JOCUL DE MIŞCARE CA MIJLOC DE REALIZARE

AL ACTIVITATII DE EDUCAŢIE FIZICA

Mişcarea este recunoscută că prim factor al formării intelectuale corespunzătoare a

copiilor. Aceştia dispun de o energie uimitoare ce trebuie exploatată în scopul creşterii normale,
armonioase că viitori adolescenţi şi apoi că viitori şi sănătoşi adulţi. Energia, dorinţa de mişcare
a copiilor sunt zilnic antrenate pentru a le asigura acel suport de sănătate şi robusteţe fizică
indispensabil desfăşurării oricărui fel de activitate.
Prin gimnastică de înviorare şi jocurile de mişcare pe care le realizăm în fiecare zi în
grădiniţă, copilul îşi antrenează potenţialul energetic şi motor de care dispune şi în acelaşi timp îi
satisfacem necesitatea de a practică exerciţii fizice pentru menţinerea unui tonus sănătos.
La grupa mare, când copiii deja stăpânesc deprinderi motrice diverse, organizăm
parcursuri aplicative prin concursuri pe echipe.
Aceste întreceri, mult aşteptate şi agreate de copii antrenează în efort întregul organism,
generează trăsături pozitive de voinţă şi caracter, fair-play, corectitudine, perseverenţă, curaj,
orientare în spaţiu, disciplină.
Jocurile de mişcare, în comparaţie cu alte exerciţii fizice prezintă avantajul participării
unui număr mare de copii,într-un spaţiu restrâns şi al angrenării în egală măsură a băieţilor şi
fetelor în cadrul unor grupe mixte.
Jocurile de mişcare răspund nevoii de mişcare proprii prescolarului şi şcolarului mic.
Ele includ o mare varietate de mişcări, executate în diferite poziţii, în condiţii care se
schimbă neîncetat, cu solicitare musculară diferită. Ele satisfac nevoia de mişcare, întreţin
funcţiile organice, ascut simţurile, dezvoltă sociabilitatea articulaţiilor, îi obişnuiesc pe copii să ia
decizii rapide şi să fie răspunzători pentru acţiunile lor.
În jocuri există perioade de odihnă care le permit participanţilor să facă faţă cu mai multă
uşurinţă eforturilor, ceea ce influienteaza pozitiv starea generală a organismului. Întrecerea între
parteneri îi atrage în mod deosebit pe copii, contribuind la creşterea eficienţei lecţiei.
Jocul de mişcare se deosebeşte de celelalte mijloace ale educaţiei fizice prin
particularităţile sale specifice şi anume:
- permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltarea simultană a deprinderilor
motrice de baza sau specifice, a calităţilor motrice, precum şi a însuşirilor şi deprinderilor moral-
volitie;
- jocului îi este specifică activitatea în colectiv, ce presupune cooperare, colaborare cu
partenerii de joc, armonizarea intereselor, a motivelor, acţiunilor şi eforturilor personale cu ale
colectivului, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi, atitudine
critică şi autocritica;
- jocul de mişcare permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni;
- au că element caracteristic de desfăşurare întrecerea, competitivitatea, care impun
existenţa unui fond de deprinderi şi calităţi motrice temeinic consolidate;
- jocurile nu permit o dozare precisă şi nici reglementare strictă a execuţiilor tehnice.
În cadrul activităţilor de educaţie fizică, jocul de mişcare are următoarele sarcini:
- dezvoltarea fizică generală şi întărirea sănătăţii;
- dezvoltarea siritului de echipa şi a calităţilor morale şi de voinţă.
În momentul alegerii jocului de mişcare în cadrul activităţii de educaţie fizică, trebuie avute în
vedere următoarele cerinţe:
- jocurile să aibă reguli simple, să fie accesibile, să nu pericliteze corectă însuşire a unor
deprinderi;
- în întrecerile şi jocurile pe echipe, să se acorde fiecărui copil, pe rând rolul de conducător.
Această măsură are darul să-l mobilizeze, constituind în acelaşi timp o recompensă pentru
activitatea desfăşurată;
- întrecerile şi jocurile să prezinte dificultăţi sporite de la o etapă la altă, pentru a dezvolta
capacitatea de adaptare psihomotorie;
Pentru captarea interesului copiilor, se recomandă folosirea acelor variante care
îmbogăţesc şi complică conţinutul jocului. Astfel că, după secvenţă de încălzire selectivă a
aparatului locomotor, se prezintă pe rând, cu explicaţii şi demonstraţii jocurile dinamic-motrice
selectate în funcţie de calităţile şi deprinderile motrice urmărite.
„ATENŢIE LA BĂTAIA DIN PALME”: Cu scopul dezvoltării atenţiei, vitezei,
promtitudinii, împărţiţi în două sau mai multe echipe, jocul începe. Copiii stau în coloana câte
unul. Conducătorul jocului stabileşte că, la un semnal de fluier, sau bătaie din palme, să se
execute două genuflexiuni, la două semnale sau bătăi din palme, toţi trebuie să execute două
sărituri că mingea pe loc, iar la trei semnale, sau trei bătăi din palme, să execute trei flotări.. Cei
ce greşesc sunt eliminaţi din joc.
„CURSA PE CARTOANE”: Urmărind dezvoltarea îndemânării, jucătorii sunt împărţiţi
pe echipe de câte 4-5 şi aşezaţi în coloane de câte unul, în spatele liniei de plecare. În faţă ei, la
distanţă de 10 m, se marchează o linie de sosire. Primul copil din fiecare coloana are câte două
cartoane. La semnal, pune cartoanele jos şi aşează câte un picior pe fiecare carton, iar marginea
din faţă o apucă cu mâna din aceeaşi parte, îndoind uşor cartonul spre tibie. Porneşte în acest mod
până la linia de sosire. După ce a depăşit-o, coboară de pe cartoane, le ia în mâna şi fuge înapoi şi
le aşează pe linia de plecare. Urmează un al doilea şi procedează la fel, apoi următorii, până la
ultimul. Nu e voie să se ridice picioarele de pe cartoane sau să se târască cartoanele fără să fie
ţinute cu mâna.
„MINGEA PRIN TUNEL”: Un joc amuzant, pentru dezvoltarea îndemânării, presupune
împărţirea copiilor în două echipe egale că număr, aşezate pe şiruri, în stand în depărtat, înapoia
liniei de plecare, formând un tunel. Primul din fiecare echipa este conducatoul jocului şi are în
mâna o minge. La comandă de începere a jocului, primii rostogolesc mingea prin tunel, spre
ultimul din echipa. Acesta prinde mingea, aleargă prin dreapta şirului şi se aşează în faţă, cu
picioarele depărtate, se apleacă şi rostogoleşte mingea prin tunel. Jocul continuă astfel, până
când primul copil din fiecare echipa revine în capul şirului. Dacă mingea iese afară din tunel,
copilul pe lângă care a ieşit aleargă după ea, se întoarce la locul sau şi o transmite mai departe.
Echipa al cărei conducător a revenit primul la locul iniţial este declarată câştigătoare.
 „IEPURAŞII ISTEŢI” (joc cu sărituri): Se marchează pe teren 2 şanţuri late de 25 cm,
într-o grădina de zarzavat. Un şanţ se găseşte la marginea stratului cu varză, între pădure şi
grădiniţă, iar celălalt între stratul cu varză şi cel cu morcovi. După stratul cu morcovi se găseşte
câmpul. La marginea pădurii stau iepuraşii, iar într-un alt colţ al stratului cu varză stă grădinarul
cu o puşcă.
Iepuraşii aşezaţi unul lângă altul la marginea pădurii, în faţă şanţului de lângă stratul cu
varză, stau şi-l pândesc pe grădinar. Conducătorul jocului (iepuroaică), atent la grădinar când
acesta părăseşte grădina, anunţă:
„ – Grădinarul e la masă !
Zdup în varză lui gustoasă!”
Când pronunţă cuvântul „zdup!” toţi iepuraşii sar şanţul, se împrăştie prin varză şi se
grăbesc să mănânce. Când iepuroaică zăreşte pe grădinar că se îndreaptă spre grădiniţă, anunţă
repede: „Grădinarul a venit,
Iute la morcovi săriţi!”
Iepurii sar şanţul în terenul cu morcovi şi caută să mănânce cât mai iute. Grădinarul se
uită prin stratul cu varză, apoi sare în cel cu morcovi. La apariţia lui iepuroaica strigă:
„Pe câmp va împrăştiaţi
Că să nu fiţi împuşcaţi!”
Iepurii fug pe câmp. Iar vănătorul după ei şi trage cu puşcă strigând: „poc, poc!”
REGULI: 1) Iepurii care nu s-au oprit la acest semnal se consideră prinşi şi ies din joc;
„ŞTAFETA PICTORILOR”: Copiii sunt împărţiţi în două echipe, egale că număr, aşezate
în formaţie de şir şi în spatele liniei de plecare. În faţă fiecărei echipe se plasează câte o tablă de
scris, iar pe lini de plecare mai multe bucăţi de cretă de diferite culori. Înainte de începerea
jocului educatoarea hotaratte ce anume trebuie să se deseneze pae tablă şi ce element din desen
trebuie să deseneze fiecare copil. De exemplu se stabileşte desenarea unei case. La comandă de
începere, primii copii di fiecare echipa iau o bucată de cretă, aleargă la tablă şi desenează un
singur element al casei – de exemplu - , apoi aleargă la coadă şirului propriu; pornesc următorii
s.a.m.d., până se termină desenul respectiv (pereţii, acoperişul, ferestrele, uşile, coşul, pragul de
la intrare, gardul, florile din curte etc). Este declarată câştigătoare echipa care termină prima, care
a desenat cel mai corect şi a colorat mai bine.
Pe tot parcursul activităţii se urmăreşte participarea activă a tuturor copiior, consolidarea
spiritului de echipă, executarea corectă a tuturor acţiunilor motrice, respectarea regulilor, dar şi
plăcerea, distracţia şi amuzamentul.
La finalul activităţii se fac aprecieri asupra modului în care copiii au înţeles regulile de
joc, asupra comportamentului din timpul competitiei, asupra necesităţii de a continua mişcarea,
sub orice formă, în fiecare zi, cel puţin o jumătate de oră.
Pentru a preveni sedentarismul şi obezitatea în rândul copiilor şi pentru a promova un stil
de viaţă sănătos, este extrem de importantă stimularea, în rândul părinţilor şi al copiilor, a
interesului pentru educaţie fizică şi sport. Prin aceste acţiuni se doreşte o armonizare a
dimensiunilor fizice, emoţionale, mentale, sociale şi spirituale, sprijinind astfel dezvoltarea
copiilor. Fiecare activitate fizică desfăşurată în grădiniţă are că efect stimularea practicării
sportului.
Aşadar, oricare ar fi formă de organizare pe care o preferăm, să facem cât mai multă
mişcare fizică, să susţinem în ochii copiilor noştri, în primul rând prin exemplul propriu, o
mentalitate şi un stil de viaţă sănătos.
Jocul, joaca, jocurile, reprezintă, neîndoielnic cel mai atractiv şi agreabil mod de asimilare
a informaţiilor, deprinderilor şi comportamentelor. Jocul este considerat a fi activitatea cu cele
mai eficiente valenţe formative.
Element vital al copilăriei, joacă-jocul acompaniază evoluţia personalităţii umane pe toată
durata vieţii, din copilărie şi până la bătrâneţe.

Bibliografie:
1. Silvia Borţeanu, Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Editura Didactica Publishing
House, Bucureşti, 2009.
2. Constantin Cristian Creţu, Constantina Ciucurel, Ghid privind desfăşurarea activităţilor de
educaţie fizică în grădiniţă, Editura Tiparg, 2006.
3. Gina Milovanov, Ghid cu activităţi dinamic-motrice pentru şcolari şi preşcolari, Editura
Tempus, 2011