Potrivit Dicționarului de terminologie literară, simbolismul se definește ca

fiind un „curent de mare prestigiu în literatura mondială, construit în Franța după

1886, în cadrul mișcării decadenților, apărut ca reacție împotriva romantismului
retoric, a naturalismului pozitivist și plat și a rigidității statice parnasiene”.
Simbolismul este un curent literar apărut ca reacție la adresa romantismului și
a parnasianismului, primului reproșându-i-se teatralitatea, iar celui de-al doilea
impersonalitatea. Originar din Franța, simbolismul este pus în lumină în operele
unor autori care au contribuit și la definirea sa conceptuală, printre care se
numără Charles Baudelaire și Stephane Mallarmé. Pe lângă cei doi, poeții
simboliști l-au avut drept model și pe scriitorul american Edgar Allan Poe, autorul
celebrului poem „Corbul”.  Răspândit în spațiul european, simbolismul își face
simțită prezența în scrierile românești prin activitatea literară a lui Alexandru
Macedonski, atingâ. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia,
sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile
bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un
element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă
trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de
repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel
refrenul). Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea
versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive,
motorii.