Laborator 6 EIM

ELECTROCARDIOGRAMA ŞI ÎNREGISTRAREA
PRESIUNII PERIFERICE A SÂNGELUI

1. Scopul lucrării: lucrarea îşi propune urmütoarele obiective experimentale:

9 familiarizarea principiile pletismografiei şi a utilităţii acesteia în analiza
calitativă a schimbărilor care apar în volumul de sânge la nivel periferic;
9 observarea şi înregistrarea schimbărilor care apar în volumul de sânge la
nivel periferic şi a pulsului în diferite condiţii, atât experimentale cât şi
fiziologice;
9 determinarea aproximativă a vitezei undei pulsului de la inimă la deget
(periferie);
9 ilustrarea activităţii electrice asociate cu activitatea ritmului cardiac normal
şi a relaţiei cu circulaţia sângelui prin corp.

2. Introducere. Concepte fiziologice

Ciclul cardiac reprezintă o secvenţă ritmică de evenimente electrice, a cărei înregistrare se
numeşte ECG (electrocardiogramă), care iniţiază o secvenţă ritmică de evenimente mecanice
numite “sistolă” şi “diastolă”. „Sistola” reprezintă contracţia muşchiului cardiac, iar „diastola”
reprezintă relaxarea acestuia. Deoarece ventriculul stâng este cel care pompează sânge în
sistemul circulator arterial, producând astfel un puls de presiune periferic, în continuare se va
descrie acţiunile ventricului stâng. (pentru mai multe detalii vezi Laborator 4)

În timpul ciclului cardiac activitatea electrică a ventriculului, reprezentată de complexul QRS din
ECG, produce evenimentul mecanic de contracţie a muşchiului ventricular (sistolă). Pentru
frecvenţe normale ale pulsului (bătăilor inimii), sistola începe cu vârful undei R şi se termină la
sfârşitul undei T. Unda T, ce reprezintă repolarizarea ventriculelor, apare în timp ce ventriculele
se află în sistolă. Diastola ventriculară, perioada de relaxare a muchiului, începe la sfârşitul
sistolei şi durează pană la următorul vârf al undei R. Deoarece ciclul cardiac conţine o sistolă
ventriculară urmată imediat de o diastolă ventriculară, durata unei bătăi a inimii poate fi
măsurată ca timpul dintre două unde R succesive.

1 
 
Contracţia ventriculelor împinge un volum de sânge (puls de sânge) în artere. Ventriculul stâng
pompează sânge în aortă şi prin intermediul ramficaţiilor aortei sângele ajunge în tot corpul.
Fiecare volum de sânge se „izbeşte” de cel pompat anterior şi astfel se facilitează curgerea
sângelui. Aorta şi celelalte vase de sânge au pereţii elastici, ce permit acestora să se „dilate”
pentru a primi volumul de sânge şi apoi se restrâng pentru a ajuta la „împingerea” sângelui în
tot sistemul circulator cât timp ventriculul se află în diastolă. Presiunea arterială din timpul
ciclului cardiac este principala forţă ce ajută la curgerea sângelui.

Acţinuea de pompare a ventriculelor iniţiază de asemenea o undă de presiune ce e transmisă

prin intermediul pereţilor arteriali. Presiunea creşte în timpul sistolei şi scade în timpul diastolei.
Rigiditatea pereţilor vaselor ajută la transmiterea undei de presiune; cu cât pereţii sunt mai rigizi
cu atât mai rapidă este transmisia undei de presiune, dar este nevoie si de un efort mai mare al
inimii pentru a mişca acelaşi volum de sânge din cauza elasticităţii reduse a pereţilor arteriali.

Notă: viteza de curgere a sângelui este mai mică decât transmiterea undei de presiune. Aorta
are viteză cea mai mare de curgere a sângelui de aproximativ 40-50cm/s, în timp ce viteza
undei de presiune este mult mai mare. Viteza de transmitere a undei de presiune de la inimă la
periferie este determinată de mulţi factori intercorelaţi, incluzând abilitatea inimii de a se
contracta puternic, presiunea sângelui, elsticitatea relativă a arterelor, diametrul vaselor de
sânge etc. Unii dintre aceşti factori sunt dependenţi de poziţia corpului, de activitatea sistemului
nervos simpatic, emoţii, boli etc. De exemplu, s-a demonstrat că viteza de transmitere a undei
de presiune este corelată cu acitivtatea sistemului nervos simpatic şi preisunea sistolică a
sângelui.

Când unda de presiune este transmisă spre periferie (ex. la vârful degetelor), există un puls
generat de o creştere a volumului de sânge. Ţesuturile şi organele îşi schimbă volumul când
vasele de sânge se dilată sau contractă ,deci când pulsurile de sânge trec prin vasele de sânge
în timpul unui ciclu cardiac. Astfel atunci când presiunea sângelui creşte, pereţii vasului de
sânge sunt mai întinşi şi viteza undei puls creşte, deci dacă timpul de transmitere a pulsului
creşte rezultă că presiunea sângelui scade. Schimbările care apar în volumul de sânge al
organelor pot fi generate de sistemul nervos autonom ce acţionează asupra sistemului
cardiovascular, de factori de mediu (cum ar fi temperatura), acitvitatea metabolică a unui organ,
si o varietate de alte variabile. De exemplu, regularea temperaturii implică controlul curgerii
sângelui la nivelul pielii. Când temperatura trebuie conservată, circulaţia sângelui la nivelul pielii

2 
 
este minimizat, în schimb atunci când este generată căldură în exces, ciruclaţia sângelui la
nivelul pielii creşte cu scopul de a disipa căldura.

Studiul schimbărilor ce apar în volumul de sânge, dintr-un organ sau organism, se numeşte
pletismografie. Atfel de schimbări pot fi detectate mecanic sau fotoelectric, şi semnalul poate fi
transformat într-un curent electric, ce poate fi amplificat şi înregistrat în timp. Detecţia şi
înregistrarea semnalului se realizează cu un dispozitiv numit pletismograf şi înregistrarea
schimbărilor de volum în timp se numeşte pletismogramă.

Un exemplu de traductor folosit în pletismografie este un cirstal piezoelectric (familiar celor

pasionaţi de radio sub numele de „cristal radio”). Cristalul piezoelectric este sensibil la presiune,
emiţând un semnal electric slab atunci când stuctura cristalului este deformată. Dacă cristalul
este fixat pe suprafaţa degetului arătător, schimbările în volumul de sânge din deget asociat cu
fiecare ciclu cardiac distorsionează d.p.d.v mecaninc suprafaţa cristalului sensibilă la presiune,
determinând generarea unui semnal electric ce poate fi amplificat şi înregistrat mecanic.

Un al tip de traductor folosit în pletismografie funcţionează prin conversia energiei luminoase în

energie electrică (traductor foto-electric). Traductorul foto-electric generează un fascicul de
lumină prin piele şi măsoară cantitatea de lumină reflectată. Cu cât densitatea de sânge este
mai mare cu atât este absorbită mai multă lumină şi deci mai puţină lumină se reflectă.
Traductorul foto-electric converteşte lumina reflectată în semnal electric, care apoi poate fi
procesat şi afişat. În acest laborator se va folosi traductorul foto-electric cuplat la sistemul
Biopac pentru a înregistra pletismograma şi pentru a observa cum pletismografia poate
contribui la întelegerea factorilor ce înfluenţează distribuţia periferică a sângelui.

3. Desfăşurarea lucrării

3.1 Componente hardware necesare:

• unitatea de achiziţie MP150;

• modulul UIM100C;
• 1 amplificator ECG100C;
• 1 amplifiactor PPG100C;
• 110W/R/B cabluri pentru conectarea amplificatoarelor la electrozii plasaţi pe scalp
• electrozi de unică folosinţă;
• gel pentru electrozi;

3 
 
 • MEC110C cablu prelungitor;
• TSD200 traductor foto-electric.

3.2 Conectarea componentelor hardware:

• se conectează modulele UIM100C, ECG100C, PPG100C la unitatea de achiziţie

MP150;
• se selectează adresele canalelor pentru amplificatoarele ECG100C şi PPG100C;
• se conectează traductorul TSD200 la amplificatorul PPG100. Senzorul trebuie să se afle
pe buricul degetului. Traductorul nu trebuie strâns foarte tare pe deget pentru a nu bloca
circulaţia sângelui;
• se conectează cablurile 110W/R/B/ la amplificatorul ECG100C;
• se conectează cablurile 110W/R/B/ la electrozii plasaţi pe corp;

3.3 Conectarea electrozilor:

Electrozii se plasează pe corp astfel încât să se măsoare derivaţia II pentru ECG(conform

laboratorului 4).

3.4 Setări software:

• din meniu MP150, se alege Set up Channels şi se selectează canalele

corespunzătoare adreselor amplificatoarelor;
• se etichetează canalele cu ECG, respectiv PPG;
• de asemenea se setează 4 canale de calcul:
o C0 - Peak Time pentru canalul A1 (ECG) din opţiunea RATE;
o C1 - Peak Time pentru canalul A2 (ECG)din opţiunea RATE;
o C2 - Peak Time Delta (C1-C0) din opţiunea MATH;
o C3 - Timpul de transmitere al pulsului (maximum C2) din opţiunea RATE.
• din meniu MP150, se alege Set up Aquisition şi se setează frecvenţa de eşantionare la
1000Hz, iar timpul de achiziţie la 2 minute.

3.5 Achiziţionarea datelor:

Se vor realiza 3 aplicaţii în care se va înregistra ECG si pulsul pletismografic în diferite condiţii:

Aplicaţia 1
‐ subiectul este aşezat relaxat pe un scaun;
‐ se apasă butonul Start, după ce subiectul se află în poziţia
corespunzătoare, şi se achiziţionează date timp de 15 de secunde;

4 
 
 Aplicaţia 2.
‐ subiectul este aşezat relaxat pe un scaun;
‐ subiectul introduce mâna pe care NU este plasat nici un electrod /
traductor într-un recipient (care nu este metalic) cu apă rece;
‐ se apasă butonul Start, după ce subiectul se află în poziţia
corespunzătoare, şi se achiziţionează date timp de 30 de secunde;
‐ după ce s-a încheiat achiziţia subiectul îşi va usca mâna şi va aştepta 5
minute pentru ca temperatura la nivelul mâinii să revină la normal.

Aplicaţia 3
‐ subiectul este aşezat relaxat pe un scaun;
‐ subiectul trebuie să ridice mâna pe care este plasat traductorul
fotoelectric deasupra capului şi să menţină poziţia fără să se mişte;
‐ se apasă butonul Start, după ce subiectul se află în poziţia
corespunzătoare, şi se achiziţionează date timp de 60 de secunde;

3.6 Analiza datelor:

A. Date ECG şi Puls de Presiune

a) se setează căsuţele de măsurători astfel

Canal Măsurătoare
ECG Delta T
ECG BPM
PPG Delat T
PPG BPM
PPG P-P

b) se măreşte patru sau cinci cicluri cardiace corespunzătoare Aplicaţiei 1;

c) se selectează porţiunea dintre două unde R. Se introduc valorile pentru Delta T şi BPM
(canal ECG) în Tabel 6.1. Se repetă măsurătorile pentru încă două cicluri cardiace;
d) se selectează porţiunea de semnal dintre două vârfuri succesive ale pulsului din
Aplicaţia 1. Se introduc vaolorile Delta T şi BPM (canal PPG) în Tabel 6.1.
e) se selecteză un vârf al unui puls individual şi se determină amplitudinea ce se trece în
Tabel 6.1;
f) se repetă paşii b) - e) pentru Aplicaţia 2 şi respectiv Aplicaţia 3.

B. Calculul vitezei undei de presiune

a) se selectează intervalul dintre un vârf R si vârful pulsului următor. Se introduce valoare

Delta T în Tabel 6.2. Acest timp va fi folosit pentru a calcula viteza pulsului de la inimă
până la vârful degetului. Unda R aproximeanză sistola ventriculară, adică momentul

5 
 
 când pulsul a fost generat. Vârful pulsului de presiune înregistrat cu traductorul
fotoelectric la nivelul degetului aproximează timpul la care de sosire a undei.
b) Cu ajutorul unei rigle se măsoară distanţa de la sternul subiectului la umărul drept şi se
trece în Tabel 6.2;
c) Se măsoară distanţa de la umărul drept la deget şi se trece în Tabel 6.2;
d) Se adună datele de la punctele b) şi c) şi se trec în Tabel 6.2;

6 
 
 Laborator 6 EIM

ELECTROCARDIOGRAMA ŞI ÎNREGISTRAREA PRESIUNII

PERIFERICE A SÂNGELUI

Fişă de evaluare

I. Date şi calcule:

Profilul subiectului: Nume_______________________________ Înălţime_______

Vărstă______ Greutate______
Sex : M / F

A.

Tabelul 6.1.
Aplicaţie Măurătoare Canal Ciclu 1 Ciclu 1 Ciclu 1 Mean

Delta T ECG

BPM ECG

1. Delta T PPG

BPM PPG

P-P PPG

Delta T ECG

BPM ECG

2. Delta T PPG

BPM PPG

P-P PPG

Delta T ECG

3. BPM ECG

Delta T PPG

7 
 
 BPM PPG

P-P PPG

B.

Tabelul 6.2.

Distanţa dintre sternul subiectului şi umărul drept cm

Distanţă Distanţa dintre umărul drept şi deget cm

Distanţa totală de la sternul subiectului la deget cm

Timp Timpul dintre unda R şi următorul vârf al pulsului sec

Viteza Viteza=distanţă/time = ..............cm/.................sec cm/sec

C. Întrebări

1. Sunt valorile din Tabelul 6.1 ale frecvenţei bătăilor inimii similare cu cele ale
frecvenţei pulsului pentru fiecare aplicaţie? Argumentaţi

2. Comparaţi amplitudinea pulsului din Tabelul 6.1 pentru cele trei aplicaţii. Cu cât la
sută diferă amplitudinea pulsului din Aplicaţia 2 respectiv 3 faţă de amplitudinea
pulsului din Aplicaţia 1?

3. Sunteţi de părere că vitezele undei puls pentru ceilalţi studenţi diferă sau este
foarte aproape cu cea măsurată? Argumentaţi

4. Explicaţi schimbările amplitudinii undei puls şi / sau a frecvenţei acesteia atunci

când mâna este ridicată deasupra capului.

5. Care componentă a ciclului cardiac iniţiază pulsul?

8