UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Departamentul Alimentație și Nutriție

Toxicologia
Disciplina:
Tema: Organismele modificate genetic.

Conducător: dr. conf. univ. Paladi Daniela

A elaborat: st. gr.TMAP-151
Gherman Dorina
Gobjila Eugenia
Godoroja Elena
Pînzaru Alina
 Chișinău 2018
CUPRINS
1. Organisme Modificate Genetic.
1.1. Definiţia.
1.2. Istoria apariției organismelor modificate genetic.
1.3. Etapele obtinerii OMG-urilor.
1.4. Avantajele și dezavantajele OMG.
2. Ingineria genetica si organisme modificate genetic.
3. Principalele directii de implementare a O.M.G.
3.1. OMG in domeniul agriculturii-cultura plantelor modificate genetic.
3.1.1. Plantele modificate genetic.
3.2. OMG in domeniul cresterii animalelor.
4. Influenta organismelor modificate genetic asupra calitatii materiilor prime de origine
vegetala si animala.
5. Top cei mai mari producători de organisme modificate genetic.
6. Efectele generate de organismele modificate genetic asupra sanatatii consumatorilor si
a mediului inconjurator.
6.1. Riscurile legate de cultura plantelor transgenice si animalelor cu mutatii
genetice.
6.2. Riscuri ambietale.
6.3. Traseul toxinelor generate de organismele modificate genetic lanturilor trofice.
6.4. Cuantificarea riscurilor pentru sanatatea umana.
7. Prezenta pe piata din Republica Moldova a organismelor modificate genetic.
8. Reglementǎrile impuse de UE.
9. Etichetarea produselor care conțin organismelor modificate genetic.
Concluzii
Bibliografie

2
1. Organismele modificate genetic.
1.1. Definiția.
Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau
animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in
ultimele doua decenii, odata cu formdabilul avant al geneticii, el a reusit sa obtina, prin manipulari
specifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte caracteristici decat
cele “naturale”. Acestea sunt denumite OMG sau GMO (de la englezescul genetically modified
organisms), adica organisme genetic modificate.
Organism Modificat Genetic sau transgenic este termenul cel mai folosit pentru a definii o
planta de cultura sau un animal aparent normale, carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie
genetica li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene
umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.
Organismul modificat genetic este un organism al carui material genetic a fost alterat
folosind tehnici de inginerie genetica. Tehnicile ingineriei genetice constau in izolarea segmentelor
ADN ( materialul genetic) de la o fiinta vie (virusuri, bacterii, plante, animale si inclusiv om) pentru
a le introduce in materialul ereditar al alteia. Pentru asta, genele care se doresc adaugate fie se
ataseaza unui virus cu care organismul este apoi contaminat, fie se introduc direct in nucleul unei
celule cu o seringa speciala.

Notiunea de organism modificat genetic este prezentata pe plan national si international

astfel:
 OMG sunt organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu exista in
natura in conditii naturale sau de recombinare naturala. Organismul modificat genetic trebuie
sa fie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului genetic;
 organism modificat genetic se refera la plante si la animale care contin gene transferate de la
alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la anumite pesticide si
ierbicide;
 organismul modificat generic este un organism care contine o combinatie noua de material
genetic, obtinut prin tehnicile biotehnologiilor moderne care ii confera noi caracteristici.

1.2. Istoria apariției organismelor modificate genetic.

Cercetari privind primele organisme modificate genetic se desfasoara prin anii 70, iar primul
animal obtinut astfel a fost un soricel, prima planta, tutunul, acesta fiind si primul introdus in mediul
natural, in 1994. Toate acestea se intamplau in Europa. La cateva luni apare si prima rosie
modificata genetic, de data aceasta in SUA. Tot aici, la scurt timp, apare si soia modificata genetic.
Aceste produse nu numai ca apar ca organisme noi, dar ele sunt si introduse in culturile agricole,
deci in mediul natural.
Se face distinctia intre doua grupe principale de OMG-uri: organisme hibride si transgenice.
Asemanatoare din punctul de vedere al modificarilor produse in structura lor intima (deci si a
posibilelor efecte, asupra celor ce ingurgiteaza alimentele produse in acest mod) – ele difera doar din
perspectiva mijloacelor si a metodelor de realizare a acestor operatii.
3
 Astfel, semintele, plantele si alte organisme hibride, rezulta din recombinarea genetica
(incrucisare a genelor sau „crossing-over”), a materialului genetic de la doua soiuri diferite, ale
aceleiasi specii. Cel mai cunoscut exemplu este oferit de vita-de-vie, ai carei hibrizi rezulta din doua
sau mai multe soiuri, prin procesul binecunoscut al altoirii.
Hibridizarea este un proces, totusi, natural, cu minima interventie umana (acesta are loc doar
la nivel de organism). In schimb, manipularea genetica in laborator, implica un alt nivel de
interventie (cel genetic), prin patrunderea in miezul celulei – cu obtinerea organismelor transgenice.
Pentru obtinerea unui organism modificat genetic (OMG), sunt necesare parcurgerea mai
multor etape: izolarea si multiplicarea genei de interes; introducerea sa, prin vectori, in celula-gazda;
selectarea celulelor-gazda care au integrat transgena in genomul lor; obtinerea unui nou organism
care contine ADN modificat sau recombinat; verificarea transmiterii ereditare a caracterului nou
transferat, la descendenti.
Plantele transgenice se obtin prin regenerarea de plante intregi, pornind de la plantulele
obtinute prin cultivarea in vitro a celulelor-gazda care au integrat transgena in genomul lor. Urmeaza
apoi cultura plantelor transgenice in sere sau camere de aclimatizare iar, in final, cultura
experimental in camp.
Cea mai utilizata tehnica pentru multiplicarea unei gene este tehnica PCR (Polymerase Chain
Reaction), prin care o secventa de nucleotide este amplificata, cu ajutorul ADN-polimerazei care
catalizeaza reactia. Dupa fiecare ciclu de reactie, se dubleaza cantitatea de ADN sintetizata in ciclul
anterior.
Pentru a putea strabate membranele biologice, gena de interes trebuie sa fie integrata intr-un
vector molecular, cel mai adesea, un plasmid. Este necesara apoi, o gena-marker pentru selectarea
celulelor care au integrat transgena in genomul lor.
Genele-marker cele mai utilizate codifica rezistenta la un anumit antibiotic.
Principalele cinci specii de plante modificate genetic, din punct de vedere al suprafetei
cultivate in lume sunt: soia (36,5%), porumbul (12,4%), bumbacul (6,8%), rapita(3%).
O trasatura comuna a tuturor soiurilor de plante modificate, apartinand generatiei a doua de
biotehnologii, o reprezinta faptul ca acestea au inserate in genomul lor si o secventa de gene menita
sa inhibe germinatia oricaror seminte salvate dupa strangerea recoltei. Si aceasta deoarece
companiile producatoare au observat ca un procent insemnat de fermieri (20-30% dintre cultivatorii
de soia si un mare numar de cultivatori de grau) se reintorc pe piata semintelor o data la 4-5 ani.
Lucru care, cum era si firesc, trebuia remediat, deoarece marile companii nu doresc sa-si transfere o
parte din profit fermierilor. Cu alte cuvinte, exista un conflict de interese in companiile producatoare
si fermieri, iar noi, consumatorii, suntem undeva la mijloc si tot noi suntem cei care avem de suferit
de pe urma acestei paranoia a stiintei, cu implicatii majore economice si uriase interese financiare.

1.3. Etapele obţinerii OMG-urilor.

Alimentele modificate genetic (OMG) sunt produse ce au calitǎti nutritive similare sau,
uneori, chiar mai bune decat cele obtinute prin metodele clasice. "Noile alimente" sunt rezultatul
ingineriei genetice.
Practic, obtinerea unui OMG implica urmatoarele etape:

4
  omg-urile sunt definite ca reprezentand orice organism, cu exceptia celui uman, al carui
material genetic a fost modificat altfel incat prin incrucisare si/sau recombinare naturala sau
orice entitate biologica capabila de reproducere sau de transferare de material genetic;
 identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes;
 introducerea ei (prin diversi vectori) in celula gazda;
 selectarea celulelor gazda care au integrat transgena in genomul lor;
 obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singura
celula transgenizata;
 verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la descendentei
organismului transgenic.
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii
ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut
metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante
nou create de catre om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane
nu este pe deplin cunoscut si scapa cu totul sferei de control a „specialistilor“.

1.4. Avantajele și dezavantajele OMG?

Caracteristicile urmarite prin aceste transformari artificiale sunt rezistenta la anumite boli si
daunatori, toleranta la erbicide si inserarea unor proprietati de marketing. Se doreste de asemenea
cultivarea de plante acolo unde conditiile de mediu nu o permit, cum ar fi temperaturile ridicate,
gerul, seceta, salinitatea sau aciditatea solului.
Acestea din urma, cele mai promovate, isi propun sa salveze de la foamete tarile din lumea a
treia.
În rândul oamenilor de ştiinţă nu există un consens privind siguranţa sau riscul consumului
de organisme modificate genetic asupra sănătăţii oamenilor sau a mediului înconjurător.
Avantajele OMG:
- Este necesară utilizarea a mai puţine substanţe pesticide graţie culturilor rezistente la
insectele dăunătoare.
- Reducerea costurilor în agricultură, prin utilizarea redusă de pesticide.
- Scăderea preţurilor la produsele alimentare.
- Excluderea anumitor gene din produsele alimentare (de exemplu a cofeinei din boabele de
cafea).
- Reducerea încălzirii globale.
- Reducerea timpului de maturare a plantelor, astfel încât pot fi recoltate mai devreme şi mai
des în timpul anului.
- Se măreşte rezistenţa plantelor la diverse boli.
- Prelucrarea alimentelor şi adăugarea de aditivi nu va mai fi necesară.
Dezavantajele OMG:
- Sunt toxice pentru alte organisme (de exemplu pentru insecte).
- Gustul alimentelor modificate genetic nu mai este acelaşi.
- Posibile prejudicii aduse mediului înconjurător.
- Pot apărea diverse alegii sau cele deja existente se pot agrava.

5
 - Pot apărea dezechilibre ecologice.
- Diverse prejudicii aduse organismului uman.
Nu se cunosc în realitate toate riscurile şi pericolele care ar putea apărea o dată cu
introducerea produselor modificate genetic.

2. Ingineria genetica si organisme modificate genetic.

Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit
introducerea in patrimonial genetic al unei celule a uneia sau a mai multor gene noi, numite de
interes, fie modificarea unor gene prezente deja in celula.
Genele trasferate sunt denumite transgene. Ingineria genetica mai este denumita si
modificare genetica, transformare genetica sau transgeneza, iar produsele produsele obtinute poarta
numele de organisme modificate genetic sau organisme transgenice.
Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute:
 plante rezistente la seceta si daunatori;
 cereale cu un continut crescut de proteine;
 cereale fara gluten;
 orez cu un continut ridicat de vitamina A;
 seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
 plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere in timpul transportului;
 cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si soia) din soia
si care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare;
 chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din
stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
 fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) si care este
utilizata in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si porcilor;
 vitamine si arome alimentare;
Ingineria genetica care este în plina dezvoltare isi propune :
 Sa realizeze o molecula de ADN cu o secventa eliminata sau blocata din punct de vedere
functional realizand un cariotip transgenic sau „knock out”
 Sa creeze un ADN cu o secventa suplimentara (un hibrid)
 Sa înlocuiasca intr-o molecula de ADN o secventa cu alta(o himera)
 Sa obtina un ADN care sintetizeaza molecule fluorescente
Tot ingineria genetica a pus la punct tehnica reproducerii prin clonare . Orice fiinta eucariota
provine din doi parinti fiecare din ei contribuind cu cate un set haploid de cromozomi.
In reproducerea prin clonare –care presupune o tehnologie foarte avansata - se obtine o fiinta
noua cu materialul genetic provenind de la un singur parinte. Cum acest material genetic al noii
fiinte nu mai sufera nici un mixaj el ramane identic cu cel al parintelui sau ca in cazul fratilor
gemeni univitelini(monozigotici)proveniti dintr-un singur zigot(ou).

6
 De aceea relatia dintre fiinta ce a donat genomul sau si noua fiinta creata în laborator este
ambigua caci este în acelasi timp verticala de tip filiatie,dar si orizontala de fratern.
3. Principalele directii de implementare a O.M.G.
3.1. OMG in domeniul agriculturii-cultura plantelor modificate genetic.
Transformarea genetica a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obtinerea
primelor gene himere, in anii saptezeci ai secolului trecut, la regenerarea primelor plante
transformate genetic purtand gene straine . In ultimul deceniu, s-a ajuns la eliberarea în camp si
cultivarea pe scara larga a plantelor transgenice, de la 1,7 ha in anul 1996 la 39,9 milioane ha în anul
1999. Metodele utilizate pentru transferul eficace al alogenelor în organisme vegetale receptoare au
cunoscut, de asemenea, un progres nu mai putin spectaculos, de la metode simple pana la adevarate
metode „razboinice“, de impuscare directa a ADN în tesuturile tinta. Odata cu dezvoltarea
metodologiei de izolare si clonare a genelor, respectiv a metodelor de transfer în celulele vegetale,
un numar tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei, incluzand grupele cu o mare
importanta economica: cerealele, leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere. In
literatura de specialitate, s-au publicat o serie de sinteze sau chiar carti referitoare la transformarea
genetica a plantelor.
Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de catre Watson şi Crick la
începutul anilor 1950 a dus la cunoasterea fundamentului biologic al speciei umane dar si a altor
specii, iar dezvoltarea bio-tehnologiilor a fscut posibila interventia in genom in cadrul tehnicilor de
inginerie genetica. Aplicarea acestor tehnici la plante a făcut posibila obtinerea unor specimene
modificate genetic.
Odata cu inceputul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic(adica manipularea
directa a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism si
reimplantarea ei in genomul unui alt organism, apartinand unei alte specii sau chiar altui regn. Acest
transfer de gene este numit trasgeneza, pentru ca el presupune traversarea barierelor care, pana nu
demult, impiedicau schimburile de gene intre specii diferite, mai ales intre cele apartinand unor
regnuri diferite. Gena care codifica un caracter pe care dorim sa-l transferam unui alt organism se
numeste gena de interes, devenita in momentul transferului efectiv transgena, iar organismul
receptor va fi numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astazi chiar crearea unor
gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei aceleiasi specii, prin inactivarea,
modifivarea sau prin adaugarea(aditia) uneia din propriile sale gene.
Sigla OMG desemneaza, asadar, orice organism al carui patrimoniu genetic a fost modificat
prin mecanismele specifice geniului genetic. Practic, obtinerea unui OMG implica urmatoarele etape
principale:
 identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes; Introducerea ei(prin diversi
vectori) in celula gazda;
 selectarea celulelor gazda care au integrat transgena în genomul lor;
 obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singura
celula transgenizata;
 verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la descendentii
organismului transgenic.

7
 Organismele modificate genetic – create si cultivate pe scara larga in Statele Unite ale
Americii – sunt acceptate de guvernele unor tari ale lumii (care merg pana la a le prezenta drept o
rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, in schimb, cu neincredere de nenumarate alte tari
si respinse cu vehementa de organizatiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat.
Unii specialisti chiar au ajuns să defineasca, mai in gluma, mai în serios, organismele modificate
genetic ca o solutie periculoasa la o problema inexistenta.
Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si in tehnologie au avut un impact puternic asupra
sectorului agricol si asupra celui alimentar din intreaga lume. Metode „inovatoare“ de productie au
„revolutionat“ si chiar au eliminat numeroase sisteme traditionale, afectand capacitatea de producere
a hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua.
Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in organizarea sociala,
dar si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de „progresele“ tehnologice,
care au permis nu doar obtinerea „ameliorarilor“ genetice prin selectie, ci si crearea de noi
combinatii genetice pentru a obtine vegetale, animale şi pesti cu rezistenta si productivitate teoretic
mult mai mare. Biotehnologia moderna ofera „noi posibilitati de dezvoltare“ in sectoare foarte
diverse, de la agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial asupra
organismelor modificate genetic sunt fara precedent în ultima perioada si au polarizat atat atentia
oamenilor de stiinta, cat si pe cea a producatorilor de bunuri alimentare, a consumatorilor, a
grupurilor de aparare a interesului public, a institutiilor publice si a factorilor de decizie.Punerea la
punct a organismelor modificate genetic este astazi, fara indoiala, un subiect care ridica numeroase
probleme de etica referitoare la domeniul agriculturii si al alimentatiei. Plantel modificate genetic
sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de
incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun
folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de catre om nu
exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut
şi scapa cu totul sferei de control al„specialistilor“.
Transferul de gene apare si in agricultura conventionala dar, spre deosebire de ingineria
genetica, acesta are loc intre indivizi apartinand aceleiasi specii sau intre specii inrudite. Marea
diversitate a speciilor de plante si de animale existente astazi atesta faptul că intotdeauna s-au produs
modificari în zestrea genetica a acestora. Insa, de notat, toate modificarile s-au produs treptat, în
mod firesc, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp şi, un fapt care iarasi trebuie retinut, de la
sine, fara interventia omului. Ingineria genetica este, deci, o noua tehnologie care implica
manipularea genelor. Datorita limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiinta pot
transfera gene intre diferite specii care nu sunt inrudite (animale, plante, microorganisme). De
exemplu, genele unui peste pot fi transferate la o planta de tomate sau la capsuna pentru a le conferi
rezistenta sporita la temperaturi foarte scazute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie
sunt fortate sa produca substantele chimice ale pestelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, ele
ajungand sa elaboreze, de pilda, o substanta pe care pestii o produc, in mod normal, pentru a
supravietui in apa rece.
Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic, prezentate ca
avand o importanta majora in alimentatie, cum sunt porumbul si cartofii rezistenti la insecte, fasolea

8
si soia tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic), rosiile cu coacere intarziata si cu continut ridicat
de substanta solida. Cat de sanatoase sunt pentru consum este o alta problema.
In ultima perioada, au fost create si organisme modificate genetic in scop „nutritional“. Daca
plantele transgenice realizate in scop tehnologic constituie prima generatie de alimente modificate
genetic, modificarile genetice care vizeaza „imbunatatireˮ calitatii nutritive a alimentelor se
constituie în a doua generatie de astfel de produse. In cadrul acestei noi generatii de OMG se includ
uleiurile a caror compozitie a fost modificata in vederea „imbunatatirii“ raportului intre acizii grasi
saturati si cei nesaturati, orezul „auriu“, cu un continut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul
cu proportia dintre amiloza si amilopectina modificata in vederea cresterii capacitatii de gelificare
etc.
Specialistii apreciaza ca, prin utlizarea tehnicilor de inginerie genetica, se altereaza grav
hotarele pe care speciile le-au stabilit in mod firesc intre ele de-a lungul evolutiei. In opinia unora,
combinarea genelor speciilor care nu se inrudesc, prin modificarea permanenta a codului genetic,
este foarte posibil ca noile organisme create sa transmita urmasilor, prin ereditate, schimbarile
genetice induse. Multi experti se tem, nu fara argumente, ca ingineria genetica va genera pierderea
biodiversitatii, inlaturand barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii
efectuate de acestia demonstreaza ca introducerea masiva si iresponsabila in circuitul agricol a
plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la disparitia
unor vietuitoare care se hranesc cu semintele provenite de la ierburi si buruieni.
In ultimele decenii, inrautatirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea progresiva a resurselor
naturale si explozia demografica au justificat cautarea unor solutii de diversificare a raselor de
animale si a soiurilor de plante, de sporire a productivitatii culturilor prin cresterea rezistentei la
daunatori si la conditii de mediu neprielnice (frig, seceta, soluri sarace etc.), de modificare in sens
„favorabil“ a compozitiei chimice. „Solutiile“ s-au concretizat in aplicarea unor procedee pe cat de
necontrolate, pe atat de „stiintifice“ de modificare a zestrei genetice.
Suprafata cumulata cultivata pe plan mondial cu plante transgenice in aceasta perioada este
de 577 milioane ha.
In anul 2006, sase tari au cultivat 97,5 milioane ha – 95% din suprafata mondiala de plante
modificate genetic . Pe primul loc se situează SUA, cu 54,6 milioane ha (53% din total), urmate de
Argentina – 18 milioane ha (18%), Brazilia – 11,5 milioane ha (11%), Canada – 6,1 milioane ha
(6%), India – 3,8 milioane ha (4%) şi China – 3,5 milioane ha (3,5%). Restul de 5% din suprafata a
fost cultivata de saisprezece tari (împreuna, 4,5 milioane ha): Paraguay, Africa de Sud, Uruguay,
Filipine, Australia, Romania, Mexic, Spania, Columbia, Iran, Honduras, Portugalia, Germania,
Franta, Cehia si Slovacia.
Sase din cele 25 de tari membre ale UE (Spania, Franta, Cehia, Portugalia, Germania si
Slovacia) au cultivat în anul 2006 porumb modificat genetic pe cca 8.500 ha (fata de 1.500 ha în
anul 2005).
Spania cultiva inca din anul 1998 porumb modificat genetic (rezistent la atacul de Ostrinia
nubilalis) pe suprafete semnificative (peste 60 mii ha în anul 2006).
Principalele specii de plante modificate genetic cultivate pe plan mondial in anul 2006 sunt:
Soia – 58,6 milioane ha (57% din suprafata totala de plante transgenice), cultivata in: SUA,
Argentina, Brazilia, Canada, Paraguay, Uruguay, Romania, Africa de Sud si Mexic.

9
 Porumbul – 25,2 milioane ha (25%), cultivat in: SUA, Argentina, Canada, Africa de Sud,
Uruguay, Filipine, Honduras si, pe suprafete mai mici, in sase state membre ale UE: Spania,
Germania, Franta, Portugalia, Cehia si Slovacia.
Bumbacul – 13,4 milioane ha (13%), cultivat in: India, SUA, China, Argentina, Australia,
Mexic, Africa de Sud si Columbia.
Rapita canola – 4,8 milioane ha (5%), cultivata în SUA si Canada.
Lucerna toleranta la erbicide, planta perena modificata genetic, a fost cultivata pentru prima
dată in anul 2006, in SUA (pe 80.000 ha).
Alte specii de plante modificate genetic s-au cultivat pe suprafete mai mici (dovlecel si
papaya in SUA, orez in Iran, garoafe in Olanda).

3.1.1. Plantele modificate genetic.

Prima planta modificata genetic a fost introdusa in mediu in 1994 in SUA. Deci foarte
recent. Exista 3 tipuri principale de asemenea plante cultivate la nivel mondial:
 culturi insecticide: plantele functioneaza ca un insecticid, omorand insectele care care le
consuma;
 culturi rezistente la un erbicid neselectiv, care in urma aplicarii distruge toata flora din
campul agricol, cu exceptia plantei modificate genetic;
 culturi care combina ambele proprietati.
Alte culturi modificate genetic includ plante rezistente la boli, sau care au dezvoltate
proprietatile nutritive:
 plante rezistente la seceta si daunatori;
 cereale cu un continut crescut de proteine;
 cereale fara gluten;
 orez cu un continut ridicat de vitamina A;
 seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
 plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
 bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
 tomate cu coacere in timpul transportului;
 cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si soia) din soia
si care este utilizata ca emulgator pentru margarina,
 ciocolata si alte produse alimentare;
 chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din
stomacul viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
 vitamine si arome alimentare.
Tabel 1. Tipuri de culturi modificate genetic
Cultura Caracteristici Regiuni/tari ce aproba
cultivarea
Porumb rezistenta la insecte; Argentina,SUA, Canada,UE,
toleranta la ierbicide Africa de Sud

10
 Soia toleranta la ierbicide Argentina,SUA, Canada,Africa
de Sud, UE (experimental)

Rapita toleranta la ierbicide; Canada,SUA

continut mai mare de acizi
grasi cu lant molecular mai lung
Cicoare toleranta la ierbicide UE (numai pentru reproducere)

Dovlecel rezistenta la virusuri Canada,SUA

Cartof rezistenta la insecte; Canada,SUA
toleranta la ierbicide

Sfecla de rezistenta la ierbicide; SUA (din 2008), Canada

zahar rezistenta la virusuri;
toleranta la seceta;
rezistenta la daunatori

3.2. OMG in domeniul cresterii animalelor.

Animalul modificat genetic reprezinta acel animal care a suferit in mod deliberat modificari
ale genomului, genomul fiind responsabil pentru transmiterea ereditara a unor caracteristici specifice
speciei. Genomul animalelor manipulate genetic contine gene ce provin de la alte animale din
aceeasi specie sau specii diferite. Genele inmagazineaza informatia genetica necesara pentru
formarea si functionarea normala a unui organism, insa ele pot fi manipulate artificial astfel incat
caracteristicile de baza ale animalului care a suferit o astfel de operatie sa fie modificate. Spre
exemplu, unui embrion i se poate implanta o gena care sa sisteze functionarea altor gene continute in
mod natural de catre acesta.
Primul animal care a fost supus unor astfel de tratamente a fost soarecele, si mai apoi a fost
urmat de catre iepuri, porci, oi si bovine.
Aceste animale sunt produse acum la scara larga deoarece sunt folosite in cercetarile
biologice si medicale, in productia de medicamente, in medicina experimentala si in agricultura. Un
exemplu concret ar fi vitele modificate din punct de vedere genetic pentru a produce lapte ce contine
anumite proteine umane, folosite in tratamentul emfizemelor umane, astfel reducandu-se
considerabil costul tratamentului sau alte animale care au suferit modificari la nivelul genomului
astfel incat sa dezvolte simptomele anumite boli si astfel sa faca facila studierea tratamentelor pentru
acestea.
Acest lucru a fost posibil datorita celor doi cercetatori de renume mondial, Watson si Crick,
care in anul 1953 au descoperit structura ADN-ului, ceea ce a facut ca cercetariile din domeniul
biologiei moleculare sa poata lua un avant considerabil. Tehnologiile folosite au combinat tehnici si
expertize din domenii precum biochimie, genetica, biologie celulara, biologia dezvoltarii si
microbiologie, iar prin intermediul acestora s-au produs progrese extraordinare in recombinarea
ADN-ului, clonarea genetica, analiza expresiei genelor – procesul prin care ia nastere o proteina,
harta genomica. Principiul de baza al producerii de animale modificate genetic este introducerea
uneia sau mai multor gene de provenienta straina in ADN-ul animalului care urmeaza sa fie
11
modificat. Genele introduse trebuie sa fie transmise in linia germinala astfel incat fiecare celula
germinativa a animalului sa contina acelasi material genetic modificat.
Exista 3 metode care sunt folosite pentru a modifica un animal din punct de vedere genetic:
 Microinjectarea de ADN ce consta in transferul de gene (care sunt recombinate, iar mai apoi
clonate) care provin fie de la animale din aceeasi specie, fie de la animale apartinand unor
specii diferite, in pronulceul unei celule reproductive (gametice). Celule manipulate sunt
cultivate in vitro pana la un anumit stadiu de dezvoltare si introduse apoi in organismul
femelei purtatoare.
 Transferul de gene mediat de retrovirusi ce implica retrovirusi folositi ca vectori pentru a
transfera materialul genetic intr-o celula gazda, care mai apoi da nastere unui organism ce
contine tesuturi sau parti de la alte specii. Organismele ce prezinta aceleasi modificari sunt
imperecheate timp de circa 20 de generatii pentru a putea da nastere unor indivizi
homozigoti care sa prezinte in mod caracteristic genele dorite.
 Transferul de gene mediat de celulele embrionare stem care consta in izolarea celulelor stem
capabile de multiplicare si specializare, din embrion. Dupa care gena dorita este introdusa in
aceste celule, care mai apoi sunt incorporate intr-un alt embrion din care ia nastere
organismul cu caracteristici specifice genei manipulate.
Dintre acestea, transferul de gene prin microinjectare este cea mai utilizata metoda pentru a
produce animale de ferma. Pentru ca gena dorita sa se poata transmite in descendenta sunt
imperecheate animale care prezinta aceeasi modificare genetica. Insa in ciuda tuturor acestor eforturi
din aceasta metoda rezulta un numar foarte mic de animale care sa prezinte modificarea, spre
exemplu dintr-un esantion de 7000 de ovule de scroafa modificate genetic cu o gena specifica, doar
0,6% au manifestat la nastere caracteristicile dorite.
Spre deosebire de primele doua metode care permit studiul prezentei genelor modificate doar
pe indivizi vii, transferul de gene mediat de celulele embrionare stem permite acest studiu in toate
stadiile de dezvoltare celulara.
Am adus in discutie acest subiect deoarece are o importanta deosebita pentru agricultura si
multe dintre statele care sunt renumite pentru productii mari de carne, lapte si alte produse de
provenienta animala profita de pe urma acestor descoperiri biotehnologice pentru a-si spori
productivitatea.
Impactul pe care il au aceste animale asupra ramurii zootehnice a agriculturii este unul de
luat in seama pentru ca stim cu totii cat de greu este sa obtii animale care sa abia o productie cat mai
mare de lapte, carne sau lana prin metoda traditionala de imperechere selectiva. Ai nevoie de timp
pentru a obtine rezultatele dorite si cu toate acestea se poate ca rezultatul acestor imperecheri sa nu
fie multumitor. Recurgand insa la metoda modificarii genetice timpul in care se pot obtine
caracteristicile dorite pentru animalele de ferma este cu mult mai scurt, iar precizia manifestarii lor
este mult mai mare. In felul acesta fermierul obtine o crestere considerabila a productivitatii.
Calitatea produselor este si ea foarte importanta pentru fermierul care doreste sa-si valorifice
produsele obtinute de la animale. Cu ajutorul modificarilor genetice pe care le sufera animalele de
ferma aceasta se poate imbunatatii de asemenea . Spre exemplu au fost create vaci care sa produca
lapte in cantitati mai mari si de o calitate superioara, cu mai putina lactoza sau colesterol, porci si
bovine care sa dezvolte masa musculara mai mare, deci mai multa carne sau oi care sa dea mai
multa lana. Modificarea genetica e o alternativa mai sanatoasa la prostul obicei al fermierilor de a
folosi hormoni de crestere in hrana animalelor, acestia ramanand stocati ca rezid in produsele
animaliere duc la scaderea calitatii acestor.

4. Influenta organismelor modificate genetic asupra calitatii materiilor prime de origine

vegetala si animala.

12
 Dupa ce ani de zile s-au obtinut organisme modificate genetic in beneficiul fermierilor si
fabricantilor de produse alimentare (generatia I de alimente modificate genetic), tehnicile de
inginerie genetica au început sa fie folosite pentru modificarea calitatilor nutritive ale alimentelor,
ceea ce conduce la aparitia celei de a doua generatii de alimente modificate genetic, alimente
proiectate in beneficiul consumatorilor.
Cele mai multe organisme modificate genetic, utilizate drept surse alimentare, apartin lumii
vegetale. În tabelul 2 sunt prezentate plantele care, pe langa modificarile cu scop agricol, prezinta
modificari genetice efectuate in scop nutritional.

Avand in vedere evolutia cultivarii plantelor modificate genetic la nivel mondial, se

preconizeaza ca in viitorul apropiat sa inceapa si cultivarea plantelor cu modificari genetice realizate
in scop nutritional.
Dintre organismele animale, pestii au fost modificati genetic cu scopul de a se constitui in
sursa de alimente cu proprietati nutritionale imbunatatite. In tabelul 3 sunt prezentati pestii asupra
carora se experimenteaza transferul de gene în beneficiul consumatorilor.
Cererea actuala de carne de peste sugereaza ca in viitorul apropiat, pestii modificati genetic
pot deveni o sursa importanta de hrana, atat pentru tarile dezvoltate cat si pentru cele subdezvoltate.
Totusi, acest lucru va fi posibil doar cu acceptul consumatorilor.
Alte organisme modificate genetic din categoria celor utilizate ca surse de alimente de
origine animala (porcine, ovine, bovine si pasari) sunt departe de momentul in care vor aparea pe

13
piata. Metodele utilizate pentru obtinerea lor sunt in prezent scumpe si ineficiente. La introducerea
pe piata a acestora hazardurile potentiale care le sunt asociate vor trebui evaluate atent. In plus,
ingrijorarea publica privind etica manipularii genetice a animalelor domestice este mai mare decat in
cazul plantelor.
Asadar, alimentele care provin din organisme modificate genetic în scop nutritiv nu sunt in
prezent disponibile pe piata, desi pot fi create în laboratoare.
Modificarile compozitionale sunt realizate cu scopul de a imbunatati valoarea nutritiva a
alimentelor sau calitatile de prelucrare ale acestora.
Una dintre primele modificari genetice efectuate cu scop nutritional a vizat modificarea
compozitiei uleiurilor, avand in vedere eficienta dietelor bogate în acizi grasi nesaturati, in special in
acid linolenic, in normalizarea dislipidemiilor. Uleiul de soia, palmier si rapita prezinta, in urma
modificarilor genetice suferite de plantele din care este extras, un raport imbunatatit intre acizii grasi
saturati si nesaturati. In aceste conditii, nutritionistii pot recomanda consumul de astfel de uleiuri
pentru a preveni aparitia bolilor cardiovasculare si a reduce numarul persoanelor afectate de
ateroscleroza.
O alta modificare genetica, ce are atat implicatii nutritionale cat si de fabricatie, se refera la
modificarea amidonului. Modificarea proportiei existente in mod normal intre cei doi polimeri
continuti de amidon, amiloza si amilopectina, conduce la obtinerea de amidonuri destinate unor
scopuri bine definite, cum sunt imbunatatirea proprietatilor de gelificare sau ingrosare si absorbtia
redusa a uleiului in timpul procesului de prajire. De asemenea, „amidonurile modificate” din
plantele modificate genetic reduc tratamentele chimice pe care acestea trebuie sa le sufere post-
extractie pentru a li se modifica structura în concordanta cu domeniul de utilizare.
Tot din motive nutritionale, ingineria genetica a fost folosita pentru a obtine grau care
permite fabricarea painii cu continut ridicat de amidon rezistent (forma de amidon care exercita
efecte benefice asupra starii de sanatate, asemanatoare celor produse de fibrele alimentare).
Ingineria genetica poate fi de asemenea utlizata pentru a imbunatati compozitia alimentelor
de baza din tarile sarace din Africa, Asia şi America Latina, unde posibilitatea de alegere a
alimentelor este limitata, motiv pentru care apar frecvent carente de macro si micronutrienti
(vitamine, minerale).
Spre exemplu, Institutul Federal pentru Tehnologie din Elvetia a creat un orez modificat
genetic cu continut ridicat de provitamina A. Acest orez, care are boabe galbene si a devenit
cunoscut sub denumirea de orez auriu, a fost proiectat special pentru cele circa 700 de milioane de
persoane care sufera de carenta in vitamina A si care consuma orezul ca hrana de baza.
Tehnicile conventionale de obtinere a unui astfel de orez nu sunt aplicabile, deoarece nu
exista nici o varietate de orez care sa produca provitamina A în endosperm. Utilizand tehnicile de
inginerie genetica, intreaga cale de biosinteza a provitaminei A a fost introdusa orezului folosind
doua gene: una provenind de la narcise si alta de la o bacterie. Realizatorii orezului auriu cred ca
acesta poate furniza circa jumatate din necesarul zilnic de vitamina A prin consumul unei portii de
300 g orez pe zi.
In plus, orezul auriu a fost modificat si in scopul solutionarii unei alte probleme nutritionale
majore: carenta de fier, care afecteaza 2,15 miliarde de persoane. Asadar, pe langa genele pentru
sinteza β-carotenului, orezul auriu contine o gena care mareste gradul de absorbtie a fierului din sol
si alta care măreste gradul de absorbţie a acestuia in organismul uman.
Un alt aliment modificat genetic, cu posibile beneficiipentru sanatatea locuitorilor din tarile
in curs de dezvoltare,este un orez care are un randament de obtinere cu 30% mai mare decat orezul
normal. Ca si orezul auriu, acesta se afla inca in stadiu de cercetare. Nu intotdeauna imbunatatirile
nutritionale obtinute folosind tehnicile de inginerie genetica sunt considerate a fi un succes.
De exemplu, incercarea de a imbunatati continutul de aminoacizi al soiei a fost o nereusita pe
considerente alergice. Soia a fost modificata genetic utilizand gene de la alunele de Brazilia, care
14
contin concentratii ridicate de aminoacizi cu sulf, iar transferul realizat a inclus si gene ale unei
substante alergene. Deoarece derivatele din soia sunt utilizate ca ingrediente alimentare, soia cu
continut imbunatatit de aminoacizi cu sulf a fost desemnată necorespunzatoare pentru utilizare in
alimentatie.
A stabili daca un aliment provenit dintr-un organism modificat genetic este sigur pentru
consum presupune compararea lui cu un aliment conventional similar, despre care se stie ca nu a
creat probleme in decursul consumului sau, si aprecierea ca este substantial echivalent cu acesta.
La crearea conceptului „echivalentei substantiale” si-au adus contributia mai multe
organizaţii internationale independente (FAO, WHO, OECD, ILSI Europe) si grupuri de experti
(NNT, SCF, ILSI Europe).
Aplicarea conceptului „echivalentei substantiale” permite incadrarea alimentelor care provin
din organisme modificate genetic in trei categorii (Recomandarile Comisiei 97/618/EC):
Categoria I: alimente modificate genetic care sunt substantial echivalente cu alimentele
conventionale. Aceste alimente se considera la fel de sigure ca alimentele traditionale, incat nu mai e
nevoie de a le evalua pe criterii de siguranta alimentara.
Categoria a II-a: alimente modificate genetic care sunt substantial echivalente cu alimentele
conventionale, cu exceptia uneia sau unor diferente bine definite. In acest caz, alimentele modificate
genetic vor fi evaluate din punct de vedere al sigurantei alimentare doar in ce priveste diferentele
semnalate.
Categoria a III-a: alimentele modificate genetic nu sunt substantial echivalente cu alimentele
conventionale, fie pentru ca diferentele nu sunt bine definite, fie pentru ca nu exista un aliment
conventional cu care sa fie comparate. Pentru aceste alimente sunt necesare evaluari atat din punct
de vedere nutritional cat si de siguranta alimentara.
Majoritatea alimentelor care deriva din organisme modificate genetic sunt incluse în
categoria I si a II-a, dar alimentele modificate genetic in scopuri nutritionale sunt incluse in
categoria a III-a. Pentru un numar apreciabil de alimente modificate genetic in scop nutritional nu se
gaseste element de comparatie (ex. orezul auriu), de aceea ele necesita evaluari speciale, mai ales
cand procesul de prelucrare nu elimina diferentele dintre alimentul modificat genetic si cel
conventional.
Daca echivalenta substantiala nu poate fi stabilita, trebuie realizate evaluari preliminare
adecvate, mai intai pe animale si apoi pe oameni. Consecintele nutritionale trebuie evaluate pentru
nivelul normal si maxim de consum, iar datele privind compozitia nutritiva trebuie sa tina seama de
modificarile care pot sa apara in timpul depozitarii si prelucrarii alimentelor. Trebuie evaluat si
efectul prezentei factorilor antinutritivi asupra valorii nutritive a intregii diete. Numarul de persoane
implicate in aceste studii trebuie sa fie suficient de mare pentru ca rezultatele sa aiba semnificatie
statistica. Apoi, toate studiile trebuie sa concorde cu elementele relevante si principiile etice din
ghidurile despre bunele practici clinice si bunele practici de laborator.
Companiile producatoare de alimente modificate genetic in scop alimentar pretind ca acestea
sunt destinate atat consumatorilor din tarile dezvoltate, cat si celor din tarile in curs de dezvoltare.
In tarile dezvoltate, unde exista o abundenta de produse alimentare, alimentele modificate
genetic in scop alimentar nu sunt esentiale pentru asigurarea hranei populatiei. In aceste tari, astfel
de alimente sunt destinate imbunatatirii dietelor care contribuie semnificativ la aparitia obezitatii,
diabetului, bolilor de inima si cancerului. Cu alte cuvinte, tehnicile de inginerie genetica sunt
aplicate pentru a obtine alimente care au acelasi gust si arata la fel ca alimentele normale, dar au
caracteristici nutritionale imbunatatite si contribuie in proportie mai mare la asigurarea sanatatii
consumatorilor. Un astfel de obiectiv ar putea fi insa realizat si prin actiuni educative.
Pentru tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, se considera ca doar biotehnologia va
putea solutiona problemele legate de asigurarea hranei, desi acest obiectiv ar putea fi atins prin

15
dezvoltarea unei agriculturi durabile, pe baza plantelor si animalelor deja existente si a celor create
prin tehnici conventionale de incrucisare.
Dar, in domeniul stiintei alimentelor, ca in orice alt domeniu stiintific, cercetatorii sunt
incurajati sa investigheze noi metode de productie si sa creeze tehnologii noi, care pot conduce la
imbunatatirea conditiei umane.

5. Top cei mai mari producători de organisme modificate genetic.

SUA este cel mai mare producător de organisme modificate genetic, reprezentând 68% din
producţia globală. Este estimat că aproximativ 70% din totalul alimentelor care sunt comercializate
au ingrediente modificate genetic. 89% din plantaţiile de soia sunt modificate genetic, 83% din
bumbac şi 61% din porumb.
Argentina este al doilea mare producător de organisme modificate genetic, producţia acestei
ţări reprezentând 23% din cea globală. În Argentina principala plantă modificată genetic este soia,
astfel încât 99% din culturile de soia sunt modificate, în principal pentru a rezista la ierbicide.
Canada e al treilea producător, cu un procent de 7% din producţia globală. Aici, principalul
organism modificat genetic e canola (rapiță) şi reprezintă 80% din producţia totală. Aceasta a fost
modificată ca să reziste la anumite ierbicide.
China este a patra ţară ca producător de organisme modificate genetic, reprezentând doar 1%
din producţia globală. În China bumbacul e cel mai răspândit ca fiind modificat genetic, iar pe locul
doi, aşa cum era de aşteptat, se află orezul.
În România a început cultivarea organismelor modificate genetic în anul 1998, mai precis
cultivarea de soia. În anul 2005, din producţia totală de soia, 67% o reprezenta cea modificată
genetic, fiind pe primul loc în Europa.
Europa nu este o iubitoare a organismelor modificate genetic iar tarile civilizate din vest au
inteles ca dezvoltarea agriculturii o reprezinta agricultura ecologica, fermierii mici si mijlocii si

16
agricultura conventionala deja existenta. Datele europene prezente arata ca plantele modificate
genetic sunt un esec atat in camp, cat si pe piata. Agricultorii si consumatorii nu inghit propaganda
industriei. Plantele modificate genetic nu sunt mai productive si sunt mai putin rezistente la conditii
climatice extreme decat culturile conventionale. Prin respingerea organismelor modificate genetic
UE incearca sa protejeze patrimoniul alimentar atat de bogat in traditii de la o tara la alta, sanatatea
consumatorilor si a mediului.
Interdicții naționale în Uniunea Europeană. În baza studiilor științifice realizate în mai
multe state din Europa, țări importante din punct de vedere agricol au luat decizia de a interzice
expres cultivarea porumbului și/sau a cartofului modificat genetic - prin legislația națională,
respectiv:
 Franța – interdicție porumb modificat genetic MON810 (2009).
 Germania – interdicție porumb modificat genetic MON810 (2009).
 Ungaria – interdicție porumb modificat genetic MON810 (2007), interdicție cartof modificat
genetic Amflora (2010), reglementarea interdictiei de cultivare a plantelor modificate genetic
prevazută în Constituție (2011).
 Bulgaria – interdicție legume, cereale, trandafir, bumbac modificate genetic (2008 si 2009),
interdicție porumb modificat genetic MON810 (2010).
 Luxemburg – interdicție porumb modificat genetic MON810 (2009), interdicție cartof
modificat genetic Amflora (2010).
 Austria – interdicție porumb modificat genetic MON810 (2008), interdicție cartof modificat
genetic Amflora (2010).
În afara spațiului Uniunii Europene, nici o țară din Europa Geografică nu cultivă organisme
modificate genetic. Mai mult decât atât, în Elveția, organismele modificate genetic au fost interzise
prin referendum național în 2009.

6. Efectele generate de organismele modificate genetic asupra sanatatii consumatorilor si

a mediului inconjurator.
6.1. Riscurile legate de cultura plantelor transgenice si animalelor cu mutatii
genetice.
Anumiti oameni de stiinta pun la indoiala superioritatea tehnicilor de transgeneza actuala
fata de tehnicile de hibridare - selectie folosite pana in prezent, amintind caracterul aleatoriu al
localizarii transgenelor in genomul celulelor gazda. Transmiterea si imperechierile naturale ale
cromozomilor se fac dupa legi mult mai precise decat insertia unei transgene.
Opozantii OGM-urilor considera ca principalii beneficiari ai acestor organisme sunt
producatorii de seminte. In primul rand, prin brevetarea fiecarui soi transgenic se asigura o revenire
a unei bune parti din investitie, apoi, prin interzicerea agricultorului de a folosi o parte a recoltei sale
drept samanta, se garanteaza producatorului de seminte-OGM o vanzare anuala sigura (o piata de
desfacere asigurata).
In ceea ce priveste ideea dezvoltarii unei agriculturi transgenice mondiale pentru a hrani
omenirea se stie ca foametea în lume este, inainte de toate, o problema de acces la hrana, lucru
generat de conflictele locale si/ sau internationale, de sistemele politice, de epuizarea solurilor sau,
de accesul la pamant. Superproductiile agricole realizate în sistemul conventional nu se datoreaza
OGM-urilor, doar repartizarea globala a acestor productii obtinute este deficitara!

17
 Animale transgenice. Proprietatile animalelor transgenice.
Primele experiente in vederea obtinerii de animale transgenice au fost realizate de R.
Palmiter si R. Brinster(1982), cercetatori americani(de la Universitatile din Seattle, Philadelphia si
San Diego) care au reusit transferul genei hormonului de crestere (somatotropina) de la sobolan la
soarece. Gena respectiva a fost prima oara clonata in bacterii pentru obtinerea ei in cantitati mari.
Acest soarece a inspirat specialistii din zootehnie, care au vazut in astfel de transgeneza un
mijloc de a spori performantele productive. Dupa cativa ani, un alt veritabil entuziasm s-a instaurat
pentru nimalele transgenice producatoare de medicamente, mai ales in anumite societati gigante din
domeniul farmaciei, provocand aparitia de noi intreprinderi „start-up” si atragand investitori care au
mizat in mod generos pe aceste animale.
La vertebratele inferioare (pesi, amfibieni) s-au obtinut rezultate bune prin injectarea ADN in
citoplasma si nu in nucleu, ca la mamifere. Aceasta din cauza ca enzimele care distrug ADN sunt
mai putin active la vertebratele inferioare. ADN-ul injectat este replicat foarte rapid in citoplasma de
zece pana la cincizeci de ori. La Jouy-en-Josas, in Franta, s-au facut astfel de injectari la pastav cu
gena hormonului de crestere uman sau de sobolan. S-a constatat ca cca 20% dintre ovulele injectate
erau transgenice, iar animalele obtinute aveau un ritm de crestere mai intens.
La porcii transgenici cu gena hormonului de crestere s-a constatat o crestere mai rapida si o
productie de carne mai frageda, cu valoare comerciala mai buna, iar animalul are capacitatea de a
valorifica mai bine furajele. Totusi s-a observat ca animalele transgenice prezinta unele dificultati
fiziologice din cauza ca produc hormonul de crestere permanent, in timp ce in mod normal
hormonul este produs doar in primele doua luni de viata.
In Australia s-au inceput experiente pentru transferul la oi a doua gene bacteriene care
datermina transformarea serinei intr-un alt aminoacid, cisteina. Acest ultim aminoacid aste un factor
limitant al productiei de lana la oi. In acelasi scop se preconizeaza transferul keratinei, care este o
proteina majora a lanii la oi.
In mod clasic, tehnica obtinerii unui animal transgenic presupune microinjectarea unei solutii
continand numeroase copii ale genei de interes intr-un ovocit, imediat dupa fecundarea sa, ca si
transferul celulei ou in oviductul sau uterul unei femele receptive.
Domeniile de aplicare a transgenezei animale sunt foarte diversificate deoarece ele privesc
deopotriva cercetarea in biologie si medicina, in farmacie si agricultura.

6.2. Riscuri ambietale.

Odata eliberate in mediu, fie ca sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele modificate
genetic nu pot fi controlate pentru ca acestea interactioneaza in mod liber cu intregul ecosistem.
Culturile conventionale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorita vantului
sau insectelor. De asemenea intreaga biodiversitate are de suferit de pe urma culturilor modificate
genetic rezistente la insecte si erbicide. Multe insecte care se hranesc in mod natural cu daunatorii
plantelor de cultura sufera si chiar mor daca consuma daunatori de pe plante modificate genetic. Asa
este cazul buburuzelor care se hranesc cu paduchi de frunza.
Au aparut deja buruieni rezistente la erbicidele neselective cu care sunt tratate plantele
modificate genetic. OMG se pot reproduce si incrucisa cu organisme din mediul natural, rezultand
astfel organisme noi, intr-un mod necontrolat si imprevizibil.

18
 Porumbul modificat genetic este nesigur pentru mediul înconjurator.
Mare parte din porumbul modificat genetic din toata lumea este o varietate numita porumb
Bt. Acest porumb a fost modificat genetic astfel incat sa isi poata produce propria toxina.
Aceasta toxina este daunatoare pentru anumite insecte benefice care omoara daunatorii. De
asemenea, s-a demonstrat ca porumbul Bt este daunator pentru fluturi si exista pericolul ca sanatatea
solului sa fie afectata pe termen lung. Industria ingineriei genetice a creat si porumbul tolerant la
erbicide (porumbul T25, produs de concernul agrochimic german Bayer). Cultivarea acestei varietati
va duce, fara indoiala, la cresterea rezistentei la buruieni – astfel ca din ce în ce mai multe ierbicide
vor trebui aplicate, o tendinta care a fost semnalata si la alte culturi modificate genetic. Ierbicidele
pulverizate pe porumbul modificat genetic sunt adesea foarte daunatoare pentru mediul înconjurator.
Porumbul modificat genetic nu este necesar pentru combaterea schimbarilor climatice.
Biomasa are un rol în combaterea schimbarilor climatice doar cand este folosita pentru a
genera energie intr-un mod eficient si sustenabil. Cutoate acestea, studii independente confirma
faptul ca combustibilul bazat pe etanol obtinut din porumb nu este o forma sustenabila de energie
bio.
In primul rand, folosirea porumbului la obtinerea etanolului duce la cresterea preturilor la
alimente si ameninta securitatea alimentara a celor saraci in anumite regiuni; acest lucru se intampla
in America Centrala.
In al doilea rand, este unanim recunoscut faptul ca economiile de CO 2 provenite din folosirea
etanolului din porumb sunt mici sau chiar negative, în functie de tehnicile de productie folosite si
sursele de energie utilizate (4). In al treilea rand, folosirea porumbului modificat genetic pentru a
fabrica biocombustibil este o alegere riscanta, porumbul modificat genetic proiectat pentru obtinerea
combustibilului industrial contine proteine care nu sunt prezente in mod normal in alimentatia
umana. Aceste proteine pot fi toxice si pot provoca alergii, fapt recunoscut de catre departamentul
de agricultura din Africa de Sud care – in martie 2007 – a respins aplicatia companiei Syngenta
pentru aprobarea etanolului produs din porumb MG. Acesta ar putea foarte usor sa contamineze
lantul trofic, asa cum arata peste 10 ani de experienta cu porumbul MG (5). Cu alte cuvinte, daca
industria agrochimica va obtine ceea ce isi doreste, fulgii de porumb de la micul dejun ar putea
contine, in curand, porumb MG pentru etanol, un plus de energie de care nu ai nevoie!
Recoltele modificate genetic si cele nemodificate genetic nu pot coexista fara nicio
problema.
Cercetarile stiintifice au demonstrat ca recoltele modificate genetic contamineaza recoltele
conventionale si organice, alimentele si mierea. Iar cand recoltele MG sunt plantate intr-un mediu
deschis – chiar daca exista o legislatie restrictiva – este imposibil sa controlezi insectele, polenul si
bataia vantului. Contaminarea genetica nu prezinta riscuri doar fata de siguranta alimentara, ci si
asupra biodiversitatii, securitatii alimentare, mai ales in centrele de origine si diversitate a
porumbului.
Principalele centre de diversitate a varietatilor de porumb sunt Mexicul si America Centrala,
insa stramosii fermierilor din emisfera vestica sunt cei care au pastrat timp de mii de ani varietatile
traditionale ale porumbului cultivat. Daca porumbul MG contamineaza plantele originale de porumb
care sunt cultivate în aceste regiuni, omenirea ar putea pierde „plantele-mama” din care provin toate
varietatile de porumb. Acest lucru ar putea fi un dezastru, din moment ce diversitatea este esentiala

19
pentru programele de inmultire si dezvoltare a varietatilor rezistente la daunatori, boli, seceta si alte
provocari agronomice.
„O populatie de albine lucreaza intr-o zona de cel putin 30 de kilometri patrati, astfel ca o
contaminare a mierii ar putea proveni din mai multe campuri diferite de culturi agricole, daca cultura
OMG-urilor va fi reglementata si aprobata. Costurile pentru analiza mierii pentru a verifica daca este
contaminata genetic ar face apicultura neeconomica pentru majoritatea apicultorilor. Acest lucru nu
doar ar periclita productia de miere, ci si polenizarea necesara in agricultura si in natura.”
Walter Haefeker, apicultor în Germania si vicepresedinte al Asociatiei de Apicultori
Profesionali, mai 2005.
Porumbul modificat genetic este rezultatul inutil, depasit si riscant al unei tehnologii care
prezinta o amenintare serioasa asupra sanatatii oamenilor si a mediului. Porumbul MG este de
asemenea o afacere riscanta din punct de vedere economic.
Cea mai buna optiune pentru fermieri, apicultori, guverne, piete globale si consumatori este
sa respinga porumbul MG si sa asigure protectia unuia dintre cele mai importante alimente din lume.
Sunt multe alternative viabile la porumbul MG, precum agricultura organica si alte forme de
agricultura sustenabila care pot asigura siguranta si securitatea alimentara pentru toti, protejand in
acelasi timp si mediul inconjurator.

6.3. Traseul toxinelor generate de organismele modificate genetic.

O serie de experiente efectuate de catre cercetatori americani, in medii controlate au aratat ca
toxina porumbului-Bt era prezenta in sol, via secretiile radiculare ale porumbului modificat genetic.
Timp de 25 de zile, aceasta toxina a ucis larvele de insecte, dupa care ea s-a fixat de particulele de
sol si se pare, si-a pierdut capacitatea insecticida. Alti cercetatori au constatat ca toxina Bt s-a
dovedit vatamatoare pentru colembole (grup de insecte cu un important rol in reciclarea materiei
organice moarte) si ca ea ar putea persista in sol timp de 8 luni(Environment Protection Agency,
MRID nr. 434635, ap. Hansen et. al., 2001).
Desi acest tip de porumb poate fi folosit in alimentatia organismelor cu sange cald, ne
intrebam daca este cu adevarat sigur.

6.4. Cuantificarea riscurilor pentru sanatatea umana.

Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii
ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut
metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante
nou create de catre om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane
nu este pe deplin cunoscut si scapa cu totul sferei de control a „specialistilor“.
Numeroase pareri insa sustin ca modificarile genetice genereaza numeroase efecte adverse
asupra sanatatii umane si a mediului.
 efecte alergice si toxice asupra oamenilor;
Majoritatea culturilor modificate genetic sunt concepute sa reziste la aplicari fara limita de
ierbicide. Doua dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil si glyphosat (Roundup TM) sunt
asociate cu tulburari de crestere ale fetusilor, cu tumori, carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se
considera ca soiul de porumb modificat genetic numit StarLink declanseaza reactii alergice precum

20
voma, diareea si socul anafilactic. Unii consultanti stiintifici din SUA considera ca toate proteinele
din porumbul modificat genetic (36% din productia SUA) ar putea actiona ca agenti antigenici si
alergenici.
 efecte alergice si otravitoare asupra plantelor si animalelor.
Putem transfera aceste reactii adverse asupra alimentatiei umane, considerand ca aceste
animale si plante pot intra in consumul curent al locuitorilor planetei.
In aceasta privinta, cercetatoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un experiement la
Institutul de Neurofiziologie si Studiul Activitatii Nervoase Superioare de pe langa Academie Rusa
de Stiinta. Noua femele de cobai au fost impartite in 3 grupe de cate 3: un grup de control, un grup
in a carui hrana s-a adaugat faina de soia modificata genetic si un grup care a consumat alimente
amestecate cu faina de soia obisnuita. Au fost numarate femelele care au nascut si numarul de cobai
nascuti si morti. Dupa primul stagiu, cobaii au fost impartiti in doua grupe, una hranita cu faina de
soia modificata genetic, cealalta hranita cu faina de soia obisnuita.
A rezultat un numar anormal de mare de decese printre urmasii femelelor hranite cu soia
modificata genetic. In plus, 36% dintre aceiasi cobai cantareau mai putin de 20 de grame, fapt care
evidentia starea lor de extrema slabiciune. Acesta este primul studiu care a demonstrat o dependenta
clara intre hranirea cu alimente modificate genetic si starea de sanatate a urmasilor.
„Morfologia si structurile biochimice ale cobailor sint foarte asemanatoare cu cele ale
oamenilor, ceea ce este extrem de ingrijorator in ce priveste efectele asupra mamelor si bebelusilor
nenascuti, mai ales in contextul in care se urmareste introducerea de cat mai multe OMG in
alimentatia umana, din ratiuni comerciale”, a declarat in concluzie Ermakova.
 efecte daunatoare asupra dinamicii populatiei de specii in mediul gazda si asupra diversitatii
genetice a fiecareia dintre aceste populatii;
Plantele modificate genetic sunt specii exotice, capabile sa puna stapanire pe noi teritorii,
eliminand alte culturi si creind supergandaci si superburuieni, care obliga la folosirea a si mai multe
chimicale toxice.
Plantele modificate genetic pot poleniza incrucisat cu plantele culturilor similare, fenomen
care a provocat deja distrugerea multor ferme organice, ale caror standarde nu permit folosirea
semintelor modificate genetic.
 sensibilitatea modificata a agentilor patogeni, facilitand raspandirea bolilor infectioase sau
crearea de noi vectori;
 diminuarea actiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau
fitofarmaceutice prin transferul genelor care confera rezistenta la antibioticele utilizate in
medicina.
Deoarece modificarea genetica este o stiinta cat se poate de inexacta, „specialistii
geneticieniˮ folosesc o gena-marker pentru a stabili daca insertia genelor in organisme a reusit.
Adesea, gena-marker este tocmai una dintre cele care codeaza rezistenta la antibiotice.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a avertizat in 2001 ca oamenii manifesta deja niveluri de rezistenta
la antibiotice care ii fac mai vulnerabili la maladiile mortale.
Cresterea rezistentei la antibiotice. Aceasta problema se pune pentru ca porumbul-Bt
comercializat contine gene ale rezistentei la un anumit antibiotic, gene folosite ca markeri si pe care
producatorii nu le-au eliminat, considerandu-le fara pericol pentru om. Motivatia adusa de ei este

21
aceea ca ele fie nu se exprima in planta, fie ca ele codifica rezistenta la un antibiotic care nu mai este
utilizat in medicina umana. In plus, ei considera ca foarte putin probabil transferul acestor gene din
alimente în bacteriile prezente în tubul digestiv al omului.
 efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi in descompunerea in sol a materialului organic.
Pornind de la amenintarile pe care OMG-urile le reprezinta pentru sistemul imunitar uman si
pentru biodiversitatea planetei, cercetatorii din diverse domenii ale cunoasterii (patologia,
agronomia), precum si organizatiile ecologiste au creat un puternic curent de opinie impotriva
producerii plantelor transgenice, dar cu toate acestea, marile companii cultiva OMG-urile la scara
larga in lume, in dispretul opiniei publice.

7. Prezenta pe piata din Republica Moldova a organismelor modificate genetic.

În R. Moldova nu există nicio instituţie care să poată confirma că pe rafturile magazinelor
sunt prezente alimente ce conţin organisme modificate genetic (OMG). Totuşi autorităţile din
Ucraina au efectuat recent o analiză a produselor de pe piaţa lor şi au constatat că mulţi importatori,
dar şi unele firme ucrainene ascund faptul că folosesc OMG. Agenţia naţională ucraineană de
standardizare „Ukrmetrteststandart” a făcut publică în luna februarie lista acestor firme.
Printre ele se numără astfel de branduri ca „Kellogg`s”, „Nestle”, „Unilever”, „Heinz Foods”,
„Danone”, „McDonald`s”, „Similac”, „Cadbury’s”, „Mars”, „Coca-Cola” sau „PepsiCo”, dar şi o
mulţime de producători ucrainieni de mezeluri, colţunaşi şi alte produse din carne.
După o tură prin toate reţelele mari de magazine alimentare din Chişinău, am găsit produse
importate din Ucraina, care se regăsesc pe „lista neagră” a Ukrmetrteststandart: caşcavaluri, fulgi de
ovăz, ciocolate, supe la plic, chipsuri, pesmeţi sau băuturi carbogazoase. Ele au în componenţa lor
adaosuri alimentare, celebre sub numele scurt „E-uri”, produse inclusiv din organisme modificate
genetic. Câteva exemple de produse care le conţin sunt chipsurile „Liuks” (E 160a, E300, E304) sau
băutura carbogazoasă „Letto”, care conţine aditivii E621, E627 şi E631.
Rezultatele anunţate de ucraineni sunt confirmate şi de datele din raportul filialei din Rusia a
Greenpeace, cu titlul „Cum să alegem produse fără transgeni”. Am găsit cel puţin o companie ale
cărei produse sunt prezente şi pe piaţa din Republica Moldova. Este vorba de Soiuzpişceprom
(СоюзПищеПром), producător de paste făinoase, făină şi cereale pentru mic dejun („Zavtrak
Şpiona”, „Ţar”).
Pe de altă parte, importatorii afirmă că producţia pe care o vând nu conţine OMG şi
corespunde normelor naţionale. Responsabila de producţie în cadrul SRL „Comalimser”, companie
care importă chipsurile „Liuks”, afirmă că produsele respective au atât certificate de calitate, cât şi
de conformitate. „Da, chipsurile „Liuks” într-adevăr conţin aceste adaosuri. Dar nu văd care este
problema, produsele au fost certificate şi din punct de vedere igienic şi din punct de vedere al
calităţii, aşa că noi le comercializăm perfect legal…”
La rândul său, importatorul cerealelor ruseşti „Soiuzpişceprom” spune că e imposibil ca
producţia lor să conţină OMG. „„Soiuzpişceprom” nu importă din altă ţară materie primă modificată
genetic. Orice produs din ţările asiatice vine obligatoriu cu certificate non-OMG. Cum le putem oare
pune la îndoială, mai ales că nu avem laboratoare în Moldova pentru a controla aceste produse?
Dacă China spune că e non-OMG, atunci e non-OMG”, spune Serghei Gladkov, director comercial
al SRL „Moldagroproduct”, importator exclusiv a produselor „Soiuzpişceprom”.

22
 8. Reglementǎrile impuse de UE.
Inainte de introducerea pe piata a OMG-urilor trebuie sa primeasca autorizatie. Plantele
modificate genetic trebuiesc cultivate si manipulate in asa fel incat sa se previna amestecarea
necontrolata cu produsele conventionale. Termenul utilizat de legislatie pentru acest lucru este
coexistenta. Depinde de fiecare stat membru al UE cum asigura aceasta coexistenta.
Comisia Europeana a furnizat un set de reguli pentru asigurarea coexistentei dintre aceste
produse:
 etichetarea: este cea mai importanta unealta pentru asigurarea libertatii de alegere, libertate
care este ceruta de legislatia UE: De cate ori OMG sunt utilizate intentionat in producerea de
alimente trebuie specificat clar pe eticheta;
 trasabilitatea: etichetrarea este ceruta chiar daca OMG nu mai pot fi detectate in produsul
final. Toti producatorii si distribuitorii trebuie sa isi informeze clientii dacǎ in fabricarea
produselor au fost utilizate OMG. Pentru aceasta exista obligativitatea de a pastra inregistrari
si documente referitoare la utilizarea OMG-urilor (Legea 1830/2002).
■ Directiva pentru diseminarea deliberata a organismelor modificate genetic în mediu:
Autorizaţia in temeiul prezentei directive (2001/18), este necesara inainte ca semintele plantelor
modificate genetic sa fie puse pe piata. Acest proces cere testarea pentru a vedea daca cultivarea pe
scara larga a plantelor ar putea avea efecte asupra mediului. Autorizatia este de asemenea necesara
pentru culturile care nu sunt cultivate in UE, dar care sunt importate intr-o forma de viata, care ar
putea creste undeva si sa se imprastie in mediul inconjurator. Produsele care intra in aceasta
categorie sunt considerate "organisme din punct de vedere juridic". De aceea boabele de porumb
modificat genetic sau semintele de rapita vor avea nevoie de aceasta autorizatie. Pe de alta parte,
autorizarea in temeiul prezentei directive nu este necesara pentru importul de produse procesate cum
ar fi amidon de porumb sau de ulei de rapita obtinut din plante modificate genetic, pentru că aceste
produse nu sunt capabile de crestere si prin urmare, nu sunt considerate organisme din punct de
vedere legal.
■ Regulamentul UE pentru produse alimentare modificate genetic si furaje: Produsele
alimentare si furajele obtinute din OMG-uri, se incadreaza in Regulamentul lor,care a intrat în
vigoare pe intreg teritoriul UE, in aprilie 2004. Prezentul regulament se refera la produsele
alimentare care sunt OMG-uri (de exemplu, porumb dulce), precum si alimente prelucrate care
provin dintr-un OMG (de exemplu, amidon de porumb), care nu mai sunt organisme. Acest
regulament (1829/2003) se aplica in cazul produselor alimentare si a hranei pentru animale.

9. Etichetarea produselor care conțin organismelor modificate genetic.

În Europa, pot fi cultivate doar anumite tipuri de organisme modificate genetic, iar produsele
care le conţin trebuie să aibă această informaţie pe etichetă. Există însă o situaţie în care producătorii
nu sunt obligaţi să menţioneze dacă alimentul conţine OMG: când cantitatea de OMG nu depăşeşte
0,9% din totalul ingredientelor. De exemplu, lecitina din soia care se găseşte în ciocolată poate
proveni din soia modificată genetic, iar această informaţie poate să nu se regăsească pe eticheta
produsului atâta vreme cât concentraţia ingredientului în cauză este mai mică de 0,9%. Lecitina este
folosită ca emulgator -asigură o textură omogenă alimentului. Organismele modificate genetic se pot
găsi şi în alimentele neambalate pe care le cumpărăm sau în preparatele de la restaurant ori de la
fast-food.

23
 Etichetarea produselor alimentare este obligatorie în întreaga Uniune Europeană. Iată câteva
exemple de etichete din alte țări europene:

(sos dressing pentru salate, conține ulei din Sos bază mâncăruri – conține soia modificată
soia )
În Republica Moldova produsele sunt etichetate în conformitate cu reglementările prevăzute
în Hotărîrea Nr. 1078 din 22.09.2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Producţia
agroalimentară ecologic ă și etichetarea produselor agroalimentare ecologice”
Astfel începind cu 1 iulie 2009 alimentele, care conţin organisme modificate genetic sau care
sunt produse cu folosirea lor, trebuie să fie etichetate în mod explicit "modificat genetic" sau "conţin
organisme modificate genetic".

24
 CONCLUZII
Este etic sa consumam OMG?
Primul raspuns pe care l-am rosti ar fi “NU” si in final l-am alege tot pe acesta. Faptul ca se
cunosc deja unele consecinte negative asupra sanatatii umane cauzate de consumul produselor
modificate genetic imi da dreptul si libertatea de a nu fi de acord sa le consum. Ce este mai de pret
decat sanatatea?
Folosirea unor produse modificate genetic este echivalenta cu incheierea unui pact cu o
alimentatie necorespunzatoare, poate nesanatoasa, ce va avea drept urmari dezechilibre in organism.
Vom deveni mai fragili, mai lipsiti de imunitate si poate mai vulnerabili la boli.
Partea cea mai necunoscuta si care ne poate aduce surprize neplacute este faptul că produsele
lansate pe piata nu sunt testate suficient, iar utilizarea lor pe termen lung nu se stie ce “monstri” va
crea.
Concluzia Academiei Americane de Medicina a Mediului este ca exista o legatura mai mult
decat intamplatoare intre alimentele modificate genetic si efectele adverse asupra sanatatii. Exista o
relatie de tip cauza-si-efect, iar puterea legaturii si asemanarea dintre alimentele modificate genetic
si boala sunt confirmate de cateva studii efectuate pe animale.
Este infricosator prin ceea ce au trecut animalele supuse experimentelor si hranite cu
alimente modificate genetic. De exemplu, atunci cand femelele de sobolan au fost hranite cu soia
modificata genetic, majoritatea puilor lor au murit in primele 3 saptamani, comparativ cu o rata de
deces de 10% in grupul de femele care au fost hranite cu soia nemodificata genetic. Puii femelelor
hranite cu soia modificata genetic au fost mai mici si au avut mai tarziu probleme legate de
fertilitate. Atunci cand sobolanii masculi au fost hraniti cu soia modificata genetic, testiculele lor si-
au schimbat culoarea – de la culoarea roz normala la un albastru inchis.
Conform sondajelor oficiale Eurobarometer din ultimii ani, peste 70% dintre consumatorii
din UE nu doresc sa consume produse alimentare modificate genetic. De asemenea, peste 95%
dintre cei interogati vor sa aiba dreptul de a alege intre un produs modificat genetic si unul
nemodificat genetic.
Europenii nu mai au incredere totala in declaratiile oficiale ale expertilor si cercetarile
aparatorilor OMG-urilor, dupa catastrofele alimentare ,,boala vacii nebune” din Anglia si ,,puii cu
dioxinǎ’’ din Belgia. Ei se tem tot mai mult de artificializarea hranei si preferǎ tot mai mult
produsele ecologice, naturale.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Microbiologie si ingeneria genetica, Moldoveanu D., Militaru C., Ed. Fiat Lux, Bucuresti, 2004 ;

2. http://www.gmo-compass.org/eng/database/plants/13.sugar_beet.html;

3. http://www.infomg.ro/web/ro/Home/FAQ/#faq_15;

4. http://www.ornl.gov/sci/techresources/Human_Genome/elsi/gmfood.shtml;

5. http://www.raw-wisdom.com/50harmful;

6. http://www.csa.com/discoveryguides/gmfood/overview.php.

26