Sunteți pe pagina 1din 4

1.

Realizarea dreptului este activitate atît oficială și neoficială a subiecților de drept,care se exprimă în
următoarele forme :

1)Respectarea dreptului –constă în abținerea (nesăvîrșirea) de fapte ilicite(încălcări de


drept).Respectarea dreptului se exprimă în realizarea normelor juridice prohibitive care stabilesc
infracțiunile ,contravențiile administrative,abaterile disciplinare și alte încălcări de drept.

2)Executarea dreptului – constă în săvîrșirea unor fapte trebuincioase ,pretense de subiecții de drept
.Executarea dreptului se exprimă în realizarea normelor juridice onerative.

3)Exercitarea dreptului (осуществление права)– se exprimă în realizarea drepturilor subiective


,consecrate în norme juridice dispozitive.

4)Aplicarea dreptului – este forma specială de realizarea a dreptului ,înfăptuite de organe competente în
stat , în temeiul normelor juridice în vigoare ,și care se exprimă în soluționarea juridică a unor stări de
fapt.Aplicarea dreptului intervine în cazul nerespectării normelor juridice ,adică săvîrșirea faptelor ilicite
în cazul neexecutării obligațiilor juridice sau executării necorespunzătoare a obligațiilor juridice de către
subiecții de drept, precum și în cazul impedimentelor(obstacolelor) în calea exercitării drepturilor
subiective. Aplicarea dreptului este o activitate exclusiv oficială.Toate organele statului sînt implicate în
activitatea de aplicare a dreptului,însă volumul competențelor diferă de la organ la organ.

2.2.Etapele de aplicare a normelor juridice

1)Stabilirea unei stări de fapt care necesită soluții juridice,stabilirea se face în baza unor
înscrisuri(cereri,declarații,acte,petiții,scrisori,note informative ).

2)Selectarea normelor juridice în vigoare,în temeiul cărora se v-a soluționa starea de fapt.Normele
juridice se verifică dacă sunt în vigoare și acționează în teritoriul respectiv, și asupra subiecților din cadrul
înregistrat.De asemenea norma selectată se interpretează(se distinge sensul deplin și exact al normei
juridice).

3)Emiterea actelor de aplicare a dreptului care exprimă soluția juridică pe marginea cazului examinat.
(ordini ale conducătorilor ,instituții judecătorești, ordini judecătorești ,dispozițiile guvernului).

4)Aducerea la cunoștință a destinatarilor actului de aplicare a dreptului.

5)Executarea actului de aplicare – de la o anumită dată și în condiții determinate.

Actul de aplicare dreptului este actul juridic emis de către un organ competent de stat în temeiul
normelor juridice în vigoare cu prilejul soluționării unei stări de fapt(cauze).

3.Subiectul

2.Formele interpretării juridice

Formele interpretării distingem mai multe forme ale interpretării în dependență de mai multe criterii:
1.În dependență de organul interpret distingem : a)interpretare legislativă (hotărîri)

b)interpretarea administrativă

c)interpretare judecătorească

2.După caracterul interpretării distingem: a)interpretare oficială (obligatorie)

b)interpretare neoficială(neobligatorie) se împarte în :

-științifică(doctrinară)

-profesională

-neprofesională(comună).

3.După gradul de generalitate deosebim:

a)interpretare generală (normativă) –care are caracter general obligatoriu pentru destinatari(sunt
exprimate în norme juridice).

b)interpretare de caz sau concretă – respectiv este obligatoriu doar pentru cazul examinat și se exprimă
într-un act de aplicare a dreptului . (de ex hotărîrea judecătorului.)

4.După competența de interpretare deosebim:

a)interpretare autentică-interpretul este același organ de stat care a adoptat actul normativ.

b)interpretare legală- interpretul este un alt organ se stat decît cel emitent(de ex.art 135 alin (1) b) const
RM.

3.Metodele interpretării juridice

Metodele interpretării juridice sunt procedeele utilizate de interpret în vederea distingerii sensului exact
și deplin al actului interpretat.

Metoda gramaticală (textuală sau literală) – metoda implică cercetarea textului actului normativ în
vederea stabilirii sensului cuvintelor utilizate ,a legăturii cuvintelor între ele. Cu alte cuvinte interpretul
efectuează o analiză semantică,sintactică,morfologică.

Metoda logică – implică cercetarea actului interpretat prin utilizarea principiilor și categoriilor logicii
formale. (deducție,inducție,analiză,sinteză).

Metoda sistematică – constă în analiza contextuală a actului interpretat .( de ex normele juridice se


interpretează în contextul instituției juridice. Instituția juridică se interpretează în contextul ramurii de
drept. )

Metoda istorică – implică cercetarea premiselor ,antecedentelor(proiectul) adoptării actului normativ.


Metoda teleologică – stabilirea sensului actului interpretat după scopul urmărit de emitent.

Metoda exegetică –implică desluşirea sensului normelor juridice prin intermediul textului actului
normativ, care este suficient pentru înţelegerea mesajului legiuitorului.

Metoda liberei cercetări –implică depistarea sensului normelor juridice prin distanţare de la textul
normativ, acesta considerându-se de către interpret insuficient pentru decelarea voinţei legiuitorului.
Astfel, interpretul, cercetând stările de fapt dincolo de lege, devine un creator al dreptului.

Subiectul : II

2.1

2.2.

2.3.Sistemul electoral mixt este util si funcțional doar in democrațiile solide și de mari dimensiuni.

Este o combinație hibridă a celor doua forme clasice de sistem electoral: cel majoritar uninominal și cel
proporțional pe liste de partid.

Primul din acestea, sistemul majoritar uninominal, este cel in care cine câștiga cele mai multe voturi intr-
o circumscriptie primește toate mandatele de acolo, chiar dacă nu reprezintă majoritatea absolută.

Daca o formatiune primește, să spunem, 30%, procentul relativ cel mai ridicat, iar toate celelalte reunite
70%, atunci cea care a întrunit scorul cel mai mare, de 30%, va lua toate mandatele, chiar dacă o
majoritate a alegătorilor din circumscripție nu se identifica cu programul ei.

Sistemul, este limpede, favorizează partidele mari, sau pe cele locale, in detrimentul partidelor mici si al
candidaților independenți.

Majoritatea țărilor occidentale -principalele excepții fiind Statele Unite si Mare Britanie- folosesc însă un
sistem proportional pe liste de partid. Alegătorii votează un nume de pe una din listele propuse de
partide în circumscripții plurinominale, iar locurile se atribuie în funcție de procentele obținute.

Sistemul mixt, aplicat in primul rând in Germania si Italia, este cel mai complicat, in măsura in care
jumatate din locurile disponibile sînt ocupate pe liste de partid, iar cealaltă jumătate e compusă din
mandate individuale, uninominale. Candidații uninominali sînt fie numiti de partidele care au depus deja
liste, fie sînt independenți. In acest sistem, așadar, alegătorii completează doua buletine.

Un efect previzibil al sistemului mixt este ca el duce aproape inevitabil la eliminarea partidelor mici si la
restrangerea numărului formatiunilor care intră în parlament.

In cazul Moldovei, pe deasupra, chiar eliminand teama ca sistemul mixt e costisitor si ca favorizeaza
partidele si politicienii cu bani, e limpede că in același timp sistemul riscă să penalizeze atât alegătorii, cât
si candidații, din stânga Nistrului, care nu au la dispoziție decât listele de partid si nu au posibilitatea de a
vota pentru candidați uninominali.
2.