Universitatea “Alexandru Ioan Cuza"

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Specializarea FINANŢE – BĂNCI

SISTEME ŞI OPERAŢIUNI BANCARE

Monografia sistemului bancar din

Spania

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Lector. Dr. Căpraru Bogdan-Sebastian

 Cuprins

Cap 1. Sistemul bancar din Spania.......................................................5

1.1.Istoricul sistemului bancar din Spania.........................................5
1.2. Tipuri de instituţii în sistemului bancar spaniol..........................6
1.3. Indicatori de apreciere.................................................................8
1.4. Factori de influenţă.....................................................................9
1.5. Tendinţe.......................................................................................9
Cap.2. Banca Centrală a Spaniei........................................................10
2.1. Istoria Băncii Centrale...............................................................10
2.2. Obiective ale Băncii Centrale....................................................11
2.3. Funcţii ale Băncii centrale a Spaniei.......................................12
2.4. Instrumente folosite de Banca Centrală....................................13
2.5 Produse şi servicii bancare oferite.............................................13
Cap.3. Bănci reprezentative din Spania..............................................14
3.1 Banco Santander Central Hispano.............................................14
3.2. Banco Bilbao Vizcaya Argentaria.............................................17

2
 Prefaţă

Din multitudinea de sisteme ce definesc existenţa unei naţiuni la un moment dat, şi

care se întrepătrund şi intercondiţionează în procesul evoluţiei acesteia, sistemul economic are
un rol determinat, iar în cadrul acestuia, sistemul bancar, reprezintă o componentă principală
fără de care, practic, economia modernă nu-şi poate exercita rolul si funcţiile.
Desemnând ansamblul coerent al diverselor categorii de bănci cu capital autohton sau
străin, de stat sau privat, precum şi combinaţii mixte ale acestora, ce îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul unei ţari, sistemul bancar răspunde necesităţilor unei etape a dezvoltării social –
economice. Astfel, el reprezintă veriga de legătură între deţinătorii (persoane fizice şi juridice)
şi economia şi societatea reală care are nevoie de aceste capitaluri pentru funcţionare şi
dezvoltare. Este, în acelaşi timp, depozitarul credibil al economiilor care se formează în
societate şi intermediarul principal între creditori în stingerea datoriilor. În această viziune,
sistemul bancar trebuie să se afle, permanent, în relaţie de parteneriat cu economia şi viaţa
reală a societăţii, în sensul organizării şi stimulării procesului de economisire şi a celui de
investire. Sistemul bancar ocupă deci, o poziţie de o importanţă covârşitoare pentru progresul
societăţii umane in ansamblul său.
În contextul economiei de piaţă, sistemul bancar trebuie să asigure cadrul care să dea
posibilitatea mobilizări tuturor fondurilor băneşti disponibile în economie şi orientarea lor
temporară, pe perioade mai lungi sau mai scurte, către activităţi economice, în mod prioritar
spre cele productive. Rolul şi importanţa băncilor în economie sporesc pe măsura amplificării
fluxurilor financiare naţionale şi mondiale, ca o consecinţa a dezvoltării generale societăţii
umane. Avântul tehnologiei şi mijloacelor de comunicaţie au amplificat rolul băncilor în
circulaţia resurselor monetare, pe de o parte, şi, pe de altă parte, finanţatori ai investiţiilor în
economie.
Structura sistemului bancar aferent unei ţări vizează: pe de o parte cadrul instituţional,
format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere, şi băncile comerciale şi alte
instituţii financiare asimilate acestora, îndeplinând rolul de intermediar principal în relaţia
economii – investiţii, iar pe de altă parte, cadru juridic format din ansamblul reglementărilor
care guvernează activitatea bancară, acţionând hotărâtor în crearea şi funcţionarea unui sistem
bancar poate deveni reală numai pe fundalul unei legislaţii corespunzătoare, racordată la
realitaţile ţării şi la principiile şi standardele intrenaţionale, ţinând seama de caracterul
deschis, spre exterior, al sistemului bancar.

3
 Cap 1. Sistemul bancar din Spania
1.1.Istoricul sistemului bancar din Spania
Sistemul financiar – bancar spaniol, a apărut în secolul XIX, şi a consolidat activitatea
în perioada 1945 – 1977, şi cuprinde alături de casele de economii şi cooperativele de credit:
banca oficială (de stat), care acordă creditul oficial şi banca privată, formată din ansamblul
băncilor din sectorul privat, acesta corespunzând bancilor comeciale din celelalte ţări1.
Sistemul bancar spaniol a fost foarte reglementat în anii 1950 – 1960, dar începând cu
1970 dereglementarea a transformat considerabil structura sectorului bancar prin: libertatea
mărită în ceea ce priveşte deschiderea de agenţii; înlesnirea controlului creditelor; reducerea
rezervelor obligatorii. Băncile străine au profitat de această deschidere şi au intrat pe piaţa
spaniolă la finele anului 1970, compensând anumite reţele ce aparţineau băncilor mici şi
mijlocii aflate în dificultate în acel moment. În timp ce băncile străine au avut un rol direct în
concentrarea sistemului bancar spaniol, marile bănci spaniole s-au extins, creând reţele în
străinătate, cum ar fi cele din Franţa şi din marile oraşe europene (Banco de Santander, Banco
Hispano - Americano).
În această perioadă, până la sfârşitul anului 1980, în sistemul bancar spaniol au avut
loc modificări radicale. Structura sa a fost în mare măsură o întoarcere la perioada post-
războiului civil din epoca Franco, atunci când băncile private au jucat un rol important în
finanţarea dezvoltării industriei. Adoptarea unei noi politici economice, a determinat atragerea
de capital şi investiţii bancare străine, rolul băncilor a fost consolidat. Industria a avut o
creştere semnificativă, o mare parte din băncile de capital fiind vândute populaţiei cu ajutorul
burselor de valori.
La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în sectorul bancar spaniol exista o
concurenţă puternică, astfel că oferta de produse şi servicii bancare în exces a constituit motiv
pentru specializarea bancară.

1
Spulbar Cristi, Sisteme bancare comparate, Editura SITECH, Craiova, 2005, pg 15

4
 1.2. Tipuri de instituţii în sistemului bancar spaniol

Instituţiile bancare din Spania pot fi grupate în următoarele categorii: bănci

comerciale, bănci de economii, cooperative de credit si instituții de credit specializate2.
Dintre cele trei grupe principale de bănci în sistemul bancar spaniol, băncile private au
avut rolul cel mai important. În anul 1962 băncile private au fost grupate în bănci comerciale,
care au reprezentat principala sursă de credit pe termen scurt, pentru sectorul privat şi bănci
industriale, principala lor specializare fiind investiţiile industriale.
Băncile private erau considerate mai performante decât cele publice. Şapte mari bănci
dominau sectorul bancar spaniol la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, deţinând 80% din
tot sistemul bancar privat şi peste 50% din sistemul financiar spaniol, acestea fiind: Banca
Bilbao Viscaya; Banco Central; Banesto; Exterior; Banco Hispano Americano; Banco
Popular; Banco Santander. Valoarea de piaţă a acestor instituţii era incertă, dar analiştii
estimează că Banesto deţinea mai mult de 3 miliarde dolari în SUA, şi Banca Centrală,
aproximativ 1 miliard dolari americani. These large Spanish banks were present in virtually
every area of finance.Marile bănci spaniole au fost prezente în aproape toate domeniile de
finanţare. Beyond their industrial holdings, they also possessed extensive retail
networks.Dincolo de exploataţiile lor industriale, au deţinut extinse reţele de retail. Because
Spain did not have an adequate pension fund system, many Spaniards invested their savings
in order to provide for their retirement. Datorită faptului că Spania nu a avut un sistem
adecvat de fond de pensii, mulţi spanioli şi-au investit economiile lor la aceste bănci urmărind
furnizarea veniturilor pentru pensie. Consequently, there were 5 million retail investors
among Spain's 39 million people, the highest proportion in Europe.Drept urmare, numărul
celor care au investit a fost de 5 milioane în rândul micilor investitori din Spania, 39 de
milioane, fiind din rândul populaţiei europene, reprezentând cea mai mare proporţie a
acestora.
La începutul anului 1980, Guvernul le-a interzis accesul băncilor străine pe piața
Spaniei, până la intervenţia CE a cărui obiectiv urmărea modernizarea sistemului bancar
spaniol. La sfârşitul anilor 1980 CE a realizat un raport care a indicat faptul că, pentru
armonizarea costurilor serviciilor financiare, în statele membre, cele din sistemul bancar
spaniol ar trebui să fie reduse cu 34%.In comparison, those of French banks would have to be
reduced by 24 percent, and those of British banks, by 13 percent. Comparativ cu acestea,
băncile franceze ar trebui să reducă aceste costuri cu 24%, iar băncile din Marea Britanie să le
2
Căpraru, Bogdan, Activitatea bancară, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, pg 219

5
reducă cu 13%. The pressure to revamp Spain's banking industry was, therefore, very
great.Presiunea de a depăși această situaţie bancară a Spaniei a fost una destul de mare. Pentru
a depăşi această dificultate, Guvernul propune realizarea de fuziuni, în vedera creării uneor
mari instituţii financiare care să facă faţă rivalităţii europene3.
Reţeaua bancară spaniolă este una dintre cele mai dense din Europa (aproximativ 435
agenţii revin la un milion locuitori). Se observă şi o puternică regionalizare a sistemului
bancar spaniol.
Prima casă de economii a fost creată în Jeres (1834), fiind urmată de cea din Madrid.
Astfel, casele de economii pot fi considerate veritabile bănci regionale, ele fiind în prezent
într-o continuă transformare. Casele de economii care colectează jumătate din economiile
populaţiei sunt foarte numeroase şi prin urmare nu au o putere suficientă pentru a face faţă
concurenţei şi a rămâne instituţii de prim plan.
Totodată, de altfel ca şi băncile comerciale, casele de economii spaniole au unele
restricţii, cum ar fi plasarea unei părţi importante din resurse în titluri de stat, dar, spre
deosebire de celelalte bănci, trebuie să se ţină de un grafic al investiţiilor regionale. Băncile de
economii sunt total independente, supuse reglementărilor şi supravegherii Băncii Naţionale a
Spaniei, acestea creând un organism sindical pe două nivele: Federaţiile regionale şi
Confederaţia naţională. De asemenea, băncile de economii spaniole sunt antrenate într-un
proces de fuziuni pentru a putea face faţă concurenţei internaţionale. În urma unei astfel de
fuziuni s-a format Caixa, care este nu doar prima casă de economii spaniolă şi prima instituţie
financiară spaniolă (înaintea Banco de Bilbao - Viscaye),ci şi cea de-a doua casă de economii
din lume (în urma casei de economii italiene Cariplo). Totodată, băncile de economii sunt
angajate într-un proces de alianţă cu băncile similare din străinătate, sau cu băncile străine din
ţară (în particular în Franţa, unde s-a creat Caixa Bank şi în Italia)4.
Iniţial, casele de economii erau organizate ca şi instituţii non-profit, dar care s-au
dovedit a fi destul de profitabile. Acest lucru este dovedit de faptul că băncile de economii s-
au autofinanţat.
În ceea ce priveşte instituţiile de credit, acestea se aflau sub controlul Direcţiei
Generale a Activelor de Stat, fiind supravegheate de Institutul de Credit Oficial. Cea mai
reprezentativă dintre aceste instituţii de credit a fost Credit Industrial Bank (Banco de credit
industrial), care era specializată pe împrumuturi industriale.The Mortgage Bank of Spain
(Banco Hipotecario de Espana) provided mortgage loans for urban and rural properties. Banca

3
http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_Spain [ accesat 12.03.2011]
4
Spulbar Cristi, Sisteme bancare comparate, Editura SITECH, Craiova, 2005, pg 79

6
ipotecară a Spaniei (Hipotecario Banco de España) - acorda credite ipotecare pentru
proprietăţi urbane şi rurale. The Agricultural Credit Bank (Banco de Credito Agricola)
provided credit for agriculture and related sectors.Banca Agricolă de Credit (Banco de Crédito
Agricola) - acorda credite pentru agricultură şi în sectoarele conexe iar, Provincial and
municipal administrative bodies were served by the Local Credit Bank (Banco de Credito
Local).organele administrative ale provinciilor și municipiilor erau creditate de Banca de
Credit Local (Banco de Crédito Local).

Banca de Comerț (Banco Exterior de España), a fost înfiinţată în anul 1923 în

conformitate cu ICO, şi promova exporturile.More than half the bank's capital was in private
hands. In addition to its participation in foreign trade, it competed with domestic commercial
banks and ranked just below the former Big Seven in terms of its size. Mai mult de jumătate
din capitalul Băncii a fost privat. Pe lângă prezenţa sa în comerțul exterior, aceasta a concurat
cu băncile comerciale interne. Ca instituţie de credit, Trade Bank a fost printre cele care fac
parte din organismele DGPE.Analysts expected the increasing financial liberalization of the
Spanish banking system to affect the status and the functions of the country's public banks.
Analişti au preconizat ca acea creştere de liberalizare financiară a sistemului bancar
spaniol să afecteze atât statutul cât şi funcţiile publice ale băncii ţării. The freeing of funds
tied up in government-required investments would eliminate the "privileged circuits" through
which funds at low interest rates were normally channeled into such investments. Eliberarea
fondurilor legate de guvern, necesare investiţiilor ar elimina "circuitele privilegiate" prin care
fondurile rezultate din scăderea ratelor dobânzilor au fost canalizate în mod normal, spre
investiţii.
Sistemul bancar spaniol a avut o dinamică deosebită în ultimele decenii, având loc
ample transformări datorate procesului de integrare europeană.

1.3. Indicatori de apreciere

Deși sistemul bancar spaniol deține un număr mare de bănci comerciale, în anul 2007
numărând 151 de institutii cu capital autohton şi străin, prezintă un grad de concentrare destul
de ridicat, primii trei jucători – Banca Santander Central Hispano, Banco Bilbao Vizcaya
Argentaria si Banco Popular Espanol – însumând peste 50% din piaţă5.

5
Căpraru, Bogdan, Retail banking, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, pg 127

7
 În ceea ce priveşte rentabilitatea sectorului, aceasta era considerată ca fiind slabă,
băncile spaniole confruntându-se şi cu anumite probleme legate de un personal mult prea
numeros şi o insuficientă calificare a acestuia, cât şi de tarifarea inadecvată a produselor şi
serviciilor. Produsele bancare cele mai dezvoltate erau: depozitele, creditul pe termen scurt
acordat întreprinderilor, creditul pentru consum, cât şi creditul ipotecar.
Sistemul bancar actual din Spania cuprinde următoarele instituţii: 65 bănci, 46 bănci
de economii, numărul cooperativelor de credit este de 83, sucursalele instituţiilor de credit
străine sunt în număr de 89, instituţiile de credit specializate totalizează un număr de 69 iar in
cazul instituţiilor de bani electronici întâlnim doar una. De asemenea mai găsim 24 de
societăţi mutuale de garantare6.

1.4. Factori de influenţă

Sistemul bancar spaniol este influenţat atât de factori naţionali cât şi internaţionali.
În ceea ce priveşte factorii internaţionali se disting: consolidarea procesului de integrare
europeană; globarizarea economiei mondiale. Cât despre factorii naţionali, întâlnim evoluţia
economico – socială; politica bancară şi reglementările BDE.

1.5. Tendinţe

În condiţiile unei economii moderne, sistemul bancar spaniol a suferit numeroase

modificări, înregistrându-se următoarele tendinţe:
1. concurenţa va rămâne la un nivel destul de ridicat;
2. rentabilitatea sectorului bancar va scădea;
3. specializarea şi concentrarea băncilor va creşte;
4. numărul ghişeelor va contiuna să se diminueze;
5. internet-banking, va fi introdus în majoritatea băncilor spaniole.
De asemenea se observă o tendinţă de ameliorare a anumitor aspecte, cum ar fi:
surplusul de personal şi calificarea acestuia, tarifarea serviciilor şi productivitatea
personalului.

6
http://www.bde.es/webbde/en/secciones/informes/Publicaciones_an [ accesat 12.03.2011]

8
 As financial backers of the Nationalist cause, they had won Franco's confidence
and gratitude, and they were given a relatively free hand during the reconstruction
period.

9
 Cap.2. Banca Centrală a Spaniei
2.1. Istoria Băncii Centrale

fig.1: Sediul Băncii Centrale a Spaniei

Banco de España este banca centrală naţională şi organul de supraveghere a

sistemului bancar spaniol. Activitatea sa este reglementată prin Legea de Autonomie a Băncii
Spaniei.Prima instituţie din istoria băncii centrale a fost Banco Nacional de San Carlos
înfiinţată la 2 iunie 1782 în urma unei decret semnat de regele Carlos al III-lea.
A fost o instituţie modernă pentru timpul său. Capitalul era privat şi a fost împărţit în
acţiuni. Acesta a emis primele bancnote spaniole, numite cedulas care însă nu au fost
acceptate de populaţie. Întâmpinând dificultăţi, cauzate mai ales de confruntări ale Spaniei cu
Franţa şi Anglia, potenţialul său financiar s-a diminuat şi ea si-a indreptat atenţia asupra
modalităţilor de acoperire a datoriilor realizate de Guvern.
La 9 iulie1829 a apărut Banca Espanol de San Fernando . Această instituţie a fost
înfiinţată ca o bancă de emisiune şi în plus avea sarcina da finanţare a Guvernului, fiind până
în 1844 singura bancă de emisiune a ţării7.
Banco de Isabel II, a luat fiinţa in 1844 dintr-o iniţiativă privată care vizează
promovarea comerţului. Banco de Isabel II, s-a aflat la un pas de a suspenda plăţile către
creditori, în principal din cauza nivelului scăzut a activităţii economice din Spania, care a
condus la o fuziune cu Español Banco de San Fernando. Noul Banco Español de San

7
http://www.bde.es/webbde/en/secciones/sobreelbanco/historia/historia.html [accesat 12.03.2011]

10
Fernando astfel înfiinţat, cu dreptul de a emite bancnote.În acea perioadă existau alte două
instituţii care emiteau monedă: Banco Español de Cádiz, fondată în 1846 ca o ramură a Banco
de Isabel II, şi Banco de Barcelona, prima banca non-comercială oficială în Spania, fondată în
1844.
Sub îndrumarea lui Ramon Santillan în 1850, banca a extins operaţiunile sale în oraşe
cum ar fi Alicante şi Valencia, şi şi-a schimbat numele în Banco de España, numele actual al
acesteia. Guvernul Spaniei a acordat Băncii monopol cu referitor la emisiunea de bancnote în
1874. Celelalte bănci din provincie aveau posibilitatea de a rămâne bănci comerciale, fără
dreptul de a emite bancnote sau se puteau alătura Băncii centrale ca filiale ale acesteia.
La intrarea Spaniei în Uniunea Economică şi Monetară a Uniunii Europene în 1994,
Banco de España a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Centrale8.
În data de 1 ianuarie 1999, euro a devenit moneda a unsprezece ţări ale Uniunii
Europene (UE): Spania, Germania, Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda şi Portugalia.
Procesului de integrare europeană a culminat la data de 1 ianuarie 2002, când noile
bancnote şi monede euro au fost puse în circulaţie, înlocuind vechile monede.
În arena europeană, Banco de España a devenit un participant cu drepturi depline şi
active în cadrul Eurosistemului şi la diferite comitete ale Uniunii Europene. Banca a fost de
asemenea prezentă în organisme multilaterale şi alte foruri, cum ar fi Fondul Monetar
Internaţional, Banca pentru Reglementări Internaţionale, Centrul pentru America Latină Studii
monetare şi Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, considerat creatorul global al
standardelor de reglementare şi de supraveghere a cărei obiectiv principal este de a
standardiza practicile de supraveghere prudenţială bancară la nivel mondial.

2.2. Obiective ale Băncii Centrale

Principalul scop al supravegherii bancare de către Banca Centrală este de a proteja

stabilitatea sistemului financiar, în scopul de a preveni rolul vital al sectorului bancar în
economia ce suferă şocuri semnificative sau chiar colaps. Banco de España, prin urmare, se
concentrează asupra solvabilităţii şi comportamentul instituţiilor supravegheate.

8
http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_Spain [accesat 12.03.2011]

11
 Acest cadru stabileşte domeniul de aplicare rezonabil de supraveghere bancară, care
are două obiective:
    1. Obiectivul este de a minimiza efectele unor crize individuale, aceasta nu înseamnă că
existenţa unei proaste gestiuni sau instituţii ineficiente este eliminată, responsabilitatea pentru
buna funcţionare a băncilor cade direct şi exclusiv pe managerii lor.
      În consecinţă, funcţia de supraveghere a Banco de España constă în conceperea şi
aplicarea sistemelor de a analiza instituţiilor, care ajuta pentru a preveni crizele posibile şi să
reducă numărul acestora.
    2. Obiectivul de stabilitatea financiară necesită, mai mult decât reducerea doar a crizelor
individuale ci şi prevenirea acestora identificând lanţul de cauze generatoare care ar putea
afecta intregul sistem. Este esenţial să se asigure buna funcţionare a sistemelor de plăţi şi de a
stabili protecţie adecvată împotriva riscurilor de contaminare. Prin urmare, reducerea la
minimum a acestui"risc sistemic" este cu siguranţă cel mai important motiv de îngrijorare, iar
pentru evitarea acestuia se depune cel mai mare efort.
În orice caz, eficienţa in acest caz este răspunsul consolidării forţelor concurentiale.
Acesta este motivul pentru care supravegherea bancară nu poate fi intervenţionistă, ci trebuie
respecte autonomia managerilor. Având în vedere mandatul său legal, supravegherea Banco
de España este proiectată pentru a verifica respectarea dispoziţiilor bancare specifice pentru
care este responsabilă, printre care ar trebui să fie subliniat, împreună cu cele referitoare la
situaţia financiară şi solvabilitatea instituţiilor, cele legate de la protecţia consumatorului şi de
transparenţă vis-à-vis de piată9.

2.3. Funcţii ale Băncii centrale a Spaniei

Fiecare ţară are o bancă centrală responsabilă de supravegherea sistemului bancar.

Banco de Espana este implicată în stabilirea şi punerea în aplicare a politicii monetare, scopul
ei principal fiind asigurarea stabilităţii preţurilor.
Începând cu 1 ianuarie 1999, Banco de España a început să îndeplinească următoarele
funcţii de bază atribuite SEBC:
     * Definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Eurosistemului, cu scopul principal
de menţinere a stabilităţii preţurilor în zona euro.
     * Efectuearea operaţiunilor de schimb valutar în conformitate cu dispoziţiile articolului
9
http://www.bde.es/webbde/en/supervision/funciones/funciones_obj.html [accesat 13.03.2011]

12
111 din Tratatul UE, şi deţinerea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statului.
     * Promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi din zona euro.
     * Emiterea bancnotelor legale de plată.
Recunoscând funcţiile care decurg din statutul de membru al SEBC, Legea de Autonomie
prevede următoarele funcţii pentru Banco de España:
• Păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare şi de metale preţioase nu sunt transferate
către BCE.
• Promovarea bunei funcţionări şi a stabilităţii sistemului financiar şi, fără a aduce
atingere funcţiilor de BCE, a sistemelor de plăţi naţionale.
• Supravegherea de solvabilitate şi conformitate cu normele specifice ale instituţiilor de
credit, de alte entităţi şi a pieţelor financiare, pentru care a fost atribuit responsabilitatea de
supraveghere.
• Plasarea de monede în circulaţie şi efectuarea, în numele statului, toate celelalte funcţii
care îi sunt încredinţate în acest sens.
• Pregătirea şi publicarea statisticilor referitoare la funcţiile sale la care asistă şi BCE în
colectarea de informaţii statistice
• Furnizarea de servicii de trezorerie şi acţionarea ca agent financiar pentru datoria
publică.
• Consilierea Guvernului, şi pregătirea rapoartelor corespunzătoare şi studiilor10

2.4. Instrumente folosite de Banca Centrală

Pentru a-şi îndeplini obiectivele Banca Centrală a Spaniei dispune de o serie de
instrumente de politică monetară precum operaţiunile open-market, rezervele obligatorii şi
factori autonomi ai lichidităţii bancare.

2.5 Produse şi servicii bancare oferite

Gama de produse şi servicii oferite de Banca Centrală a Spaniei este una largă şi variată,
aceasta oferind servicii precum: credite ipotecare, credite personale şi de consum, depozite la
vedere, de economii şi de plată, schimb de monedă şi transferuri bancare, etc.

10
http://www.bde.es/webbde/en/secciones/sobreelbanco/funciones/funlegi.html [accesat 13.03.2011]

13
 Cap.3. Bănci reprezentative din Spania
3.1 Banco Santander Central Hispano
Istoric
Banco Santander Central Hispano (BSCH) este cea mai reprezentativă bancă
comercială din Spania, cu o reţea ce se întinde atât pe întreg teritoriul ţării, cât şi peste graniţe
în cele mai reprezentative pieţe bancare, precum cele din Portugalia, Marea Britanie, America
Latină, Statele Unite ale Americii. În prezent îşi desfăşoară activitatea în peste 40 de ţări11.
Istoria acestei bănci a început pe 15 mai 1857, când s-a autorizat înfiinţarea băncii
Santander printr-un decret regal semnat de regina Isabel a II-a. Fiind încă de la început o
bancă deschisă către exterior, se ocupa de activitatea de comerţ între portul Santander din
nordul Spaniei şi America Latină. Între ani 1900 şi 1919 Banca Santander şi-a mărit capitalul
social la 10 milioane de pesete, i-au crescut veniturile, iar în anul 1917 înregistrează un profit
de jumătate de milion de pesete. În acest timp au fost fondate trei mari bănci spaniole care au
să devină peste timp ceea ce este acum banca Santander: Banco Hispanoamericano (1900),
Espanol de Credito (1902) şi Banco Central (1919)12.
În 1934 Emilio Bontin este numit director general al băncii, iar în 1950 preia şi
preşedenţia şi începe o dezvoltare la scară largă pe tot teritoriul Spaniei.
La cea de-a o suta aniversare,în 1957, banca Santander a devenit cea de-a şaptea casă
financiară din Spania. Odată cu achiziţia în 1976 a Primei Banci Naţionale a Puerto Rico, şi
apoi a băncii Espanol-Chile în 1982, banca Santander devine un pionier în activitatea bancară
comercială din America Latină.
În 1994 achiziţionează Banco Espanol de Credito (Banesto) a devenind un important
jucător pe piaţa spaniolă. În ianuarie 1999, Banco Santander şi BCH au realizat prima mare
fuziune din Europa, în zona euro. Acesta a fost începutul celei mai mari case financiare din
Spania şi de lider în America Latină.
Din anul 2000, aceasta este parte a grupului Banespa în Brazilia, Grupo Serfin în
Mexic şi Banco Santiago din Chile. Aceasta a consolidat poziţia grupului în calitate de lider
financiar în franciză din America Latină. În 2006, a înregistrat un profit record de 7.596
miliarde €, mai mare decât al oricărei companii spaniole, facând masive investiţii în
activitatea de retail banking şi calitatea serviciilor.

11
Căpraru, Bogdan, Activitatea bancară, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010, pg 219
12
http://www.santander.com [accesat 14.03. 2011]

14
 La data de 13 mai 2007, Banco Santander Central Hispano şi-a schimbat numele său
juridic în Banco Santander. În 2007, după 150 de ani de la înfiinţare, Grupo Santander era a
12-a bancă din lume după valoarea de piaţă, a 7-a după profit şi banca cu cea mai mare reţea
de retail în Occident cu 10.852 ramuri.13
În martie 2008, Banco Santander a vândut Interbanca, o bancă a Banca Antonveneta
către GE Commercial Finance, primind în schimb afacerile GE Money în Germania, Finlanda
şi Austria, GE's Card şi Auto Financing Businesses în Marea Britanie, care se vor integra în
Santander Consumer Finance.
Grupul a anunţat, în iulie 2008, că intenţionează să achiziţioneze banca britanică
Alliance & Leicester, ce deţine 254 de sucursale şi depozite de 24 miliarde de lire. Achiziţia a
fost finalizată în octombrie 2008, atunci când grupul şi-a delistat acţiunile de la Bursa de
Valori din Londra. În octombrie 2008, Grupo Santander şi-a anunţat intenţia de a achiziţiona
cealaltă parte de 75,65% din acţiunile Sovereign Bancorp pentru aproximativ 1,9 miliarde $;
achiziţionarea Sovereign a însemnat prima bancă de retail din Statele Unite pentru Santander.

Acţionariat

În ceea ce priveşte acţionariatul putem afirma ca Santander este un grup în care

numărul acţionarilor este foarte mare, în 2009, compania numărând aproape 3 milioane de
acţionari.
Santander continuă să crească anual rata dividendelor. Pentru anul 2007, dividendul
interimar a crescut la 0,12294 (0,18 US $), asigurând o rată a dividendului anual de 0,56873
(0.84 US $). Pentru anul 2006, Santander a crescut dividendele cu 25% de la 0,5206 (0.65 US
$) la 0.4165 (0.52 US $)14.

Tip de instituţie
Banco Santander Central Hispano (BSCH) este un grup financiar asigurând o gamă
variată de servicii bancare şi financiare.
Activităţile sale sunt împărţite în trei mari segmente:
1. segmentul de retail banking (care contribuie comercial cu 84%
din totalul veniturilor în 2006);
2. segmentul wholesale banking (cu o pondere de 11%);

13
http://www.santander.com/csgs/Satellite?
canal=CAccionistas&cid=1146205899430&empr=SANCorporativo&leng=en_GB&pagename=SANCorporativo/P
age/SC_ContenedorGeneral [Accesat 14.03.2011]
14
http://www.wikinvest.com/stock/Banco_Santander_Central_Hispano,_S.A._(STD)[Accesat 14.03.2011]

15
3. managementul activelor şi asigurări sociale (5%)15.
BSCH este un grup financiar internaţional, având o reţea ce se întinde pe tot teritoriul
Spaniei, dar şi în cele mai reprezentative ţări din Europa cum ar fi: Marea Britanie,
Germania, Italia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Belgia, Danemarca, Austria, Polonia, Ungaria,
dar mai ales în America Latină prin activităţile ce le desfăşoară în Brazilia, Argentina, Mexic,
Peru, Chile, Venezuela, Costa Rica, Uruguay ş.a. Santander este prezentă şi pe piaţa SUA prin
achiziţia Sovereign Bancorp.
În concluzie putem afirma că Grupul Santander este o bancă universală cu gamă
foarte diversificată de servicii bancare, principala sa ramură de activitate fiind retail banking.

Oferta de produse şi servicii

Grupo Santander este un grup internaţional care asigură toate tipurile de servicii
financiare tuturor segmentelor de clienţi: individuali, companii, instituţii etc. Grupul este
structurat în diferite domenii de afaceri pentru a pune produsele şi serviciile sale pe piaţă.
Santander dezvoltă produse şi servicii adaptate la nevoile clienţilor săi. Aceasta
încearcă să facă faţă tuturor cerinţelor financiare: de la operaţiuni bancare zilnice la
managementul investiţiilor şi până la acordare de credite ipotecare.
Totodată banca are operaţiuni şi în sectorul Institutional Banking, ea având afaceri cu
instituţii publice şi private; coordonează şi colaborează cu diverse unităţi care fac ca grupul să
ofere clienţilor instituţionali o gamă completă de produse şi servicii.
Clienţilor de forma corporaţiilor li se oferă soluţii de finanţare a investiţiilor, de
gestionare a riscului financiar, fuziuni şi achiziţii, analize, servicii de custodie sau operaţiuni
pe pieţele de capital.
Banca oferă de asemenea servicii pentru care nu se plătesc comisioane cum ar fi cele
de administrare a conturilor, emiterea şi reînnoirea cardurilor de debit, plăţile interne şi
transferurile de bani în interiorul UE (în limita a 50.000 €), constituirea de depozite,
consultarea extrasului de cont, transferuri şi retrageri de numerar de la ATM-urile băncii.

Indicatori de apreciere

Capitalul propriu era în 2010 de 75,273 milioane de euro, rentabilitatea financiară

avea o rată de 11.8%. rentabilitatea economică a înregistrat un nivel de 0.76% .În 2010

15
http://www.wikinvest.com/stock/Banco_Santander_Central_Hispano,_S.A._(STD) [Accesat 14.03.2011]

16
eficienţa înregistra o valoare de 43.3 %. În ceea ce priveşte valoarea creditelor neperformante
înregistrate de Santander acestea au avut o pondere de 11.45% în 201016.

Evoluţii
Santander vrea să se consolideze ca un grup internaţional, care prevede un profit tot
mai mare pentru acţionarii săi şi îndeplineşte toate nevoile financiare ale clienţilor săi. În
scopul de a realiza acest lucru, aceasta combină o prezenţă puternică în pieţele locale cu
politicile corporative şi capacităţile globale.
În condiţiile în care acţiunile băncilor europene au scăzut cu 38%, Santander a avut o
scădere mai redusă, de 29%. Analiştii sunt de părere că divizia braziliană extinsă a Santander
ar putea reprezenta o treime din profiturile nete, ceea ce ar contribui la consolidarea pozitiei
de lider din America Latină.

3.2. Banco Bilbao Vizcaya Argentaria

Istoric
Povestea BBVA incepe în anul 1857 atunci când ministerul de comerţ spaniol a
sponsorizat înfiinţarea Banco de Bilbao ca bancă de emisiune şi de discount. În a doua
jumătate a secolului al XIX-lea Banco de Bilbao a jucat un rol important în operaţiunile care
implicau proiecte de infrastructură şi de dezvoltare a industriei siderurgice. În anul 1878 şi-a
pierdut dreptul de a mai emite monedă.
În anul 1901 a fost fondată Banco de Vizcaya care şi-a desfăşurat primele sale
operaţiuni în Bilbao şi ulterior în toată ţara. În 1902 Banco de Bilbao a fuzionat cu Banco del
Comercio deşi acestea au continuat să funcţioneze ca două entităţi separate.În anul 1929 a fost
înfiinţată Banco Exterior de Espana (BEX) care încuraja comerţul exterior, căuta noi pieţe
pentru produsele spaniole şi pentru a susţine companiile locale cu importurile şi exporturile.
Banco de Bilbao s-a extins, absorbind alte bănci. În acelaşi timp şi Banco de Vizcaya
s-a dezvoltat şi a început să devină un important grup financiar. În urma reformei sectorului
bancar din 1962, au fost naţionalizate BCI, BHE şi BCL, iar Serviciul Naţional de Credit
Agricol a devenit Banco de Credito Agricola (Banca de Credit Agricol sau BCA). Cu toate
acestea, în 1971 au redevenit societăţi pe acţiuni şi au devenit oficial entităţi de împrumut.
16
http://www.santander.com/csgs/StaticBS [ accesat 14.03.2011]

17
 De-a lungul anilor ’80, strategia băncii Bilbao a fost aceea de a obţine o dimensiune
suficientă pentru a participa la operaţiuni financiare cauzate de progresele tehnologice,
dereglementare, de securitizare şi de interdependenţă între pieţele interne şi internaţionale.
În 1988, Banco de Bilbao şi Banco de Vizcaya au fuzionat formând Banco Bilbao
Vizcaya (BBV). BBV şi Argentaria au anunţat planul lor de a fuziona pe 19 octombrie 1999.
Noul grup deţinea avantajul unei dimensiuni mari, o puternică bază de capital, o importantă
structură financiară şi diversificare geografică a afacerii şi riscurilor. Drept urmare, avea un
mare potenţial de profit.
Procesului de integrare i s-a dat un important avânt în ianuarie 2000 când cele doua au
format un singur brand BBVA. Aceasta a ajutat grupul să-şi creeze o imagine bine poziţionată
în termeni de identitate şi caracteristici distinctive17.

Acţionariat
Numărul celor care deţin părţi din capital al BBVA este foarte mare numărând
890.000. Cel care deţine majoritatea acţiunilor este spaniolul Manul Jove, care a achiziţionat
în 2007 4,9% din acţiunile băncii. 94.3% dintre acţionari deţin mai puţin de 4501 de acţiuni,
reprezentând 11.9% din capital. În medie fiecare acţionar deţine în jur de 4212 acţiuni.
Câştigurile pentru o acţiune (EPS) au crescut cu 4,2% la 1,16 € comparativ cu nivelul
de 1,12€ anul anterior.

Tip de instituţie
Fiind o bancă ce are la bază principiul universalizării operaţiunilor bancare, BBVA
oferă o gamă largă de operaţiuni destinată clienţilor de retail, sloganul acesteia fiind
urmatorul: “Trabajamos por un futuro mejor para las personas”(“Muncim pentru un viitor mai
bun al oamenilor”)18.
BBVA este un grup spaniol mondial. A făcut alianţă cu Citic Group pentru a deveni
parteneri strategici în dezvoltarea segmentului de retail şi wholesale banking din China şi
Hong Kong, una dintre pieţele cu cea mai rapidă creştere din lume.

Oferta de produse şi servicii

17
http://www.bbva.com/TLBB/tlbb/jsp/ing/conozca/historia/index.jsp [accesat 14.03.2011]
18
Căpraru, Bogdan,Retail banking, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009, p.128

18
BBVA intelege nevoile clienţilor şi dispun de o gamă variată de produse şi servicii:
     * Au o gamă largă de facilităţi de economii: conturi personale, conturi de locuinţe, conturi
de economii, conturi de depozit, etc.

     * Vă pot ajuta în realizarea planurilor şi pentru a găsi finanţarea de care aveţi nevoie prin
credite personale, ipoteci, etc
     * cardurile de credit vă uşurează viaţa şi de asemena activează şi în domeniul asigurărilor
     * Produsele includ fonduri mutuale de investiţii.
     * Oferă informaţii financiare printr-un serviciu complet multi-canal (telefon banking şi
servicii bancare on-line), unde puteţi verifica soldul dvs. şi a tranzacţiilor şi efectuarea de
operaţiuni specifice, cum ar fi transferuri, fără efort şi în siguranţă totală.
     * îndrumare specializată realizată de experţi.

Indicatori de apreciere
Indicatorii reprezentativi au arătat o performanţă superioară faţă de alţi concurenţi. În
anul 2010 eficienţa înregistra o valoare de 40% , rentabilitatea financiară era 17.7%,
rentabilitatea economică 0.99% iar ponderea împrumuturilor neperformante se ridica la 2,8%
ceea ce arată o situaţie relativ mai bună faţă de restul sectorului19.

Evoluţii
BBVA intrat într-o nouă fază de dezvoltare în 2002, concentrându-se pe afaceri şi
clienţii ca o continuare a strategiei sale globale. Această etapă se bazează pe trei concepte: o
creştere profitabilă, managementul diversităţii şi adăugarea de valoare.. Ea vrea să crească
toate afacerile sale, pentru a fi gata să facă faţă situaţiilor noi.
BBVA incearca să anticipeze viitorul prin încercarea de relaţii de durată cu milioane
de clienţi. Acest lucru va schimba percepţia acestora asupra băncii şi va genera valoare pe
termen lung, aducând un viitor mai bun pentru societate în noul mileniu20.

19
http://www.bbva.com/TLBB/tlbb/jsp/ing/paraustd/index.jsp [accesat 04.04. 2011]
20
Idem 17

19
 Bibliografie

1) Căpraru, Bogdan, Retail banking, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009

2) Căpraru, Bogdan, Activitatea bancară, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010
3) Spulbăr Cristi, Sisteme bancare comparate, Editura SITECH, Craiova,
2005
4) http://en.wikipedia.org/wiki/Bank_of_Spain
5) http://www.bde.es
6) http://www.santander.com
7) http://www.bbva.com
8) http://www.wikinvest.com

1.

2.

20
3.

4.

21