UNIVERSITATEA

VINERI, 2 OCTOMBRIE 2020, ORA 21:00

LIGA I, ETAPA VI
STADIONUL „ION OBLEMENCO”, CRAIOVA

POLI IAŞI

SEMPRE
AVANTI,
MISTER!
Cu Bergodi la cârmă, Universitatea Craiova are unul dintre cele
mai bune începuturi de sezon din istorie: am marcat în fiecare meci
dintre cele cinci disputate până acum şi nu am pierdut niciun punct
dintre cele 15 puse în joc. Chiar dacă încă sunt încă ţinuţi departe de
stadion, suporterii aşteaptă şi al şaselea succes consecutiv, cu Iaşi,
pentru a da apoi piept cu Dinamo, la Bucureşti, cu turaţie maximă.
OVIDIU BIC:
„Ce ne
recomandă?
Unitatea
grupului,
omogenitatea
echipei şi
pasiunea
fanilor“
OVIDIU BIC a jucat timp de 15 ani fotbal în Ardeal, până se
transfere la Craiova, în 2018. După doi ani complicaţi, presăraţi
cu multe ghinioane şi obstacole, s‑a întors la noua lui casă şi chiar
a reuşit să‑şi câştige locul de titular, la mijloc, alături de Cicâldău
şi Nistor. Ovidiu este un fotbalist muncitor şi sincer, care ne‑a
împărtăşit atât momentele fericite din viaţa lui, cât şi pe cele mai
dificile. Faceţi‑vă comozi şi parcurgeţi, împreună cu el şi cu noi,
întreaga poveste a lui Bic, de la puştiul foarte ataşat de familie şi
prieteni care a plecat cu inima grea din Abrud, la profesionistul
care pune munca pe primul plan de astăzi.

„Nu doar fotbaliştii muncesc din greu la serviciu, la fel fac şi

suporterii din acest oraş şi din toată ţara, este ceva normal“
Ovidiu, te‑ai născut şi ai crescut în Abrud, un oraş mic şi frumos din
Ardeal. Am vrea să ne spui despre copilăria ta în general şi despre
cum te‑ai apucat de fotbal, mai ales, ţinând cont că Abrudul nu are
o mare tradiţie în acest sport.
 Am avut o copilărie foarte frumoasă, cu mulţi prieteni minunaţi cu care
făceam tot felul de pozne. Fotbalul l‑am început când eram deja relativ
mărişor, pe la 8‑9 ani, chiar în Abrud. Aveam un antrenor care strângea
mai mulţi copii şi ne antrena zilnic, era foarte dedicat. Apoi, la vârsta
de 12 ani, m‑am prezentat să dau probe de joc la academia celor de la
Liberty Oradea. Când cei de acolo m‑au acceptat, a fost unul dintre cele
mai fericite momente din viaţa mea.
Cât de grea este pentru un copil această ruptură de casă şi de cei dragi,
făcută de obicei de tânăr, de dragul fotbalului? Până şi pentru adulţi
este greu…
Aşa este, a fost foarte greu. Sincer, după o săptămână de stat departe
de ai mei, i‑am sunat şi le‑am spus că vreau să mă întorc acasă. Îmi era
dor de ei şi de toţi prietenii. Dar ei au reuşit să mă convingă să rămân
făcând la rândul lor multe sacrificii: din acel moment au început să mă
viziteze practic săptămânal (nota noastră – distanţa dintre Abrud şi Ora-
dea este de 170 km) şi îmi ziceau mereu că eu trebuie să fiu cu gândul la
fotbal, nu la casă sau la ei. Apoi, cu timpul, şi datorită lor, a devenit totul
mult mai uşor.
În afară de despărţirea de orăşelul natal şi chiar de Ardealul de care
bănuim că eşti foarte legat, ce alte sacrificii ai mai făcut de dragul
fotbalului?
Sincer, acesta a fost cel mai mare sacrificiu, dacă nu cumva singurul.
Îmi iubesc nespus familia şi prietenii din copilărie şi am suferit mult de
dorul lor, după despărţire. În rest, toată munca pe care o depun la antre‑
namente şi în general stilul de viaţă cât mai atent nu le consider un sacri‑
ficiu, ci ceva normal, ceva ce trebuie să fac. Nu doar fotbaliştii muncesc
din greu „la serviciu“, ci la fel cred că o face fiecare suporter din acest
oraş şi din această ţară.
Care sunt fotbaliştii tăi preferaţi şi ce anume îţi place la ei?
Când eram mai mic îmi plăcea foarte mult Kaka, de la Milan, juca sen‑
zaţional. Apoi însă l‑am descoperit pe Andres Iniesta, care m‑a fermecat
cu lejeritatea cu care conducea mingea şi cu viziunea lui extraordinară
în joc.
Dacă ai putea să călătoreşti în timp pentru o oră şi să‑l întâlneşti pe
Ovidiu Bic care avea 15 ani, să zicem, ce i‑ai spune şi cum v‑aţi petrece
ora?
I‑aş spune să nu renunţe la visul pe care îl are şi să muncească şi mai
mult decât o face, în fiecare zi şi în fiecare oră, pentru a reuşi să‑l atingă.
Apoi aş face cu el un antrenament mai serios de o oră (râde).
„Am făcut cu greu faţă psihic, la început. Mă gândeam
mereu că am ajuns la un club foarte mare şi că
suporterii Universităţii au alte aşteptări de la mine“
Ai jucat toată cariera în Ardeal, la Oradea, Salonta, Satu Mare, apoi
Mediaş. Cum a fost trecerea în Oltenia pentru tine şi care a fost moti‑
vul pentru care ai prins mai greu prima echipă?
Pentru mine a fost important că am luat‑o de jos, meciurile din Liga
II m‑au călit şi m‑au făcut mai puternic. Dar cel mai bine m‑am simţit la
Mediaş, iar asta s‑a văzut, pentru că datorită prestaţiilor mele bune de
acolo m‑au remarcat cei de la Universitatea. Motivul principal pentru
care nu am reuşit să mă impun din prima aici cred că a fost ghinionul:
după doar două luni de la semnarea contractului a trebuit să mă operez şi
am stat aproape 8 luni departe de gazon. Sincer, această perioadă lungă
fără fotbal mi‑a afectat un pic şi încrederea. Mă gândeam mereu că am
ajuns la un club foarte mare şi că lumea are alte aşteptări de la mine, iar
această presiune şi‑a pus amprenta şi pe jocul meu. Din fericire, acum
simt că am depăşit perioada mai dificilă şi sunt foarte încrezător, iar pe
teren mă simt foarte bine. Mă concentrez la ce am eu de făcut şi las orice
gând negativ departe de terenul de joc sau de antrenament.
După acea perioadă mai grea de la început, ai plecat împrumut la
Târgovişte. A fost asta o dezamăgire pentru tine?
Nu, am ştiut că este spre binele meu să plec, pentru că aveam mare
nevoie de meciuri în picioare, nu doar pentru condiţia fizică, cât mai
ales pentru cea psihică. În plus, perioada petrecută la Chindia m‑a ajutat
foarte mult. Îi sunt foarte recunoscător domnului Viorel Moldovan pen‑
tru ajutorul oferit, a fost exact ce aveam nevoie în acel moment. La fel şi
domnul Săndoi, chiar dacă cu dumnealui am lucrat mai puţin, a fost un
antrenor care mi‑a acordat încredere, iar asta mi‑a prins bine. Le mulţu‑
mesc amândurora mult.
Te‑ai bucurat că te‑ai putut întoarce la Craiova sau ai fi preferat să
mai rămâi la Chindia?
Iniţial cei din club au fost cei care mi‑au spus că au încredere în mine
şi că se aşteaptă să demonstrez că merit să rămân aici. Pentru mine a fost
o şansă uriaşă şi am luat‑o foarte în serios, pentru că voiam să le arăt
tuturor că merit să fac parte dintr‑o echipă atât de importantă a fotbalu‑
lui românesc. Am muncit chiar şi mai mult şi sunt foarte bucuros că am
reuşit să ajung în acest punct.
Cum este fotbalul fără fani în tribune şi în ce măsură crezi că absenţa
acestora este un handicap pentru Universitatea Craiova, faţă de cele‑
lalte echipe cu şanse la playoff (FCSB, CFR, Botoşani etc.)?
Fotbalul fără suporteri este trist, dar suntem conştienţi cu toţii, şi noi
şi cred că şi fanii, că trebuie să facem sacrificii pentru a trece prin această
criză sanitară cu cât mai puţine pierderi de vieţi. Este clar că pe noi ne
dezavantajează absenţa spectatorilor, pentru că avem de ani buni cea mai
bună medie de spectatori la meciurile pe teren propriu. Sperăm totuşi
că îi vom putea simţi din nou alături cât de curând.
Ce părere ai de fotbaliştii aduşi de Dinamo până acum şi cine crezi
că este favorită în meciul de la Bucureşti de peste două etape?
Dinamo a ajuns jucători de calitate, dar şi noi suntem o echipă foarte
bună şi, în plus, avem avantajul omogenităţii. Eu zic că noi plecăm favo‑
riţi, aşadar, dar asta contează mai puţin. Ce contează cu adevărat este ca
la ora meciului să fim pur şi simplu echipa mai bună şi mai insistentă,
adică să demonstrăm pe teren că suntem superiori.
„Domnul Bergodi ne dă foarte multă încredere
în noi, iar asta cred că se vede pe teren“
Despre Iaşi ce zici? Îi cunoşti pe jucătorii noi de acolo şi pe Pancu?
Cum crezi că va fi meciul de vineri?
Mi‑a plăcut Iaşiul în acest debut de campionat. Faptul că îl au pe bancă
pe Pancu, un antrenor tânăr, din noul val, cred că e important pentru
ei, mai ales că ştim cu toţii cât de bine îşi motivează Daniel echipele. Cu
toate astea, eu cred că, dacă intrăm pe teren motivaţi şi hotărâţi să res‑
pectăm cu atenţie indicaţiile lui Mister, vom ieşi cu siguranţă învingă‑
tori de pe teren şi pentru a şasea oară la rând.
Avem 4 puncte în faţa CFR‑ului, iar Dan Petrescu a spus deja că Cra‑
iova este favorită la titlu. E drept ca la fel spusese şi înainte de termi‑
narea campionatului trecut. Tu ce crezi, suntem favoriţi la titlu?
(râde) Dan Petrescu are strategiile lui, suntem deja obişnuiţi cu ele.
Pentru noi este prea devreme să vorbim de titlu şi şansele la el. Până acum
am vorbit doar de meciul care a urmat şi ne‑a mers foarte bine.
Şi totuşi, care crezi tu că ar fi un punct forte al Universităţii faţă de
celelalte rivale, în lupta pentru trofee?
Cred că ne recomandă unitatea grupului, faptul că suntem o familie
cu toţii, fie că vorbim despre conducătorii clubului, despre jucători, staff
sau despre oricare dintre angajaţi. Şi, bineînţeles, cred că vom avea un
atu foarte important atunci când suporterii vor putea reveni în tribune,
având în vedere cât de pasionaţi sunt. Noi nu avem nicio îndoială că
împreună cu ei putem aduce trofee majore la Universitatea.
Dar pe Bergodi ce crezi că îl diferenţiază faţă de alţi antrenori cu care
ai lucrat?
Atenţia şi profesionalismul cu care abordează fiecare partidă şi încre‑
derea pe care reuşeşte să o transmită jucătorilor. Datorită încrederii pe
care o are în noi, credem mereu în victorie, iar rezultatele se văd pe teren.
Un mesaj pentru suporterii Universităţii Craiova?
Ştim că depărtarea dintre noi vă face să treceţi prin momente grele şi
vrem să ştiţi că la fel de greu ne este şi nouă. În ciuda distanţei, însă, noi
vă simţim alături în continuare, şi la bine şi la greu. Împreună vom reuşi!

PA R T E N E R I U N I V E R S I TAT E A C R A I OVA
SHOW-UL OFENSIV CONTINUĂ:
Koljic – la al șaselea gol în cinci meciuri;
Cicâldău – cheia pentru trei goluri
consecutive

Partidele cu Voluntari și Astra au arătat un Koljic la același nivel de top,

dar și un Cicâldău mult mai implicat în jocul ofensiv al echipei. În minu‑
tul 34 al partidei cu Voluntari, Koljic a finalizat cu sânge rece o fază exce‑
lentă creată de Bancu și Mihăilă. Oaspeții au egalat neașteptat în a doua
parte, dar în minutul 71 a venit rândul lui Alex Cicâldău să ia jocul în pro‑
priile mâini. Sau, mai bine spus, în propriul picior drept. Zecarul Științei
a așezat în vinclu o lovitură liberă de la 18 metri și a adus al patrulea suc‑
ces la rând al Craiovei, în fața unei echipe care nu cunoscuse înfrângerea
până atunci.
„Cic“ și-a continuat elanul ofensiv la Pitești, unde a marcat spectacu‑
los cu capul, în minutul 9, după o centrare perfectă a lui Vlădoiu. Și tot
Cicâldău a încântat suporterii și chiar adversarii cu o pasă de geniu cu căl‑
câiul pentru Koljic, 6 minute mai târziu. Vârful bosniac a catapultat min‑
gea sub bara transversală cu aceeași precizie și seriozitate cu care a tratat
cele mai multe dintre ocaziile pe care le-a avut până acum, în campionat.
Urmează Poli Iași pe teren propriu, apoi unul dintre cele mai impor‑
tante meciuri ale sezonului: cu Dinamo, la București. Hai băieții!

Universitatea – Poli Iaşi în cifre

• Dintre cele 17 întâlniri directe de la revenirea Științei pe prima scenă,
doar două s-au terminat la egalitate. În 10 a câștigat Universitatea și
în 5 Politehnica;
• Craiova are o revanșă de luat după ce, în ultimul meci direct, a fost
eliminată din Cupa României de Iași. Breeveld și Nistor au reușit fie‑
care câte o dublă în acel meci nebun, încheiat cu două goluri înscrise
în prelungiri, cel egalizator, al lui Nistor, respectiv cel al victoriei
pentru Iași;
• Patru jucători a dat Universitatea echipelor naționale la ultima acțiune
a acesteia, față de niciunul Iași. Oaspeții noștri au totuși un jucător
la naționalele de tineret, iar Craiova are trei.
• Cel mai valoros jucător al Craiovei, conform transfermarkt.com, este
Alexandru Cicâldău, cotat la 5 milioane de euro. De partea cealaltă,
site-ul nemțesc consideră că Rodny Lopes Cabral are cota de piață cea
mai bună din lotul Iașiului – 300.000 euro.
• Cei mai buni marcatori din întâlnirile directe sunt Mitriță și Băluță,
fiecare cu câte 4 goluri înscrise în poarta adversarilor de azi;
• Nu mai puțin de 11 transferuri au fost perfectate între cele două echipe,
din 2013 până astăzi. La începutul sezonului de Liga II 2013-2014,
Craiova îi lua de la Iași pe Irimia, Gado (care a apucat să joace doar
154 de minute în tricoul Științei) și Gorovei. Dintre cei 11, doar trei
fotbaliști au făcut traseul invers, de la Craiova către Iași. Aceștia au
fost Cosmin Frăsinescu, Florin Gardoș și Andrei Burlacu;
• Dintre cele 7 meciuri jucate împotriva Iașiului de-a lungul timpului,
Bergodi nu a pierdut niciunul, a câștigat unul, iar 6 s-au încheiat la
egalitate;
• Nu mai puțin de 15 jucători străini au adversarii noștri în lotul lărgit,
dintre care 11 sunt necomunitari. De partea cealaltă, la Craiova joacă
doar 6 străini;
• Universitatea s-a impus de două ori la o diferență de 3 goluri în fața
lui Poli, în ultimii ani: un 5-2 la Iași, pe 15 februarie 2020 (cu Papură
pe bancă) și un 4-1 la Craiova, pe 14 aprilie 2018, cu un hattrick al lui
Mitriță.