTILATIE

Se vor urmari:
- alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia (local,general) si a principiului de ventilatie
(introducerea) de aer obisnuit sau conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli; exhaustarea pulberii,prafului
grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea specifica a produselor ce trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru
sistemul de ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil;
- asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate din procesul tehnologic; redimensionarea instalatiilor de
ventilatie la marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie;
- realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu si explozie;
- executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip antiex,palete ale
ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele vehiculate,decompresarea camerelor de filtrare
etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive sau care vehiculeaza astfel de produse;
- etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile etc.); curatirea periodica a depunerilor de produse
combustibile de pe tubulatura; colectarea produselor evacuate;
- existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin instalatia de ventilatie (clapete de obturare manuale sau
automate);
- posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din hala de fabricatie;
- existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente etc.),in apropierea prizelor de absortie a aerului curat si a
punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.); posibilitatile de amorsare a unor incendii sau
explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de colectare si filtrare a produselor;
- respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta dintre sistemul de ventilatie (exhaustare) si
procesul tehnologic; consecintele intreruperii functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi pericolele ce pot surveni in astfel de
situatii (de incendiu,explozie,intoxicare);
- curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de filtrare,imprastierea si
depunerea produselor solide exhaustate in incinta unitatii.

11. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE STINGERE A INCENDIILOR

11.1PROBLEME GENERALE

Se vor urmari:
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de protectie si substante chimice de prevenire si stingere
conform normelor si evidenta acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente;
- starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului
de protectie si a substantelor de prevenire si stingere a incendiilor;
- intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si utilajele de prevenire si stingere a incendiilor si a
graficului anual de verificari profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor;
- dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de intensitatea minima de stingere; calculul consumurilor cumulate
de substante stingatoare debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata functionarii: asigurarea alimentarii permanente
cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor;
- asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platforma: artificiale (retele de apa de
incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale etc.) si naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor;
protectia impotriva inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa pentru instalatiile de stingere; existenta in apa pentru stingerea unor substante
combustibile sau agresive;
- asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa pulverizata,spuma) de la masinile si utilajele mobile;
existenta posibilitatilor de curatire (insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii (sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu
pulberi,cu abur);
- asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor (statii de pompe,electrovane,instalatii de
detectare a concentratiilor periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si siguranta,butoane de pornire etc.), existenta si starea de
functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva;
- accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al instalatiilor de semnalizare si stingere a incendiilor,precum
si la racordurile (punctele) de alimentare cu substante stingatoare si cu energie;
- asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva;
- intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de intretinerem,functionare,verificare si amplasare a instalatiilor de prevenire
si stingere a incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice.

11.2. PROBLEME SPECIFICE

La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si distantele dintre ei; tipul hidrantilor (subterani,supraterani de
inalta presiune) si diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor
(hidrant portativ,furtunuri,tevi de refulare,reductii,chei de racordat etc.) si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la inghet; alimentarea cu apa
si presiunea sau lungimea jetului; marcarea hidrantilor.
La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea furtunului si a tevii de refulare; amplasarea,marcarea si
iluminatul de siguranta al hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul ajutajului tevii de refulare pentru jet complet
compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea hidrantului; protectia impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura
pozitiva).
La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de mediu in exploatare (pericol de inghet); existenta
aparatului de control si semnalizare si a accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe
compartimente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor de alarmare acustica si optica,local
si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la canalizare a
apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru instalatiile apa-aer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia
impotriva coroziunii prin vopsire (cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului; depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler;
mentinerea permanenta in pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini.
La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau manual,functie de pericol de incendiu existent si de prezenta
personalului in zona protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea corecta a capetelor (duzelor) drencer; functionarea
dispozitivului de comanda a electrovanelor; protectia impotriva coroziunii si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei sau paletei
acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce trebuie realizata; colectarea la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de
lucru a vanelor,si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor.
La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de suprafata compartimentului protejat si debitul de apa necesar;
tipul de duze pulverizatoare utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a acestora,functie de modul de dispunere a materialelor
combustibile,natura acestora si de elementele constructive,colectarea apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia normala de lucru a
vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare
(automat,manual,local,de la distanta); alimentarea de la masini.
La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea de protectie,jeturi locale) functie de scopul urmarit; pozitia
orificiilor de refulare a aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare si modul de racordare; eliminarea condensului;
existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare si marcarea a acestora; performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at).
La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei (fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu inundare totala sau locala);
capacitatea acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului; dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al
buteliilor; etanseitatea spatiului protejat; functionarea sistemului de alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta aparaturii de masura si control;
functionarea sistemului de actionare automata sau telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.
La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe (automata,manuala) ori mobila,functie de pericolul de incendiu si
particularitatile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea recipientelor cu gaz comprimat; starea de
functionare a reductoarelor de presiune si a dispozitivelor de actionare; functionarea dispozitivului de avertizare a persoanelor si de
temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii rezervorului cu gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere;
masurile constructive luate pentru vehicularea usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari de directie,imbinari prin
flanse,raportul dintre raza de curbura si diametrul conductei mai mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere
rapida etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control.
La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a tipului spumei (chimica,mecanica), a substantei spumante (praf
,unic,spumogen lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului de infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si
comportarea la foc a produsului combustibil; masurile constructive luate (lungimea traseului 30 - 80 m,diametrul conductelor 80 - 100 mm,distributia
uniforma,a generatoarelor sau a capelete deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea claiviaturii si protectia
acesteia impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini mobile; existenta
ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor.
La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva; cantitatile de substante chimice stingatoare si modul de pastrare a
acestora; legaturile de anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale optice) cu dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria
de apa; supravegherea statiei si pregatirea personalului de deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei; schema zonelor protejate;
marcarea pompelor,vanelor si conductelor,iluminatul de siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control.
La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a usilor si de oprire a ventilatiei inainte de refularea halonilor;
asigurarea cantitatilor de substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de actionare,amplasarea conductelor de transport si a duzelor de
refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea fluxului de
hidrocarburi halogenate; protectia impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de
pulverizare in cazul cladirilor mai inalte de 4 - 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare instalatie de stingere cu haloni; asigurarea
unei presiuni remanente in butelii de azot de minimum 5 daN/cm2 (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze).
La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor; alimentarea cu apa din reteaua de hidranti de inalta
presiunesau prin pompa proprie; amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si continuitatea perdelei (peliculei) de
apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de golire completa; independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea
simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20 m la rezervoarele cilindrice si 30 m la rezervoarele sferice).
La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie de natura produselor combustibile ce trebuie stinse si de
scopul urmarit (de stingere,de racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma); raza de actiune a tunului si eventualele obstacole in fata
jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta tevilor,ecranului de protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor
spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de lucru; mecanismele de rotire in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora
usor la ele,modul de refulare al substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de apa sau spuma), ungerea si protectia
impotriva coroziunii si inghetului,existenta si starea rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei;
fixarea tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru racorduri,ajutaje,tevi,ejector de spuma,maneta
etansare,butoi polietilena de 60 l etc.); existenta in apropiere a spumantului.
La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea furtunurilor si a tevilor de refulare si racordarea
acestora; amplasarea prizelor in apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a incendiilor; asigurarea substantei stingatoare;
marcarea prizelor.
La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare din aparate; amplasarea,inscriptionarea si etichetarea
stingatoarelor; protectia impotriva intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii; existenta si starea fizica a supapelor (membranelor) de
siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj.
La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta si starea materialelor de interventie
(furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti, cazmale etc.) marcarea si numerotarea
posturilor de incendiu.
La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active si de rezerva; functionarea sistemului de actionare de la
distanta; functionarea corecta a manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de lucru a pompelor,legaturi de anuntare
(telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de pompieri,dispeceratul unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta;
carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna; automatizarea pornirii pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor
de aer si a supapelor de siguranta ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor; supravegherea statiei.
La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in principiu problemele cuprinse in procesele tehnologice pentru
intretinerea zilinica,respectiv saptaminala.
La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente; termenul de garantie sau valabilitate; modul si conditiile de
depozitare sau adapostire; starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor; buletinele de analiza date de laboratoarele autorizate;
posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a masinilor si instalatiilor.
La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat; posibilitatile de alimentare directa a masinilor si utilajelor de
stingere in orice anotimp,marcarea acestora.
La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,obloane sau
clapete antifoc etc.): se verifica starea si functionalitatea acestora.

1. CLASIFICAREA,CERCETAREA,EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

1. CLASIFICAREA INCENDIILOR

Clasificarea incendiilor dupa gradul de dezvoltare si marimea consecintelor negative:


1) Incendii.
2) Inceputuri de incendii.
3) Incidente tehnice urmate de arderi de scurta durata

Clasificarea incendiilor dupa natura materialelor si substantelor combustibile care ard si in raport cu substantele folosite pentru stingere:
1) Clasa A - incendiile de materiale combustibile solide care ard cu jar (lemnul,hirtia,textilele,carbunii,masele plastice,finul,paiele
etc.),pentru stingerea carora se pot utiliza: apa (jet pulverizatjet compact,ceata) solutiile apoase imbunatatite chimic,pulberile stingatoare (florex,nisip
etc.),gaze inerte (dioxid de carbon,azot etc.) produse organohalogenate (halonii),spume stingatoare chimice si mecanice (grele,medii,usoare,speciale)
si aburul.In aceasta clasa intra si echipamentele electrice care ard mase plastice,dupa scoaterea de sub tensiune,stingerea realizindu-se,de regula,cu apa
pulverizata sau cu spume,gaze inerte ori pulberi.
2) Clasa B - incendiile de lichide combustibile impartite in subclase Bh a hidrocarburilor (benzina,motorina,ulei,titei,petrol etc.) si in
subclasa Bp a produselor polare (alcool etilic,alcool metilic,acetona etc.),precum si substante solide care se topesc usor (ceara,parafina etc.). Se sting
de regula cu spuma,pulberi stingatoare,gaze inerte,abur,pulberi,produse organohalogene si uneori cu apa pulverizata.In cazul lichidelor polareo
eficienta mai mare au spumele speciale de tipul apa usoara (light Water),aerospumantul rominesc AAO si altele.Concomitent se asigura racirea zonei
incendiata cu apa pulverizata ori sub forma de pelicula (perdea).In aceasta clasa intra si echipamentele electrice la care arde ulei,dupa scoaterea de sub
tensiune,stingerea realizindu-se cu apa ori cu spume.
3) Clasa C - incendiile de substante combustibile gazoase,cum sunt acetilena,hidrogenul,metanul,propanul,butanul,gazul de sonda
etc.,pentru stingerea carora se folosesc pulberile stingatoare,gazele inerte,produsele organohalogenate si altele dublate de o racire corespunzatoare a
elementelor instalatiilor si de intreruperea accesului in zona de ardere a gazelor combustibile.
4) Clasa D - incendiile de substante care in contact cu apa sau cu solutii apoase reactioneaza violent,punind in libertate gaze
periculoase,cum sunt carbidul (degaja acetilena),pulberea de aluminiu (elibereaza hidrogen),pentasulfura de fosfor,magneziul,sodiul,potasiul si altele
pentru a caror stingere se folosesc pulberi speciale si gaze inerte.

Clasificarea incendiilor dupa forma lor de manifestare in spatiu:


1)Punctiforme (izolate).
2)Frontale (liniare).
3)Circulare.
4)Dispersate (cu mai multe focare concomitente izolate).
5)De masa (pe suprafete foarte mari).
6)Dezvoltate pe verticala (pe mai multe niveluri).

2. CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR

Cercetarea cauzelor incendiilor reprezinta ansamblul masurilor si activitatilor organizatorice,tehnice si oprerative intreprinsecu ajutorul si
pe bazsa metodelor,procedeelor si mijloacelor adecvate,in vederea stabilirii cauzelor care au generat incendii sau alte evenimente urmate de
incendii.Problema este similara si pentru inceputuri de incendii sau alte evenimente urmate de inceputuri de incendii.
Amprenta incendiului prezinta imaginea macroscopica a ansamblului modificarilor materiale survenite la locul incendiului ca urmare a
efectelor lui asupra spatiului incendiat si a bunurilor aflate in el.
Urma este orice modificare materiala produsa in mediul in care a izbucnit incendiul sau in alte locuri ce au legatura cu acestea,ca urmate a
interactiunii dintre fenomenele tehnice,naturale,infractionale sau de alta natura,mijloacele si caile lor de actiune si elemente componente ale
spatiului incendiat.
Fenomenele si manifestarile sunt accidente,incidente,situatii,comportari ori aspecte ale acestora ce au loc inainte,pe timpul sau dupa
lichidarea incendiului in spatiul incendiat,in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare,care pot avea legatura cu incendiul.
Amprenta mediului este de fapt fotografia paronamica a zonei incendiate,care inglobeaza suma urmelor vizibile din spatiul respectiv.

2.1SCOPURILE PRINCIPALE ALE ACTIVITATII DE CERCETARE A CAUZELOR INCENDIILOR

Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale (articolele),acestea
fiind:
- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;
- stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a
capacitatilor de productie afectate;
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare,materiale,contraventionale si penale,dupa caz,ce
revin acestora potrivit prevederilor legale;
- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura,obligatoriu in unitati
similare.
2.2COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU

Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile incendiului,se constituie,in situatii deosebite,comisii de cercetare
in care pe linga cadre din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale procuraturii,organe ale politiei cu competenete legale in acest
domeniu,factori de raspundere si specialisti din unitatea in cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si bunurile asigurale
afectate de incendiu) sau alte organe solicitate de instantele judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala.
La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se urmareste ca membrii acesteia sa cunoasca:
- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a acestora,indeosebi in
obiectivul in cauza;
- pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor,utilajelor si masinilor din zona
incendiului;
- fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a
acestora;
- metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiulor;
- organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in
cauza;
- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a obiectivlui;
- locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii.
Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre
membrii sai.

2.3CERCETAREA CAUZELOR INCENDIULUI LA FATA LOCULUI

Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale,cum sunt:
- nelimitarea anticipata,in timp,a duratei cercetarii incendiului,asigurindu-se insa maxima operativitate la desfasurarea activitatii;
- efectuarea cercetarii complete la fata locului,independente de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari;
- executarea organizata a sarcinilor;
- utilizarea metodelor,procedeelor,aparaturii si tehnici adecvate in raport de natura si particularitatile incendiului;
- consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor,datelor,informatiilor si elementelor in legatura cu cauza;
- observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului.
De asemenea,pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se respecte unele reguli specifice cum
sunt:
- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;
- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor;
- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente,precum si pentru prevenirea sustragerilor;
- aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii,materialele si substantele care au ars,caracteristicile
incendiului,observarea si anuntarea incendiului,modul de stingere,conditiile meteorologice etc.);
- inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului,in care scop se asigura;
• cunoasterea procesului tehnologic si indeosebi a fazei in care se afla obiectivul incendiat (in probe tehnologice,in exploatare,in reparatii
sau revizii,in timpul sau in afara programului de lucru etc);
• stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele posibile ale incendiului;
• identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu acestea;
• descoperirea,pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si elementelor care pot furniza date si informatii despre
eveniment;
- cercetarea incendiului sub forma de fenomene,situatii si miscari succesive in timp,in strinsa interactiune dialectica,renuntind la idei
preconcepute,epirism si intuitie;
- verificarea,cercetarea,epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese pina se ajunge la
stabilirea univoca a adevarului.

2.4. METODE,PROCEDEE SI MIJLOACE TEHNICE CE POT FI


UTILIZATE IN CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR

Acestea se pot grupa astfel:


1) Metode logice generale cum sunt: analiza,sinteza,inductia,deductia,comparatia,presupunerea,excluderea etc.
2)Metode,procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt:
- studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv si indeosebi la locul de
munca in cauza;
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intocmite in obiectiv si
verificarea indeplinirii masurilor stabilite;
- studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in caz de incendiu sau calamitati si verificarea modului de
aplicare a acestora pe timpul incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului in obiectivul respectiv si verificarea gradului de
aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate;
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre factorii de raspundere din
obiectiv,inclusiv de catre personalul de la locul de munca in cauza;
- folosirea instrumentelor de masurat (metru,rigla,balanta,cronometru,termometru etc.),optice de marit,de
iluminat,fotografiat,filmat,proiectie,inregistrare etc.
3)Metode si procedee tehnico - stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea parametrilor de ardere a materialelor si substantelor
combustibile,evaluarea curbelor de ardere,calculul bilantului energetic duratei incendiului; aflarea formei,structurii unor materiale si substante etc.
4)Metode fizico - chimice : analiza spectrala,metalografia,cromatografia,microscopia,solubilitate,defectoscopia etc.
5)Expertize tehnice (de specialitate,criminalistice,medico-legale,psihiatrice) si reconstituirea la scara naturala sau
redusa.

2.5. DOCUMENTELE DE CERCETARE A CAUZEI INCENDIULUI

Constatarile si concluziile rezultate cu prilejul cercetarii incendiului se consemneaza de catre comisia de cercetare intr-un document de
cercetare (proces-verbal,raport etc.) in care,in principiu,se mentioneaza:
- componenta comisiei de cercetare;
- unitatea,sectia,atelierul,instalatia si locul in care a izbucnit incendiul;
- datele si orele izbucnirii,localizarii si lichidarii incendiului;
- cine,cind si cum a observat si anuntat incendiul;
- cine,cind si cu ce a actionat initial asupra incendiului;
- caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat si ale procesului tehnologic,masurile si dotarile existente cu sisteme de protectie
impotriva incendiilor;
- caracteristicile incendiului,cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare,suprafata incendiata,directiile principale de propagare,forma
incendiului etc.;
- fortele,mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului;
- conditiile atmosferice (vint,temperatura,precipitatii);
- pierderile materiale provocate de incendiu (natura,cantitatea,valoarea,amplasarea si proprietatile materialelor si substantelor care au
ars,precum si a celor deteriorate);
- victimele omenesti (numele,prenumele,functia,virsta);
- consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata intreruperii,efectul economic cantitativ si valoric);
- persoanele si bunurile salvate;
1- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelate cazuri de incendiu avute in vedere initialsi motivul
eliminarii acestora;
- persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile acestora;
- masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru preintimpinarea unor pericole iminente si pentru repunerea
in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie afectate;
- invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea in viitor a unor astfel de
incendii.

2.6. CLASIFICAREA PRINCIPALELOR URME ALE INCENDIILOR

Principalele urme ale incendiilor sunt :


1)Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea,topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile ori nerezistente la
temperaturile degajate pe timpul incendiului (textile,mase plastice,cauciuc,lemn,sticla, etc.).
2)Urme de lichide,vapori,si gaze combustibile: produse petroliere,lacuri,vopsele,solventi,gaz metan,amestec aragaz
etc.
3)Urme create de explozii:
- de explozii de substante explozive: focarul (craterul),schije,ruperi,arsuri,fumizare,efecte distructive,urme de substante explozive,efecte
sonore;
- de explozie a amestecurilor explozive: succesiunea exploziilor,furnizare,scurgeri de produse combustibile,fisuri in instalatii efecte
distructive;
- de explozii fizice: crapaturi,rupturi cu punct de plecare de la fisuri sau defecte de fabricatie,coroziuni intensive,defecte de
executie,solicitari mecanice indelungate,fortarea AMC datorita suprapresiunii,schije,deteriorarea vecinatatilor,distrugeri provocate de recipientul
explodat etc.
4)Microurme create de incendii si explozii:
- particule de sticla,vopsea,coloranti,lac,praf combustibil;
- resturi de lichide combustibile,lubrifianti,mase plastice,gudroane;
- resturi de materiale combustibile arse.
5)Urme de produse chimice incendiare,toxice si radioactive.
6)Urme ale instrumentelor,dispozitivelor si ale unor obiecte: chei,clesti,leviere,rangi,ciocane,sfredele,surubelnite,brocuri de
sudura,span,pilitura,diagrame ale aparaturii de masura si control etc.
7)Urme ale omului:
- urme de forma: ale miinilor,picioarelor,vocii,scrisului,manierei de a se executa diferite operatii;
- urme biologice: de singe,saliva,par,osteologice,miros,tesuturi moi,arsuri;
- urme ale incaltamintei,imbracamintei si ale altor obiecte folosite de om.
8)Urme ale vegetalelor: resturi carbonizate,aschii,seminte de plante uleioase etc.
9)Urme ale animalelor: lasate de picioare si coarne,singe,puf,par,lina,pene etc.
10) Urme ale mijloacelor de transport: anvelope,roti,potcoave,scurgeri de carburanti,lubrifianti etc.

2.7. PARTICULARITATI METODOLOGICE SI TEHNICE DE IDENTIFICARE A


URMELOR CARACTERISTICE SI SURSELOR DE APRINDERE

Arcurile electrice,scurtcircuitele,scinteile si efectul termic al curentului electric se indentifica prin:


- studierea si compararea schemei proiectate a instalatiilor electrice cu realitatea,in colaborare cu specialistii din acest domeniu (din
unitatile beneficiare,furnizoare,de proiectare,etc.)
- verificarea gradului de protectie a instalatiilor electrice in functie de pericolul de incendiu si explozie existent;
- determinarea univoca a instalatiilor electrice aflate sub tensiune in momentul izbucnirii incendiilor si a celor care nu erau sub tensiune;
- examinarea dispozitivelor de siguranta (de protectie) ale instalatiilor electrice: daca sunt montate toate dispozitivele de siguranta; daca
dispozitivele sunt originale,nu sunt supradimensionate nu au fost reparate cu mijloace locale; daca capacitatea consumatorilor este sub limita
admisape circuitul (siguranta) respectiv;
- examinarea comutatoarelor,heblurilor si intrerupatoarelor,pozitia acestora si urmele (impuritatile) depuse pe ele si pe punctele de contact;
- examinarea consumatorilor (motoare electrice,aparate electrice,corpuri de iluminat etc.): starea tehnica a consumatorilor si modul de
supraveghere a acestora; puterea reala a consumatorilor si compararea ei cu cea prevazuta in proiect; amprenta incendiului asupra consumatorilor (de
exemplu: daca pe resturile de filament ale unui bec electric se gasesc sudate urme microscopice de granule sau cioburi de sticla,becul ardea,iar daca
particulele de sticla au muchii ascutite si nu sunt sudate de filament,rezulta ca becul nu era sub tensiune; in acest scop se folosesc micoscopul care
mareste de 20 - 50 de ori si aparatul de fotografiat);
- examinarea conductoarelor si cablurilor electrice; starea izolatiei (de exemplu,carbonizarea izolatiei in zona de contact cu metalul si
schimbarea culorii observata prin marirea la microscop de 20 de ori si prin fotografiere); colectarea din zona incendiului a resturi de
conductoare,urmata de slefuirea fina a partilor topite (perlarilor) si examinarea la microscop a structurii metalului,marind de 500 de ori (de exemplu:
aparitia unor modificari in structura cuprului,care implica prezenta
oxigenului,indica inchiderea circuitului inainte de izbucnirea incendiului,iar daca indica doar prezenta infima a oxigenului,inseamna ca
circuitul s-a inchis pe timpul incendiului);
- verificarea cablurilor pe traseu si in sectiune (conform normativelor si STAS-urilor in vigoare prin efectuarea unor masuratori privind:
rezistenta izolatiei (megaohmetru tip MT-5/5/10),rezistenta chimica (metoda puntii),proba cu tensiune inalta sau marita si a curentului de fuga
(instalatiile Kenotron sau KDRV),incercarea izolatiei la strapungere (trusa TCS-
2) ,precum si determinarea defectelor de cablu (locatorul de defecte LDC sau cautatorul tranzistoriat de defecte RCI-2); examinarea
materialelor identice (etalon) cu cele avariate,dar neutilizate,intacte;
- evaluarea parametrilor ce caracterizeaza sursele de initiere a arderii de natura electrica,cum sunt: la scurtcircuit - intensitatea,tensiunea si
rezistenta de scurtcircuit,efectele mecanice si termice ale scurtcircuitului; la arcuri si scintei electrice
- intensitatea,tensiunea descarcarilor,radiatia termica a acestora,lungimea si durata arcurilor si scinteilor,capacitatea (energia) de aprindere a
surselor;
- studierea modului de amplasare si a naturii materialelor si substantelor combustibile si explozive din zona incendiului;
- analizarea posibilitatilor de initiere a incendiului prin scurtcircuit,arcuri si scintei electrice produse in mediul combustibil (exploziv)
existent.
Electricitatea statica se identifica prin:
- inventarierea punctelor in care se poate forma electricitatea statica si studierea acestora;
- examinarea conditiilor de microclimat (umiditatea,gradul de izolare,temperatura si compozitia mediului);
- verificarea integritatii sistemului de descarcare continua (fara scintei) a sarcinii electrice si a valorii rezistentei de legare la pamint;
- verificarea legarii la centura de impamintare a tuturor punctelor in care se pot dezvolta si localiza sarcini electrostatice;
- determinarea energiei scinteii formate la descarcarea electrostatice si compararea acesteia cu energia minima de aprindere a substantelor
din mediul dat;
- efectuarea unui experiment in conditii similare,utilizind: electroscopul pentru semnalizarea diferentei de potential corespunzatoare
incarcarii,indiferent daca aceasta diferenta a aparut pe o instalatie,pe o masina sau pe corpul uman; voltmetrul electrostatic pentru masurarea
cantitativa a tensiunii.
Flacara deschisa si flacara inchisa se vor indentifica prin:
- verificarea existentei mijloacelor care utilizeaza flacara sau care pot in anumite conditii,sa formeze flacara deschisa ori inchisa,cum sunt:
aparatele de sudura,faclele,cuptoarele,aparatele de gatit (aragaze,resouri,cu petrol),de iluminat (lampi,luminari,felinare),de laborator (becuri si
spirtiere cu lichide sau gaze combustibile),afumatorii,mijloace de aprindere (chibrituri,brichete,aprinzatori electrice etc.); focul in aer liber;
- examinarea urmelor si resturilor ramase de la mijloacele care utilizeaza flacara,a deformarilor acestora si a funinginei;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere a materialelor si substantelor combustibile aflate in zona incendiului,precum si a
distantelor de amplasare a acestora fata de sursele de producere a flacarii;
- evaluarea temperaturii flacarilor in functie de temperatura de ardere a combustibilului,de marimea flacarii rezultate la ardere,precum si
de caldura pierduta prin radiatii sau consumata de catre produsele de ardere (exemple ale temperaturii flacarilor care pot fi atinse de: chibrit 700°C;
sudura oxiacetilenica 3150°C; lampa de lipit 2000°C; hidrogen 2880°C; lemn 850 - 1400°C; metan 1875°C; propan 1925°C; lampa cu petrol 780 -
1300°C);
- copararea caldurii de reactie a flacarii cu temperatura sau energia minima de aprindere a materialelor si substantelor combustibile;
- studierea,dupa caz,a conditiilor de microclimat sau a situatiei meteorologice.
Caldura (efectul termic) se identifica prin:
- verificarea existentei si starii tehnice a instalatiilor,aparatelor si a altor surse generatoare de caldura,precum si a modului de
amplasare,utilizare si supravegherea acestora;
- examinarea punctelor in care poate aparea frecarea,in functie de sistemul de rezemare si de ungere,de numarul turatiilor si de puterea
transmisiei;
- determinarea modului de transmitere si acumulare a caldurii,precum si a marimii si a duratei actiunii acesteia;
- examinarea urmelor de ardere,cenusii si zgurii,precum si combustibilul utilizat;
- determinarea caracteristicilor de aprindere si ardere ale materialelor combustibile amplasate in apropierea sursei de caldura,a distantelor
de securitate si a celor efective,a duratei de incalzire (ardere),precum si a conditiilor de microclimat (concentratia de praf
combustibil,umiditatea,curentii de aer etc.);
- studierea materialelor combustibile din apropierea punctelor de frecare,natura si proprietatile acestora,durata stationarii depunerilor de
materiale si a impuritatilor combustibile in punctele de frecare si in jurul lor etc;
- compararea temperaturii de aprindere a materialelor combustibile cu temperatura surselor de caldura,tinindu-se seama de amplasarea
acestora (exemple de temperaturi care pot fi atinse: cosuri de fum 500 - 1000°C; becuri electrice cu incandescenta 100 - 300°C; metale
incandescente 700 - 1500°C);
- efectuarea de masuratori in conditii similare utilizind pirometrul optic portativ (temperaturi cuprinse intre 700 - 1500°C si 1200 - 2000°C
pentru radiatie termica in domeniul vizibil,respectiv termometrul cu virf de palpare cu panglica din bimetal si cu termistori);
- reconstituirea,cind e posibil si necesar,a situatiei care a generat incendiul.
Scinteile se identifica prin:
- determinarea capacitatii de aprindere a scinteii,care depinde de masa ei si de energia termica inmagazinata;
- comportarea capacitatii de aprindere a scinteii cu energia ei minima de aprindere a materialelor combustibile;
- verificarea sursei (instalatiei,utilajului,uneltelor de munca etc.) care poate produce scintei,starea tehnica si modul de utilizare.De
exemplu,la sistemele de incalzire,scinteile apar prin crapaturi,gauri,usi deschise,cosuri de fum si burlane,mai
ales cind ard rasinoase,vreascuri,crengi,coceni de porumb si in prezenta vintului sau a tirajului.Scinteile de cos cazute pe materialul combustibil la 15 -
20 m il poate incendia,iar pe timp de vint puternic scinteile si jaratecul pot ajunge la 100 m; la sudura executata la inaltimea de 6 m de sol de zona
periclitata este de 6 - 8 m in jurul punctului de lucru,iar prin ricosare scinteile secundare ajung la 14 - 15 m acoperind 50 - 70% din zona de
pericol.Scinteile,bucatile de metal incandescent sau topit si brocurile de sudura (uneori de culoare inchisa),avind o energie calorica ridicata
(temperatura de 500 - 550°C),pot incendia materialele combustibile: la utilizarea sculelor si dispozitivelor de alumumiu pot apare scintei capabile sa
aprinda o serie de substante inflamabile (sulfura de carbon,acetilena,hidrogen,etilena,benzen,metan,propan etc.) mai ales daca scinteile au rezultat din
socul produs intre aluminiu (duraluminiu) si otel ruginit.
Autoaprinderea se identifica prin :
- depistarea substantelor chimice care pot sa se autoaprinda: in contact cu aerul (fosfor alb si rosu,praf de aluminiu sau zinc,sulfuri de
potasiu,sodiu,bariu,negru de fum,lemn supus incalzirii de lunga durata etc.); in contact cu apa (carbura de calciu,metale alcaline si alcalino -
pamintoase,hidrurile metalelor alcalin,fosfura de calciu si de sodiu etc.); in contact cu substante organice (oxigen,fluor,clor,acid azotic,peroxizi de
bariu si sodiu,permanganat de potasiu,clorati,perclorati etc.);
- evaluarea cantitatilor de substante intrate in contact si a marimii energiei termice degajate;
- depistarea promotorilor (acceleratorilor) existenti in masa materialelor cu tendinta de autoaprindere: in carbune (oxigen,compusi
volatili,sulfuri de fier,umiditate,resturi organice etc.); in bumbac (seminte,ulei,grasimi); in azotat de amoniu (strunjiri de
fier,sticla,grafit,zinc,cloruri,acid azotic etc.); in uleiuri de floarea,in,cinepa,bumbac,soia etc. (cu indice de iod peste 80); in lichide combustibile
(acetona,acid acetic concentrat,alcool butilic,etilic,metilic,benzina etc.); in contact cu oxidatii (peroxid de sodiu,permanganat de potasiu) mai ales in
prezenta apei;
- studierea conditiilor de depozitare (temperatura,umiditate,durata etc.) a materialelor combustibile;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor (paie,fin,lucerna,rumegus etc.),datorita umiditatii,actiunii
microorganismelor,enzimelor si a transferului de materie;
- examinarea urmelor (canale,cuiburi,focare) de initiere a autoaprinderii biologice;
- efectuarea,dupa caz,de reconstituiri la fata locului.
Reactiile chimice se identifica prin:
- inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor,a produsilor de reactie sau a substantelor
combustibile vecine mediului de reactie,fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu: evaporarea solventului din
nitroceluloza umectata),fie prin contactul cu alte substante chimice (exemple de reactii periculoase reversibile: acetilena cu
fluorul,clorul,bromul,cuprul,argintul,mercurul; amoniacul gazos cu
mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var; metanul cu sulfura de carbon,cu peroxizi etc.;)
- examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante,lumina solara,scinteile,reactiile chimice etc.);
- colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice;
- studierea efectelor termice si chimice si ale reactiilor chimice.
Explozia se identifica prin:
- determinarea substantelor explozive existente,a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare rapida,descompunere
rapida,polimerizari si alte reactii chimice necontrolate),precum si a tipului de explozie produs (deflagratie,detonatie,explozie in spatiul inchis,explozie
in aer liber);
- studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie,temperatura si presiunea mediului,ventilatia,starea fizico -
chimica a substantelor si materialelor,temperatura si energia minima de aprindere,compozitia mediului,existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor
de decompresare etc.);
- inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona incendiului si examinarea acestora;
- examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturi rezultate,distrugeri materiale etc.)
Trasnetul se identifica prin:
- procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;
- izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale,de exemplu: pe copaci se gaseste material lemnos smuls si
zdrobit; stilpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie,tigla) este rupta si imprastiata; rindurile de caramida,de piatra si
cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile,conductele si burlanele metalice sunt topite,gaurite,pliate si rasucite;
- verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura adecvata prin analiza de laborator (legaturi imperfecte cu urme de
topitura metalica; rezistenta ridicata pina la 50 ohmi a centurii de impamintare care indica trasnetul drept cauza de incendiu);
- examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;
- studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice,precum si a eventualelor descarcari
simultane in mai multe puncte.
Energia nucleara se identifica prin:
- analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care au dus la pierderea controlului reactiei nucleare;
- stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de protectie si securitate nucleara;
- cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a precedat punerea in libertate a energiei nucleare.

3.EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR

In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,”conducerile unitatilor sunt obligate sa asigure evidenta avariilor si a oricaror
accidente tehnice in productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii”.
Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente tehnice se tine,de regula,in planul anual de autoaparare
impotriva incendiilor al unitatii.In anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si ora cind a avut loc,locul producerii
(sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se
inscrie numarul documentului de cercetare a cauzei.
Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a celorlalte evenimente pe cel putin 10 ani anteriori,intr-un
dosar cuprinzind anexele respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru special.
Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit ordinelor si dispozitiilor date in acest sens de organele
tutelare.Important este ca raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa stingerea acestuia,iar datele sa fie exacte.

Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri

1. PERICOLUL PREZENTAT DE FUM

Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla sub 3 forme de agregare a materiei.El se compune din gaze
de combustie,particule lichide solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza conditii improprii supravietuirii persoanelor.
Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de oxigen face,uneori viata
imposibila.
In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind cald reprezinta un factor important al propagarii
incendiului.Actiunea coroziva a unora din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru elementele constructiei,ca si pentru
bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata.
Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult fum,fac ca pericolul creat de fum sa fie din ce in ce mai
mare.
Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de fum,atunci cind se calculeaza ventilatia caselor de scari,a puturilor
de ascensoare la cladirile cu mai multe etaje.
Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii materialelor care se gasesc in zona incendiului si
reprezinta cantitatea de fum produsa pe unitatea de suprafata.
Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de evacuare,pericolul pentru oameni crescind atunci cind i se asocieaza
caldura,gazele de combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de evacuare clasice executate din materiale incombustibile se
pot forma in timp scurt de cel mult 3 - 4 min.
Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind necesara o vizibilitate de 10-15
m.

2. MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE

Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor factori: dilatarii gazelor care se incalzesc,fortei de
ascensiune (tirajului),care se formeaza pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de ventilare sau conditionare; presiunii vintului.Modul
de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza pe baza legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza
conform unui regim constant,intr-un spatiu inchis,care comunica sau nu cu exteriorul.
In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din interior creste si ca urmare,o parte din fumul format pe
timpul incendiului este evacutat prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri.
Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei cantitati insemnate de fum.
Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei forte ascensionale,care pune in miscare fumul,initial pe
verticala catre plafon,iar apoi pe orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce mai gros.Stratul de gaze se amesteca foarte incet cu
aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea lor.
Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de catre flacari.Volumul ocupat de gazele produse de incendiu
depinde de temperatura lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de 500°C,un kg de gaze ocupa un volum de 2 m 3,in timp ce la o
anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o temperatura care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m 3 .
Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de 200°C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60 kg/min),ceea ce revine la
circa 40 kg/min pentru fiecare m2 de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de
o concentratie de circa 0,025 kg/m3 .
Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se produc,precum si de existenta posibilitatilor de curgere a
gazelor,pe verticala de jos in sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa scarii,de-a lungul coridoarelor de evacuare la partea
superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la o incapere la alta
Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori: expnasiunea gazelor de ardere; efectul de cos (tirajului);
influenta exterioara a vintului; miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire.
Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul etajelor,de etanseitatea usilor si ferestrelor,de functionarea trapelor
si altor sisteme de evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura interioara si cea din exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai
puternic.
In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in cladiri),directia curentilor de aer in timpul incendiului se inverseaza.In
acest caz apare pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la
un etaj situat deaspupra planului presiunii neutre (egale).
Cind Te (temperatura aerului in exterior) este egala cu Ti (temperatura aerului interior) nu va alea loc nici o miscare naturala a aerului.
Daca Te<Ti aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare decit cea interioara la o deschidere in partea de jos.
La Te<Ti tirajul este invers.
In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea presiuni destul de
ridicate care vor depasi presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre zona focarului fapt ce nu va permite
fumului si caldurii sa fie indepartate.
Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie orizontala a aerului.
In anumite cazurifumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele deschise sau sparte,ca urmare a actiunii vintului.Aceasta
provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz orizontal.Cind vintul are taria 4,viteza de
circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m2,o parte din aerul care patrunde in timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus.
Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii neutre sa se deplaseze.Presiunea pozitiva a vintului
tinde sa ridice planul presiunii neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.
Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de compartimentare a lor,care impiedica miscarea libera a
aerului,desi au loc scurgeri importante prin deschideri.

3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI

Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati suficiente; impiedicarea cresterii temperaturii in
spatiul incendiat; scaderea concentratiei de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de oxigen.Declansarea actiunii de
evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta pentru a se putea evacua persoanele in bune conditii.
Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala (S<1600 m2) sau mecanica,nu va fi eficienta decit daca
se realizeaza compartimentari adecvate.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o suprafata libera insumata (actiunea de trecere a fumului
prin deschidere),de minimum 0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza in acoperisul cladirilor,sau cit mai sus
posibil la partea superioara a peretilor exteriorijudicios repartizate.Actionarea acestor dispozitive se face prin mijloace usor accesibile in caz de
incendiu (automat si manual).
Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi dispuse cit mai uniform ele fiind preferabile unei
singure trape de ventilare de aceeasi suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra focarului sau in apropierea acestuia sa se
gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un numar mai mare de trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o
singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata.
La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru fiecare nivel.Canalul de evacuare poate fi folosit cu
succes atunci cind exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in subsoluri.
Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuarea tuturor
produselor de ardere in caz de incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de incendiu amplasate de-a lungul cailor
de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau puse in functie manual.
Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si caldurii,montarea unor ecrane verticale se poate realiza astfel
incit fumul si gazele de ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de incendiu si sa nu se raspindeasca in
cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).

Aria deschiderilor de evacuare a gazelor fierbinti si distanta intre ele


Densitatea conventionala a sarcinii Raportul dintre suma ariilor libere ale Distanta maxima [m] intre:
termice [MJ/m2 sau Mcal/m2] dispozitivelor (deschiderilor) si aria construita
a incaperii Axele a doua Ecranele suspendate sub
deschideri tavan

qs < 420 (100) 1 : 150 45 75

420 < qs < 840 (100) (200) 35 75


2

840 < qs <1680 (200) (400) 1 : 80...1:60 35 75

1680 < qs < 4200 (400) (1000) 30...25 30


6

.
qs > 4200 (1000) 1:30 30...25 30

In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista deschideri special prevazute,se realizeaza prin
deschiderea ferestrelor,permitind caldurii si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde pe la partea de jos a acestora.Cind se
procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere maxima pentru a se obtine o ventilare satisfacatoare.

22.Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri

1. EVACUAREA PERSOANELOR

Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in care incendiul,explozia sau vreo catastrofa naturala
poate provoca moartea,afecta sanatatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de usi,scari,coridoare si incaperi care asigura iesirea in exterior
din cladiri,in caz de incendiu,a persoanelor din interiorul acestora.
Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in exterior la nivelul terenului sau a unor suprafete circulabile
in timpul cel mai scurt posibil si in deplina siguranta.
Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in vedere si alte cerinte ca: alegerea drept cale de iesire
a traseelor care sunt construite din materiale incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate persoanele aflate la orice etaj,iesirile si
caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare moarte; caile de acces catre iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in
spatii cu pericol de incendiu; iesirile trebuie sa conduca direct in strada,curte sau in alte spatii deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu
sigurantal; usile rotative nu se folosesc pentru evacuare.
Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane asezate una in spatele celeilalte),care se
deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul cladirii.
Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu relatia:
F = N/C
F - numarul de fluxuri rezultat prin calcul;
N - numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C - capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se evacueaza prin fluxul respectiv pe durata evacuarii.
Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de numarul acestora este prevazuta in STAS-ul in vigoare
(tabelul XXII.1.1).

Numarul de fluxuri 1 2 3 4 5
Latimea libera 0,90 1,10 1,60 2,10 2,50

Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp.


Timpul limita admis pentru evacuare este:
tlim = Ktcr;
K - un coeficient mai mic ca 1,care tine seama de posibilitatea abaterii marimii factorilor care influenteaza o organismul omului
in timpul incendiului,de regula K = 0,8 ; tcr - timpul critic de evacuare,dupa consumarea caruia efectul factorilor care
influenteaza organismul omului in timpul incendiului face imposibila evacuarea in conditii organizate.
La calculul timpului de evacuare se va tine seama de relatia:
t < tlim [min];
t - timpul de evacuare dintr-o incapere,determinat prin calcul [min]; t lim - timpul limita
admis pentru evacuare [min].
Viteza de deplasare pe traseele orizontale se considera egala cu 0,4 m/s,pe traseele orizontale si fara panica,iar pe cele verticale la coborire
de 0,3 m/s.
La o evacuare fortata,circulatia oamenilor facindu-se inghesuit,viteza de deplasare ajunge la circa 0,2 m/s.Rezulta necesitatea dimensionarii
latimii in functie de numarul maxim de persoane care urmeaza a se evacua.Pentru calculul deplasarii fluxului de persoane,trebuie sa se tina seama de
virsta,imbracamintea si greutatea purtata in miini.
Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor (STAS 6814 - 69),se arata in tabelul
XXII.1.2
Nr.crt Destinatia cladirii sau a portiunii de cladire pentru care se calculeaza Capacitatea de evacuare a unui flux [numar
evacuarea de persoane]
0 1 2
1 Cladiri de productie si depozitare: 65
- din categoriile A si B pericol de incendiu 75
- din categoria C pericol de incendiu 90
- din categoriile D si E pericol de incendiu
2 Constructii care adapostesc persoane incapabile de a se evacua 50
singure: maternitati,stationare medicale,cladiri pentru copii de virsta
prescolara,ospicii pentru alienati,camine pentru batrini si infirmi

3 Sali in care se aduna public,insa nu se incadreaza ca sali aglomerate


(sali de adunari,auditorii,magazine,expozitiim,spatii

pentru alimentatie publica,sali de lectura,sali de sport,sali de asteptare 75


etc.),care au o capacitate mai mica decit limita pentru a fi sali
aglomerate
4 Cladiri de locuit: hoteluri,camine,cabane,blocuri de locuinte
etc. 90
5 Sali aglomerate de tip S1 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc 50
- de gradul III rezistenta la foc 35
- de gradul IV,V rezistenta la foc 25
6 Sali aglomerate de tip S2 in cladiri:
- de gradul I,II rezistenta la foc 65
- de gradul III rezistenta la foc 50
- de gradul IV rezistenta la foc 35
- de gradul V rezistenta la foc 25

La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea constructiei,sarcina termica; numarul de persoane existente in
interiorul incaperilor; caile de acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ordinea evacuarii; persoana (persoanele) care conduce operatiile de
evacuare si salvare,precum si persoanele care au sarcini pe aceasta linie; mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in special a
celor valoroase,care au greutati mari; locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; mijloacele de dare a
semnalului de alarma,atributiile ce revin fiecarei persoane in timpul evacuarii,functie de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce
trebuie urmate; asigurarea zonelor de evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate; transportarea urgenta a
persoanelor care nu se pot deplsa singure.
De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date referitoare la cladirea respectiva,ca: numarul de iesiri,latimea
scarilor,latimea totala a tuturor iesirilor; distanta dintre diferite incaperi si scari; latimea coridoarelor; iesirile de salvare; natura iluminatului;
posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de defectare a unor instalatii (ventilare etc.); posibilitatea de a se apela la alte unitati din
apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare reusita se impune o buna organizare,ordine si disciplina.
La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in caz de incendiu este foarte
dificila.
La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu planul etajului pe care se indica pozitia incaperii
respective si traseele ce trebuie urmate pina la scarile de evacuare.
Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii asupra modului in care persoanele trebuie sa procedeze
in diferite situatii.
De o mare efici