Sunteți pe pagina 1din 3

Lucrare practică Nr 12

Analiza unor zaharuri cu efect umectant în produsele cosmetice.


Analiza ureei.
Am luat cunoștință cu tehnica securității și mă oblig să o respect.
Rusu Maria
Nota _______________
Data 07.05.2020
Profesor ___________

Scopul lucrării:

Analiza zaharurilor și a ureei

I. Completați tabelul.

Hidraţi de carbon.
Caracteristica Modul de lucru
Demonstrarea Într-o eprubetă se amestecă 1 picătură soluţie de glucoză de 0,5%
prezenţei grupelor şi 6 picături soluţie 10% de hidroxid de natriu. La amestecul obţinut
hidroxil în glucoză.
se adaugă 1–2 picături soluţie 2% de sulfat de cupru (II). Se obţine
un precipitat albastru de hidroxid de cupru (II), care printr-o uşoară
agitare se dizolvă şi soluţia devine străvezie colorată în albastru.
Soluţia obţinută se păstrează pentru experienţa următoare.

Reacţia Fehling Monozaharidele reduc reactivul Fehling (complexul cupro-tart-


rat) până la oxidul de cupru (I) cu formarea unui precipitat roşu-că-
rămiziu. Această reacţie este o variantă a reacţiei Tromer; complexul
cupro-tartrat elimină treptat hidroxidul de cupru (II), care este redus
de monozaharide până la oxid de cupru (I).
Într-o eprubetă se introduc 2 picături soluţie de glucoză şi câteva
picături soluţie Fehling. Conţinutul se agită şi se încălzeşte până la
fierbere. Are loc o schimbare de culoare, care trece de la albastru la
verde şi apoi la galben-maro, iar în final se depune un precipitat roşu
cărămiziu de oxid de cupru (I).
Reacţia Tollens.
Într-o eprubetă perfect curată câteva picături de AgNO3
de 5% se tratează cu 1 ml sol NaOH de 10% şi se adaugă amoniac
până la dizolvarea precipitatului de oxid de argint. Soluţia obţinută,
numită reactivul Tollens, se diluează cu o cantitate egală de apă şi se
adaugă câteva picături soluţie de glucoză. Se încălzeşte uşor pe baie de
apă şi se observă depunerea argintului sub formă de oglindă pe pereţii
eprubetei.

Demonstrarea Într-o eprubetă se amestecă o picătură soluţie de zaharoză 1%,


prezenţei grupelor 6 picături soluţie de hidroxid de sodiu 10%, 6 picături de apă
hidroxil în zaharoză.
distilată şi 1 picătură soluţie de sulfat de cupru (II)2%. Precipitatul
de hidroxid de cupru (II) format imediat se dizolvă şi se obţine o
soluţie transparentă colorată în albastru. Soluţia se păstrează pentru
experienţa următoare.

II. Notați în 3- 4 enunuțuri rolul zahărului în cosmetologie

Zahărul are o formă foarte variată, dar marginile sale nu sunt rigide, astfel încât zahărul
nu are efect traumatic asupra pielii. Zaharul are proprietatea de dizolvare in lichide.
Zahărul are un efect stimulant asupra capilarelor straturilor superioare ale pielii,
accelerează procesele metabolice, împiedică îmbătrânirea pielii și o face suplă.
Majoritatea producătorilor de produse cosmetice bazate pe acesta utilizează zahăr din
trestie de nudă, fiindcă este bogat în substanțe utile în compoziția sa. Când se mănâncă
produsele cosmetice, zahărul se dizolvă, absorbit de piele, oferindu-i minerale și
vitamine.
adăugând la acestea, în plus față de zahăr din trestie, uleiuri esențiale și extracte de
ierburi. Astfel de ingrediente naturale din cosmetice ajută femeia să scape de iritarea
pielii, să aibă un efect calmant asupra pielii, să hidrateze pielea uscată și chiar să aibă
acțiune anticelulitică.

III. Notați în 5 – 6 enunțuri informații generale despre uree.


Ureea - este o substanță solidă, cristalizată, solubilă în H2O. Chimic vorbind, ea se comportă ca
amidele. Se folosește, de obicei, ca îngrășământ agricol, datorită conținutului ridicat de N, în
industria medicamentelor și la obținerea de produși macromoleculari de policondensare cu aldehida
formică.

Ureea este o substanţă azotată care provine


din distrugerea proteinelor de origine
alimentară sau constitutivă ale ţesuturilor
umane.
Ficatul este locul principal de sintetizare a
ureei, care difuzează apoi liber în lichidele
organismului şi este eliminată în cea mai
mare parte prin rinichi.

Eliminarea urinara a ureei este variabilă în


funcţie de aporturile alimentare. Ea este
anormal de ridicată (hiperazoturie) în caz de febră, de diabet sau în cursul anumitor intoxicaţii
(cu arsenic, fosfor, stibiu), anormal de scăzută (hipoazoturie) în caz de insuficienţă renală sau de
afectiune gravă a ficatului.