Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalităţi
Prin dezastre se înţelege:
a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui
număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi
fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;
b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de
accidente.
În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran,
avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor,
accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice,
accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.
Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of basic
terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin dezastru (similar
catastrofă) se înţelege:
- gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau
modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia.
Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză
(naturale sau antropice).
O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare:
Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard
Termenii formulei au următoarele semnificaţii:
- Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei,
fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc.
- Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa,
proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre;
- hazard =
▪ geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);
▪ climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii,
deşertificare, efrişare păduri);
▪ epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul).
1
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice,
care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri
materiale;
- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la oameni;
- epizootii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează violent
zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube
materiale şi degradarea mediului ambiant;
- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin
mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna
desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.
Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos sunt detaliate
componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele caracteristice ţării noastre.
4.1. Cutremur
- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care poate genera
prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de
reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se
bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri cu
structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau executare);
densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a
populaţiei) despre cutremure.
- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a altor tipuri de
infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de teren etc.); pierderi umane (
procent ridicat mai ales în zonele des populate sau pentru clădirile prost conformate
antiseismic); sănătate publică (număr ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale,
contaminarea apei potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de
supravieţuire).
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform normelor de zonare
seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de comportament în
caz de cutremur.
- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi exersarea măsurilor
cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare, asistenţă
medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale. afectate, distribuirea de
ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor generate de cutremur
(Mercalli, MSK, japoneză, etc.).
3
4.2.Alunecare de teren
- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot apare ca efecte
secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice periculoase, erupţii
vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai răspândit fenomen geologic.
- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele generate
de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul zonei geografice.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor, drumuri şi linii
de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii slabe, conducte aeriene sau îngropate.
- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de comunicaţie sau a
cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau forestiere; pierderi umane.
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea unei legislaţii în
domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată, realizarea unui
sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de urgenţă a
persoanelor sinistrat.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.
4.3.Inundaţii
- cauza fenomenului: vezi definiţia.
- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi frecvenţa
acesteia.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de nivelul tehnic al
sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa sistemului de avertizare
a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului, clădiri şi fundaţii cu capacitate de
rezistenţă slabă, stocuri de alimente neprotejate.
- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă.
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi participarea
comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare, asistenţă
medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente, purificarea apei şi adăpostire
temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.
4.4.Secetă
- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei
oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a căror forme
de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de irigaţii, etc.).
- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele
climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de
producerea a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri agricole izolate, lipsa
unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele
de risc, etc.
- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei
inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată.
- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de apărare împotriva
efectelor dezastrului;
4
- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea centralizată a hranei,
asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent, asigurarea cu apă, etc.
- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi hidrologice,
nutriţionale şi economico-sociale.
4.5.Poluarea mediului
- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile, creşterea
globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de locuitor, astfel
că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa resurselor pentru
contracararea fenomenului.
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri materiale,
înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului, promovarea de
politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul producerii de aerosol şi
produselor de freon, etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a mediului la
nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele guvernamentale de dezvoltare
etc.
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi aeriană a solului şi
apei, evoluţia climei, etc.
4.6.Defrişare păduri
- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare neraţională.
- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului, masa
lemnoasă moartă.
- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa unei baze de date
privind modul de manifestare al fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de energie, lipsa unei
politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.
- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import, inundaţii, secetă,
foamete etc.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor alternative la folosirea
lemnului ca combustibil.
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi supravegherea acestora,
monitorizarea programelor de reîmpăduriri.
4.7.Epizootiile
- cauze: vezi definiţia.
- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori cum ar fi
temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea apei şi
migrarea animalelor.
- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.
- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de control asupra
importurilor etc.
- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare, programe de
pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.
- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi severităţii
infecţiei.
5
4.8 Epidemii
- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi alimentelor etc.
- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor dezechilibre
economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.
- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de diagnoză şi
prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.
- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie deficitară, apă potabilă
de slabă calitate etc.
- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc medical de urgenţă,
elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare.
- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice, identificarea cazurilor,
găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei cazurilor, etc.
- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor medical.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea periodică a
eficienţei serviciului medical de urgenţă.
ACCIDENTUL NUCLEAR
Radiaţiile sunt frecvente în natură sau pot fi produse în mod artificial fără a fi definite nici
ca tip nici ca efect. Iradierea naturală a organismului uman se datorează radiaţiilor ionizante
existente în mediul înconjurător (radiaţiile cosmice, radioactivitatea solului, a alimentelor etc). La
acestea se adaugă:
- folosirea radiaţiilor în investigaţiile şi tratamentele medicale
- iradierea datorată experimentelor nucleare în atmosferă şi industria energetică
nucleară
Ponderea cea mai importantă în iradierea organismului uman o are iradierea naturală
66% , urmată de iradierea medicală 23% şi cu valori apropriate iradierea profesională şi cea
suplimentară.
Deoarece efectele radiaţiilor sunt legate de doza de radiaţie primită, care asociază un factor
de risc s-a stabilit doza maximă admisă pentru populaţie de 5mSv/an.
7
Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia nucleară şi provoacă
iradierea sau contaminarea populaţiei şi mediului înconjurător peste limitele maxime admise.
Instalaţiile şi activităţile care sunt luate în considerare ca sursă de accident nuclear sunt:
- reactoarele nucleare energetice şi de cercetare
- instalaţiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear
- instalaţiile de tratare a deşeurilor radioactive
- transportul şi depozitarea combustibilului nucleari sau a deşeurilor radioactivă
- producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în
agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de cercetare
- utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale
Centralele nucleare electrice având în structură reactoare nucleare de putere (500 – 1000 MW)
constituie pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului înconjurător şi iradierea
populaţiei în astfel de situaţii, aşa cum au demonstrat accidentele nucleare din tabelul de mai jos:
Ţara (regiunea) Localizare Data Accidentul
Răspândirea de praf radioactiv în mediu ca
SUA Houston Martie 1957
urmare a manipulării greşite a unui container
Explozia unui rezervor de deşeuri nucleare care
URSS Kştim 29 sept 1957
a iradiat o suprafaţă de 300 kmp
Incendiu la un reactor pentru producerea
Anglia Cumbria Oct 1957 plutoniului şi răspândirea unei mari cantităţi de
substanţă radioactivă în mediul înconjurător
Explozie chimică la laboratorul uzinei de
SUA Tennesse Nov 1959
reprocesare radiochimică
Explozie la un reactor nuclear militar din Idaho
Falls soldată cu moartea a trei persoane şi
SUA Idaho 3 ian. 1961
eliberarea unei mici cantităţi de material
radioactiv
Oceanul Căderea unui satelit artificial dotat cu un
Asia 21 apr. 1964
Indian generator de radioizotopi
Defecţiune la sistemul de răcire cu sodiu la un
SUA Michigan 5 oct. 1966
reactor lângă Monroe
Saint - Topirea parţială a încărcăturii nucleare la un
Franţa 17 oct. 1969
Laurent reactor
URSS Sevcenko 1974 Explozie la un reactor nuclear
Căderea unui satelit sovietic dotat cu un reactor
Canada Nord -Vest 24 ian. 1978 nuclear a răspândit material radioactiv pe o
fâşie de 1000 km
Cel mai grav accident nuclear american
Three Mile 28 martie
SUA constând din eliberarea în atmosferă de gaze
Island 1979
radioactive
Iradierea a cca. 45 de muncitori ce lucrau la
Japonia Tsuruga 25 apr. 1981
repararea unei uzine nucleare
Aruncarea în Marea Irlandei a unei cantităţi de
Anglia Cumbria Nov. 1983
deşeuri radioactive de la uzina Sellafield
Iradierea a 300 – 500 persoane de la o sursă
Mexic Ciudad Juarez 1983 radioactivă descoperită într-un transport de fier
vechi
Iradierea şi moartea a 8 persoane ca urmare a
Maroc Mohammedia 1984 manipulării greşite a unei surse radioactive
folosite în construcţii
Explozia unui cilindru cu material nuclear
SUA Oklahoma 6 ian. 1986 soldat cu moartea unei persoane şi rănirea altor
100
8
Cel mai mare accident nuclear din lume cu
URSS Cernobîl 26 apr. 1986 eliberarea unei foarte mari cantităţi de radiaţii
deasupra celei mai mari părţi ale Europei
Moartea a 4 persoane, 54 persoane spitalizate
Brazilia Goiana 1987 şi 240 iradiate ca urmare a transportării acasă şi
a desfacerii unei surse radioactive
Trei morţi şi cinci iradiaţi ca urmare a
China Prov. Shanxi Sept. 1992 transportării la domiciliu a unei surse
radioactive
- Accidentul nuclear minor (de rutină): este considerat evenimentul în care iradierea sau
contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte doza maximă admisă.
- Accidentul nuclear major: este considerat acel accident care reprezintă risc biologic
mare, prin iradierea externă şi internă a populaţiei.
- Accidentul nuclear maxim credibil de proiect: se ia în calcul la proiectarea centralei
nucleare şi este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de produse de fisiune cu o
iradiere mai mare de 0,25 Sv pe întregul organism şi de 1 Sv /om adult pe tiroidă.
b) cauze externe:
- dezastre naturale
- acte de sabotaj
- impactul cu obiecte cosmice, rachete, avioane sau proiectile de calibru mare
Riscul nuclear: acel complex de situaţii şi consecinţe, rezultat în urma eliberării necontrolate a
produşilor radioactivi în mediul înconjurător
Domeniile afectate de accidentul nuclear sunt :
- sănătatea publică
- economia zonei în general şi în special cea agricolă şi zootehnică
- alte aspecte economice şi sociale din zona afectată de răspândirea radioactivităţii
eliberate
Factorii de care depind urmările şi consecinţele accidentului nuclear sunt:
- teritoriul în care se află C.N.E. la care se produce evenimentul (teritoriul naţional sau în
afara acestuia)
- proporţiile accidentului nuclear
- anotimpul în care are loc accidentul
- relieful şi flora zonei înconjurătoare
- condiţiile meteo din momentul accidentului
9
- utilizarea terenului din zonă sub aspect agricol şi zootehnic
- distanţele până la localităţi şi densitatea populaţiei din zonă
- distanţele la care sunt situate obiectivele sociale economice şi agrozootehnice importante
- fauna zonei
- mijloacele şi căile de comunicaţie cu localităţile din jur
Într-un accident nuclear, ca urmare a eliberării de substanţe radioactive în mediul înconjurător, există
următoarele riscuri:
a) riscul inhalării de substanţe radioactive:
În cazul în care doza debit de radiaţie poate fi tolerată din punct de vedere al iradierii externe,
este obligatoriu controlul radioactivităţii produselor alimentare, direct sau indirect afectate de
contaminarea radioactivă.
- în alimente
- în aer
- în precipitaţii
Alimente critice:
- lapte
- legume cu foi
Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive este de
durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de alimente, apă, furaje
şi controlul permanent al radioactivităţii.
10
PROTECŢIEI NUCLEARE, BIOLOGICE SAU CHIMICE
Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă, biologică sau chimică –
conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la descoperirea contaminării prima măsură care
se aplică de către organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul propriu de
înştiinţare-alarmare.
Semnalul de “ALARMĂ CHIMICĂ” (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10
secunde timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice
şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului radioactiv sau contaminat chimic
şi în zona unde s-a descoperit contaminarea.
Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate cu
excepţia forţelor de specialitate care intervin.
Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-zisă precum şi alte
măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de specialitate militare, ale protecţiei civile şi
ale instituţiilor de profil din zonă, care trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale
specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic şi chimic) fără
ca viaţa să le fie pusă în pericol.
b. improvizate:
- pentru organele respiratorii:
- mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se umezesc şi se aplică
peste nas şi gură legându-le la ceafă;
- prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se leagă la ceafă peste
gură şi nas;
- batistă;
- diferite materiale din pânză.
- pentru protecţia pielii:
- costume de lucru din pânză cauciucată;
- pelerine de ploaie ;
- pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;
- haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;
- folie de polietilenă;
- hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la manşete şi mâneci
;
- pentru protecţia capului :
- eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi de plastic;
- pentru protecţia picioarelor:
- cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci de schi sau de
iarnă, cizme şi ghete de piele.
- pentru protecţia mâinilor şi palmelor :
- mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele.
• mijloace de protecţie colectivă:
11
- adăposturile de la agenţii economici;
- adăposturile din subsolurile clădirilor;
- galerii subterane;
- tuneluri;
- spaţii naturale.
12
În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C. pot îndeplini
următoarele misiuni principale:
- cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.
- decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a răniţilor;
- decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de alimente, de
materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;
- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în P.D.P., P.D.E.
şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;
- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau chimic;
Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de
aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.
Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se realizează printr-o
organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:
- natura raionului contaminat;
- posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;
- situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..
SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE:
- pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse concentraţii.
Diminuarea emisiei se realizează prin stropirea cu apă sau prin crearea unei perdele de apă. Pentru a
diminua evaporarea se acoperă substanţa toxică -amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ
sau granule din materiale plastice adecvate.
- pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în soluţii concentrate,
lapte de var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii de sodă calcinată şi hidroxid de sodiu;
- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf – soluţii
alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă amoniacală. De asemenea se pot folosi
următoarele substanţe solide: praf sau pietriş de calcar, praf de var nestins;
- pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în nisip sau
pulbere şi se acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate cu substanţă se colectează în butoaie de
tablă, se etanşează şi se transportă în locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se arde cu
grijă. În acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor folosi unelte care nu produc
scântei.
- pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de var. Pe locul
respectiv se poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec după ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ.
Este interzisă folosirea cârpelor, rumeguşului sau altor materiale absorbante combustibile.
- pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau apă oxigenată.
Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz) este doza
de absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări ireversibile sănătăţii umane.
Limitele specificate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se bazează pe expunerea timp de
60 de minute. Ca şi în situaţiile reale, timpul de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel
planificat. Această valoare trebuie privită ca o limită de expunere de siguranţă.
Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a unei substanţe
prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau materie suspendată, care, în lumina
cunoştinţelor actuale, nu este vătămătoare pentru sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă
nerezonabilă, chiar şi în cazul unei expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe zi la o săptămână medie de
muncă de 40 de ore).
- ppm – părţi per milion
- 1 ppm de gaz înseamnă că 1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz, prin urmare ppm-ul este
echivalentul mg/m3.
Câteva exemple
13
CMA Limi
Substanţa ta de expunere
Concentraţia maximă Acut
admisă ă
mg/m3 Ppm Ppm
Acrilonitril 20 9.20 30
Amoniac 30 42.30 500
Benzen 50 15.65 500
Acid cianhidric 10 10 35
Clor 2 0.67 20
Acid clorhidric 7 5 90
Clorurura de alil 6 1.86 6
Etilenoxid 60 33 400
Acid fluorhidric 2 3 30
Formaldehidă 4 3.26 10
Hidrogenul sulfurat 15 10.65 40
Fosgen 0.5 0.125 2
Fosfin 0.5 0.33 5
Tetraclorura de carbon 100 16 1000
Dioxid de sulf 15 5.70 30
Sulfură de carbon 50 16 500
Xilen 400 92 1000
Substanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi, frecvent şi în cele
mai neaşteptate locuri. Cu toate acestea, chiar şi unde riscul asociat cu amplasamentele specifice este
cunoscut, pericolele sunt deseori apreciate greşit.
Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai cu seamă pentru zonele care, în mod
normal, nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale, prin urmare, pregătirea şi reacţia
populaţiei sunt deficitare.
Căile de transport a substanţelor periculoase sunt diverse: şosele- 50 %; căi ferate- 30 %; căi
fluviale şi maritime - 20 %.
Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate în cisterne, containere sau alte tipuri de
ambalaje, în stare de:
- gaz, la presiune normală;
- gaz comprimat;
- gaz lichefiat;
- lichid;
- solid (compact, cristale, pulberi)
Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15 % îl reprezintă mărfurile
şi substanţele periculoase.
Unul din aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de prevenire nu pot
fi luate, datorită unor parametri cheie de la locul accidentului (zona, tipul de substanţe, cantităţile
eliberate), imposibil de prevăzut. Acest impediment face să crească riscul pentru populaţia din
apropierea căilor de comunicaţie.
În cazul producerii unui accident, explozia, incendiul, emisia de gaze sau vapori se pot produce
direct în mijlocul de transport sau ca urmare a răspândirii substanţei periculoase pe sol.
Apare în acest fel un pericol pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, riscul de contaminare a
mediului înconjurător, pericolul distrugerii unor construcţii şi bunuri materiale, cu efecte dăunătoare de
scurtă sau lungă durată.
14
Pentru firmele angrenate în transportul rutier de mărfuri periculoase (atât în trafic intern, cât şi
internaţional), se impune cu stringenţă cunoaşterea şi respectare celor mai recente reglementări intrate în
vigoare şi incluse într-o nouă structură a Acordului european referitor la transportul rutier internaţional
al mărfurilor periculoase (ADR),
încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin legea nr.31/1994.
Prin acest acord se pun bazele procedurilor şi condiţiilor care trebuie să fie respectate pentru a
se asigura protecţia şi siguranţa rutieră în transportul de produse periculoase.
El constituie, în egală măsură, instrumente de lucru şi pentru principalii furnizori de produse
periculoase din România, ca şi pentru ceilalţi operatori de transport implicaţi în transportul multimodal
de astfel de mărfuri.
Complementar cu legislaţia internaţională , ţinând cont de particularităţile proprii, România şi-a
adaptat cadrul legislativ, astfel transportul deşeurilor dintr-un loc în altul pe teritoriul României este
supus unui proceduri de reglementare şi control stabilite prin Ordinul comun nr.2/211/118 din
15.04.2004, al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Procedurii de
reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României.
În baza acestui ordin s-a adoptat procedura de avizare a transportului de deşeuri periculoase pe
teritoriul României de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean;
- documentul pentru aprobarea transportului, conţine avizul Agenţiei Protecţiei Mediului şi acordul
destinatarului;
- stabilirea rutei de transport a deşeurilor periculoase se propune de către expeditor şi transportator, se
avizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean şi se înscrie în documentele de
însoţire a transportului;
- la stabilirea rutei de transport, în cazul transportului rutier, se va avea în vedere ocolirea localităţilor
mari;
- se interzice transportul substanţelor periculoase pe timp noapte,sâmbăta,duminica şi sărbătorile legale;
- pentru avizarea rutei de transport Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va consulta
Inspectoratul Judeţean de Poliţie, precum şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene ale
judeţelor vecine pe raza cărora urmează a fi efectuat transportul;
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va notifica instituţiile responsabile în asigura
buna desfăşurare a transportului, astfel:
- Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău;
- Comandamentului de Jandarmi Judeţean Bacău;
- Serviciul de ambulanţă Bacău
- Agenţia de Protecţia Mediului Bacău;
- Sistemul de Gospodărire a Apelor Bacău;
- Autoritatea Rutieră Bacău;
- reprezentanţii administraţiei publice locale, pe baza obligativităţii transportatorului
de a furniza datele necesare efectuării transportului înainte cu 48 ore.
Notificarea va cuprinde:
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa transportatorului;
- numele şi adresa destinatarului;
- numărul de transporturi planificate;
- cantitatea de deşeuri planificată şi transportată;
- modalităţi de transport;
- tipurile de ambalare a deşeurilor;
- traseul pentru transportul deşeurilor avizat de. Inspectoratului Judeţean pentru
Situaţii de Urgenţă ;
- numărul formularului de aprobare a transportului şi numărul avizului.
Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă ;
- data de începere a transportului;
- data de finalizare a transportului;
- persoana de contact (şofer, persoană însoţire, jandarmi, etc);
- alte informaţii utile (telefoane, mobile).
15
ALGORITMUL ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ ÎN CAZUL
PRODUCERII UNUI ACCIDENT CHIMIC PE TIMPUL TRANSPORTULUI
- culegerea datelor şi informaţiilor despre accident;
- dispoziţii preliminare;
- identificarea substanţei periculoase
- evaluarea pericolului;
- aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.(se realizează în funcţie de natura substanţei
periculoase,cantitate, condiţii meteo, etc )
- alarmarea şi înştiinţarea populaţiei din zona de acţiune se va realizează cu mijloace de alarmare
din localitate - în cazul în care evenimentul s-a produs pe raza localităţii ,iar în cazul în care
locul evenimentului este în afara localităţii, organele de poliţie interzic accesul în zonă,
îndepărtează persoanele neautorizate,asigură paza zonei, îndrumă circulaţia, iar în cazul când se
apreciază producerea unui eveniment cu efecte majore se va evacua întreaga suprafaţă a zonei
de izolare (oameni, animale, autovehicule, etc.).
Sistemul de legături necesare fluxului informaţional se realizează prin telefonie mobilă,
radiotelefon şi telefon.
Dispoziţii preliminare
Dispoziţii preliminare se transmit organelor care urmează să realizeze acţiunile urgente de
protecţie, şi se referă la:
-oprirea circulaţiei în ambele sensuri, pe calea de circulaţie unde s-a produs accidentul,
-stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o rază de cel puţin 100- 1600 m,
-evacuarea tuturor persoanelor din această zonă,
-interzicerea accesului în zona de izolare a persoanelor neautorizate,
-adăpostirea prin izolare în locuinţe a persoanelor de pe direcţia vântului, etanşarea uşilor
şi ferestrelor.
ATENŢIE!
Pentru neutralizarea şi împiedicarea răspândirii norului toxic, natura şi concentraţia
substanţei care se va utiliza se stabileşte de către speciaşti.
Pe timpul executării operaţiilor de neutralizare se respectă toate normele de protecţie a muncii,
utilizând mijloacele de protecţie individuală adecvate substanţei toxice industriale, concentraţiei
acesteia şi duratei de desfăşurare a acţiunilor.
După terminarea operaţiilor de neutralizare se asigură decontaminarea totală a personalului
şi a utilajelor cu care s-a acţionat. La nevoie, se administrează antidoturile şi se aplică tratamentul
stabilit de către organele medicale de specialitate.
17
— Nu acţionaţi asupra rezervorului avariat şi/sau pentru neutralizarea substanţei periculoase decât
atunci când cunoaşteţi toate condiţiile (restricţiile) şi numai la recomandările
(indicaţiile)specialiştilor.
— Nu desfăşuraţi în zona de pericol alte activităţi decât cele strict necesare.
— În caz de pericol, părăsiţi zona de acţiune cu calm, lateral faţă de direcţia vântului.
— După terminarea acţiunilor dezbrăcaţi echipamentul de protecţie decontaminaţi-l şi depozitaţi-l în
locurile stabilite, sub supraveghere.
— Nu fumaţi, nu consumaţi apă sau alimente în zona de acţiune.
ATENŢIE !
În cele mai multe cazuri, în zona de răspândire, masca contra gazelor şi completul de
protecţie nu asigură protecţia chiar dacă se folosesc cartuşe filtrante specifice!
Pentru desfăşurarea acţiunilor în zona de pericol utilizaţi numai aparate de respiraţie cu
funcţionare autonomă (aparate izolante) şi costume izolante, verificate şi în perfectă stare de
funcţionare!
18