Subiect 1

Subsisteme ale sistemului de management(clasificare+ definitii);

Managementul unei firme este privit ca un sistem având în componenţă
următoarele subsisteme (vezi figura 1.1):
- organizatoric, reprezentat de structura organizatorică a firmei în care au
loc procesele manageriale;
- informaţional, concretizat în totalitatea informaţiilor care circulă în
ambele sensuri între subsistemele componente; sistemul informatic e o
componenta importantă a sistemului informaţional;
- decizional, constituit din ansamblul deciziilor elaborate, adoptate şi
aplicate în cadrul firmei;
- metode şi tehnici de management, care grupează întreaga metodologie,
toate metodele şi tehnicile specifice folosite în procesele manageriale.

Subiect 2
Functiile managementului (clasificare+ definitii)/ cel mai probabil functia
de previziune;
Managementul ca proces presupune exercitarea unor funcţii
fundamentale care definesc ciclul activităţii caracteristice unui proces de
management: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul
Funcţia de coordonare presupune activitatea de armonizare şi
sincronizare a deciziilor şi acţiunilor personalului pentru atingerea rapidă şi
sigură a obiectivelor propuse. Ea implică un sistem adecvat de comunicare,
fiind funcţia cea mai puţin formalizată.
Controlul presupune urmărirea şi evaluarea activităţilor, reglarea
acestora prin eliminarea perturbaţiilor apărute în sistem, sau a efectelor lor.
Controlul trebuie orientat spre viitor, interferând cu funcţia de previziune
Funcţia de conducere (termeni folosiţi uzual sunt şi:
comanda/decizia/staffing/dirijare/ directing/leading) este principalul
instrument de management prin care se manifestă specificitatea procesului de
management.
Previziunea include activităţi manageriale din care rezultă stabilirea
obiectivelor viitoare şi a mijloacelor adecvate de atingere a acestor obiective.
 Funcţia de previziune este, în acelaşi timp, un sistem articulat de decizii,
un ansamblu coerent de forme (tipuri de previziuni) şi un proces raţional în mai
multe etape.
Ca sistem de decizii, previziunea presupune a decide:
- asupra a ceea ce organizaţia ar urma să realizeze în viitor (obiective),
- asupra căilor de atingere a obiectivelor (alternative de acţiune),
- asupra resurselor de care ar urma să dispună,
- asupra sarcinilor pentru a duce la îndeplinire cele decise anterior
(implementarea).

Eficienţa presupune:
- economii absolute de timp de muncă,
- raţionalizarea sistemului informaţional,
- economii la documentele organizatorice,
- efecte economice indirecte.

Eficacitatea presupune:
- concentrarea managerului pe aspecte cheie ale domeniului condus,
- rezolvarea decizională şi operaţională a problemelor valorificând abaterile,
- separarea problemelor în funcţie de importanţa lor,
- valorificarea superioară a potenţialului profesional şi managerial.

Subiect 3
Functiile firmei(clasificare);
Cercetare – Dezvoltare
Producţie
Comercial
Personal
Financiar – Contabil
Subiect 4
Tipuri de prognoze ale managementului (clasificare+ definitii);
Prognozele economice se pot obţine din prognoze bine conduse cu
privire la productivitate, produs intern brut (PIB), venit naţional,
ocuparea forţei de muncă etc
La ora actuală se pune un accent important pe prognozele tehnologice
normale şi complete din cadrul ramurii întreprinderii respective, având în
vedere ritmul ridicat al schimbărilor tehnologice, dar şi datorită faptului
că noile produse şi procese pot fi aspecte cheie pentru previziunile
viitoare ale organizaţiei.
Prognozele sociale şi politice devin importante în măsura în care devine
evidentă importanţa tensiunilor sociale, politice, legislative, etice,
culturale, demografice, asupra organizaţiei

Subiect 5
Ce este decizia manageriala?
Decizia managerială este rezultatul procesului raţional, în urma căruia
se alege din mai multe alternative, variante, sau soluţii posibile, acea
soluţie care corespunde cel mai bine scopului sau obiectivului propus

Procesul luării deciziilor Procesul de elaborare a deciziilor poate fi definit ca un

ansamblu de acţiuni raţionale prin care se ordonează, se ierarhizează soluţiile
posibile ( alternativele sau variantele), pentru a se alege soluţia sau soluţiile
care corespund cel mai bine intereselor organizaţiei (soluţia optimă), se
implementează soluţia aleasă şi se evaluiază măsura în care soluţia a
corespuns şi a îndeplinit scopul propus.
Subiect 6
Procesul adoptarii deciziilor;
Subiect 7
Care sunt tipurile de productie?
în masă;
în serie ;
 mare;
 mijlocie;
 mică;
individuală;

Subiect 8
.Ce este capacitatea de productie?
Capacitatea de producţie a unei unităţi productive reprezintă cantitatea
maximă de produse sau servicii pe care le poate realiza respectiva
unitate, într-o perioadă de timp, în condiţii date de structură a
producţiei şi de calitate a acesteia şi în condiţii optime de organizare a
procesului.

Subiect 9
Care este diferenta dintre proces de productie, ciclu de productie si ciclu
de fabricatie (scrieti definitia fiecareia impreuna cu cele 2 motive pentru
care ciclul de fabricatie este cel mai important).
Procesul de producţie reprezintă repetarea la infinit a fazelor : aprovizionare –
fabricaţie – vânzare.
Ciclul de producţie reprezintă o secvenţă distinctă din cadrul procesului de
producţie, cuprinsă între momentul avansării banilor pentru procurarea
materiilor prime şi momentul încasării banilor din vânzarea produsului finit.
Ciclul de fabricaţie reprezintă totalitatea timpilor efectivi şi de întrerupere care
se produc din momentul intrării materiei prime în prelucrare şi până în
momentul livrării produsului finit la magazie. Importanţa primordială a ciclului
de fabricaţie rezidă în faptul că, pe de o parte, acesta implică cele mai mari
resurse, umane şi materiale, pe de altă parte, acesta adaugă cea mai mare
parte a valorii produselor.
Metode de imbinare in timp a operatilor tehnologice
În producţia de serie este foarte importantă programarea operaţiilor în sensul
utilizării cât mai depline a timpului de lucru şi în consecinţă, a reducerii duratei
ciclului de fabricaţie.
Producţia de serie se caracterizează prin repetarea pe aceleaşi locuri de muncă, a
unui număr de operaţii identice, pentru o comandă sau un lot de produse
identice, care se execută cu aceeaşi pregătire a fabricaţiei.

Metode de îmbinare a operaţiilor tehnologice:

 Îmbinarea succesivă ;
 Îmbinarea paralelă ;
 Îmbinarea mixtă ;

Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea succesivă

În acest sistem de organizare în timp a producției, circulația produselor între
locurile de muncă la care se execută diferite operații tehnologice se face pe
loturi de producșie cu un anumit număr de produse.

Dezavantajul folosirii succesive este determinat de:

durata mare a ciclului tehnologic;
creşterea volumului de producţie nedeterminată;
scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante etc.

Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea paralelă

În acest sistem, circulația produselor între locurile de muncă la care se execută
diferite operații tehnologice se face individual, bucată cu bucată.
Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea mixtă
( paralel-succesivă)
Îmbinarea succesiv-paralelă (mixtă) se caracterizează atât prin paralelismul
prelucrării diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în
cazul metodei paralele, cât şi prin continuitatea prelucrării întregului lot la
fiecare operaţie - caracteristică a metodei succesive.
 Ergonomia reprezintă o ştiinţă interdisciplinară prin conţinut, dar unitară prin
acţiune al carui scop constă in optimizarea relaţiei om-maşină-mediu (fig. 1)
prin conceperea şi proiectarea mijloacelor de munca adaptabile cerinţelor
omului cât şi prin adaptarea omului la munca sa.

Obiectivele ergonomiei sunt următoarele:

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
reducerea efortului fizic si psihic;
creşterea productivităţii;
imbunătaţirea calităţii;
scăderea cheltuielilor determinate de bolile profesionale şi de accidentele de
muncă;
sporirea confortului la locul de muncă;
reducerea riscurilor de boli profesionale şi de accidente de muncă.

 Decizia managerială este rezultatul procesului raţional, în urma căruia

se alege din mai multe alternative, variante, sau soluţii posibile, acea
soluţie care corespunde cel mai bine scopului sau obiectivului propus.
 2.Tipuri de decizii. În activitatea managerială se întâlnesc numeroase
tipuri de decizii, în raport cu mai multe criterii de clasificare.
Elementele unei probleme de decizie determină o parte a tipurilor de probleme
de decizie. Acestea sunt : decidentul, scopul , alternativele, criteriile de
apreciere, restricţiile problemei şi stările naturii.
1.Decidentul reprezintă persoana sau grupul de persoane care aleg alternativa
considerată cea mai bună.
2.Scopul urmărit de decident sau obiectivul deciziei reprezintă însăşi raţiunea
procesului decizional. Scopul poate fi explicit sau implicit.
2.Alternativele sau variantele sunt soluţiile pe care decidentul le are la
dispoziţie, dintre care trebuie să aleagă.
3.Criteriile de apreciere. Scopul urmărit de către decident se poate concretiza în
unul sau mai multe criterii, cu ajutorul căruia/cărora se compară alternativele
între ele, pentru a fi aleasă cea mai bună.
4.Restricţiile problemei sunt limitări ale domeniului soluţiilor admisibile,
obţinute prin intermediul unor criterii de apreciere, ale căror limite minime sau
maxime sunt impuse de considerente obiective sau subiective.
5. Stările naturii se exprimă prin totalitatea factorilor obiectivi, care pot
modifica rezultatul alegerii independent de decident.
6.Timpul reprezintă un element al problemei de decizie cu mai multe
semnificaţii. O primă semnificaţie are în vedere perioada de timp la care se
referă decizia luată. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre decizii pe
termen scurt, mediu şi lung, care pot fi asociate cu nivelele de management:
operaţional, tactic, strategic.

 Producţia este activitatea socială prin care oamenii, cu ajutorul

mijloacelor de producţie, în cadrul unor forme (structuri) sociale
determinate, valorifică şi modifică elemente din mediu, în vederea
satisfacerii necesităţilor de consum, realizând bunuri materiale.
 Cantitatea de produse poate fi apreciată prin mai multe unităţi de măsură :
1.Unităţile naturale sunt unităţile fizice, prin care se apreciază în mod direct şi
concret cantitatea de produse sau servicii realizate.

2. Unităţile natural – convenţionale reprezintă unităţi prin care se pot exprima

produse asemănătoare ca structură, dar nu identice.

3. Unităţile de muncă. Dacă exprimăm dificultatea de realizare a unui produs

prin numărul de ore.om normate / bucată vom putea aprecia capacitatea de
producţie prin sumarea numărului de ore.om necesare pentru realizarea fiecărui
sortiment din portofoliul de produse ale fabricii.
4.Unităţile valorice reprezintă expresia bănească a producţiei realizate.
Capacitatea de producţie poate fi exprimată prin cifra maximă de afaceri a
unităţii productive.

 Starea utilajelor.
Utilajele care contribuie la realizarea producţiei se pot afla în următoarele stări :
- în funcţiune – sunt utilajele instalate pe locurile de producţie şi care realizează
operaţiile de transformare a materiei prime în produse sau servicii;
- în reparaţii – sunt utilajele scoase temporar din funcţie, care , la locul de
producţie sau în ateliere specializate, sunt supuse procesului de reparaţii;
- în rezervă – sunt utilajele care au rolul de a înlocui utilajele scoase din
funcţiune.
- în conservare – sunt utilaje care temporar nu funcţionează din lipsă de comenzi
sau din alte cauze;
- scoase din funcţie – sunt utilajele casate, care şi-au sfârşit perioada de
funcţionare în cadrul unităţii.

 Ciclul de fabricaţie reprezintă o secvenţă din cadrul procesului de

fabricaţie şi conţine la rândul lui , mai multe tipuri de procese :
- procesul tehnologic reprezintă partea procesului de fabricaţie, în care oamenii
şi maşinile participă în mod direct la transformarea materiilor prime în produs
finit.

- procesele auxiliare sunt procese în care oamenii şi maşinile participă în mod

indirect la realizarea produsului, în aceste procese materiile prime şi
semifabricatele ne suferind transformări. Este vorba despre procesele de control
şi de transport.

- procesele naturale sunt procesele în care materialele şi semifabricatele suferă

transformări fără ca oamenii şi maşinile să fie implicate.
  Metode de imbinare in timp a operatilor tehnologice
În producţia de serie este foarte importantă programarea operaţiilor în sensul
utilizării cât mai depline a timpului de lucru şi în consecinţă, a reducerii duratei
ciclului de fabricaţie.
Producţia de serie se caracterizează prin repetarea pe aceleaşi locuri de muncă, a
unui număr de operaţii identice, pentru o comandă sau un lot de produse
identice, care se execută cu aceeaşi pregătire a fabricaţiei.

metode de îmbinare a operaţiilor tehnologice:

 Îmbinarea succesivă ;
 Îmbinarea paralelă ;
 Îmbinarea mixtă ;

Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea succesivă

În acest sistem de organizare în timp a producției, circulația produselor între
locurile de muncă la care se execută diferite operații tehnologice se face pe
loturi de producșie cu un anumit număr de produse.

Dezavantajul folosirii succesive este determinat de:

durata mare a ciclului tehnologic;
creşterea volumului de producţie nedeterminată;
scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante etc.

Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea paralelă

În acest sistem, circulația produselor între locurile de muncă la care se execută
diferite operații tehnologice se face individual, bucată cu bucată.

Sistemul de organizare în timp a producției bazat pe îmbinarea mixtă

( paralel-succesivă)
Îmbinarea succesiv-paralelă (mixtă) se caracterizează atât prin paralelismul
prelucrării diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în
cazul metodei paralele, cât şi prin continuitatea prelucrării întregului lot la
fiecare operaţie - caracteristică a metodei succesive.