Margaritarul bolnav

de Vasile Voiculescu

Inchis adanc in fundul sipetului tacut,

Laptos ca o-mpietrita broboana de colastra,
Pe-ngusta perinita de catifea albastra
Tanjea margaritarul de-un dor necunoscut.

De-o boala nestiuta zacea, captivul, ros.

O racila ascunsa il imbacsea cu ceata
Si-l pistruia cu pete subtiri, ca o albeata
Pe ochiu-i fara ape si tot mai somnoros.

Batranul
Gad, zaraful, plangand cu dinadins
Isi cerceta comoara cea dezmierdata zilnic,
Pe cand margaritarul din ce in ce mai silnic
Mocnea ca o lumina ce-aproape e de stins.

Si astfel nestematul se ofilea-n sipet

Si lancezea-n nestire, invaluit in scama.
Dar numeni nu putuse o clipa sa-si dea seama
Ce taina dureroasa il mistuie incet.

Zadarnic o fecioara cu sufletul pagan

L-a aninat pe sanii-i balani si tari ca piatra :
El, ce traise-n vremuri pe piept la
Cleopatra,
Zacea posac si rece acum, ca un batran.

Ingalbenit pe-alocuri, sfaramicios, avar

Lasa sa se strevada o zare tot mai slaba
Si-si obojea launtrul si inima bolnava
Cu-o pojghita zbarcita si tulbure de var.

Se inchidea in sine osos si aburit

Ca floarea vie smulsa din umeda gradina.
Nemaiavand adancul cu seva lui marina,
Crapa, pierzandu-si lustrul, uscat si jupuit
Murea margaritarul cu stingeri si alean,
Secat de-un dor napraznic si fara alinare,
Si-n lunga-i agonie visa departe-n mare
Un cuib de scoici batute pe-o creanga de margean.