DIN 18800-7:2002-09

NORMĂ GERMANĂ Septembrie 2002

CONSTRUCŢII METALICE
PARTEA A-7-A: EXECUŢIA ŞI CALIFICAREA
PRODUCĂTORILOR 18800-7

ICS 91.010.30;91.080.10 Înlocuieşte

DIN V 18800-7:2000-10

Stahlbauten – Teil 7 : Ausführung und Herstellerqualifikation

Steel structures – Part 7 : Execution and constructor`s qualification

Structures en acier – Partie 7 : Execution et qualification des constructeurs

Conţinut total : 49 pagini

Mărime : 456 (466) kB

Traducere (lb germana) : Zorilă Ion

Redactare : Andreea Crăciun
Co-redactare, desen, actualizare (standarde pentru sudare) : IWE/EWE Tănase Gheorghe

Comitetul de standardizare Tehnica Sudării (NAS) din cadrul DIN

1
DIN 18800-7:2002-09

Cuprins:

Cuvânt înainte pag 5

1. Domeniu de aplicare pag 6

2. Referinţe normative pag 6

3. Terminologie pag 14

4. Documentaţii pag 14
4.1. Documentaţia de execuţie
4.2. Documentaţia de atestare

5. Materiale pag 16
5.1. Oţeluri laminate, forjate şi turnate
5.1.1. Sorturi
5.1.2. Dimensiuni
5.1.3. Grupe de calitate
5.1.4. Cerinţe Suplimentare
5.1.5. Certificări
5.2. Materiale de adaos pentru sudare (MA)
5.3. Organe de asamblare mecanică
5.3.1. Şuruburi, piuliţe şi şaibe
5.3.2. Alte îmbinări mecanice
5.3.3. Marcare şi certificări

6. Execuţie pag 19
6.1. Identificarea materialelor şi a elementelor de construcţie
6.2. Debitare
6.3. Forjare, tratament termic şi îndreptare cu flacără
6.4. Găurirea
6.5. Decuparea

7. Sudare pag 21
7.1. Condiţii de bază pentru sudare
7.1.1. Specificaţia procedurii de sudare (WPS)
7.1.2. Probe la procedeele de sudare , proba de lucru
7.3. Pregătirea operaţiilor de sudare
7.3.1. Generalităţi
7.3.2. Depozitarea şi manipularea materialelor de adaos (MA)
7.3.3. Protecţia împotriva intemperiilor
7.4. Executarea operaţiilor de sudare
7.4.1. Generalităţi
7.4.2. Preîncălzirea
7.4.3. Îmbinări ajutătoare pentru asamblare
7.4.4. Sudarea bolţurilor
7.4.5. Sudarea oţelului beton
7.4.6.1 Cerinţe suplimentare

2
DIN 18800-7:2002-09

8. Îmbinări cu şuruburi şi nituri pag 23

8.1. Generalităţi
8.2. Dimensiunea găurilor
8.3. Utilizarea îmbinărilor cu şuruburi
8.4. Pregătirea suprafeţelor de contact pentru îmbinările cu şuruburi
8.5. Strângerea îmbinărilor cu şuruburi fără pretensionare
8.6. Strângerea îmbinărilor cu şuruburi cu pretensionare
8.6.1. Generalităţi
8.6.2. Procedeul de pretensionare cu moment de strângere
8.6.3. Procedeul de pretensionare cu impuls de strângere
8.6.4. Procedeul de pretensionare cu unghi de strângere
8.6.5. Procedeu de pretensionare combinat
8.7 Montarea niturilor

9. Montaj pag 31
9.1. Instrucţiuni de montaj
9.2. Reazeme
9.3.1. Generalităţi
9.3.2. Marcarea
9.3.3. Transportul şi depozitarea pe şantier
9.3.4. Alinierea

10. Protecţia anticorozivă pag 32

10.1. Generalităţi
10.2. Pregătirea suprafeţelor
10.3. Aplicarea straturilor de acoperire în fabricaţie
10.4. Aplicarea straturilor de acoperire şi protecţie
10.5. Protecţia anticorozivă a pieselor înainte de îmbinare

11. Toleranţe geometrice pag 34

11.1. Generalităţi
11.2. Toleranţe de execuţie
11.3. Toleranţe de montaj

12. Verificari pag 36

12.1. Generalităţi
12.2. Execuţie şi montaj
12.2.1. Sudarea
12.2.2. Îmbinări cu şuruburi pretensionate conform proiectului
12.2.3. Îmbinări cu nituri
12.2.4. Protecţia anticoresivă

13. Calificarea producătorului pag 40

13.1 Generalităţi
13.2. Controlul tehnic de calitate propriu (intern) al producţiei
13.3. Măsuri proprii de control tehnic de calitate a producţiei
13.4. Cerinţe pentru intreprinderile care folosesc procedee de sudare
13.4.1. Generalităţi
13.4.2. Sudori şi operatori sudori
13.4.3. Supervizarea sudării
13.4.4. Certificate
13.5. Clasificarea elementelor de construcţie sudate

3
DIN 18800-7:2002-09

Figura 1 – Abateri admisibile pentru bolţurile de ancorare cu posibilitate de reglare

Tabelul 1 – Şuruburi, piuliţe şi şaibe; modalitati de execuţie conform DIN 18800-1

Tabelul 2 – Execuţia găurilor

Tabelul 3 – Metode de apreciere a instrucţiunilor provizorii de sudură pentru sudarea

cu arc electric

Tabelul 4 – Indicaţii pentru aplicarea straturilor / sisteme de aplicarea straturilor de

acoperire pe suprafeţele de contact ale îmbinărilor pretensionate, cu forfecarea şi
ovalizarea găurilor

Tabelul 5 – Forţe de pretensionare şi momente de strângere pentru procedeele de

pretensionare cu moment de torsiune şi impuls de torsiune pentru garniturile clasei de
rezistenţă „8.8”

Tabelul 6 – Forţele de pretensionare şi momentele de strângere pentru procedeele

de pretensionare cu moment de torsiune, impuls de torsiune, unghi de torsiune şi
combinat pentru garniturile clasei de rezistenţă „10.9”

Tabelul 7 – Unghiul de torsiune necesar respectând cotele de răsucire V la

procedeul combinat de pretesionate la suruburile din clasa de rezistenţă „10.9”

Tabelul 8 – Verificarea pretensionării la forţele de pretensionare obişnuite

Tabelul 9 – Clasa A

Tabelul 10 – Clasa B

Tabelul 11 – Clasa C

Tabelul 12 – Clasa D

Tabelul 13 – Clasa E

Tabelul 14 – Dovada calificării producătorului (capabilitatea) pentru sudare

4
DIN 18800-7:2002-09

Cuvânt înainte
Acestă normă conţine prescripţii şi recomandări pentru execuţia construcţiilor metalice.

Ca model a servit DIN V ENV 1090-1 „Execuţia structurilor portante din oţel – Partea 1 :
Reguli generale şi reguli pentru construcţiile civile şi industriale; versiunea germană
ENV 1090-1:1996” această normă este o replică la proiectul de normă europenă ENV
1090-1.

Pe de altă parte scopul a fost adaptarea vechii norme DIN 18800-7 la conceptul
normelor de referinţă editate în 1990, DIN 18800 până la DIN 18800-4 şi norma E DIN
18800-5.

Modificări
Fată de proiectul de normă DIN 18800-7:2000-10 s-au făcut următoarele modificări:

a) caracterul proiectului de normă a fost anulat,

b) au fost admise sortimentele de oţel S355 şi S460 laminate termomecanic şi

pentru constructii sudate,
c) au fost admise reglementările pentru sudarea cu laser,
d) anexele au fost anulate dar conţinutul lor a fost preluat în măsura în care a fost
considerat necesar, în textul actualei norme.

Ediţii anterioare:

DIN V 18800-7:2000-10

DIN 18800-7:1983-05

DIN 1000:1921-03, 1923-10, 1930-07, 1956x-03, 1973-12

DIN 4100:1931-05, 1933-07, 1934xxxx-08, 1956-12, 1968-12

DIN 4100 Bbl. 1: 1956x-12, 1968-12

DIN 4100 Bbl. 2: 1956x-12, 1968-12

5
DIN 18800-7:2002-09

1. Domeniu de aplicare
(101) Acestă normă este valabilă pentru execuţia elementelor de construcţie portante
din oţel solicitate cu/fără precădere static. Dimensionarea se face conform DIN 18800-1
până la 5 respectiv DINV ENV 1993-1-1 şi DINV env 1994-1-1 precum şi normelor
specifice şi „ Directivei de adaptare pentru construcţii metalice” documentelor naţionale
de utilizare la DINV ENV 1993 – 1-1 „Directiva DASt 103” şi DINV ENV 1994-1-1
„Directiva DASt 104”
Acestă normă conţine reglementări pentru calificarea producătorului şi pentru
clasificarea elementelor de construcţiilor metalice sudate.

2. Referinţe normative
Acestă normă conţine printre referinţe datate şi nedatate prescripţiile din alte publicaţii.
Aceste referinţe sunt citate în text iar normele sunt indicate în continuare. În cazul
referinţelor datate, modificările ulterioare sau reviziile acestor publicaţii fac parte din
acestă normă numai, dacă prin modificări sau revizii au fost au fost introduse
(adoptate). În cazul referinţelor nedatate se aplică întotdeauna ultima ediţie a publicaţiei
respective (inclusiv modificările).

NOTA : S-a înlocuit DIN (norma germana) cu SR (standard romanesc), mai ales pentru
sudare. [TG]

DIN 101, Nituri. Condiţii tehnice de livrare

DIN 267-10, Elemente mecanice de legătură; Condiţii tehnice de livrare; Piese zincate
la cald
DIN 434, Şaibe pătrate în formă de pană pentru grinzi – U
DIN 435, Şaibe pătrate în formă de pană pentru grinzi – I
DIN 929, Piuliţe hexagonale sudate
DIN 976-1, Bolţuri filetate –Partea 1 : Filete metrice
DIN 977, Piuliţe hexagonale sudate cu flanşă
DIN 1055-3,Ipoteze de încărcare pentru clădiri şi încpărcări din trafic
DIN 4099, Sudarea oţelului beton – Execuţie şi verificare
DIN 4122, Clătiri flotate – Directive pentriu dimensionare şi execuţie
DIN 4131, Structuri portante metalice pentru antene
DIN 4132, Căi de rulare pentru macarele – Structuri metalice portante- Principii de
calcul, alcătuire constructivă şi execuţie
DIN 4133, Coşuri de fum din oţel
DIN 4141-1, Lagăre în domeniul construcţiilor; reguli generale
DIN 4141-2, Lagăre în domeniul construcţiilor; sprijinire construcţiilor inginereşti
monumentale care au căi de circulaţie (poduri)

6
 DIN 18800-7:2002-09

DIN 4141-3, Lagăre în domeniul construcţiilor. Sprijinirea construcţilor civile şi industriale

DIN 4141-12, Lagăre în domeniul construcţiilor. Lagăre de alunecare / atenţie : această

normă este valabilă numai în legătură cu DIN 4141-1,DIN 4141-2, DIN 4141-4

DIN 4141-13, Lagăre în domeniul construcţiilor;-Construcţii de fixare şi lagăre pentru forţe

orizontale – Alcătuire constructivă şi dimensioare / atenţie : această normă este valabilă
numai în legătură cu DIN 4141-1,DIN 4141-4, DIN 4141-12 şi DIN 4141-14

DIN 4141-14, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre armate din elastomer; alcătuire
constructivă şi dimensionare

DIN 4141-15, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre nearmate din elastomer; alcătuire
constructivă şi dimensionare

DIN 4141-140, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre armate din elastomer; materiale de
construcţie, cerinţe verificări şi supraveghere

DIN 4141-150, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre nearmate din elastomer; materiale
de construcţie, cerinţe verificări şi supraveghere

DIN 4420-1, Schele de lucru şi protecţie; reglementări generale; cerinţe tehnice de siguranţă
verificări

DIN 4420-2, Schele de lucru şi protecţie; schele tip scară; cerinţe tehnice de siguranţă

DIN 4420-3, Schele de lucru şi protecţie; cu excepţia celor de tip scară şi cele de sistem;
cerinţe tehnice de siguranţă şi reguli de execuţie

DIN 4420-4, Schele de lucru şi protecţie din elemente de construcţie prefabricate (schele de
sistem); materiale, componente de schelă, dimensiun, încăcări şi cerinţe tehnice de
siguranţă; redactare germană HD 1000:1988

DIN 4421, Schele portante. Calcul, construcţie şi execuţie.

DIN 6914, Şuruburi hexagonale cu deschidere mare a cheii fixe. Şuruburi HV în construcţii
metalice.

DIN 6916, Şaibe rotunde pentru şuruburi HV în construcţii metalice

DIN 6917, Şaibe pătrate în formă de pană pentru şuruburile HV de profile I în costrucţii
metalice

DIN 6918, Şaibe pătrate în formă de pană pentru şuruburile HV de profile U în construcţii
metalice

DIN 7968, Şuruburi cu piuliţe hexagonale de păsuire pentru construcţii metalice

DIN 7969, Şuruburi cu cap înecat cu crestătură şi piuliţă hexagonale pentru construcţii
metalice.

DIN 7989-1, Şaibe pentru construcţii metalice –partea 1: clasa C de produse.

7
DIN 18800-7:2002-09

DIN 7989-2, Şaibe pentru construcţii metalice –partea 2: clasa A de produse.

DIN 7990, Şuruburi hexagonale cu piuliţe hexagonale pentru construcţii metalice

DIN 7999, Şuruburi hexagonale de păsuire, de înaltă rezistenţă, cu deschidere mare a

cheii fixe pentru construcţii metalice

DIN 17111, Oţeluri nealiate cu conţinut redus de carbon pentru şuruburi, piuliţe şi nituri.
Condiţii tehnice de livrare.

DIN 18202:2005-10, Construcţii civile şi industriale. Toleranţe.

DIN 18800-1:1990-11, Construcţii metalice. Dimensionare şi construcţie.

DIN 18800-2, Construcţii metalice. Cazuri de stabilitate: flambajul barelor şi

construcţiilor din bare

DIN 18800-3, Construcţii metalice. Cazuri de stabilitate: deformarea plăcilor

DIN 18800-4, Construcţii metalice, Cazuri de stabilitate: valoarea cofrajelor

E DIN 18800-5, Construcţii metalice; partea a 5-a: structuri portante de legătură din oţel
şi beton- dimensionare şi construcţie.

DIN 18808, Construcţii metalice- structuri portante din profile tubulare supuse la
solicitări preponderent statice.

DIN 18809, Poduri rutiere şi podeţe din oţel- dimensionare, construcţie, execuţie

DIN 55928-8, Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin aplicarea de straturi şi

acoperiri de suprafaţă; partea a 8-a: protecţia anticorosivă a suprafeţelor portante subţiri

DIN 55928-9, Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin aplicarea de straturi şi

acoperiri de suprafaţă. Materiale de protecţie a suprafeţelor: compoziţia a lianţilor şi
pigmenţilor.

SR EN 287-1:2004, Verificarea sudorilor. Sudarea prin topire. Partea 1: Oţeluri

SR EN 288-2+A1:1999, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice

şi atestarea acestora – Partea 2: -Instrucţiuni de sudare pentru sudura cu arc electric

SR EN 288-3+A1:1999, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice

şi atestarea acestora. Partea a 3-a : Verificări ale procedeului de sudare pentru sudarea
cu arc electric a oţelurilor

SR EN 288-5:1996, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi

atestarea acestora. Partea a 5-a: Atestarea prin utilizarea de materiale de
adaos atestate pentru sudarea cu arc electric

SR EN 288-6:1996, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi

atestarea acestora. Partea a 6-a : Atestarea pe baza experienţei existente

8
 DIN 18800-7:2002-09

SR EN 288-7:1997 *, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi

atestarea acestora – Partea a 7-a: Atestarea procedeelor de sudare normate pentru sudarea
cu arc electric

SR EN 288-8:1997, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi

atestarea acestora. - Partea a 8-a : Atestarea printr-o probă de sudare înainte de începerea
fabricaţiei

SR EN 473 :1994 *, Încercări nedistructive. Calificarea şi certificarea personalului pentru

încercări nedistructive – Principii de bază generale

SR EN 719:1995, Supravegherea sudurii. Atribuţii şi responsabilităţi

SR EN 729-2:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a

materialelor metalice – Partea 2: Cerinţe complete de calitate

SR EN 729-3:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a

materialelor metalice – Partea 3: Cerinţe standard de calitate

SR EN 729-4:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a

materialelor metalice – Partea 4: Cerinţe elementare de calitate

SR EN 970:1999, Controlul nedistructiv al îmbinărilor sudate prin topire. Inspecţia vizuală

SR EN 1011-1:2002, Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice - Partea 1 :

Îndrumari generale pentru sudarea cu arc electric

SR EN 1011-2:2002, Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice - Partea a

2-a : Sudarea cu arc electric a otelurilor feritice

SR EN 1289:2002, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu lichide penetrante a

imbinarilor sudate: niveluri de acceptare

SR EN 1290:2000, Examinari nedistructive ale îmbinarilor sudate. Examinarea cu pulberi

magnetice a îmbinarilor sudate

SR EN 1291:2002, Examinari nedistrucive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi magnetice a

imbinarilor sudate. Niveluri de acceptare

SR EN 1435:2001, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu radiaţii penetrante

a imbinarilor sudate

DIN EN 1337-11, Depozite în domeniul construcţiilor – Parte a 11-a: Transport,

depozitare intermediară şi montaj

SR EN 1418:2000, Personal sudura. Verificarea aprobarii operatorilor de sudura pentru

sudare prin fuziune si rezistenta pentru sudare complet mecanizata si automata a
materialelor metalice

SR EN 1712:2002, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a

imbinarilor sudate. Niveluri de acceptare

9
DIN 18800-7:2002-09

SR EN 1713:2000, Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete.

Caracterizarea indicaţiilor din suduri

SR EN 1714:2000, Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a

îmbinarilor sudate

DIN EN 10025:1994-03, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie

Nealiate. Condiţii tehnice de livrare

DIN EN 10113-2:1993-04, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie nealiate

cu granulaţie fină, adecvate sudării – Partea a 2-a : Condiţii de livrare pentru oţeluri
laminate normalizate

DIN EN 10113-3:1993-04, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie nealiate

cu granulaţie fină, adecvate sudării – Partea a 3-a : Condiţii de livrare pentru oţeluri
laminate termomecanic

DIN EN 10155:1993-08, Oţeluri de construcţie rezistente la coroziune atmosferica.

Condiţii tehnice de livrare

SR EN 10160 :2001, Examinarea ultrasonică a produselor plate de oţel cu grosime

egală sau mai mare de 6 mm (metoda prin reflexie)

DIN EN 10164:2005, Oţeluri de construcţii cu caracteristici de deformare îmbunătăţite

pe direcţie perpendiculară pe suprafaţa produsului. Condiţii tehnice de livrare

DIN EN 10204:1995-08, Produse metalice. Tipuri de certificări a probelor

DIN EN 20898-2:1997, Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare. Partea 2:

Piulite cu sarcini de proba indicate. Filete cu pas normal (ISO 898-2 :1992)

DIN EN 22063:1995, Acoperiri metalice şi anorganice. Pulverizare termică cu zinc,

aluminiu şi aliajele lor (ISO 2063:1991)

SR EN 25817:1993, Îmbinari sudate cu arc electric din otel. Ghid pentru nivelurile de
acceptare a defectelor. (ISO 5817:1992)

DIN EN ISO 898-1, Proprietăţile mecanice ale elementelor de legătură din oţel carbon.
Partea 1 : Şuruburi (ISO 898-1:1999)

DIN EN ISO 1461:1999, Acoperiri superficiale prin zincare la cald (zincare la bucată).
Cerinţe şi verificări (ISO 1461:1999)

DIN EN ISO 4014, Şuruburi hexagonale cu mâner –Clasele de produs A şi B ( ISO

4014:1999)

DIN EN ISO 4017, Şuruburi hexagonale cu filet până sub cap –Clasele de produs A
şi B ( ISO 4017:1999)

DIN EN ISO 4032, Piuliţe hexagonale –Tip 1 –Clasele de produs A şi B ( ISO

4032:1999)

10
DIN 18800-7:2002-09

DIN EN ISO 4034, Piuliţe hexagonale –Clasa de produs C ( ISO 4034:1999)

DIN EN ISO 7089, Şaibe plate – Serie normală –Clasa de produs A ( ISO 7089:2000)

DIN EN ISO 7090, Şaibe plate cu teşitură – Serie normală –Clasa de produs A ( ISO
7090:2000)

DIN EN ISO 7091, Şaibe plate – Serie normală –Clasa de produs C ( ISO 7091:2000)

DIN EN ISO 9013:2003/A1:2004, Tăiere termică. Clasificarea tăieturilor termice. Specificaţii

geometrice ale produselor şi toleranţe referitor la calitate. (ISO 9013:1992)

DIN EN ISO 12944-1, Materiale pentru acoperiri superficială protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea 1 : Introducere generală (ISO
12944-1:1998)

DIN EN ISO 12944-2:2002, Materiale pentru acoperiri superficială protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 2 -a: Calasificarea condiţiilor de
mediu (ISO 12944-2:1998)

DIN EN ISO 12944-3:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 3 - a : Reguli de bază pentru
configurare (ISO 12944-3:1998)

DIN EN ISO 12944-4:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 4-a : Tipuri de suprafeţe şi
pregătirea suprafeţelor (ISO 12944-4:1998)

DIN EN ISO 12944-5:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

nstrucţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 5 - a : Sisteme de acoperire (ISO
12944-5:1998)

DIN EN ISO 12944-6:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 6 - a : Verificări de laborator
pentru aprecierea sistemelor de acoperire (ISO 12944-6:1998)

DIN EN ISO 12944-7:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire. Partea a 7 - a : Execuţia şi
supravegherea operaţiilor de acoperire suprficială (ISO 12944-7:1998)

DIN EN ISO 12944-8:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a

construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 8 - a : Elaborarea specificaţiilor
pentru prima protecţie şi remedieri (ISO 12944-8:1998)

SR EN ISO 13916:1998, Sudare. Ghid pentru măsurarea temperaturii de preîncălzire, a

temperaturii între treceri si a temperaturii de mentinere a preincalzirii. (ISO 13916:1996)

SR EN ISO 13918:2001, Sudare. Bolţuri şi inele ceramice pentru sudarea cu arc electric a
bolturilor (ISO 13918:1998)

SR EN ISO 13919-1:1996, Sudare – Înbinări sudate cu fascicul electronic şi cu raze laser,

Îndreptar pentru grupele de apreciere pentru neregularităţi – Partea 1 – Oţel (ISO 13919-
1:1996)
11
DIN 18800-7:2002-09

SR EN ISO 13920 :1998, Sudare. Toleranţe generale pentru construcţii sudate.

Dimensiuni pentru lungimi şi unghiuri. Forme şi poziţii (ISO 13920:1996)

SR EN ISO 14555:2007, Sudare. Sudarea pe materiale metalice. ( ISO 14555:1998)

DIN EN ISO 14713, Protecţia anticorozivă a constructiilor metalice – Acoperiri

superficiale cu zinc şi aluminiu – Ghiduri (ISO / DIS 14713:1999)

SR EN ISO 15609 – 4:2005, Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru

materiale metalice. Specificaţia procedurii de sudare. Partea 4: Sudare cu laser

SR EN ISO 15614 – 11:2002, Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru

materiale metalice –. Verificarea procedurii de sudare – Partea 11 : Sudarea cu fascicul
de electroni si laser (ISO / DIS 15614-11:2000)

DINV ENV 1993-1-1, Eurocod 3: Dimensionarea şi execuţia construcţiilor metalice –

Partea 1-1: Reguli generale pentru dimensionare, Reguri de dimensionare pentru
construcţiile civile şi industriale

DINV ENV 1994-1-1, Eurocod 4: Dimensionarea şi execuţia structurilor portante

îmbinate din oţel şi beton – Partea 1-1: Reguli generale pentru dimensionare, Reguri de
dimensionare pentru construcţiile civile şi industriale

DIRECTIVA 1) pentru adaptarea construcţiilor metalice (comunicările Institutului German

pentru Tehnica Construcţiilor)

DIRECTIVA DAS + 006 2), Sudarea componentelor acoperite superficial în construcţiile

metalice
2)
DIRECTIVA DAS + 007 , Livrarea, prelucrarea şi utilizarea oţelurilor de construcţii
rezistente la intemperii

DIRECTIVA DAS + 009 2), Recomandări pentru alegerea grupelor de calitate a

oţelurilor pentru construcţiile metalice sudate

DIRECTIVA DAS + 014 2), Recomandări pentru evitatrea destrămării lamelare în

construcţiile metalice sudate

DIRECTIVA DAS + 0162), Dimensionarea şi configuraţia constructivă a structurilor

portante din elementele de construcţie subţire deformate la rece

DIRECTIVA DAS + 103 2), Directivă pentru utilizarea normei DINV ENV 1993-1-1

DIRECTIVA DAS + 104 2), Directivă pentru utilizarea normei DINV ENV 1994-1-1

DIRECTIVA DVS 1702 3), Probe tehnologice pentru îmbinările sudate din oţeluri cu
granulaţie fină şi de inaltă rezistenţă pentru construcţii metalice

DIRECTIVA DVS 1704 3), Directivă pentru sudarea construcţiilor metalice (proiect)

DIRECTIVA DVS 0501 3), Directivă pentru verificarea tendinţei de formare a porilor la
sudarea elementelor din oţel cu acoperiri superficiale.

12
DIN 18800-7:2002-09

DIRECTIVA DVS–EWF 11713), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru specialist sudor

DIRECTIVA DVS–EWF 1172 3), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru tehnolog sudor

DIRECTIVA DVS–EWF 11733) 3), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru inginer specialist
în sudură

DIRECTIVA DVS–EWF 11783), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru personalul de

control al calităţii sudurii,nivelul I până la IV

DIRECTIVA DSV/GAV, Execuţia şuruburilor zincate la cald 4)

SEP 1390:1996-075), Fişă tehnică 1390 pentru proba de încovoiere a sudării pentru oţel-
fontă

SEW 0886), Fişă tehnică 088 oţel-fontă pentru oţeluri de construcţie cu granulaţie fină
adecvate pentru sudare; directivă pentru pregătire, în special pentru sudare prin topire
(conţine fişa anexă 1 şi 2)

Condiţii tehnice de livrare (BN) 918002 6)

Condiţii tehnice de livrare (BN) 918300 6)

DS 804, Prescripţii pentru poduri metalice de cale ferată şi alte construcţii inginereşti (VEI)
1)
2)
3)
4)
5)
6)

* - standarde anulate şi/sau înlocuite

3. Terminologie
13
DIN 18800-7:2002-09

Pentru utilizarea prezentului document, sunt valabile următoarele noţiuni.

3.1. Execuţie
(301) Execuţia construcţiilor metalice cuprinde aprovizionarea, fabricaţia, transportul,
montajul, măsurile de protecţie, verificările şi documentarea tuturor etapelor.

3.2. Verificarea întreprinderii (audit)

(302) Verificarea unei întreprinderi de către un serviciu recunoscut, pentru stabilirea,
dacă, califcarea producătorului este îndeplinită conform acestei norme.

3.3. Autorul proiectului

(303) Persoană sau instituţie care construieşte şi dimensionează structuri portante,
asumându-şi răspunderea pentru aceasta.

3.4. Autorizare de execuţie şi montaj

(304) Emiterea documentaţiei tehnice de construcţie, necesară pentru execuţie şi
montaj de către o persoană autorizată.

3.5. Producător
(305) Întreprinzătorul (firma) care execută construcţii metalice sudate.

3.6. Instanţă de verificare

(306) Persoană sau instituţie care la cererea clientului sau în baza prescripţiilor legale
verifică documentaţia tehnică de construcţie şi/sau execuţia (cu răspundere) şi confirmă
utilizabilitatea acestora.

3.7. Întreprindere de sudură

(307) Intreprinderea (firma), care cu personal profesional specializat şi instalaţiile
corespunzătoare execută operaţii de sudură.

3.8. Încercări tehnologice

(308) Verificări care confirmă că datele (parametrii) procesului sunt adecvate pentru
îndeplinrea cerinţelor stabilite conform prezentei norme şi a normelor (regulilor) conexe
valabile.

4. Documentaţii
4.1. Documentaţia de execuţie
(401) Toate informaţiile şi cerinţele tehnice necesare realizării unei structuri portante din
oţel şi a elementelor de construcţie necesare (adiţionale) care rezultă din proiect,
calculate şi dimensionate conform regulilor respective precum şi reglemetărilor acestei
norme, trebuie să fie indicate clar în documentaţia de execuţie.

14
DIN 18800-7:2002-09
Acestea sunt desenele de execuţie şi montaj întocmite conform DIN 18800-1:1990-11,
Cap. 2 - (208)

(402) În completare la cerinţele stabilite mai sus, trebuie incluse şi următoarele, pentru
indicaţiile necesare în desenele sau în listele cu piesele aferente:
e) norme de produs ale laminatelor din oţel şi mijloacelor de asamblare
f) grupele de calităţi ale sorturilor de oţel şi dacă este necesar, date ale opţiunilor
(cerinţe suplimentare), norme relevante pentru materiale
g) pentru elementele de construcţie care sunt executate din produse din oţel cu
proprietăţi de deformare plastică îmbunătăţite, perpendicular pe suprafaţa produsului, se va
indica în plus clasa de calitate conform DIN EN 10164
h) dacă este necesar pentru clarificare, se va măsura şi se va reprezenta simbolic
pe desene, tipul cordonului de sudură cu detalii
i) grupe de defecte conform ghidului de evaluare pentru nivelurile de acceptare a
defectelor din de cordoanele de sudură (SR EN 25817:1993)
j) tipul şi volumul încercărilor nedistructive pentru material şi cordonul de sudură
k) tipul certificărilor conform DIN EN 10204:1995-08, care trebuie să existe pentru
produsele şi mijloacele de îmbinare din oţel prevăzute pentru execuţie
l) toleranţele
m) măsuri care se iau pentru tratamentele termice prealabile ale materialelor
n) clase de calitate pentru produsele turnate
(403) Indicaţiile care s-au omis trebuie introduse în documentaţia de execuţie fiind stabilite
împreună cu elaboratorul (responsabilul de proiect)

În desene trebuie deasemenea ţinut cont de îmbinările provizorii cu elemente de

construcţie portante, care servesc numai în scop de montaj, chiar dacă ele vor fi
îndepărtate după asamblarea finală.

Dacă la producător sunt necesare modificări faţă de documentaţia de execuţie, atunci

aceste modificări trebuie corectate după indicaţiile elaboratorului proiectului şi eventual ale
instanţei de control

4.2. Documentaţia de atestare

(404) Pentru confirmarea respectării cerinţelor la execuţia elementelor construcţiilor
metalice trebuie să existe sau să fie întocmită următoarea documentaţie de atestare:
a) certificate conform DIN EN 10204: 1995-08
b) notaţii despre utilizarea respectivă a diferitelor produse de bază
c) indicaţii de abateri aprobate şi reprezentarea acestora în desenele cu situaţia
existentă respectiv indicaţiile suficiente pentru executarea acestor desene.
d) rapoartele despre verificări

15
DIN 18800-7:2002-09
5. Materiale
5.1. Oţeluri laminate, forjate şi materiale turnate
5.1.1. Sorturi
(501) Materialele utilizate trebuie să corespundă cu cele menţionate în colecţia
de standarde şi norme de produs.

5.1.2. Dimensiuni
(502) Pentru dimensiuni, abateri limită şi toleranţele de la formă sunt valabile cu
normele corespunzatoare.

5.1.3. Grupe de calitate

(503) Sorturile de oţel trebuie alese referitor la grupele de calitate corespunzătoare
scopului de utilizare prevăzut şi sudabilităţii lor. Se aplică directiva DASt-009 în
combinaţie cu „Directiva de adaptare pentru construcţii metalice”.

5.1.4. Cerinţe suplimentare

(504) În cazul solicitării pe direcţia grosimii se vor utiliza după caz produse de oţel cu
caracteristici îmbunătăţite de deformare perpendiculare pe suprafaţă, conform DIN EN
10164:2005-03

Se va respecta directiva DASt – 014.

(505) Tablele şi platbandele din oţel folosite în componentele portante principale din
clasa „E” (vezi Tabelul 13), care sunt solicitate la tracţiune perpendicular pe direcţia
grosimii - de la o grosime minimă de 10 mm - trebuiesc controlate ultrasonic (UT)
Controlul trebuie efectuat conform DIN EN 10161:1997. Pentru starea suprafetei se
cere clasa de calitate „S1”, iar pentru zona marginală clasa „E1”

NOTĂ: Pentru construcţia podurilor de cale ferată vezi BN 918002:2000-05

(506) Pentru produsele din oţeluri de construcţie nealiate conform DIN EN 10025:1994-
03 cu lăţimi ≥ 200 mm din oţeluri de construcţie rezistente la intemperii, conform DIN
EN 10155:1993-08 şi din oţeluri de construcţie cu granulaţie fină cu marcarea calităţii N
sau M conform DIN EN 10113-2:1993-04 şi DIN EN 10113-3: 1993-04 până la o limită
nominală de elasticitate de 355 N/mm2 cu grosimi de peste 30 mm, care sunt sudabile
şi la care cordoanele de sudură se situează în zonele solicitate la tracţiune/întindere, la
încovoiere, trebuie executată o proba de încercare la încovoiere pentru încărcarea cu
sudură, conform SEP 1390:1996-07, dacă adecvarea oţelului nu a fost dovedită prin
alte procedee de verificare.

(507) Pentru produsele din oţel de tip „S355” conform DIN EN 10025:1994-03 pentru
construcţii sudate la comandă trebuiesc cerute in plus informaţii referitoare la analiza
următoarelor 14 elemente chimice şi trecute în certificatul de verificare: C, Si, Mn, P, S,
Al, N, Cr, Cu, Mo, Ni, Nb, Ti, V.

La aceasta , dacă în compoziţie există Ti, Nb sau V > 0,03%, la grosimi ale produsului ≤
30 mm la analiza şarjei trebuie respectată o valoare maximă a carbonului de 0,18%.

16
DIN 18800-7:2002-09
(508) În cazul produselor pentru construcţii sudate, trebuie stabilită şi indicată în certificatul
de verificare valoarea maxima a carbonului echivalent (Cech) la aprovizionarea
următoarelor tipuri de oţel: „S355” conform Tabel 4 DIN EN 10025:1994-03, „S355 N” şi
„S355 NL” conform Tabel 2 DIN EN 10113-2:1993-04 precum şi „S355 M” şi „S355 ML”
conform Tabel 2 DIN EN 10113-3:1993-04.

(509) Starea la livrare a produselor din oţel trebuie indicata în certificatul de verificare. La
produsele pentru construcţiile sudate din sortimentele de oţel conform DIN EN 10025:
1994-03 este admisă o stare de livrare tip „M” numai dacă aceasta este convenita (stabilită)

(510) Dacă sunt prevăzute a se prelucra prin deformarei la cald/rece sau se vor face teşiri,
atunci se vor alege sortimente adecvate din oţel.

(511) Pentru piesele turnate din oţel şi fontă cu grafit sferoidal trebuie prezentate
(documentate) dovezi despre structura exterioară şi interioară prin încercări nedistructive.
Trebuiesc respectate clasele de calitate cerute de către proiectanti şi aprobate de către
instanţa de verificare.

5.1.5. Certificări
(512) Pentru toate produsele laminate, forjate şi turnate trebuie să existe certificarea
verificărilor conform DIN EN 10204:1995-08

(513) Pentru produsele din otel „S235” este suficient un certificat de calitate eliberat de
producător, cu referire la compoziţia chimică conform analizei şarjei şi la valorile
caracteristicilor mecanice din controlul producţiei interne a întreprinderii.

Pentru toate celelalte produse trebuie dovedite proprietăţile materialului printr-un certificat
de recepţie tip „3.1.B” referitor la compoziţia chimică conform analizei şarjei la valoarea
CEV şi valorile caracteristice ale proprietăţilor mecanice. Vezi (507) - (508).

(514) Pentru produsele cu proprietăţi speciale – vezi (504), (505), (506) şi (511) - trebuie
prezentate certificate de recepţie cu rezultatele incercarilor si verificarilor.

5.2. Materialele de adaos pentru sudare (MA)

(515) Materialele de adaos la sudare (MA) trebuie să fie în concordanţă cu materialul de
bază (MB) şi cu procedeul de sudare. Fişele de identificare a acestor materiale trebuie să
fie păstrate la firma prelucrătoare (trasabilitatea).

5.3. Organe de asamblare mecanică

5.3.1. Şuruburi, piuliţe şi şaibe
(516) Se utilizează organe de asamblare standardizate conform Tabelului 1. Acolo sunt
suficiente norme de produs în legătură cu clase de rezistenţă în concordanţă cu DIN
18800-1 respectiv DIN V ENV 1993-1-1. Pentru îmbinările cu şuruburi ale elementelor de
construcţie din „S460” trebuie utilizate numai şuruburi din clasele de rezistenţă „8.8”. şi
„10.9”

(517) Pentru construcţii portante nu se admit şuruburi, piuliţe şi şaibe mai mici de „M6”.
Şuruburile, piuliţele şi şaibele mai mici de „M12” se pot utiliza numai pentru îmbinări „SL”
sau „SLP” care nu sunt solicitate la tracţiune.

17
DIN 18800-7:2002-09
(518) Şuruburile, piuliţele şi şaibele potrivite unele cu altele conform Tabelului 1 pot fi
utilizate numai cu protecţie anticorozivă unitară. Şuruburile şi piuliţele zincate la cald
(rândurile 1 până la 7 din Tabelul 1) independent de forma lor de execuţie, trebuie
procurate de la unul şi acelaşi producător de şuruburi, pentru a se asigura
corespondenţa dintre filetul şurubului şi a piuliţei.

Zincarea la cald a garniturilor de mare rezistenţă (rândurile 5 - 7, Tabelul 1 ) poate fi

executată numai de către producătorul de şuruburi sau de către altă întreprindere
(subcontractant) - vezi Directiva DSV/GAV pentru fabricarea şuruburilor zincate la cald.

(519) Pentru îmbinările planificate pentru pretensionare (formele de execuţie „SLV”,

„SLVP”, „GV”, „GVP” conform DIN 18800-1 ) pot fi utilizate numai garniturile prevăzute
şi potrivite între ele, conform rând 5 până la 7 din Tabelul 1 , produse de acelaşi
producător de şuruburi.

Producătorul de şuruburi trebuie să asigure la starea de livrare o comportare uniformă

la strângere prin ungerea potrivită a piuliţelor conform Tabelului 5 şi Tabelului 6.

OBSERVAŢIE: O garnitură este un ansamblu combinabil oarecare între un şurub şi o

piuliţă precum şi un număr de şaibe prescrise pentru scopul utilizării de către unul şi
acelaşi producător de şuruburi.

Tabelul 1 - Şuruburi, piuliţe şi şaibe pentru formele de execuţie conform DIN 18800-1
Forma de Şuruburi Piuliţe Şaibe
execuţie
Nr.
a îmbinării Standard Standard de Standard de
rand FKb FKc HKd
conf de produs produs produs
DIN 18800 - 1a
>M
DIN 7990 4.6 DIN EN ISO 16:4e DIN 7989-1
1 4034 sau
SL
DIN 7969 4.6 ≤M DIN 1989-2
DIN EN ISO 16:5e 100
2 SL DIN 7990 5.6 4032 5e DIN 434
5.6
3 SLPh DIN 7968 5e DIN 435

DIN EN ISO
200
8.8 DIN EN ISO 7089
300
4032
8.8 DIN EN ISO 200
DIN EN ISO 7090 300
4 SL 4014 DIN EN ISO
100
7091
8
DIN EN ISO
4017 100
DIN 434
100
DIN 435
DIN EN ISO
5 SLVf 7089 300
cu Innenfaseg
6 SL, SLVf, GVf,h DIN 6914 DIN 6916
SLPh,SLVPf,h, DIN 7999 10.9 DIN 6915 10 DIN 6917 300
7 GVPf,h DIN 6918
a
în principiu este admisă solicitarea de tracţiune preponderent statică
b
FK = clasa de rezistenţă conform DIN EN ISO 898-1
c
FK = clasa de rezistenţă conform DIN EN ISO 20898-2
d
HK = clasa de duritate conform standardului de produs
e
sunt admise şi piuliţele clasei de rezistenţă „8”
18
DIN 18800-7:2002-09
f
este admisă şi solicitarea de tracţiune nepreponderent statică
g
marcat suplimentar cu marca producătorului pe muchia laturii opuse (normă specială in pregătire)
h
este admisă şi solicitarea de forfecare nepreponderent statică

5.3.2. Alte îmbinări mecanice

(520) Bolţurile filetate trebuie să corespundă DIN 976-1. La zincarea la cald pentru bolţuri şi
piuliţe este valabil (518)

(521) Şuruburile de ancorare şi alte piese filetate trebuie executate corespunzător claselor
de rezistenţă din Tabelul 1 sau din oţel laminat la cald sub formă de bară. La zincarea la
cald este valabil (518)

(522) Bolţurile cu cap trebuie să corespundă SR EN ISO 13918:2001 : “Sudare. Bolţuri şi

inele ceramice pentru sudarea cu arc electric a bolţurilor”

(523) Pentru îmbinările portante sunt admise numai nituri standard cu φ (diametrul
nominal) ≥ 6 mm

(524) Alte îmbinări cu şuruburi ca cele cu garniturile de şuruburi indicate în rândurile 5

până la 7 din Tabelul 1 (de ex. cu şurburile cu cap înecat, cu găuri filetate ( îmbinări cu
găuri înfundate sau cu bolţuri filetate) pot fi pretensionate planificat numai atunci când
adecvarea lor pentru aceasta a fost dovedită (documentată) cu ajutorul verificării
procedeului.

5.3.3. Marcare şi certificări

(525) Şaibele pentru îmbinările pretensionate cu planificare precum şi toate şuruburile şi
piuliţele trebuie să prezinte un marcaj de producător şi o marcare a clasei de rezistenţă.

(526) În măsura în care pentru o îmbinare se utilizează numai un singur organ de

asamblare a cărui cedare poate afecta rezistenţa întregii construcţii portante,
caracteristicile de rezistenţă trebuie documentate printr-un certificat de verificare în vederea
recepţiei tip „3.1.B” conform DIN EN 10204: 1995-08. Pentru şuruburile din clasele de
rezistentă „8.8” şi „10.9” caracteristicile de rezistenţă trebuie documentate în permanenţă
prin certificate de recepţie tip „3.1.B” conform DIN EN 10204:1995-08

(527) Dacă şuruburile din clasele de rezistenţă „8.8” şi „10.9” poartă un marcaj de şarjă
astfel încât producătorul poate reveni oricând la valorile caracteristice stabilite pe baza
controlului de produs propriu, se poate renunţa la certificatul de verificare pentru
recepţie “3.1.B” conform DIN EN 10204:1995-08

6. Execuţie
6.1. Identificarea materialelor şi a elementelor de construcţie
(601) În timpul întregii execuţii toate componentele construcţiei metalice trebuie să fie
identificabile cu claritate (trasabilitatea)

6.2. Debitare
(602) Separarea prin tăiere trebuie executată cu metode de tăiere adecvate.

19
DIN 18800-7:2002-09
Suprafeţele rezultate prin tăierea cu flacără autogenă trebuie să corespundă cel puţin
clasei de calitate „II” conform DIN EN ISO 9013:1995-05
În ceea ce priveşte crestăturil aparute in urma debitarii, trebuie respectate valori cel
puţin comparabile cu alte metode de tăiere. Sunt admise abaterile condiţionate de
metoda de tăiere, de la alte clase de calitate dacă ele nu influenţează negativ efectul de
crestătură al marginilor arse.
În cazul debitării prin forfecare şi ştanţare suprafeţele de tăiere trebuie executate fără
crestături şi fisuri, altfel suprafeţele respective trebuind sa fie prelucrate ulterior.

(603) Cerinţe suplimentare pentru elementele de construcţie solicitate preponderent

static :
- Suprafeţele de tăiere rezultate prin tăiere cu flacără autogenă trebuie să
corespundă cel puţin clasei de calitate “1” conform DIN EN ISO 9013:1995-05.
Pentru alte metode de tăiere trebuie respectate un minim de valori comparabile referitor
la lipsa crestăturilor.

- Suprafeţele tăiate (mecanic) prin forfecare şi ştanţare la elementele de construcţie

solicitate la tracţiune trebuie prelucrate în zonele deteriorate şi ecruisate din vecinătatea
tăierii, chiar dacă aceste zone se vor topi mai apoi la sudare.

6.3 Forjare, tratament termic (TT) şi îndreptare cu flacără

(604) Prin forjare, tratament termic si indreptare cu flacară nu trebuie să se modifice
inadmisibil caracteristicile materialului. Trebuie respectate recomandarile prescriptiilor,
normelor de material si a directivelor, de ex. SEW-088. Nu sunt permise modelarile in
zona de temperaturii de revenire la albastru (250°C - 380°C) si călirile. Deformarea la
cald a oţelurilor în starea de livrare “M” nu este admisă.

6.4 Găurirea
(605) Metodele admise pentru realizarea gaurilor precum si masurile suplimentare
pentru aceasta sunt redate in Tabelul 2

Tabelul 2 - Executarea găurilor

Solicitarea elementului de constructie

Solicitare
Solicitarea Solicitare
Grosimea tablei sau preponderent statica
preponderent statica nepreponderent
la tractiune
profilului la compresiune resp. statica la tractiune,
resp.tractiune din
t [mm] compresiune din compresiune sau
incovoiere
incovoiere incovoiere

stantare(diametrul gaurii d>=t), gaurire sau ardere

<=16 mecanica ( calitatea 2ª )
ca mai jos pt. > 16mm

ca mai sus stantare si alezare cu cel putin 2 mm, gaurire sau

>16 pt.<=16mm ardere mecanica ( calitatea1ª )

ª conf. DIN EN ISO 9013:2003 (Thermal cutting - Classification of thermal cuts - Geometrical product
specification and quality tolerances (ISO 9013:2002); German version DIN EN ISO 9013:2002)

(606) Cerinţe suplimentare pentru elementele de constructie nepreponderent solicitate

static.
Marginile exterioare ale găurilor trebuiesc teşite.
20
 DIN 18800-7:2002-09

Găurile pentru şuruburi şi nituri trebuie sa fie fără bavuri.

6.5 Decuparea
(607) Colţurile intrânde şi decupajele trebuie racordate cu o rază de minim 5 mm.

(608) Cerintele suplimentare pentru elementele de constructie solicitate nepreponderent

static: colturile (interioare) si decupajele trebuie racordate cu o raza de minim 8 mm.

7. Sudare
7.1 Condiţii de bază pentru sudare
7.1.1 Specificaţiile procedurilor de sudare (WPS)
Operatiile de sudare trebuie executate conform indicatiilor de sudare.

Metodele de apreciere a indicatiilor provizorii de sudare se vor ghida după materialele

utilizate şi gradul de mecanizare prevazut a fi necesar. ( vezi Tabelul 3 ).

Tabelul 3 - Metodele de apreciere a indicatiilor provizorii pentru sudarea cu arc electric

Material Grad de mecanizare Metoda de apreciere

Normal si partial mecanizat

Oteluri laminate, oteluri
forjabile si materiale din
hotel turnat cu Re<=355
N/mm²
Oteluri laminate,oteluri
forjabile si materiale din otel
turnat cu Re>335 N/mm²
* - anulate de la data de 30.04.2005
SR EN 288-3+A1:1999
SR EN 288-5:1996 *
SR EN 288-6:1996 *
Complet mecanizat si automat
SR EN 288-7:1997 *
SR EN 288-8:1997 *
SR EN 288-3+A1:1999
SR EN 288-8:1997
Toate cu respectarea conditiilor
suplimentare ale directivei
DVS 1702

(702) Indicatiile de sudare pentru procesul de sudare cu laser sunt intocmite conform SR
EN ISO 15609-4:2004. Indicaţiile provizorii de sudare pentru acest proces se apreciază
prin verificarea metodelor conform cu Tabelul 1 - SR EN ISO 15614-11:2003

7.1.2 Verificarea preliminară a procedurilor de sudare

(703) Dacă înainte de începerea fabricaţiei sunt necesare verificări pentru metoda de
sudare sau verificări la sudare prin probe de lucru, atunci trebuie să existe documentaţia

corespunzatoare: WPAR (Welding Procedure Approval Record) respectiv WPQR

(Welding Procedure Qualification Record) inainte de începerea fabricaţiei.

21
DIN 18800-7:2002-09
7.2 Planul de sudare
(704) La construcţiile nesolicitate preponderent static trebuie să fie întocmit un plan
pentru sudare.

7.3 Pregătirea operaţiilor de sudare

7.3.1 Generalitati
(705) Suprafeţele care urmează a fi sudate, trebuiesc să fie uscate si fara urme de
rugină, protejate anticoroziv (exceptie, conform DASt-006) si apoi păstrate curate.
Pregatirea cordonului de sudura trebuie efectuată conform documentatiei tehnice de
execuţie.

Suplimentar, vor fi luate în consideraţie şi recomandările SR EN 1011-1:2001 si SR EN

1011-2:2002.

7.3.2 Depozitarea şi manipularea materialelor de adaos la sudare (MA)

(706) Materialele de adaos pentru sudare (MA) trebuie in asa fel depozitate, incat sa se
pastreze caracteristicile garantate de catre producator.

In locurile de fabricatie (sectie) trebuie sa existe (afisate) certificatul de conformitate si

fisele tehnice ale materialelor de adaos pentru sudare. Acele materiale care prezintă
deteriorari sau o diminuare vizibilă a calităţii, nu se vor utiliza.

7.3.3 Protectia impotriva intemperiilor.

(707) Sudorul si piesa de sudat trebuiesc protejati contra influentei directe a
intemperiilor atmosferice cum ar fi: frig, vant, ploaie, zăpadă.

La temperaturi scazute ale mediului, în general sub 0°C, trebuie luate măsuri adecvate.

7.4 Executia operatiilor de sudare

7.4.1 Generalităţi
(708) Suplimentar, pentru 7.3.1 sunt valabile si regulile de la 7.4.2 până la 7.4.6

7.4.2 Preincălzirea
(709) In cazul unui aport de caldura prea scazuta si a unei disipari prea rapide a caldurii
precum si la temperaturi scazute ale pieselor, zona de îmbinare prin sudare trebuie
preincalzită (funcţie de material).

Observatie. Preincalzirea poate fi necesara si la piesele cu grosime mai mare sau in

cazul unei acumulari de cordoane de sudura precum si la imbinari in forma de T, in
vederea evitarii tensiunilor interne sau a destramarii lamelare (vezi şi DAS+014)
22
DIN 18800-7:2002-09

Temperaturile minime de preincalzire necesare se pot stabili conform SEW 088.

Măsurarea temperaturii de preîncalzire se face conform SR EN ISO 13916 : 1998

(710) Pentru evitarea fisurilor datorate hidrogenului se vor respecta recomandările conform
cu SR EN 1011-2:2002, Anexa C3, Metoda B.

7.4.3 Îmbinări ajutatoare pentru asamblare

(711) Îmbinari ajutatoare pentru asamblare realizate prin suduri provizorii (hafturi) sau prin
asamblare cu suruburi trebuie in asa fel indepartate, incat sa fie indeplinite cerintele de
calitate impuse elementului de constructie principal.

In cazul solicitarii nepreponderent statice trebuie ca prin verificari adecvate sa se asigure,

ca materialul de baza (MB) este fara fisuri in zona suprafetei.

7.4.4 Sudarea bolţurilor

(712) Sudarea si verificarea bolturilor se face conform SR EN ISO 14555:2002.
În clasele “C” si „D” sunt admise 10% defecte de suprafaţă şi numai 5% in clasa “E” ( vezi
Tabelul 11, Tabelul 12 şi Tabelul 13 ).

7.4.5 Sudarea oţelului beton

(713) Executia si verificarea operatiilor de sudare a otelului beton se face conf DIN 4099

7.4.6 Cerinţe suplimentare

(714) Cerintele suplimentare cum ar fi polizarea si finisarea cordoanelor de sudură
fianlizate trebuie stabilite în documentatia de executie.

Daca forţele de contracţie acţionează perpendicular pe grosimea elementului de

constructie, trebuie respectate recomandarile pentru evitarea destramarii lamelare (vezi
directiva DAS+ 014 si DIN EN 1011-2, Anexa F)

8. Îmbinări cu şuruburi şi nituri

8.1 Generalităţi
(801) La executia imbinarilor cu suruburi si cu nituri trebuie respectate reglementari conf.
DIN 18800-1:1990-11, alemente (506)pana la (513).

(802) În cazul unei încărcări preponderent statice la îmbinarile solicitate la forfecare,

diferenţa de grosime tolerată la fabricaţie nu trebuie sa fie mai mare de 2 mm, iar la
încărcările preponderent dinamice, nu mai mare de 1 mm. Pentru reglaje trebuie folosite
table de compresare din oţel cu grosimea minimă de 1mm. În cazul folosirii unui număr de
peste trei table de compensare acestea trebuie îmbinate în prealabil.

(803) Tablele suport din otel de sub saibe sau (numai la saibe pt. piulite) direct sub
capul suruburilor nu trebuie sa fie mai subtiri de 4mm si trebuie sa aiba cel putin
aceeasi rezistenta nominala ca elementul de constructie. Asemenea table suport nu
23
DIN 18800-7:2002-09
trebuie sa fie folosite fara dovada statica pentru continuizarea unei gauri cu lungime
mare sau a unei gauri cu dimensiuni prea mari - vezi si (807).

(804) Daca îmbinarile SLP sunt solicitate nepreponderent static la forfecare, piulitele
trebuie asigurate impotriva desfacerii faţă de şurub prin luare de măsuri constructive
suplimentare.

OBSERVATIE: Îmbinarile pretensionate nu necesită nici o masură suplimentară de

siguranţă, chiar în cazul unei solicitări nepreponderent statice.

8.2 Dimensiunea găurilor

(805) Diametrele nominale al găurilor rotunde pentru şuruburi trebuie sa fie mai mari cu
maxim 2 mm pentru suruburile de tip “M27” sau mai mici şi cu maxim 3 mm pentru
şuruburile mai mari, în măsura în care în normele de dimensionare nu sunt indicate
valori mai scăzute.
Diametrul nominal al găurii pentru un nit poate fi cu maxim 2 mm mai mare decât
diametrul nitului brut, în măsura în care la normele de dimensionare/de produs nu sunt
indicate valori mai scăzute.

(806) Găurile pentru şuruburile păsuite trebuie să fie găurite mai mici decât diametrul
tijei şi alezarea sa se faca impreuna cu elementele de constructie aferente - fixate dupa
gaurire - fie sa fie gaurite impreuna dupa fixarea elementelor de constructie. In ambele
cazuri gaura definitiva nu trebuie sa fie larga cu 0,3 mm decat diametrul tijei.

(807) Gaurile lungi si cele supradimensionate precum si tablele suport eventual

necesare (vezi elementul(803))pentru (suplimentar pt. saibe) pot fi executate numai
dupa indicatiile autorului proiectului. Ele necesita de regula un aviz special.

(808) Adânciturile pentru şuruburile şi niturile cu cap înecat trebuie executate în aşa fel,
încat capul şuruburilor, respectiv al niturilor, să nu fie ieşit peste suprafaţa exterioară a
componentelor de constructie.

8.3 Utilizarea îmbinărilor cu şuruburi

(809) În cazul îmbinărilor pretensionate si a îmbinărilor SL şi SLP după strângere, filetul
şurubului trebuie să iasă in afara piuliţei cel puţin cu un pas de filet. La îmbinările
pretensionate fără solicitare suplimentară la tracţiune este suficient, dacă şurubul
ajunge până la suprafaţa exterioară a piuliţei.

(810) Piuliţele trebuie să permită răsucirea lor manuala pe şuruburile aferente.Dacă în

cazuri individuale la prima înşurubare este nevoie de o sculă de montaj, la a doua
înşurubare piuliţa trebuie să permită răsucirea manuala a ei.

(811) În îmbinările cu şuruburi din clasele de rezistentă 4.6 şi 5.6 (tabelul 1, rândurile 1
până la 3) sunt necesare şaibe sub piuliţe.

(812) În îmbinările cu şuruburi din clasele de rezisţentă 8.8 şi 10.9 (tabelul 1, rândurile 4
până la 7) trebuie dispuse şaibe pentru cap şi piuliţa astfel ca teşitura să fie spre exterior.
La şaiba suport de la cap pentru şuruburile nepretensionate ale acestor clase de rezistenţă
se poate renunţa, dacă există jocul maximal nominal al găurii conform elementului (805).
24
DIN 18800-7:2002-09

(813) Pentru compensarea lungimii de strângere a unei îmbinari cu şuruburi, pe partea pe

care nu se răsuceşte, sunt permise până la trei şaibe cu o grosime totală de maxim 12 mm.

În cazul îmbinărilor HVP trebuie respectat DIN 7999.

(814) Pentru îmbinarea cu şuruburi a profilelor U sau I trebuie utilizate şaibe

corespunzătoare tip „pană” conform Tabelului 1.

În alte cazuri, ca urmare a preciziei de fabricaţie, inclinaţia suprafeţei de rezemare la

elementul de construcţie faţă de cea a capului şurubului şi/sau a piuliţei poate depăşi până
la de două ori inclinaţia efectivă, dar să nu depăşească 4%. Valoarea admisibilă de 2%
pentru solicitarea preponderent statică, conform DIN 18800-1, elementul (507), atat timp
cat strângerea se face dinspre partea piuliţei. În cazul solicitării nepreponderent statice,
suma dată de inclinaţia planificată şi cea conditionată de fabricaţie nu trebuie să
depăşească 2%.

Dacă limitele pentru înclinaţia amintită mai sus, se depăşesc la execuţie, atunci trebuie
montate şaibe pentru compensare “tip pană” având duritate suficientă.

(815) Garniturile pentru şuruburi la îmbinările pretensionate trebuie supuse unui control
vizual. Ele nu trebuie să prezinte la montaj nici o modificare semnificativă a suprafeţelor (de
exemplu murdărire sau urme clare, voluminoase de coroziune).

(816) Nu vor fi utilizaţi lubrifianţi conţinând acizi.

(817) În cazul îmbinarilor demontabile, filetul poate intra în planul de forfecare, dacă
aceasta a fost luata în consideraţie la amplasarea îmbinării.

(818) Sudarea pe şuruburi se poate face numai cu continuitate specifică. La acestea se pot
suda numai piuliţe adecvate (de exemplu conform DIN 929, DIN 977).

(819) Cu privire la stabilirea dimensiunilor a filetului şi comportarea la strângere, folosirea

şuruburilor cu suprafaţa ziucată la cald la elemente de construcţie cu filete interioare
trebuie discutată cu furnizorul sau producătorul şuruburilor.

(820) La iîmbinările cu şuruburi şi găuri iînfundate în elementele de construcţie din

materiale turnate, pentru zona filetului trebuie dovedită cu probe nedistructive, că există
omogenitatea necesară a materialului pentru transmiterea solicitării respective.

(821) Piuliţele trebuie montate in asa fel, incât după montaj să fie vizibil marcajul
producătorului.

8.4 Pregătirea suprafeţelor de contact pentru îmbinările cu şuruburi

(822) Suprafeţele de contact ale îmbinărilor solicitate la forfecare şi ovalizare a găurilor (SL,
SLP, SLV, SLVP) trebuie acoperite cel puţin cu un strat de baza (grund) conform DIN EN
ISO 12944-5. La acesta se poate renunţa, dacă suprafeţele de contact prezintă acoperire
din fabricaţie nedeteriorată.

OBSERVAŢIE Conform urmatoarelor elemente de contact se va va citi că de

suprafeţele de contact aparţin si suprafetele tablelor de completare aşa cum s−a arătat
la (802).
25
DIN 18800-7:2002-09

(823) Pentru suprafeţele de contact ale îmbinărilor solicitate la forfecare şi ovalizare a

găurilor, planificate pentru pretensionare (SLV, SLVP) trebuie respectate valorile
maximale admisibile pentru grosimea stratului de acoperire, conform condiţiilor tehnice
de livrare din Tabelul 4.

În măsura în care se folosesc alte materiale adecvate de acoperire decât cele conform
Tabelului 4 sau se tensionează împreuna mai mult decât două suprafeţe acoperite,
trebuie să ne asigurăm printr-o metodă de verificare, că pierderea forţei de
pretensionare să rămână în limitele prescrise, sau ca acestea să fie compensate prin
strângere în completare (suplimentară).

Indiferent de numărul de suprafeţe acoperite care sunt tensionate împreună în

pachetul de strângere, în îmbinările SLV si SLVP nu se vor combina:

- combinaţia de acoperiri PVC/PVC,

- acoperirile AK cu grosimea stratului >120 µm
- acoperirile AY-Hidro cu grosimea stratului >120 µm

Tabelul 4 - Indicaţii de potrivire pentru acoperiri / sisteme de acoperire pe suprafeţele de

contact ale îmbinărilor pretensionate planificate solicitate la forfecare şi ovalizare a găurilor
(SLV / SLVP)

Potriviri Acoperiri / Sisteme de acoperire

Pierdere a forţei de ASI BN 918300 Fila 85
pretensionare la două
suprafeţe de contact de
acoperire <=10%:
Praf de zinc - EP BN 918300 Fila 87
Potrivit pentru solicitare la
tracţiune si forfecare /
ovalizare a găurilor, în SLV /
SLVP
Sistemul EP /PUR BN 918300 Fila 87
Pierdere a forţei de Norma de material 689.04 /
pretensionare la doua BN 918300 Fila 89
1K-PUR-GB
suprafeţe de contact Sistemul 1K-PUR BN 918300 Fila 89
acoperite, tensionate
Acoperire EP-high-solid Încercare per bucata
împreună ≤30%
1K si 2K-ESI BN 918300 Fila 86
AK-fosfat de zinc grosime
Potrivit pentru solicitare la BN 918300 Fila 72
nominala a stratului <=120µm
forfecare /ovalizare a găurilor
în SLV / SLVP AY-Hidro fosfat de zinc Încercare per bucata
EPE-Praf de zinc BN 918300 Fila 77

(824) Bavurile de pe suprafeţele de contact ale îmbinărilor GV şi BVP, care ar putea

împiedica aşezarea prin suprapunere a elementelor de îmbinat, trebuie îndepărtate. La
asamblare suprafeţele de contact trebuie să fie fără nici o murdărie (de exemplu ulei,
grăsimi, etc)

(825) Pentru obţinerea unui coeficient de frecare µ≥0,5 suprafeţele de contact ale
îmbinărilor GV şi GVP trebuie sablate cu materiale de sablare şi mărime a granulaţiei
obişnuite în construcţiile metalice (Sa 2½).

26
DIN 18800-7:2002-09
Dacă suprafeţele de contact sablate ale îmbinărilor GV şi GVP nu sunt imediat asamblate
sau acoperite(protejate), ele trebuie ca înainte de asamblare sau operaţia de acoperire să
fie curătate cu o perie de sârmă, de rugină sau de alte materiale aşezate liber pe aceste
suprafeţe cu o perie de sârmă. La această operaţie trebuie avut grijă ca suprafaţa să nu fie
nici deteriorată (zgâriată).
(826) Suprafeţele de contact sablate ale îmbinărilor GV şi GVP pot fi acoperite cu un
compus de silicat de zinc, dacă producătorul materialului de acoperire poate dovedi printr-
un certificat de verificare pentru recepţie coeficientul de frecare necesar µ≥0,5 conform BN
918 300, fila 85. Trebuie dată atenţie respectării timpilor de uscare indicaţi de către
furnizor.

Alte acoperiri pot fi utilizate la îmbinările GV şi GVP numai atunci, când print-o metoda de
verificare a fost dovedită obţinerea coeficientului de frecare necesar µ>=0,5.

8.5 Strângerea îmbinărilor cu şuruburi neplanificate a fi pretensionate

(827) Îmbinările se consideră ca nefiind planificate la pretensionare, dacă ele se strâng
corespunzător practicii uzuale de montaj adică numai ,,cu forţă”.

Strângerea “cu forta” poate fi făcută şi prin reglarea corespunzătoare cu tipul şurubului.
Pentru aceasta, se poate strânge cu moment de strângere recomandat de către fabricantul
de şuruburi sau independent de clasa de rezistenţă, cu un momentul prealabil ales
corespunzator Coloanei 6 din Tabelul 6.

(828) Elementele de îmbinare trebuie strânse până când în zona de prindere se obţine o
instalaţie foarte plată. Şuruburile însă nu trebuie supraîncărcate. În special la şuruburile cu
rezistenţă superioară nu trebuie să se depăsească forţele normale de pretensionare
conform coloanei 2 din tabelele 5 si 6. La rosturile prea mari în îmbinările cu eclipse trebuie
introduse eventual table de compensare, pentru obţinerea unei potriviri conform
elementului (802).

În legăturile cu mai mult de 3 şuruburi strângerea trebuie efectuată avansând de la mijloc

spre exterior

8.6 Strângerea îmbinărilor cu şuruburi planificate pentru pretensionare

8.6.1 Generalităţi
(829) Înainte de a începe operaţiile de îmbinare cu şuruburi trebuie făcută o indicaţie de
execuţie. Respectarea acesteia trebuie documentată.

(830) Dacă în documentaţia de execuţie nu se face nici o altă referire, de regulă

pretensionarea trebuie făcută cu o forţă de pretensionare –Ev-conform coloanei 2 din
tabelul 5 respecti tabelul 6. Forţa normală de pretensionare rezultă din produsul tensiunii
nominale transversale a şurubului x0,7…şi pentru dimensiunile din afara domeniului de
măsurare de tabelele 5 şi 6. Sunt admise forţe de pretensionare mai mici, planificate, mai
mari cu 50% din forţa normală de pretensionare, în măsura în care s-a ţinut cont în

documentaţia de execuţie. La dimensionare nu trebuie presupuse forţe mai mari de

pretensionare decât cele normale.

(831) Înainte de a începe pretensionarea toate îmbinările cu şuruburi ale unei legături
trebuie strânse în prealabil corespunzător 8.5. Înainte de continuarea pretensionării ele
27
DIN 18800-7:2002-09
nu trebuie expuse…pentru timp mai îndelungat. Pretensionarea în continuare trebuie
executată progresiv de la centrul fiecărei legături spre exterior.

(832) Dacă pretensionarea se face prin răsucire, atunci pretensionarea îmbinărilor

trebuie făcută prin utilizarea uneia dintre metodele descrise în (8.6.2 până la 8.6.5).

Dacă se folosesc alte procedee sau dimensiuni decât cele din tabelele 5 şi 6, atunci
trebuie stabilite valorile de ajustare cu metodele de verificare.

(833) Dacă pretensionarea se face prin răsucire şi la aceasta se utilizează indicatiile

din tabelele 5 şi 6, atunci pretensionarea unei îmbinări trebuie făcută prin răsucirea
piuliţelor. Numai în acest caz sunt valabile indicaţiile din tabelele 5 şi 6 pentru
garniturile planificate pentru pretensionare.

La pretensionarea prin răsucirea capului şurubului trebuie asigurată forţa de

pretensionare planificată (de exemplu printr-o metodă de verificare cu ungerea
potrivită a şaibei de la capul şurubului).

(834) Dacă se desface mai târziu o garnitură pretensionată la forţa de pretensionare

planificată, atunci ea trebuie demontată şi înlocuită cu alta nouă.

Dacă pentru garniturile desfăcute, care au fost pretensionate dupa unul din procedeele
descrise la 8.6.2 sau 8.6.3, s-a dovedit, că şurubul a rămas nedeteriorat la prima
pretensionare, este permisă o noua pretensionare a acestui şurub cu o piuliţa unsă din
nou, fiind de la acelaşi fabricant de şuruburi.

Tabelul 6 – Forţele de pretensionare si momentele de strângere pentru metodele de

pretensionare cu moment de răsucire şi combinate, pentru garniturile din clasa de rezistentă
10.9
1 2 3 4 5 6 7 8
Metoda cu Metoda cu Metoda cu
Metoda
Pre “Moment „Impuls de „Unghi de
„Combinată”
tensionare de răsucire” răsucire” răsucire”
normala Forţa de Momentul de Momentul de
Dimensiuni Momentul de strângere pretensionare strângere strângere
de aplicat -Ma- pentru de reglat Fv,- preliminat preliminar
obţinerea forţei normale Di6 pt obţinerea
Fv de pretensionare forţei normale Mva, DW6 Mva, KV
[ kN ] de
[ Nm ] [ Nm ] Fv [ kN] [ Nm ] [ Nm ]
Starea suprafetei
Din
Ca iîn Ca în
Zincat la fabricaţie, idem col.
idem col. 3 şi 4 coloana coloana
cald si uns şi uns fin 3 şi 4
3ª 4
cu ulei
1 M 12 50 100 120 60 10 75 90
2 M 16 100 250 350 110 50 190 260
3 M 20 160 450 600 175 50 340 450
4 M 22 190 650 900 210 100 490 680
5 M 24 220 800 1100 240 100 600 825
6 M 27 290 1250 1650 320 200 940 1240
7 M 30 350 1650 2200 390 200 1240 1650
8 M 36 510 2800 3800 560 200 2100 2850

a - piuliţe tratate cu bisulfura de molibden sau un material identic.

b - independent de ungerea filetului şi suprafeţei de aşezare a piuliţei şi şurubului.

28
DIN 18800-7:2002-09

8.6.2 Metoda de pretensionare cu moment de răsucire

(835) Îmbinările trebuie pretensionate cu ajutorul unui dispozitiv de strângere cu moment
de răsucire cu o nesigurantă de mai putin decât 5%. Cu privire la precizia sa de măsurare
fiecare dispozitiv trebuie verificat regulat conform indicaţiilor producătorului dispozitivului.

Dac[ pretensiunea se face la forţa normală de pretensionare conform coloanei 2 din tabelul
5 respectiv 6, atunci în funcţie de starea suprafeţei trebuie aplicate momentele de
strângere indicate în coloanele 3 şi 4 din tabelul 5 respectiv 6. La forţa de pretensionare
planificată mai mică decât forţa normală de pretensionare (vezi elementul (829)) trebuie
reduse proportional momentele de strângere.

OBSERVAŢIE. Această metodă face posibilă o pretensionare în trepte în legăturile cu

multe şuruburi precum şi o completare a strângerii pentru control sau pentru compensarea
pierderii după câteva zile a forţei de pretensionare.

8.6.3 Metoda de pretensionare cu impuls de răsucire

(836) Îmbinările trebuie strânse cu ajutorul unui dispozitiv de înşurubat cu impuls sau
percuţie reglat în prealabil în mod adecvat cu o nesigurantă mai mică de 5%. Referitor la
precizia de măsurare a dispozitivului de reglare folosit aici el trebuie reglat conform
indicaţiilor producătorului dispozitivului.

Dacă pretensionarea se face la forţa normală de pretensionare conform coloanei 2 din

tabelul 5 respectiv 6, atunci dispozitivul de înşurubat trebuie reglat la o valoare a forţei de
pretensionare mai mare ca cea 10% conform coloanei 5 din tabelul 5 respectiv 6. La o forţă
de pretensionare planificată mai mică decât forţa normală de pretensionare trebuie reduse
în mod proporţional valorile de pretensionare reglate.

8.6.4 Metoda de pretensionare cu unghi de răsucire

(837) Utlizarea metodei de pretensionare cu unghi de răsucire presupune,că în zona
îmbinării cu şuruburi exista deja înainte de pretensionare o amplasare plată a elementelor
de construcţie de îmbinat:

(838) Înainte de strângerea definitivă a fiecărei garnituri de şurub trebuie aplicat momentul
de pretensionare Mva,DW conform coloanei 6 din tabelul 6 cu una din metodele descrise în
8.6.2 sau 8.6.3 şi marcată clar si durabil poziţia piuliţelor în raport cu tija şurubului şi
elementul de construcţie (până la momentul controlului îmbinării conform 12.2.2), astfel
încât unghiul de răsucire aplicat în continuare piuliţei în raport cu şurubul să se poată stabili
usor. Trebuie evitată rotirea şurubului faţă de elementul de construcţie(care se poate
strange).

(839) Pretensionarea îmbinării se face prin răsucirea în continuare a piuliţei cu un unghi de

răsucire necesar. Pentru aceasta trebuie asigurat, ca să fie obţinută cel putin forţa normală
de pretensionare indicată în coloana 2 din tabelul 6. Forţe mai mici de pretensionare
planificate, decât forţa normală de pretensionare nu sunt admise la utilizarea metodei cu
unghi de răsucire.

29
DIN 18800-7:2002-09
(840) Unghiul de răsucire în continuare necesar trebuie stabilit printr-o metodă de
verificare la fiecare îmbinare originală cu şuruburi (de exemplu cu ajutorul măsurării
alungirii şurubului).

OBSERVAŢIE: ca valori de pornire pentru metoda de verificare pot servi unghiurile

duble de răsucire din Tabelul 7.

(841) Dacă cu ajutorul momentelor de prestrângere conform coloanei 6 din tabelul 6 nu

se obtine un amplasament suficient de plat al elementelor de constructie de îmbinat,
însa pretensionarea se face totuşi cu ajutorul unghiului de răsucire în continuare,
trebuie folosită metoda combinată de pretensionare.

8.6.5 Metoda de pretensionare combinată

(842) Înainte de strângerea definitivă a fiecărei garnituri de şurub trebuie aplicat
momentul mărit de pretensionare Mva,KV conform coloanei 7 şi 8 din tabelul 6 cu o
metoda care este descrisă în 8.6.2 sau 8.6.3 şi marcată clar şi durabil (până la
momentul controlului îmbinării conform 12.2.2) poziţia piuliţelor în raport cu tija şurubului
şi elementul de construcţie, astfel încât unghiul de răsucire aplicat în continuare piuliţei
în raport cu şurubul să se poată stabili uşor. Trebuie evitată răsucirea şurubului faţă de
elementul de construcţie.

(843) Dacă, cu ajutorul momentului mărit de pretensionare se obţine o amplasare

suficient de plată a elementului de construcţie de îmbinat, atunci pretensionarea
definitivă a îmbinării la firta normală de pretensionare conform coloanei 2 din tabelul 6
se poate face prin răsucirea în continuare a piuliţei cu unghiul de răsucire v respectiv
rotirii în continuarea –V- conform tabelului 7. Forţe mai mici de pretensionare decât forţa
normală de pretensionare nu sunt admise la utilizarea metodei combinate de
pretensionare.

(844) Dacă, cu ajutorul momentului mărit de pretensionare nu se obţine o amplasare

suficient de plată a elementelor de construcţie de îmbinat şi obţinerea forţei de
pretensionare este nesigură, atunci unghiul de răsucire în continuare necesar, se
stabileşte printr-o metodă de verificare corespunzătoare îmbinării originale cu şuruburi
(de exemplu cu ajutorul măsurării alungirii şurubului).

Tabelul 7 - Unghiul de răsucire “v” respectiv măsura rotirii în continuare „V” necesare
pentru metoda combinată de pretensionare la şuruburile din Clasa de rezistenţă „10.9”

1 2 3
Grosimea totală nominală –lk- a
Unghiul de răsucire în
pieselor de îmbinat (inclusiv a Măsura rotirii în continuare
continuare
tuturor tablelor de completare şi V
v
şaibelor suport)
1 lk < 2d 450 1/8
2 2d ≤ lk <6d 600 1/6
3 6d ≤ lk < 10d 900 ¼
4 10 < lk Nici o recomandare Nici o recomandare

8.7 Montarea niturilor

30
DIN 18800-7:2002-09

(845) Piesele de îmbinat trebuie în aşa fel comprimate, încât ele să obţină o construcţie
foarte plată, şi să fie ţinute laolaltă în timpul nituirii.
OBSERVAŢII La îmbinarea cu mai multe nituri ţinerea laolaltă se poate face cu ajutorul
şuruburilor de montaj în cel puţin fiecare a patra gaură.

(846) Niturile trebuie încălzite uniform pe toată lungimea. Ele trebuie să fie fără tunder şi
prelucrate în stare de încălzire la roşu înainte de introducerea în gaura nitului. La acesta
ele trebuie turtite pe întreaga lungime astfel, ca ele să umple complet gaura. Atenţie
deosebită este necesară la incălzirea şi baterea niturilor mai lungi.

OBSERVAŢIE: Eliberarea de tunder se face, în timp ce nitul fierbinte este bătut pe o

suprafaţă dură, înainte de introducerea lui in gaură.

(847) Nituirea trebuie executată cu maşini de tipul cu presiune continuă. La acesta,

presiunea de lucru după turtirea completă trebuie pastrată încă pentru scurt timp.

9. Montajul
9.1 Instrucţiuni de montaj
(901) Cerinţele de la montaj trebuie documentate în instrucţiuni de montaj în concordanţă
cu documentaţia de execuţie şi în acord cu reglementările legale pentru protecţia şi
siguranţa muncii.

9.2 Reazeme

(902) Dacă se utilizează reazeme conform DIN 4141, atunci trebuie respectat şi DIN EN
1337-11.

(903) Se poate începe cu montajul abia atunci, când poziţia şi înălţimea reazemelor, sunt
documentate într-o măsurătoare de recepţie sau există o recepţie conform documentaţiei
de execuţie aprobate.

9.3 Lucrări de montaj

9.3.1 Generalităţi
(904) Pentru alinierea şi măsurarea construcţiei metalice este hotărâtoare documentaţia de
montaj eliberată (vezi 3.4). Lucrările de măsurare pe şantier trebuie să se refere la un
sistem, care a fost stabilit pentru măsurarea şi alinierea construcţiei metalice. Trebuie
indicată temperatura de referinţă.

9.3.2 Marcare
(905) Elementele de construcţie trebuie livrate în şantier cu o marcare clară.

Trebuie să fie marcată şi poziţia de montaj a unui element de construcţie, dacă aceasta nu
reiese clar din forma sa.

9.3.3 Transportul şi depozitarea pe şantier

31
DIN 18800-7:2002-09

(906) Elementele metalice de construcţie, piesele de îmbinare şi piesele mărunte

trebuie astfel transportate şi depozitate pe şantier, ca să-si păstreze propietăţile
garantate de către producător.

9.3.4 Alinierea
(907) Tablele de compensare şi alte piese auxiliare, care se folosesc drept completare
sub placa de bază, trebuie să fie plane, cu mărime, rezistentă şi duritate suficientă.

Pentru alinierea construcţiei şi nivelarea rosturilor de montaj se pot utiliza table de

compensare .

Dacă există pericolul, ca tablele de bază şi compensare să se poată desprinde, acestea

trebuie asigurate.

Dacă tablele de bază rămân după turnarea betonului, ele trebuie executate din
materiale, care să aibă cel putin aceeaşi rezistenţă ca şi structură importantă. Ele
trebuie dispuse în aşa fel, ca să fie acoperite complet cu un strat de beton de minim 25
mm grosime, doar dacă, în documentaţia de execuţie nu se dau alte indicaţii.

(908) Lucrările de turnare trebuie executate conform prescripţiilor valabile pentru mortar
şi beton.

10. Protecţia anticorozivă

10.1 Generalităţi
(1001) Trebuie luate în consideraţie cerinţele stabilite în DIN 18800-1 şi normele de
specialitate. Pentru măsurile de protecţie anticorozivă sunt valabile :

a) oţelurile rezistente la intemperii : Directiva 007-DASt;

b) aplicarea straturilor :DIN EN ISO 12944-1 până la DIN EN ISO 12944-8 şi DIN
55928-8 şi DIN 55928-9;

Pentru elementele de construcţie cu pereţi subţiri (vezi directiva 016 pentru DASt
trebuie prevăzută o protecţie anticorozivă conform DIN 55928-8.

c ) zincarea la cald a elementelor de construcţie şi a construcţiilor DIN EN ISO

1461 şi DIN EN ISO 14713;

d) zincarea la cald a pieselor care se îmbină : DIN 267-10

e) pulverizare termică : SR EN 22063:1995 “Acoperiri metalice. Acoperiri
electrochimice de zinc sau cadmiu. Conditii tehnice de calitate”

Măsurile de protecţie anticorozivă trebuie stabilte clar in documentaţia de execuţie în

funcţie de durata protecţiei şi de solicitarea la coroziune. Indicaţiile pentru specificaţia
sistemelor de acoperire şi acoperiri sunt conţinute în DIN EN ISO 12944-5 şi DIN EN
ISO 12944-8.

32
DIN 18800-7:2002-09
Pentru configuraţia protecţiei anticorozive este valabil DIN EN ISO 12944-3 respectiv DIN
EN ISO 1461 şi DIN EN ISO 14713.

10.2 Pregătirea suprafeţelor

(1002) Suprafeţele trebuie pregătite corespunzător lui DIN EN ISO 12944-4 luând în
consideraţie acoperirea/sistemul de acoperire ales pentru protecţie conform DIN EN ISO
1244-5 cu respectarea indicaţiilor din fisele tehnice ale producătorului de materiale de
acoperire pentru protecţie. Pentru ziucarea la cald sunt valabile normele DIN EN ISO 1461
şi DIN EN ISO 14713. Pentru pulverizare tehnică este valabil DIN EN ISO 22063.

(1003) Dacă la executia construcţiei metalice se utilizează materiale auxiliare continând

ulei, grăsime sau silicon, rezidurile acestora trebuie îndepărtate.

OBSERVAŢIE Modificările suprafeţei metalice care sunt inevitabile la tăieturile cu arzătorul

(durificare,compozitie chimică, muchii) pot să conducă în cazul acoperirilor şi metalizării
prin pulverizare la fixare defectuoasă, iar în cazul ziucării la cald la acoperiri neomogene cu
zinc.

10.3 Aplicarea straturilor de acoperire in fabricaţie

(1004) Rapoartele de verificare pentru tendinţa de formare a porilor conform directivei DVS
0501 şi asupra încercării pentru irme de gaz la suprasudare (valorile NAK) cu declaraţia că
sunt îndeplinite condiţiile de admitere conform directivei comisiei germane pentru
construcţii metalice (directiva 006 –DASt), trebuie să existe la producător.

OBSERVAŢIE: Indicaţiile pentru aplicarea straturilor de acoperire în fabricaţie sunt date

în DIN EN ISO 12944-5, Tabelele B.1 si B.2

10.4 Aplicarea straturilor de acoperire şi protecţie

(1005) Pentru aplicarea straturilor de acoperire sunt valabile DIN EN ISO 12944-5 şi DIN
EN ISO 12944-7 în acord cu cerinţele indicate de producător în fişele tehnice pentru
materialele de acoperire.

(1006) Diferitele sisteme de acoperire trebuie să fie corelate între ele. Aceasta trebuie
respectată şi pentru aplicarea acoperirilor în fabricaţie.

(1007) Pentru pulverizarea termică sunt valabile DIN EN ISO 22063 şi DIN EN ISO 14713.
Pentru aplicarea directă a straturilor de acoperire pe suprafeţele metalizate trebuie utilizate
numai materialele adecvate de acoperire, vezi de asemenea DIN EN ISO 12944-5, tabelul
A.10 şi fişele tehnice ale producătorului de materiale de acoperire.

(1008) Pentru acoperirea suprafeţelor ziucate la cald trebuie asigurată adezivitatea

materialului de acoperire aplicat.

OBSERVAŢIE Aceasta se poate realiza prin utilizarea de materiale de acoperire cu

adeziune dovedită pe suprafeţe ziucate curate sau cu o uşoara iradiere (sweepen).

(1009) Zonele cu fanta de trecerea pentru hotel / beton trebuie suficient protejate.

33
DIN 18800-7:2002-09
OBSERVAŢIE: În timp ce o mare parte din suprafaţa construcţiei metalice este suficient
protejată contra coroziunii datorită îmbinării cu beton şi nu necesită nici o protecţie
anticorozivă, zona cu fanta este întotdeauna expusă unei solicitări înalte la coroziune
datorită mecanismului special de coroziune ce decurge în fante – în cazul umidităţii
concentraţia diferită de oxigen conduce la o coroziune mai mare prin formarea de
elemente de ventilaţie. Zona cu fante poate fi protejata contra coroziunii de exemplu pe
baza de răşina epoxidica – în strat de 5 cm care să intre în suprafaţa de contact.

(1010) Zonele şi suprafeţele, care nu pot fi atinse supa asmblare, trebuie prevăzute cu
un sistem de protecţie anticoroziv înainte de asamblare.

Dacă elementele metalice rămân între ele precum şi cu alte materiale de construcţie
neprotejate, atunci fantele trebuie asigurate contra pătrunderii umezelii.

(1011) Elementele de construcţie tubulare închise ermetic, (ţevile) pot râmâne fără o
protecţie la interior

OBSERVAŢIA 1: Locaşurile cele mai adânci trebuie să fie prevăzute cu găuri de control
cu şurub de etanşare (pericol de formare a apei condensate).

OBSERVAŢIA 2: Secţiunile casetate închise etanş, accesibile prin uşi respectiv capace
etanşate necesită numai o protecţie anticorozivă simplificată.

10.5 Protecţia anticorozivă a pieselor înainte de îmbinare

(1012) Protejarea anticorozivă a pieselor de îmbinat trebuie să aibă acelaşi nivel cu
protejarea elementelor îmbinate.

(1013) Pentru construcţiile ziucate la cald trebuie utilizate piese de îmbinare ziucate la
cald conform DIN 267-10

OBSERVAŢIE Utilizarea pieselor de îmbinare ziucate la cald prezintă avantaj şi pentru

construcţiile metalice pe care se fac acoperiri.

(1014) Nituirea la cald trebuie realizată înainte de aplicarea protecţiei anticorozive.

11. Toleranţe geometrice

11.1 Generalităţi
(1101) Toleranţele pentru construcţiile metalice montate trebuie astfel alese, încât
funcţionalitatea şi/sau utilizabilitatea să nu fie prejudiciate. În măsura în care din motive
speciale toleranţele trebuie limitate, aceasta trebuie menţionată clar în documentaţia de
execuţie.

Toleranţele trebuie să îndeplinească cerinţele DIN 18800-1 până la DIN 18800-4, E DIN
18800-5,DIN ENV 1993-1-1 şi DIN ENV 1994-1-1 precum şi ale normelor de
specialitate. Valorile corespunzătoare trebuie luate din documentaţia de execuţie.
Pentru cazurile în care nu există nici o indicaţie pentru toleranţe, este valabilă
prescripţia DIN 18202.

34
DIN 18800-7:2002-09
(1102) Dacă este prevazută o verificare la recepţie, atunci aceasta trebuie făcută la
structura portantă executată. Pentru verificarea la receptie trebuie întocmit un protocol de
recepţie.

11.2 Toleranţe de execuţie

(1103) Dacă în documentaţia de execuţie pentru elementele de construcţie sudate nu este
denumită clasa de toleranţă, atunci conform DIN EN ISO 13920 este valabilă cel putin:

a) clasa de toleranţe - C - pentru dimensiunile de lungimi şi paralelism

(1104) Excentricitatea neplanificată a axei principale a secţiunii finale de la reazeme trebuie

limitată la maxima 1% din valoarea mai mare a ambelor reazeme, masurate de profil. În
cazul masurătorilor de profil mai scurt de 500 mm excentricitatea poate să aibă valoarea
maximală de 5 mm.

(1105) Fanta dintre suprafeţele de contact din reazeme nu trebuie să depăşească nicăieri
1mm şi trebuie să fie sub 0,5mm la cel puţin 2 / 3 din suprafaţa nominală de contact.

11.3 Toleranţe de montaj

(1106) Poziţia definitivă a axelor sistemului şi nivelul bazei la talpa unui reazem metalic
trebuie indicată în documentaţia de execuţie.

(1107) Poziţia centrului unui grup de şuruburi de ancorare nu trebuie să aibă abaterea de la
poziţia prescrisă, mai mare decât ±6 mm.

(1108) Abaterile admisibile pentru poziţia şuruburilor de ancorare şi alte reazeme sunt
indicate in Figura 1. Abaterile admisibile ale poziţiei prescrise pentru gaura de ancorare
sunt următoarele :

∆x, ∆y = ± 10 mm şi

∆z = + 25 mm (spre exterior) şi – 5 mm (spre interior).

Partea care iese în afara suprafeţei de ancorare a şurubului de ancorare poate devia de la
direcţia stabilită, cel mult cu 3°.

35
DIN 18800-7:2002-09

12. Verificări

12.1 Generalităţi
(1201) Prin verificări adecvate trebuie asigurat ca să corespundă execuţia construcţiei
metalice cu cerinţele impuse de prezenta normă.

Verificările prezentate în 12.2 precum şi în documentaţia de execuţie trebuie

executate şi documentate.

12.2 Execuţie şi montaj

12.2.1 Sudarea
(1202) Cu privire la proporţia şi metodele de verificare cordoanele de sudură trebuie
verificate corespunzător indicaţiilor din documentaţia de execuţie. În cazul sudurilor,
care conform planului nu sunt prevăzute pentru execuţie. În cazul sudurilor, care
conform planului nu sunt prevăzute pentru verificarea nedistructivă, este suficientă
verificarea caracteristicilor exterioare.

(1203) După terminarea operaţiei de sudare fiecare cordon de sudură trebuie supus
unei examinări vizuale. Examinarea vizuală şi măsurile de luat în baza acestei
examinări vizuale trebuie să fie incheiate, înainte ca o sudare să devină inaccesibilă
datorită lucrărilor următoare sau supusă unei verificări nedistructive suplimentare.

(1204) În măsura în care desenele nu conţin deloc alte indicaţii pentru neregularităţile
admisibile, la elementele de construcţie cu solicitare preponderent statică, când folosim
procedeele de sudare cu arc electric trebuie respectate valorile limită admisibile pentru
neregularităţile grupei de evaluare -C- conform SR EN 25817:1993.

Excepţie face pentru sudurile cap la cap este defectul numărul 9 «topire insuficientă prin
sudare», pentru care este valabilă grupa de evaluare "-B", când în desen neconform
planului este admisă o topire insuficientă prin sudare.

În cazul utilizării procesului de sudare cu laser în general, trebuie respectate valorile

limită admisibile pentru neregularităţile grupei de evaluare -B- conform SR EN ISO
13919-1, dacă desenele nu conţin nici o altă indicaţie.

(1205) În cazul elementelor de construcţie cu solicitare nepreponderent statică la

utilizarea proceselor de sudare cu arc electric trebuie respectate valorile limită
admisibile ale grupei de evaluare -B conform SR EN 25817.

Excepţie de la aceasta este defectul numărul 21 «Retasură şi crestătura la rădăcină»,

care nu se admite.

Trecerile bruşte în cazul defectului de aliniere admisibil existent, defectul numărul 18,
trebuie îndepărtate prin prelucrare (polizare).

Stropii de sudură şi arsurile trebuiesc întotdeauna îndepartate.

În cazul suflurilor admisibile nu trebuie să existe nici o legătură a acestora cu suprafaţa

unde s-a sudat (atât la stratul de rădăcină şi cât şi la ultimele rânduri sudate).

36
DIN 18800-7:2002-09
(1206) Pe lângă verificarea caracteristicilor exterioare ale neregularităţilor conform SR
EN 25817 trebuie făcuti următorii paşi de verificare :
a) verificarea existenţei şi a poziţiei corecte a amplasării tuturor sudurilor;
b) verificarea structurii şi a formei geometrice a sudurilor;
c) verificarea dimensiunilor cordonului de sudură (grosime / lungime cordon)

(1207) Certificarea calităţii sudurii conform DIN 18800-1:1990-11, tabelul 21 se considera

ca fiind valabilă, dacă la o verificare în proportie de 10% din suduri, la verificarea prin
iradiere sau cu ultrasunete există o constatare conform elementului (1204) sau (1205). La
aceasta trebuie cuprinsă în egală măsură şi munca tuturor sudorilor participanţi.

(1208) Dacă la o verificare prin sondaj se constată neregularităţi de sudură, care nu

îndeplinesc valorile limită admisibile pentru neregularităţi, trebuie mărit volumul de
verificări.

OBSERVAŢIE În general pentru fiecare lungime verificată, la care nu se obţin cerinţele

stabilite, se verifică suplimentar dublul lungimii de verificare. La fabricaţia de serie sunt
admise metodele statice.

(1209) În cazul constatării exterioare negative este necesară o retuşare şi tinând seama de
tensiunea din cordonul de sudură – eventual o verificare suplimentară nedistructivă.

OBSERVAŢIE 1: Suplimentar la controlul vizual (VT) conform DIN EN 970 se pot folosi
următoarele metode de verificare a fisurilor de suprafaţă :

- controlul cu lichide penetrante (PT) conform DIN EN 1289;

- verificarea cu pulberi magnetice (MT) conform DIN EN 1290 şi DIN EN 1291.

OBSERVAŢIE 2: În măsura în care persistă îndoieli privitoare la execuţia sudurilor sau în

dimensionarea tensiunilor limită din cordonul de sudură trebuie certificată calitatea sudurii -
vezi elementul (1207) - se pot folosi următoarele metode de verificare :

- controlul cu radiatii penetrante (PT) conform SR EN 1435:2001

- controlul cu ultrasunete (UT) conform SR EN 1712:2002, SR EN 1713:2000 şi SR EN

1714:2000

(1210) În cazul controlului cu radiaţii (RT) trebuie obţinută clasa de verificare „B” conform
SR EN 1435. În măsura în care din cauza grosimii tablelor sau a lipsei de accesibilitate la
suduri, trebuie făcut un control cu raze gamma ( γ ) şi nu pot fi realizate cerinţele clasei
de verificare “B” cerute, trebuiesc utilizate metode alternative de verificare, de exemplu
controlul cu ultrasunete (UT).

(1211) În cazul controlului cu ultrasunete (UT) este necesară clasa de verificare „B”
conform SR EN 1714.

(1212) În cazul controlului elementelor de construcţie cu pulberi magnetice (MT) trebuie

atinsă limita admisibilă „1” conform SR EN 1291:2002/A²:2004.

37
DIN 18800-7:2002-09

(1213) În cazul unui control cu lichide penetrante (PT) a elementelor de construcţie

trebuie atinsă limita admisibilă „1” conform SR EN 1289:2002.

(1214) În cazul defectelor constatate la controalele intermediare (pe flux), ca fisuri sau
alte neregularităţi inadmisibile, nu trebuie sudat peste ele şi trebuie întotdeauna
îndepărtate, înainte de a o aplica următorul strat.

(1215) Abaterile sistematice de calitate la sudare (repetarea unor neregularităţi la

intervale regulate de timp) trebuiesc tratate şi evaluate separat. Trebuie luate măsuri
pentru evitarea acestor neregularităţi la sudură.

(1216) Elementele de construcţie supuse remedierilor trebuiesc să îndeplineasca toate

cerinţele prescrise, ca şi construcţia iniţială.

(1217) La îmbinările cu bolţuri sudate, pentru neregularităţile interne şi exterioare sunt

valabile cerinţele SR EN ISO 14555:2002.

(1218) Verificările finale, care au importanţă revelatoare pentru calitate, trebuie

executate de către un personal de inspecţie care să îndeplinească cerinţele
corespunzătoare SR EN 473:2003.

OBSERVAŢIE: Supravegherea verificării poate fi făcută la alegerea controlului sudurii

sau a unei supravegheri separate (interne sau externe)

Cerinţele profesionale referitoare la personalul de inspecţie sunt conţinute în:

- Directiva DVS-EWF 1178, nivel 3 (specialist în controlul calităţii sudurii),

- Directiva DVS-EWF 1178, nivel 2 (tehnician controlor a calitatii sudurii),

- Directiva DVS-EWF 1178, nivel 1 (inginer verificator a calităţii sudurii)

(1219) Verificările trebuiesc documentate cu menţionarea metodelor de verificare

nedistructive utilizate şi a tuturor sudurilor examinate.

12.2.2 Îmbinări cu şuruburi pretensionate conform planului

(1220) Suprafeţele de contact ale îmbinărilor GV şi GVP trebuie verificate neconditionat
înainte de asamblare , conform 8.4.

(1221) „În cazul îmbinărilor nesolicitate preponderent static trebuie verificate garniturile
legăturii executate, în proporţie de cel putin 10%, iar la îmbinările solicitate
preponderent static în proporţie de cel puţin 5% (la legăturile cu mai puţin de 20
şuruburi cel puţin două îmbinării, respectiv o îmbinare).

(1222) După marcare (poziţia relativă a piuliţei faţă de tija şurubului) garnitura trebuie
verificată de pe partea, unde a fost strânsă. Dispozitivul de verificat trebuie să
corespundă dispozitivului de strângere. Şuruburile, care au fost strânse cu o şurubelniţă
acţionează manual sau mecanic, trebuie verificate cu o dinamometrică eventual cu
moment iniţial controlat. Şuruburile, care au fost strânse cu o dinamometrică cu impuls
sau percuţie, trebuie verificate cu o şurubelniţă cu impuls sau percuţie. Dacă este
necesar, elementul, care nu este rotit, trebuie ţinut, pentru a evita rotirea lor.

38
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 8 – Verificarea pretensionării în cazul forţelor normale de pretensionare.

Unghiul de răsucire în Evaluare Măsuri

continuare
Pretensionarea a fost Niciuna
< 30˚ suficientă

Se lasa garnitura şi se verifică

Pretensionarea a fost
30˚ până la 60˚
conditionat suficientă
Pretensionarea nu a fost
> 60˚ suficientă
două îmbinări învecinate în
aceeaşi legătură
Se inlocuieşte o garnitură şi se
verifică două îmbinări învecinate
în aceeaşi legătură

ª aceste piese de îmbinare verificate pot fi lăsate în construcţie fără solicitare suplimentară la tracţiune
numai la îmbinările solicitate preponderent static.

(1223) Dacă trebuie folosită o cheie dinamometrică ca dispozitiv de verificare, aceasta

trebuie reglată la un moment de strângere conform 8.6.2 cu o majorare de 10%.

Dacă trebuie folosită o surubelnita cu impuls sau cu percutie, aceasta trebuie reglata la
forta de pretensionare Fv,Di conform coloanei 5 din Tabelul 5 respectiv Tabelul 6.

În funcţie de ce unghi de răsucire în completare apare la verificare până la deblocarea cheii

dinamometrice acţionate manual sau până la deconectarea automată acesteia, trebuie
procedat conform Tabelului 8.

( 1224) În cazul când nu este posibilă o verificare fără îndoială a îmbinărilor executate (de
exemplu la folosirea altor metode de pretensionare decât cele descrise la 8.6.2 până la
8.6.5), trebuie supravegheat modul de lucru în timpu execuţiei la cel puţin 10% din îmbinări.
Dacă la aceasta se constantă abateri de la indicaţiile stabilite în metoda respectivă de
verificare, după corectură trebuie supravegheată execuţia întregii legături.

12.2.3 Îmbinări cu nituri

(1225) Niturile puse trebuie verificate vizual la fisuri, ruperi, la aşezare fixă precum şi la
capul format excentric şi cu formă nepotrivită. Ele pot prezenta numai astfel de fisuri, care
sunt admise conform DIN 101.

OBSERVAŢIE Aşezarea fixă se verifică, prin lovirea capului cu un ciocan de testare; în

acest caz nitul nu trebuie să se mişte.

(1226) Toate niturile slăbite, prevăzute cu cap excentric, prost formate sau cu defecte
trebuie tăiate şi înlocuite.

12.2.4 Măsuri de protecţie anticorozivă

Aprecierea asupra stării suprafeţelor protejate se va face conform standardelor :

- pentru acoperiri în straturi conform DIN EN ISO 12944-4;

- pentru zincări la cald (cerinţele de suprafeţe metalice) la livrarea către galvanizatori

conform DIN EN ISO 1461;

39
DIN 18800-7:2002-09

- pentru metalizare prin pulverizare de asemenea conform DIN EN ISO 12944-4 în

combinaţie cu DIN EN 12944-8.

Execuţia şi calitatea acoperirii, respectiv a sistemului de protecţie prin acoperire trebuie

verificată şi doumentată conform DIN EN ISO 12944-8.

Verificarea grosimii stratului la metalizarea prin pulverizare este în acord cu DIN EN ISO
12944-5 şi corespunzătore cu DIN EN ISO 12944-7.

13 Calificarea producătorului
13.1 Generalităţi
(1301) Producătorul construcţiilor metalice trebuie să dispună de personal propriu de
specialitate, şi de instalaţii şi dispozitive proprii.

13.2 Controlul tehnic de calitate propriu (intern) al producţiei

(1302) La execuţia construcţii metalice, prevazute sau montate cu protecţie

anticorozivă, trebuie să dispună de un control uzinal propriu al producţiei, care asigură,
ca execuţia de construcţie metailce corespunde cerinţelor acestei norme.

13.3 Măsuri proprii de control tehnic de calitate a producţiei

(1303) La execuţia şi montarea construcţiiei metalice în cadrul controlului uzinal propriu
sunt necesare să se ia următoarele măsuri :

a) verificarea construcţiei la fezabilitate şi concordanţă cu prescripţiile de execuţie;

b) la subcontractarea execuţiei, verificarea, dacă producătorul prevăzut dispune
de calificarea necesară;
c) verificarea, dacă există metodele de verificare, descrierea metodelor,
indicaţiile de lucru necesare;
d) verificarea calificării personalului necesar (de execuţie şi de supraveghere)
e) verificarea, dacă instalaţiile de execuţie existente îndeplinesc cerinţele şi dacă
elementele de construcţie prevăzute pot fi executate şi montate cu acestea;
e) în cazul calibrării instalaţiilor, verificarea respectării intervalelor de timp cerute
pentru calibrare;
g) în cazul dovezii necesare pentru stabilirea trasabilităţii sau a marcării prescrise,
verificarea respectării indicaţiilor;
h) asigurarea, ca rapoartele necesare se întocmesc şi sunt păstrate corespunzător
indicaţiilor;
i) verificarea, dacă se face întreţinerea instalaţiilor conform planificărilor;
j) verificarea, dacă produsele de construcţie folosite posedă certificatele necesare;

40
DIN 18800-7:2002-09

k) verificarea, dacă depozitarea produselor de construcţie corespunde cerinţelor şi dacă

este asigurată o corespondenţa cu certificatele de calitate ale materialelor;
l) verificarea, dacă a fost realizată calificarea execuţiei prescrise. La nevoie, se
documentează rezultatele verificării;
m) în cazul nerealizării calităţii solicitate se iau măsurile necesare pentru corectări. În
cazul unor defecte sistematice se vor lua măsuri pentru înlăturarea cauzelor acestor
defecte. În cazul tratamentelor, care se fac la finalul execuţiei planificate, se va
asigura că nivelul calitativ să nu fie afectat negativ;
n) asigurarea, că instrucţiunile de execuţie pentru strângerea îmbinăriilor cu şuruburi
planificate a fi pretensionate sunt întocmite şi ca respectarea lor se realizează şi se
documentează;
o) asigurarea, că măsurile necesare se va lua în cazul execuţiei acoperirilor anticorozive
conform DIN EN ISO 12944-1 până la DIN EN ISO 12944-8 se respectă şi se
documentează.

13.4 Cerinţele pentru întreprinderile de sudură

13.4.1 Generalităţi
(1304) În cadrul certificatului de eficienţă a funcţionării, întreprinderea producătoare
respectiv de montaj trebuie să aducă prin verificarea funcţionării dovada, că ea indeplineşte
cerinţele corespunzătoare conform DIN EN 792-2 până la DIN EN 792-4 şi că dispune de
personalul tehnic necesar pentru sudare.

13.4.2 Sudori şi operatori sudori

(1305) Sudorii sau operatorii sudori trebuie să fie în posesia unui certificat de calificare
valabil conform DIN EN 287-1 respectiv DIN EN 1418. Calificarea trebuie să acopere
activităţile desfaşurate de aceşti sudori şi operatori sudori, în timpul fabricaţiei. Aceştia
trebuie să deţină şi o calificare de specialitate (sudare).

Sudorii care în timpul fabricaţiei execută sudori de colţ (FW), la calificare trebuie să
sudeze şi o piesă de probă cu o sudură de colţ conform SR EN 287-1:2004 şi să dispună
de un certificat de calitate corespunzător.

13.4.3 Supervizarea sudării

(1306) Personalul de supraveghere a sudării trebuie să fie angajat cu contract permanent,
să fie suficient de calificat, să posede experienţă în domeniul construcţiilor metalice şi să
aibă cunostinţe despre operaăţiile de sudare şi supravegherea lor. Nivelul necesar al
cunoştinţelor tehnice ale personalului de supraveghere a sudării este în funcţie de
materialele prelucrate, grosimea lor şi clasificarea elementelor de construcţie (vezi Tabelul
14).

(1307) În cazul în care într-o întreprindere există mai mulţi supervizori ai sudării, sarcinile şi
responsabilităţile fiecăruia trebuiesc stabilite într-o organigramă conform cu SR EN ISO
14731:2007

41
DIN 18800-7:2002-09

(1308) Pentru reprezentarea deplină a unei persoane desemnate cu supravegherea

sudării pot fi numite deasemenea numai persoane de supraveghere a sudării, care
posedă calificarea necesară la executia elementelor de construcţie (vezi Tabelul 14).

(1309) Pentru a asigura, că operaţiile de sudare sunt supravegheate în mod

corespunzător, în timpul desfăsurării sudărilor trebuie să fie prezentă o persoană de
supraveghere a sudării. La supravegherea curentă a operaţiilor de sudare personalul
numit pentru supravegherea sudării poate fi sprijinit prin alte persoane ale
întreprinderii, care sunt potrivite şi formate special pentru tehnica sudării. Personalul
de supraveghere a sudării este răspunzător pentru alegerea corectă a acestor
persoane.

(1310) Supervizorul sudării trebuie cu ocazia evaluării întreprinderii, să facă dovada,

că este în stare să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să recunoască şi să aprecieze
neconformităţile legate de sudure. Persoanele de inspecţie a sudării, care vor să
examineze sudorii sau operatorii din întreprinde, trebuie să facă dovada, că ei sunt în
stare de aceasta. Dreptul de efectuare a examinării sudorilor sau operatorilor sudori
trebuie notat într-o anexă la certificatul emis cu această ocazie.

O persoană de supraveghere a sudării, care a fost verificată în cadrul calificării

producătorului şi la aceasta a dovedit, că poate face examinarea sudorilor conform cu
DIN EN 287-1 şi a operatorilor sudori conform cu DIN EN 1418, este îndreptăţită să
examineze sudorii şi operatorii de sudură din propria întreprindere. Continuarea
folosirii conform reglementărilor a sudorilor / operatorilor în clasele “B” şi „E” trebuie
făcută printr-o persoană de supervizare a sudării.

13.4.4 Utilaje de fabricaţie

(1311) Întreprinderea de sudare trebuie sa dispună pentru fabricaţia prevazută, de

utiliaje pentru pregătirea cordoanelor de sudură, pentru sudare, încercare şi transport.
Aceste utilaje trebuie să fie potrivite, ca să realizeze condiţiile tehnice de fabricaţie
pentru sudare conţinute în instrucţiunile de sudare (vezi Tabelul 3). Utilajele esenţiale
trebuie cuprinse în forma unei descrieri conform SR EN 729-2:1996 * şi SR EN 729-
3:1996 *

13.4.5 Certificate
(1312) Un serviciu recunoscut conform regulamentului de construcţie - în măsura în
care condiţiile acestei norme sunt îndeplinite - întocmeşte un certificat pentru sudare
conform directivei DVS 1704. În acest certificat se confirmă capabilitatea înteprinderii
pentru sudarea de structuri metalice de construcţie din clasa corespunzatoare conform
pct. 13.5 şi enumerate materialele şi procedeele pentru care este valabil certificatul de
primit de către firmă.

Certificatele pentru clasa “E” pentru sudarea elementelor de construcţie solicitate

dinamic se întocmesc pentru anumite domenii de utilizare, care sunt definite prin
regulile tehnice corespunzătoare.

Autorizarea înteprinderii pentru execuţia de acoperiri prin sudare în faza de fabricaţie

conform 10.3 se specifică separat în certificate.

42
DIN 18800-7:2002-09

Valabilitatea acestui certificat este limitata la o durată de maxim 3 ani. În măsura în care
condiţiile din Tabelul 14 nu sunt complet îndeplinite, însa nu s-a constatat nici un fel de
deficienta gravă, serviciul de inspecţie recunoscut poate să prescrie şi o durată mai scurtă
a valabilităţii, pentru a da ocazia întreprinderii, să depună reclamaţiile într-un termen mai
scurt. Pentru prelungirea duratei de valabilitate a certificatului este necesară o nouă
examinare a firmei (reexaminare).

În cazul când condiţiile care au existat la examinarea iniţială a întreprinderii nu mai sunt
îndeplinite - parţial sau total - (de exemplu plecarea personalului de supervizare a sudării
sau o modificare care să agraveze starea utilajelor), aceasta trebuie comunicată serviciului
care a efectuat autorizarea. Serviciul autorizat verifică, dacă mai există condiţii de bază
pentru acordarea certificatului. Dacă întreprinderii i se va retrage (anula) certificatul, ea nu
mai are dreptul de a executa elemente de construcţii în domeniul de utilizare pentru care a
fost solicitat acest certificat.

13.5 Clasificarea elementelor de construcţie

(1313) Construcţiile metalice sudate se împart corespunzator condiţiilor tehnice diferite de
la sudare si domeniilor de utilizare, în clasele “A” pana la „E”. În urmatoarele tabele (de la
Tabelul 9 până la Tabelul 13 plus Tabelul 14 pentru fiecare clasă sunt alcătuite domeniile şi
condiţiile de valabilitate.

* - anulate prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-2:2006, respectiv SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]

43
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 9 - Clasa A

Domeniul de valabilitate Condiţii

Materiale : oţeluri nealiate de constructie in Trebuie folositi sudori examinaţi conform SR EN

domeniul de rezistenta până la S275
Grosimea produsului ≤ 16 mm (la plăcile de
capăt şi cele de bază) pentru sudare ≤ 30 mm
Operaţiile de sudare : manuală şi parţial
mecanizată, cu excepţia acoperirilor în straturi în
faza de fabricaţie
287-1:2004/AC:2005
Domeniul de valabilitate al examenului trebuie
sa acopere complet domeniul de utilizare al
sudorului.
Condiţii elementare de calitate conform SR EN
729-4:1996 *

Elemente de construcţie (solicitate preponderent

static) cu cordoane de sudură simple sau
subordonate precum:

- reazeme cu plăci de capăt şi de bază din

profile laminate fîrî rosturi la îmbinare şi încasări

- scări în clădiri de locuit având lungimea până

la 5 mm (măsurata în linia de mers)

- balustrade cu încărcare orizontală la înalţimea

mâinii curente ≤ 0,5 KN/m (vezi DIN 1055-3)

* - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-4:2006 [ TG ]

44
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 10 - Clasa B

Domeniul de valabilitate Conditii

Materiale : oţeluri nealiate de construcţie în Trebuie folosiţi sudori examinati conform SR EN

domeniul de rezisteţtă până la S275
Grosimea produsului ≤ 22 mm, (la plăcile de
sudat frontale, de capăt şi de bază) ≤ 30 mm
Operaţii de sudare : manuală şi parţial
mecanică, cu excepţia sudării acoperirilor în
straturi în faza de fabricaţie
Toate elementele clasei A şi solicitate
preponderent static:
- grinzi cu inimă plină şi cu zăbrele cu până la
20 mm deschidere şi sprijin în construcţii cu
articulaţii sau tip cadru pentru clădirile cu un etaj
- piloni şi construcţii de susţinere cu înalţimea
până la 20 m
287-1:2004/AC:2005
Domeniul de valabilitate al examenului
trebuie să acopere complet domeniul de
utilizare al sudorilor. Pentru îmbinările cu ţevi
(ţeavă rotundă cu ţeavă rotundă) este necesar
un examen suplimentar conform DIN 18808.
Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor
pentru sudare, cel puţin o persoană care să
posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat
permanent al întreprinderii, conform directivei
DVS-EWF 1171 sau cu o pregătire echivalentă.
Conditiile de calitate standard sunt conform SR
EN 729-3:1996 *

- coşuri de fum din oţel în domeniul de

dimensiuni II conform DIN 4133

- recipienţi rezervoare (silozuri) din tablă cu

grosime ≤ 8mm

- scări, pasarele, platforme cu sarcină din trafic ≤

5KN / m² (vezi DIN 1055)

- balustrade cu încărcare orizontală la înalţimea

mâinii curente > 0,5 KN / m (vezi DIN 1055-3)

- schele conform DIN 4420 si DIN 4421

- alte elemente de construcţie comparabile ca tip

şi ordin de mărime

* - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]

45
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 11 - Clasa C

Domeniul
de Condiţii
valabilitate

Materiale ca cele din
clasa “B” precum şi
oţeluri inoxidabile ¹) şi
rezistente la condiţii
climatice diferite şi
calităti de oţel turnat în
piese de rezistenţă
până la S275, la
solicitarea cureată de
compresiune până la
S355.
Grosimea produsului in
sectiunea portanta ≤
30mm, la placile de
sudat frontale, de
capat si de baza ≤
40mm.
Trebuie folositi sudori si/sau operatori sudori examinaţi conform SR EN
287-1: 2004/AC:2005 sau SR EN 1418:2000. Domeniul de valabilitate al
examenului trebuie sa acopere complet domeniul de utilizare al sudorului /
poeratorului sudor.
Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor pentru sudare, cel puţin o
persoană care să posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat
permanent al întreprinderii, conform directivei DVS-EWF 1172 sau cu o
pregătire echivalentă.
La productia de serie ²) si sudurile din fabricatie a pieselor turnate din otel
supravegherea sudarii o poate efectua un supraveghetor cu experienta
dovedita in acest sens, avand cunostintele tehnice de baza conform
directivei DVS-EWF 1171sau o pregatire echivalenta.
Conditiile de calitate standard conform SR EN 729-3:1996 **

Operaţiile de sudare :
manuale, parţial
mecanizate, complet
mecanizate şi
automate (sudarea
bolţurilor conform SR
EN ISO 14555:2002 *

Toate elementele de
constructie ale clasei B
cu urmatoarea
dezvoltare :
- deschiderea intre
reazeme şi înalţimi la
30 m
- vane de intercepţie
- sudările de piese
turnate din otel şi în
toate sorturile folosite
dupa aceasta normă.
1) Numai pentru cosuri de fum metalice, pentru toate celelalte elemente de constructie numai in combinatie cu
aprobare generala de supraveghere a constructiei.
2) Productie de serie este, cand producatorul executa o fabricatie repetata de elemente de constructie
comparabile cu stabilirea clara a formei structurii portante, a calitatii de otel, a operatiei de sudare si a telului de
imbinare prin sudare.

* - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ]

** - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]

46
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 12 - Clasa D

Domeniul de valabilitate Conditii

Solicitare preponderent statica Trebuie folositi sudori / operatori calificati

Toate materialele utilizabile vor fi conform
acestei norme
Grosimea produselor conform regulilor de
utilizare hotărâte
Operaţii de sudare : manuale, parţial mecanice,
complet mecanizate si automata ( sudarea
bolturilor conform SR EN ISO 14555:2002 * )
Toate elementele de constructie solicitate static,
care sunt dimensionate conform normelor de
bază pentru construcţiile metalice şi normele
respective de specialitate pentru construcţiile
metalice.
conform SR EN 287-1: 2004/AC:2005
/ SR EN 1418:2000. Domeniul de valabilitate a
examenului de calificare trebuie sa acopere
complet domeniul de folosire a sudorului /
operatorului sudor. Pentru îmbinările cu ţevi
(ţeavă rotundă cu ţeavă rotundă) este necesar
un examen suplimentar conform DIN 18808.
Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor
pentru sudare, cel puţin o persoană care să
posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat
permanent al întreprinderii, conform directivei
DVS-EWF 1173 sau cu o pregătire echivalentă.
La o productie de serie ¹) supravegherea sudarii
o poate face o persoana cu experienta dovedita
cu cunostinte tehnice speciale conform
directivei DVS-EWF 1172 sau cu pregatire
echivalenta.

Conditiile de calitate standard conform SR EN

729-3:1996 **

¹) Productie de serie este, cand producatorul executa o fabricatie repetata de elemente de

constructie comparabile cu stabilirea clara a formei structurii portante, a calitatii otelului, a operatiei
de sudare si a felului de imbinare prin sudare.

* - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ]

** - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]

47
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 13 - Clasa E

Domeniul de valabilitate Conditii

Toate materialele utilizate conform acestei
norme
Grosimea produselor conform regulilor de
utilizare hotărâte
Operatii de sudare : manuale, partial
mecanizate, complet mecanizate şi automate
(sudarea bolturilor conform SR EN ISO
14555:2002 *)
Toate elementele de constructie ale clasei D si
elementele de constructie solicitate
nepreponderent static pentru constructii
conform urmatoarelor reguli tehnice :
-DS 804 Poduri de cale ferata
-DIN 18809 Poduri rutiere
-DIN 4131 Structuri portante pentru antene cu
cerinta unei dovezi de rezistenta in exploatare
-DIN 4132 Cai de rulare, structuri portante din
oţel
-DIN 4133 Coşuri de fum metalice ale
domeniului de dimensionare I
-DIN 4112 Constructii aeriene cu cerinta unei
dovezi de rezistenta in exploatoare
-alte constructii comparabile soliciate dinamic
Trebuie folositi sudori / operatori sudori calificati
conform SR EN 287-1: 2004/AC:2005
/ SR EN 1418:2000.
Domeniul de valabilitate a examenului de
calificare trebuie sa acopere compet domeniul
de utilizare a sudorilor / operatorului sudor.
Pentru imbinarile cu tevi (ţeavă rotundă cu
ţeavă rotundă) este necesar un examen
suplimentar conform DIN 18808.
Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor
pentru sudare, cel puţin o persoană care să
posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat
permanent al întreprinderii, conform directivei
DVS-EWF 1173 sau cu o pregătire echivalentă.
Conditiile de calitate standard conform SR EN
729-2:1996 **

* - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ]

** - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-2:2006 [ TG ]

48
DIN 18800-7:2002-09

Tabelul 14 – Dovada calificării producătorului (capabilitatea) pentru sudare

1 Clasa A B C D E

Dovadă de
Dovadă de mari
Nu necesită Dovadă de Dovadă de
Dovada mici aptitudini cu
2 o dovadă aptitudini mari
capabilităţii firmei aptitudini cu dezvoltare
aptitudinilor reduse aptitudini
dezvoltare la zona
dinamica
Structuri
Felul încărcării portante
3 Structuri portante solicitate preponderent static
(aplicării forţei) solicitate
dinamic
Domeniul de
4 valabilitate conform 9 10 11 12 13
tabelului
Controlul producţiei
5 Se efectueaza pe raspunderea producătorului
în uzină
Condiţii pentru Este necesară atestarea aptitudinilor de către un
6 Nu sunt
întreprindere serviciu recunoscut
Elementar Cuprinzator
Gradul cerintei
conform SR conform SR
7 conform SR EN 729- Standard conform SR EN 729-3:1996 *
EN 729- EN 729-
2, 3 şi 4:1996 *
4:1996 * 2:1996 *
Cunoştinţe Cunoştinţe Cunoştinţe Cunoştinţe
Gradul cunostintelor
tehnice de tehnice de tehnice de tehnice de
tehnice ale Nu sunt
bază bază bază bază
8 spraveghetorilor cerinte
conform conform conform conform
sudarii conform SR speciale
DVS-EWF DVS-EWF DVS-EWF DVS-EWF
EN 719:1995 **
1171 1172 1173 1173

a - necesită sudori calificaţi conform SR EN 287-1:1996 *

b - directiva DVS-EWF: European Welding Specialist (specialist sudor) sau pregătire echivalenta

c - sunt suficiente cunostinte tehnice de baza pentru productia de serie si a experientei dovedite

d - directiva DVS-EWF 1172: European Welding Technologist (tehnician sudor) sau pregătire echivalenta

e - sunt suficiente cunostinte tehnice speciale pentru producţia de serie şi a experientei dovedite

f - directiva DVS-EWF 1173: European Welding Engineer (inginer specialist in sudare) sau pregătire
echivalentă.

* - anulate prin înlocuire cu SR EN ISO 3834–2:2006, SR EN ISO 3834–3:2006 , SR EN ISO 3834–4:2006

[ TG ]

** - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14731 : 2007 [ TG ]

49