Sunteți pe pagina 1din 2

Nume: Măciucă Teodora-Ioana

Liceu: Liceul Tehnologic Energetic Câmpina

Profesor coordonator: Vasile Mălina

Dragostea de țară

1 Decembrie, zi scrisă cu sânge în peniță în calendarul sărbătorilor noastre de suflet.

România, țara mea mamă îți scriu aceste rânduri, cu lacrimi pe obraji și cu respect în
suflet, pământul pe care am pășit pentru prima dată, mediul în care am crescut, m-am dezvoltat,
locul unde primul meu surâs a prins viață. N-am cuvinte să exprim cât de mult îți mulțumesc,
România mea. Tu m-ai strâns la pieptul tău, m-ai legănat când am plâns, m-ai ținut de mână, la
tine am găsit alinare, tu mi-ai dat aripi să zbor. Glasul conștiinței mă însoțește pretutindeni, stima
și dragostea îl completează, nu aș putea trăi altundeva, m-aș simți ca o străină departe de plaiul
meu. Nimic nu ar mai fi la fel, soarele nu m-ar mângâia cu aceeași căldură, adierea vântului n-ar
mai semăna cu un vals lent, stelele ar fi lipsite de strălucire văzute sub un alt cer. Și eu plâng
odată cu tine. Și eu sufăr odată cu tine. Și eu mă bucur odată cu tine, luptă în continuare nu-i lăsa
să te doboare, este dreptul tău. Zile însorite te așteaptă, am să te fac mândră, promit! Mereu în
gândul meu prezente, culorile mândriei noastre: roșu, galben și albastru. Aici suntem toți frați și
surori, suntem o familie! Aș vrea să îi pot aduce înapoi și pe ei, pe frații și surorile mele care sunt
plecați departe, care tânjesc după țara lor, căci împreuna suntem mai puternici. Fie ploaie sau
furtună vom lupta împreună, ne vom bucura împreună pentru ca suntem un întreg, într-un singur
cuvânt: popor. Noi suntem personaje secundare, într-o poveste în care tu ești personajul
principal, hai să avem un final fericit! Nu mi-ar ajunge o viață întreagă să vorbesc despre tine.
Fiecare luptă, fiecare război, ai știut să pierzi cu demnitate, dar și să câștigi triumfător. Încă din
vremurile strămoșilor noștri țara și poporul au însemnat tot. Nenumărați ostași cu vitejia
curgându-le prin vene, au luptat cu prețul propriei vieți pentru casa lor. Au rămas drepți chiar
dacă arme îmbibate-n venin și ură, le-au străpuns armura în vitregia timpului. Au luptat pentru
viitorul nostru, pentru familie, femei, copii și bătrâni. Sudoarea morții le încețoșa vederea,
noroiul până la glezne le îngreuna drumul, dorul și amintirile îi priveau din spate, dar nu s-au dat
bătuți, au mers înainte. Cu sufletul deschis, cu dragoste-n inimă, au pășit cu dreptul pe câmpurile
de luptă. Se cuvine ca tuturor eroilor neamului, veteranilor de război, femeilor ce au vărsat râuri
de lacrimi crescându-și singure copiii, bătrânilor înțelepți care au știut când să spună o vorbă
bună, celor care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și integritatea României, să le aduc un
călduros și pios omagiu și să le transmit de peste timp, gânduri de recunoștință veșnica din partea
generațiilor de azi, a noastră, a tuturor. Nici cei mai aprigi dușmani nu ne pot scoate sau fura
devotamentul din inimă, zâmbetul din ochi, glasul limbii noastre dragi și încrederea din simțiri.
Am fost, suntem și vom rămâne români, deținătorii celei mai frumoase țări. Ce înseamnă
dragostea? Ce e adevărat? Un sentiment, nu? Ei bine...NU! Dragostea nu este un sentiment,
dragostea este o alegere exprimată prin sentimente, iar eu România mea, aleg să TE IUBESC!

Lacrimile mi se preling pe chip, din ochi până ce cad de pe bărbie, sunt lacrimi de
fericire, împlinire și mândrie firească, incontrolabilă, atunci când vine vorba de tine. LA MULȚI
ANI, ROMÂNIA!

ROMÂNIA
Românie, țara mea,
Mergi cu fruntea sus în lume!
Tu ai un mare renume
Nu fă să-ți treacă vremea.

Ani si ani la rând te-ai dus,


Prin războaie sângeroase
Și prin lupte furtunoase.
Pe dușmani tu i-ai rapus.

Cavaler de zi și noapte,
Pentru popor ai luptat,
Și mereu ai demonstrat
Că în viață chiar se poate.