Articulatia temporo-mandibulara

Stabileste legatura mobila intre baza craniului si mandibula si permite miscarile suprafetei articulare dentare inferioare
pe suprafata dentara superioara. In acest fel se realizeaza functia esentiala a aparatului dento-maxilar.
Suprafete articulare: la aceasta articulatie participa fata anterioara articulara a fosei mandibulare si tuberculul articular
al temporalului , in timp ce cealalta suprafata articulara este reprezentata de condilul mandibulei.
Descriere suprafete articulare:
La partea inf a solzului osului temporal se desprinde cu directie anterioara procesul zigomatic al temporalului.
Anterior – procesul zigomatic se articuleaza cu apofiza temporala a zigomaticului, Posterior- apofiza zigomatica ia
nastere prin 2 radacini: una care prelungeste inapoi apofiza si trece deasupra meatului acustic extern si se continua cu
linia temporala, aceasta constituind radacina longitudinala a apofizei. Cealalta radacina este radacina transversala = mai
scurta, mai groasa, convexa si articulara si poarta numele de tubercul articular. Intre cele 2 radacini ale apofizei
zigomatice se gaseste fosa mandibulara.

Tuberculul articular = condilul temporalului = veritabila suprafata articulara, are forma unui segment de cilindru convex
dinainte inapoi si concav transversal. Partea sa posterioara este articulara, este o suprafata care are o lungime
sagitala=9mm, oblicitatea pantei variaza intre 5-55 grade fata de planul orizontal, inclinatia este dependenta de tipul de
masticatie, si ea este mai accentuata atunci cand predomina miscarile verticale si este mai lina cand in articulatie se
executa preponderent miscari de lateralitate.

Fosa mandibulara = ovalara, are axul mare paralel cu cel al tuberculului articular, este situata inapoia tubercului
articular, intre cele 2 radacini ale apofizei zigomatice. Scizura lui Glaser (=scizura timpano-scuamoasa) divizeaza fosa
mandibulara in 2 portiuni: o portiune anterioara, scobita, in fata inferioara a solzului temporalului, suprafata care este
acoperita de cartilaj si care reprezinta singura suprafata intraarticulara. Cealalta portiune este posterioara, este formata
din partea anterioara a conductului auditiv extern ce depinde embriologic de osul timpanal. Axele transverse sunt oblice
si converg catre marginea anterioara a gaurii occipitale. Daca aceste axe sunt mai apropiate de axul transversal- in
articulatie predomina miscarile de ridicare si coborare. Tablia oasoasa care separa tavanul fosei mandibulare de
continutul cutiei craniene nu este supusa presiunilor masticatorii mai ales datorita articularii arcadelor dentare. In cazul
in care se produce tocirea dintilor sau dintii cad (dentatia) => condilul aluneca posterior si prin compresie (condilul
mandibulei apasa pe conduct) produce otalgie (dureri in ureche) si cefalee.

Fosa mandibulara este destinata receptarii celeilalte suprafete de contact care este condilul mandibulei sau procesul
condilaris, o eminenta elipsoida situata in unghiul postero-superior al ramurei mandibulei. Condilul mandibulei este o
suprafata articulara elipsoidala, mult mai mica decat suprafata articulara a temporalului, numai fata anterioara a
condilului este fata articulara, inferior de aceasta se gaseste o mica depresiune –in care se insera m. pterigoidian extern.
Directia axului condililor si directia axului fosei mandibulare este dependenta de tipul de masticatie. Condilul prezinta 2
versante, separate ptrin-o creasta transversala: versantul anterior, convex, acoperit de cartilaj si cel posterior, aplatizat,
aproape vertical, intraarticular, dar nu este acoperit cu cartilaj. La extremitatea laterala si la extremitatea mediala a
fiecarui condil se gaseste cate un mic tubercul condilian, unul extern = pe care se insera lig lateral extern si tuberculul
condilian intern = pt insertia lig medial(intern). Ambele suprafete articulare sunt convexe, nu sunt congruente pt a se
realiza o articulatie, deci deoarece ele nu se pot adapta spontan, aceasta adaptare se realizeaza printr-un disc
fibrocartilaginos,intraarticular care se interpune intre cele 2 suprafete articulare.

Discul articular – este format din testut fibroelestic si separa cavitatea articulara in 2 etaje: supradiscal si infradiscal. Are
forma unei lentile biconvexe, este mai subtire central decat la periferie, este inclinat in jos si inainte, prezinta 2 fete si o
margine. Fata superioara mai intinsa decat cea inferioara, prezinta o dubla curbura in plan sagital, o curbura convexa
inainte care corespunde discului articular si una convexa inapoi care este corespunzatoare cavitatii glenoide. Fata
inferioara = exclusiv concava si se aplica pe versantul anterior si pe creasta transversala a condilului mandibulei.
Marginea externa si interna se leaga de condilului mandibulei prin 2 benzi subtiri fibroase, astfel incat meniscul se poate
deplasa dinainte-inapoi si dinapoi-inainte pe condil, ramanand solitar cu condilul mandibulei. Partea posterioara are
grosimea dependenta de adancimea fosei mandibulare. Dpdv structural are 2 portiuni: anterioara si posterioara. Cea
anterioara-este mai subtire,e o structura fibroasa, mai densa, si aici s-a descris o zona avasculara-Dickson (altii spun ca
aceasta zona a fost vasculara si a devenit cu timpul avasculara dat fiind faptul ca troficitatea acestei portiuni se face prin
inhibitie ). Zona posterioara-mai laxa, prezinta 2 subzone, una postero-superioara in care predomina fibrele elastice,
aceasta zona se intinde atunci cand discul este tras in jos si inainte(datorita actiunii m.pterigoidian lateral). Cand
mandibula revine in miscarea de protruzie– aceasta banda elastica trage discul inapoi si nu il lasa sa fie compresat intre
suprafetele articulare.

Banda elastica limiteaza deplasarile excesive in articulatie. Partea posterioara este mai putin vascularizata.

Discul –realizeaza congruenta fetelor articulare, izoleaza condilul de fosa mandibulara, si determina 2 cavitati articulare,
fiecare supra si infradiscala – se produce un anumit tip de miscare; discul amortizeaza presiunile masticatorii intre
suprafetele articulare si are rol in deplasarea condilului mandibulei.

Mijloacele de legatura:

Capsula articulara= membrana conjunctiva, protectiva, are rolul de a limita miscarile condilului articular. Are forma unui
trunchi de con cu baza superior si se insera pe marg ant a tubercului articular de la baza spinei sfenoidului, se insera pe
fosa ant a scizurii lui Glaser si pe tubercului zigomatc posterior. Inferior- insertia se face pe condilul mandibulei,coboara
mai mult post decat ant,cam la 5mm de cartilaj. Spatiul dintre peretele post al capsulei si partea timpanica a
temporalului =umplut cu tesul conjunctiv lax. Peretii medial si lateral al capsulei sunt alcatuiti din 2 formatiuni
ligamentare inextensibile cu caracter de lig intracapsulare sau lig intrinseci.
Lig intrinseci sunt unul extern, unul intern, lig lateral extern = scurt , gros, in evantai, deschis in sus,foarte puternic,
reprezinta principalul mijl de unire in artic. El limiteaza propulsia si retropulsia in articulatie. Lig prezinta 2 fascicole : unul
posterior=coarda zigomatico-mandibulara care se intinde de la fosa mandibulara la marg externa a condilului mandibulei
si un fascicol posterior care este intarit anterior de o bandeleta = bandeleta zigomatico-mandibulara, portiune din
ligament care este foarte etalat,oblica in jos si inapoi, se intinde la tuberculul zigomatic al temporalului la marginea
externa a condilului.
In structura capsulei sunt fibre profunde care sunt intrerupte de menisc si care constituie fibrele temporo-meniscale si
formeaza inapoi fraul meniscal posterior ce limiteaza propulsia mandibulei si alte fibre superficiale temporo-mand care
nu au intrerupere la nivelul meniscului.
Lig medial(intern) – fata interna a capsulei, este mai putin rezistent, el merge in grosimea capsulei de la marg interna a
fosei mandibulare, de la spina sfenoidului, pe fata post-interna a condilului. El franceaza deplasarea laterala a condilului.

Ligamente extrinseci/extracapsulare: se gasesc la distanta de articulatie, sunt 3 sau 4 asemenea ligamente.

Ligamentul pterigomandibular - prin acest ligament se gasesc fibre care se intind de la carligul procesului pterigoid la
extrem post a liniei milohioidiene si reprezinta intersectia fibrelor dintre m. buccinator (situat inainte) si constrictorul
faringian(situat inapoi).

Lig sfenomandibular – situat medial, se intinde de la spina sfenoidului la unghiul fetei mediale si a ramurii mandibulei, in
jurul orificiului mandibulei. Are un fascicul posterior care se intinde de la scizura lui Glaser la fata interna a mandibulei si
acest fascicol post uneori se individualizeaza sub forma unui ligament singur = lig timpano-mandibular. El formeaza
partea post ingrosata a aponevrozei interpterigoidiene si limiteaza cu polul mandibulei butoniera retrocondiliana a lui
Juvara – prin care trec a. maxilara si n. auriculotemporal – si prin care comunica loja parotidei cu fosa infratemporala.

Lig stilomandibular –este o bandeleta fibroasa, oblica in jos si inainte, de la vf apofizei stiloide la unghiul mandibulei.
Impreuna cu lig stiloidian si mm. stilofaringian, stiloglos, stilohioidian constituie diafragma stiliana.

Log pterigospinos – (nu face parte din articulatie) pt ca uneste 2 puncte, se intinde de la spina sfenoidului la spina lui
Givinini si la lama pteriogoidiana laterala, deseori este osificat pentru ca el uneste 2 proeminente ale exobazei el nu face
parte din aceasta articulatie.

Ligamentele sfenomandibular, stilomandibular si pterigomandibular impreuna cu lig laterale externe formeaza un aparat
de suspensie a mandibulei, astfel incat mandibula suspendata poate aluneca in jos,inainte, lateral. Lig extrinseci sprijina
articulatia in timpul deschiderii gurii, deschiderea gurii este normala atunci cand condilul mandibulei se sprijina pe
tubercului articular. Atunci cand condilul depaseste povarnisul post al tuberculului articular se produce luxatia
mandibulei (poate fi uni/bilaterala). In luxatia unilaterala – maxilarele si buzele sunt incalecate oblic, in cea bilaterala –
pacientul ramane cu gura cascata. Luxatie intracapsulara fara dilaceralea capsulei articulare ci doar cu extensia capsulei.
In acest caz fie articulatia este fixata prin agatarea apofizei coronoide de zigomatic ,fie din intepenirea apofizei
coronoide de tuberculului articular sau de tensiunea ligamentelor la distanta. In aceasta situatie se adauga si tractiunea
m. maseter care se insera pe unghiul mandibulei. (Condilul mandibulei a alunecat dincolo de tb articular, solutia este sa
apasam pe unghiul mand intai in jos apoi inapoi ca sa o ducem dincolo de curbura tb articular)

Mijloace de alunecare:

Membrana sinoviala – lama conjunctiva care captuseste fata profunda a capsulei; mb sinoviala prin interpozitia discului
articular este divizata in 2 parti distincte, cate una pt fiecare etaj articular: o portiune superioara/supradiscala =
temporo-discala si una inferioara = infradiscala (sau intre menisc si mandibula:menisco-mandibulara). Cele 2 portiuni
sunt distincte, pot comunica exceptional daca discul este perforat printr-un orificiu central. Sinoviala secreta lichidul
sinovial = cu rol de lubrifiant al suprafetelor articulare, si cu rol de nutritie pt cartilajul articular.

Raporturi: In partea laterala se gaseste piele, tesut celular subcutanat, se gasesc fibrele temporale ale n.facial care se
anastomozeaza cu fibre din n. auriculotemporal. Lateral se gaseste originea si traiectul arterei si venei transverse a fetei.
Intre condiliul mand si tradus (proeminenta de la niv pavilionului urechii) – urca vertical vasele temporale superficiale, n
auriculo-temporal, ggl limfatici preauriculari. Post vine in raport cu polul sup al gl. parotidei, fiind separata de ea prin
capsula gl.parotide. Sub art temp-mand, in grosimea parotidei a carotida externa se divide in articulatia temporala
superficiala si a maxilara . A maxilara inconjoara colul dinapoi-inainte, dinspre lateral spre medial si se aseaza in rap cu
fata mediala a art temporo-mandibulare si trece prin butoniera retrocondiliana a lui Juvara. Posterior, articulatia
temporo-mand vine in raport cu conductul auditiv extern si daca introducem pulpa degetului in conductul auditiv extern
si efectuam miscari de inchidere si deschidere a gurii simtim miscarile condilului mandibulei.Medial, prin butoniera
retrocond juvara – trece a maxilara, dar tot aici prin gaura ovala trece n mandibular, n auriculotemporal( in partea
mediala a articulatiei). Anterior-rap cu masteter si pterigoidianul extern. In sus- se gaseste peretele osos al bazei
craniului, deasupra =se gaseste lobul temporal al craniului.

Mecanica articulatiei tempmand:

Mandibula se articuleaza mobil si biarticular cu baza craniului –fiind numita articulatie bicapsulara monokinetica
complexa. Orice miscare intr-una din articulatii determina invariabil miscari in cealalta articulatie. Este singura art din
corp in care cele 2 supraf art sunt convexe (fata artic a temporalului si fata artic a condilului). Discul artic completeaza
incongruenta dintre fetele articulare convexe si imparte fiecare artic in 2 etaje: etaj supradiscal + infradiscal; in fiecare se
produce un anumit tip de miscare: supradiscal = miscari de alunecare(translatie), in cel infradiscal(rotatie). Discul
fibrocartilaginos aderent prin periferia sa de capsula articulara transforma art bilaterala simetrica practic in 4 articulatii,
cate 2 de fiecare parte >>fiecare avand o membrana sinoviala proprie. Aceasta constructie favorizeaza cresterea
gradelor de mobilitate in art. Art poate sa fie inclusa in grupul art sferoidale, desi forma supraf art este elipsoidala. Avem
un disc articular ce determina miscarea de alunecare ant. In misc de desch a gurii, condilul mand care este coafat de
menisc fixat prin circumferinta lui de caps artic, se deplaseaza odata cu condilul si justifica denumirea de art
transportabila. In regnul animal, miscarile executate sunt diferite. Carnivorele: pot executa doar miscari de rotatie pe loc
a condilului. Ierbivore-doar miscari de lateralitate care le permit sa striveasca alimentele. Rozatoare-doar miscari de
alunecare inainte si inapoi. La om – poate executa toate cele 3 tipuri miscari. Alunec area inainte=anteductie, alunecarea
inapoi-retroductie, miscarile de alunecare si de lateralitate se executa intre menisc si fosa mand, iar miscarea de rotatie
se executa intre menisc si capul mandibulei.

Exista 3 etape ale deschiderii gurii (etape care se succed rapid si care insumate dau o anumita miscare neintrerupta)

1. In timpul 1 se produce o miscare de rotatie usoara a condilului pe menisc, in jurul unui ax transversal care trece
prin centrul condililor si care corespunde cu insertia inf a lig temporo-mand, este o miscare in balama care
deschide gura cu 2-4 mm si corespunde trecerii de la ocluzia centrala la pozitia de repaus a mandibulei.
Miscarea aceasta usoara este ghidata de lig intern si extern, temporo-mand si i se opune lig pterigo-mandibular
si cel sfeno-mandibular. Aceste lig vor prelua ghidarea miscarilor pentru timpii urmatori. Stimularea
baroreceptorilor din capetele de insertie si impulsurile care rezulta aici in functie de sistemul de reglaj
neuromuscular pot permite impulsuri care ghideaza miscarea in timpii urmatori.
2. Miscarea de coborare are 2 componente: in etajul supradiscal = se executa translatia inainte a discului articular
si a condilului mandibulei, in urma acestei translatii, discul trece de pe versantul post al tuberculului artic pe fata
inferioara a tuberculului articular. Este unanim admis rolul m. pterigoidian lateral pt primele faze ale deschiderii
gurii, acesta poate executa miscarea de coborare a mand, gratie legaturilor sale cu discul articular si prin
intermediul acestuia cu fibrele post ale capsulei articulare. Fibrele posterioare ale pterigoidianului lat sunt
conduse pana la fata posterioara a condilului mandibulei => astfel tendonul pterigoidian lateral inveleste
condilul mandibulei pe deasupra si inapoi iar contractia sa comanda coborarea condilului mand. Fascicolul
superioar trage inainte discul artic, iar cel inferior trage capul mandibulei. La om si la rozatoare, prin contractia
pterigoidianului lat se realizeaza anteductia mandibulei fara deschiderea gurii, adica fara rotatie in etajul
infradiscal. Timpul doi se realizeaza prin etajul infradiscal si consta in rotatia capului mandibulei, miscarea se
executa intr-un ax transversal ce trece ptrintr-un plan asezat imediat deasupra orif mand. Discul ramane pe loc,
bratul superior al parghiei cuprins intre axul transversal si corpul mand se deplaseaza anterior, iar bratul inf si
unghiul mand se deplaseaza posterior. Intrucat aceasta miscare de rotatie se face in acelasi timp cu miscarea de
translatie, axulul miscarii este unul de compromis. In raport cu amplitudinea miscarii de coborare: predomina
rotatia sau translatia. La o coborare redusa predomina alunecarea, la o coborare accentuata se asociaza ambele
mecanisme. Prin insumarea celor 2 tipuri de actiuni: gura se deschide cu 2-4 cm. In miscarea de coborare se
exercita o presiune asupra gl parotide si in aceste conditii se elim secretia acestei glande.
3. Timpul 3 se realizeaza in mod suplimentar si voluntar, la sfarsitul timpuli 2 mm. pterigoidieni si maseteri sunt
intinsi la maxim, fibrele lor devin paralele cu ramura ascendenta a mandibulei, acestia se relaxeaza brusc – se
contracta mm pterigoidieni externi, ale caror fibre au ajuns prin translatia condilului inapoia axului de rotatie al
condilului mandibulei. Fibre inf ale pteriogoidianului extern trag inapoi de bratul mic al parghiei mandibulei,
fascicolul superior al pterigoidianului trage de menisc inainte =>se produce o miscare de translatie inainte a
meniscului, si o miscare de rotatie inapoi a condilului. In acest fel gura se mai deschide cu inca 2 cm.

Miscarea de deschidere a gurii in 3 timpi succesivi se face continuu, iar mentonul descrie un arc de cerc cu
concavitatea inapoi. In cazul in care ultimul timp se realizeaza sacadat este vorba de o disfunctie in
functionalitatea aparatului dento-maxilar. Miscarea de coborare a mandibulei este initiata de contractia
bilaterala a mm. pterigoidieni lat si este continuata de contractia m. milohioidian si m.digastric, ambii
contractandu-se daca iau punct pe osul hioid. Mm. coboratori ai mand nu pot sa isi exercite actiunea decat daca
hioidul este fix. Fixarea hioidului care este un os mobil, se realizeaza prin leg pe care le are el cu baza
craniului(prin lig sthioidian ) si prin contractia mm.stilohioidieni si o parte din contractia mm.suprahioidieni:
stilohioidianul si portiunea superioara a digastricului. Deschiderea gurii se poate face si cu mandibula fixata si
rasturnarea capului inapoi prin contractia mm.cefei. Dupa moarte gura se deschide singura datorita greutatii
mandibulei si datorita relaxarii mm. ridicatori.
Miscarea de coborare a mandibulei este favorizata de actiunea gravitatiei care trage de mand cu o forta egala
cu greutatea mand.
Pterigoidianul lat = m scurt, are fibrele orizontale, are un pct fix anterior, este format din 2 fascicole:unul
superior= sfenoidal, ia nastere de pe fata infratemp a aripii mari sfenoidalesi se termina prin fibre aponevrotice
pe marg ant a discului art si pe foseta ant a cond mand. Fibrele lui sunt orientate orizontal. Fasc inferior sau
pterigoidian se insera pe cele 2/3 inf ale lamei externe pteriogoidiene, pe apofiza piramidala a palatinului si se
termina in foseta pterigoida a procesului condilar. Fibrele lui sunt orientare dinainte-inapoi,dinauntru spre afara
si ascendente. Componenta principala de forta a muschiului este cea de propulsie. O alta componenta trage
mand medial daca actioneaza unilateral.Toti acesti mm sunt simetrici asa ca ei actioneaza in tandem. Cea mai
slaba componenta-trage mand in jos (Coborarea este datorata oblicitatii fasciculelor, este evident influentata de
panta tuberculului articular care combina orice tip de miscare cu o miscare de coborare). In miscarile rapide de
deschidere a gurii rolul principal il are gravitatia.

Milohioidian = m.lat, patrulater care impreuna cu milohioidianul de partea opusa formeaza planseul gurii sau
diafragma oris. Insertia pe linia milohioidiana a mandibulei , are fibre posterioare care se termina pe fata ant a
corpului hioidului si fibre anterioare care se insera pe rafeul fibros median care se intinde de la simfiza mentala
pana la hioid. Inervat de ramura milohioidiana din n.alveolar inferior. Cand milohioidianul ia pct fix pe hioid –
coboara mandibula, are rol in masticatie. Cand ia pct fix pe mandibula, trage inainte hioidul si are rol in
deglutitie.
M. digastric – se prezinta ca un arc cu convexitatea superior, e alcatuit dintr-o port posterioara mastoidiana,
care pleaca de la incizura mastoidiana, coboara medial si anterior si se termina printr-un tendon intermediar
care strabate partea inf a m.stilohioidian, ajunge deasupra hioidului pe care adera, isi schimba directia in sus si
se continua cu fibrele pantecelui anterior care se insera pe foseta digastrica a mandibulei. Cand ia pct fix pe
hioid – coborara a mand, cand ia pct fix pe mand si pe procesul mastoid ridica laringele si faringele – avand rol in
deglutitie.
Miscare de ridicare a mandibulei: miscarea de inchidere a gurii care se realizeaza prin actiunea a 3 perechi de m
ridicatori ai mand: mastereri, temporali, pterigoidienii mediali . Prin aceasta miscare capul mand ajunge din nou
in partea ant a fosei mand, posterior de tuberculul articular, iar arcadele dentare sunt in contact direct. In
aceasta pozitie, fata art convexa a tuberculului art si supraf ocluzala a arcadelor dentare se inscriu pe un arc de
cerc a carui centru se gaseste in orbita. In miscarea de revenire, fraul post al discului care este elastic contribule
impreuna cu muschii la readucerea capului mand si a discului artic inapoi in fosa mand. Mm masticatori =
mm.craniomandibulari, deriva din arcul mandibular, sunt inervati de n. mand.
M temporal este cel mai puternic m.masticator, e dispus ca o lama sagitala care se desfasoara in evantai in reg
temporala, se insera pe intreaga fosa temporala pana la linia temp inferioara si pe fata prof a fasciei temp. De
aici, fibrele lui converg catre un tendon care cuprinde din toate partile procesul coronoid al mandibulei. Este un
mm. bipenat, dupa directia fibrelor ii deosebim 3 fascicule: unul ant (cu ff cu directie verticala) – inervat de n
temp anterior – trage mandibula in sus, fasc mijl(ff oblice) de sus in jos si inauntru – inervat de n temporal
mijlociu, trage mand in sus si inapoi. Fasc posterior – aproape orizontal,inervat de n temporal posterior si trage
mand posterior catre fosa temp. Fibrele ant trag mand inainte cu o forta de 2 kg, fasc post trag mand inapoi cu
o forta de 10kg, fiind antagonist cu pterigoidianul extern. Fosa temporala are o pozitie laterala si pozitia oblica
fata de axul vertical al ff temporalului determina deplasarea mediala a mandibulei cu o forta de 3kg. Atunci cand
se contracta in totalitate ff temporalului ridica mand, o trag posterior cu o forta de 26kg. Muschiul este
suprasuficient adica se poate contracta dupa ce arcadele dentare vin in contact.
Maseterul este un m.patrulater, gros, e situat pe fata laterala a ramurei mandibulei, alc dintr-o parte superf si o
parte profunda. Portiunea superficiala – sunt ff oblice ce se prind pe marg inf a arcadei zigomatice in 2/3 ant
printr-o aponevroza rezistenta, aceste fibre se indreapta in jos si inapoi si se insera pe unghiul mandibulei unde
poate determina o proeminenta = tubercului /tuberozitatea maseterin. Partea profunda ia nastere de pe fata
mediala si pe marg inf a arcadei zigomatice, in cele 2/3 post, depaseste post portiunea superficiala si se insera pe
fata lat a ramurei mandibulei. Cele 2 portiuni (superf si prof) sunt separate post, dar anterior ele fuzioneaza.
Raporturi ale maseterului cu gl parotida care det stoarcerea gl parotide prin presiunea pe care m.maseter o
exercita asupra ei. E inervat de n.maseterin din n.mandibular. Este un m. puternic, dar nu atinge forta
temporalului. Actiunea principala e cea de ridicare a mandibulei, contractia ambilor mm este suprasuficienta,
ridica mand cu o forta de 27 kg. Datorita oblicitatii in plan sagital, prin fibrele superficiale, m are o componenta
de propulsie. Mand este trasa ant cu o forta de 7 kg. Componenta de lateralitate a maseterului e datorata
oblicitatii in plan frontal , adica de sus in jos si medial , a fibrelor superficiale care daca se contracta unilateral
trag mandibula lateral cu o forta de 5 kg. Daca cei 2 maseteri se contracta simultan in totalitate-trag mand in sus
si putin anterior.
M pterigoidian medial,e un m. gros, patrulater, asezat ca si maseterul pe ramura mandibulei insa pe fata mediala
a ramurei mand. Se insera pe fata mediala a ramurei si unghiului mandibulei, isi are originea in fosa pterigoida si
pe procesul piramidal al palatinului. Impreuna cu maseterul el formeaza o chinga in forma de V, fiind uniti printr-
o lama tendinoasa la niv unghiului mand. Actiunea principala a pt med este cea de ridicare – ridica mand cu 15
kg forta. Mai executa si o miscare de propulsie datorita unghiului de 10 grade pe care fibrele sale il fac cu
verticala. El trage ant mand cu 3kg forta, sinergic cu pterigoidianul lateral. Atunci cand se contracta unilateral
este antagonist cu maseterul de aceeasi parte si sinergic cu cel de pe partea opusa astfel incat rezultatul este
tragerea mediala a mand cu o forta de 9kg. Cand cei 3 mm.ridicatori se contracta simultan in ambele parti,
componentele lor de retropulsie si lateralitatete, de propulsie se contrabalanseaza si rezultatul este o miscare
de ridicare a mandibulei. Forta ridicatorilor se manifesta intre cele 2 arcade dentare si aceasta presiune se
distribuie pe toata suprafata dintilor. Exista situatii in care mand se fractureaza. Observam ca intr-o asemenea
situatie mm. masticatori se contracta, ei vor disloca fragmentele rezultate din fractura mandibulei. Fragmentul
anterior este tras in jos de mm coboratori ai mand (milohioidian,pantecele post al digastricului), iar fragmentele
post sunt trase in sus de mm ridicatori (temporal,maseter,pterigoidianul medial).
Forma de arc a mand ii confera o anumita rezistenta la socuri, ea insa se fractureaza mai des intr-un loc mai slab,
la nivelul gaurii mentale(a alveolei caninului care este o alveola mai adanca, osul este mai slab, aici fiind o zona
de minima rezistenta).
Miscarea de lateralitate – se realizeaza in urma unor miscari complexe alternative: miscari de rotatie a mand in
jurul unui ax vertical care trece prin colul mand atunci cand gura este deschisa.In aceste miscari, unul din condili
(numit condil de masticatie) joaca rolul de pivot si executa miscari de rotatie in etajul infradiscal sau este impins
cel mult in perete. Condilul de pe partea opusa (numit condil de balans) este tras inainte si in jos, peste
tubercului articular,intr-o miscare de alunecare ce se petrece in etajul supradiscal. Alunecarea inainte a capului
condilului de balans se face pe un arc al carui centru este condilul de masticatie. Aceasta miscare poate sa fie
posibila daca gura nu ar fi fost concomitent deschisa, conditie intotdeauna indeplinita in actul de
masticatie.Mandibula se deviaza de la planul medio-sagital lateral catre partea condilului de masticatie. In
timpul urmator, condilul de balans devine condil de masticatie, iar condilul de masticatie devine condil de
balans. In asemenea miscare, dintii inferiori sunt purtati pe arcuri de cerc cu centru in condilul de masticatie. In
masticatia obisnuita, marimea acestor deplasari pt dintii frontali este cat latimea unui incisiv si jumatate, pt
molari deplasarea laterala este mai mica decat latimea unui molar. In timpul miscarii de lateralitate, solicitarea
incisivilor este simetrica. Incisivul solicitat apasa alternativ pe vecinul sau medial si pe cel distal. Pt molari exista
o solicitare asimetrica in actul masticatiei, acesta apasa pe vecinul sau distal daca este situat pe mandibula si pe
vecinul sau proximal daca molarul e situat pe maxilar. In timpul urmator al masticatiei, condilii schimba rolul
intre ei, astfel incat solicitarile sunt corespunzatoare noii pozitii de miscare. In aceste miscari, rol important il au
mm pterigoidieni laterali care prin contractie alternativa ajuta ceilalti mm. masticatori.
Mandibula mai poate efectua miscari de inaintare si de retragere in plan orizontal, gura fiind usor intredeschisa.
Miscarea de anteductie sau de propulsie este efectuata de pterigoidienii laterali, iar miscarea de retroductie
este efectuata de fibrele posterioare orizontale ale mm. temporali. Aceste miscari se efectueaza in plan
orizontal. In acest fel de miscare, contactul dintre arcadele dentare nu se pierde pt ca acestea au dubla curbura:
in plan sagital si in plan frontal. Daca se inlocuiesc arcadele dentare cu sabloaneplan paralele, contactul dintre
aceste sabloane se pierde indarat, in timp ce el este pastrat inainte tot timpul miscarii mand in plan orizontal.
Fenomenul poarta numele de fenomenul Christensen sagital. Acelasi lucru se intampla si in miscarile de
lateralitate- daca se folosesc sabloane plan paralele, curba descrisa de arcadele dentare impiedica aparitia
fenomenului Christensen si de aceea poarta numele de curbura de compensatie.