Sunteți pe pagina 1din 75
oh DUMITRU:ALMAS lecopilarieimele.wordpress.com 4 anei ii place mult sa spuna cuvinte si nume frumoase. De pilda, ti place sa-si spuna numele ei intreg: Oana-Adriana. Dar mai ales am observat cé-i stralucesc ochii, i se lumineaza si i se rumenese buzele cind rosteste cuvintul ,jara". Ori, asa cum am invatat-o eu sa spuna: ,,Jara mea se choama Roménia”. De asemenea, se bucura Oana cind poate rosti corect nume ca: ,Muntii Carpati" sau ,Fluviul Dunarea" si chiar denumiri mai scurte, cum sint: ,Mures", ,Olt’, ,Bistrita", ,Siret’, Arges", ,Somes", ,Prut’. Eu ii spun cA asa se cheama riurile {arii si ea se bu- cura si se intrece chiar cu prietena ei Do- rina si cu prietenul ei Andrei, in rostirea lor. invata si nume de orase precum: Craiova’, »Bucuresti", Cluj-Napoca", Alba lulia", plasi*, Galati", Brasov", Sibiu", ,Su- ceava", ,Constanta", ,Ploiesti si inca multe altele. Ba uneori chiar so joaca ,de-a rfurile" ori .,de-a orasele”. Si numai ce-i aud: ,Eu sint Arges, tu Buzau, iar el Somes“, sau: ,El e Predeal, tu Sinaia, eu Tulcea" si asa mai departe. Rostirea acestor nume le incinta ure- chea, le maguleste mintea si i deprinde cu vorbirea frumoasa, dulce, romaneasca. Si uite asa, aproape fara sa bage de seama, mai mult din joaca, Oana, Andrei si Dorina au invatat cite ceva din geografia {ari noas- tre. Dar ce, parca s-au mulfumit numai cu atit? Adica de ce sa stie numai ei multe nume frumoase si numai ei sa le spuna co- rect? Au prins in jocul lor si pe Mihai si pe Sandu si pe Mircea si pe Anca. Adica toata gradinita. Ba, chiar au inceput sa se in- treaca intre dinsii: ,Care spune mai bine, de pilda Cluj-Napoca, ori Suceava, ori Piatra Dsene NISTE NUME FRUMOASE DIN PATRIA NOASTRA DRAGA Neamt, ori Oradea?" Sau alt joc: ,Care stie mai multe nume de fiuri? Care stie mai multe nume de orase?" Unii o roaga chiar pe tovarasa educatoare sai ajute. Ei, ce zicefi? Nu-i asa ca-i atragator si interesant acest joc? Si daca jocul va place, dragi copii, daca numele sint frumoase, sa stiti ca si tara aceasta care cuprinde acesti munti, aceste riuri si aceste orase si care se cheama Roménia, este frumoasa. Ea este fara noastra; iar oamenii, adica parintii si bunicii vostri, au facut-o bogata si fru- moasa. — De ce se cheama Romania? intreaba Oana (Stiti, ea-i mereu cu intrebarea: de ce? de ce?"). — Pentru ca e locuita de noi, iar noi ne numim romani. Deci tara romanilor e Roma- nia. E tara noastré si o iubim mult, mult de tot, pentru ca aici ne-am nascut. aici locuim impreuna cu parintii si prietenii nostri, buni- cii si strabunicii nostri. O iubim pentru ca aici se aflé casa si gradinita noastra, ogoa- rele care ne dau piinea si uzinele care ne fac maginile. Dar, dupa ce se satura de joaca Oana Dorina si Andrei imi mai pun si alte intre- bari. De pilda: ,Cum traiau oamenii mai demult?" Sau zic: ,Noi cunoastem parintii si bunicil; dar cine au fost stramosii si stra- mosii stramosilor nostri?’ Dorina chiar a rostit: ,stra-stramosii". Si parca poti sé nu raspunzi la atitia: ,De ce?", ,Cum?", Cind?", "Cine?" pe care ti le pun ghidusii astia de copii? Nu pofi. Si asa m-am trezit ca trebuie sa le povestesc niste intimplari vrednice de stiut din istorie. Adica sa le spun cite ceva despre viata stramosilor si stra-stramosilor nostri, traitori mai demult, demutt in Romania. 3 Kona DE LA FRUMUSICA“ u gindul de a-i ajuta pe micii mei prieteni prescolari, incepind cu Dorina Oana si Andrei, sa afle cite ceva din cele ce au fost altédata, am intrat in Muzeul de isto- rie. Foarte multe lucruri am vazut noi a Statui si vase, arme si costume, steagu c&rti, chipuri de voievozi si de oameni de seama. Am vazut si un fel de aschii de cre mene, ca nite cutitase. Am vazut si to| de piatra si vase de lut ars: rosii, gri sau ne- gte, cu fel de fel de semne si inflorituri in crustate si desenate pe ele. Am vazut statu ete tot din lut ars, reprezentind oameni sau animale. Apoi am vazut unelte si arme din metal. Ba am vazut si podoabe, ca de pilda bratari, inele, agrafe si salbe din metal, din are argint si chiar din aur. Toate aceste lucruri stéteau frumos asezate, in vitrine, sub sticla, cu etichete scrise citet, pe cartonase albe. Toti le-au privit cu mare luare aminte. Si iar m-au intrebat: ,,Unde-au fost gasite?" Cine le-a facut?" De ce?" ,Cind?". Le-am spus: Au fost gasite in pamint si sint vechi, de mii si mii de ani. Sint de atunci cind oamenii tréiau cu totul intr-alt fel de cum traim noi azi. Adica locuiau in colibe ori in pesteri, abia invatau sa semene griul si s& tmblinzeasca animalele si pasa- rile: oaia, vaca si calul, gaina si rafaSe hra- neau culegind fructe din copaci, pescuind peste din riuri ori lacuri sau vinind animale salbatice: caprioare si cerbi,-iepuri si porci salbatici. La inceput se imbracau in piei de animale; apoi au invatat sa toarca lina si ci- nepa, s& impleteasca si chiar sa feasa stofe si pinzeturi. Acelor oameni traitori foarte de demult, de mare ajutor le-a fost focul. I-au ajutat sa-si pregateasca mai bine hrana, sa se incdlzeasca atunci cind era frig, sa arda lutul ca sa facd vase ori caramizi, sa to- peasca metalele si s4 facd din ele unelte, arme sau poddabe. Intr-un dulapior de sticla, Oana a vazut © statueta din lut negru reprezentind un : Il vedeti? am intrebat eu. Abia-i de © palma de inalt. Sta pe un scdunas cu pa- tru picioruse, asemenea celor modelate de voi din plastilina. Tine coatele pe genunchi, iar capul si-! sprijiné in palme. Priveste in departare, ca omul cind se odihneste dus pe ginduri, dupa o zi de munca. De aceea cei Gare au descoperit statueta aceasta i-au zis: ,Ginditorul". Ea arata cit erau de mesteri in modelarea lutului oamenii care tréiau foarte demult pe pamintul Romanici, Uitati-va acum la aceasta strachina de lut. E fru- moasa, nu? Priviti la vasul acesta si urmari- tii rotocoalele desenate cu alb. Va place, nu-i asa? Ei, dar ia priviti voi aici: cu ce sea~ mana obiectul acesta de lut ars, roscat? — Parca-s niste trupuri omenesti, a zis Oana. — Si se tin cu bratele pe dupa git, a adaugat Andrei. — Adevarat, am explicat eu; desi n-a vrut sA faca decit un suport: pentru un vas, mesterul olar si I-a inchipuit ca un grup de cinci fete, care parca joacd hora, De aceea cei care au descoperit-o i-au zis ,Hora de la Frumusica". Si asta pentru ca a fost gasita in pamint, intr-un loc din tara noastra numit Frumusica. — Bunicule, ,Hora" aceasta a facut-o un mester ori o mestera? a vrut sa stie Oana. — S-ar putea s-o fi modelat si o mes- tera, adica o fata, am cautat eu sa-i {in par- tea, vazind ca Andrei se inghesuia sa spuna ca numai un baiat putea face ceva intere- sant. Oricum desenele astea asa de gingase, © mina de femeie le-a desenat. ‘Am tacut o clipa si apoi am vorbit: — Dar de ce nu Intrebati din ce neam erau barbatii si femeile care au faurit aceste unelte, aceste vase, aceste statuete? — Ba chiar ca te intrebam, bunicule, a zis Oana. — Oamenii acestia de demult, foarte de demult, se numeau daci. Ei au fost stramosii nostri; iar fara lor se numea Dacia, Dacia s-a aflat aici, pe locul unde este acum Romania noastra. Dupa ce am iesit din muzeu, copiii pa eau {antosi, inaintea mea, scandind: — Da-ci-al...Da-ci-al... ‘YUM L-A INFRINT TRAIAN PE DECEBAL ram tot in Muzeul de istorie $i ne-am oprit in fafa altei statui, asezata nu departe de cea a lui Decebal. Am intrebat-o pe Oana: — Ge zici tu despre aceasta statuie? — Zic cai a unui om. voinic. — E Traian, imparatul romanilor. Adica... potrivnicul lui Decebal? si-a amintit nepotica mea din povestirea trecuta. — Da, Oana. Traian a fost un foarte pri- ceput si dirz conducator de osti, precum si un razboinic adevarat. El a venit cu multi, foarte multi soldati, sa-l infringa pe Decebal si s& subjuge Dacia. Dar ca sé-l infringa a trebuit sa poarte doua razboaie cu dacii Doua razboaie grele, in care s-a varsat mult, mult singe. Dacii s-au aparat cu nespusa i dirjire si vitejie. Dovada ca, intr-o batalie, din rindul ostasilor romani au cazut atit de multi raniti, incit sanitarii nu mai aveau fese pentru legat ranile. Vazind aceasta, impara- tul Traian si-a dat camasa s-o taie in fisii si sa fac bandaje pentru soldatii raniti. Decebal si dacii lui s-au batut vitejeste si pe cimpul de lupta si prin paduri si la asaitul cetdtilor. Asa, de pilda, cind romanii au asaltat cetatea Sarmizegetusa, intru apa- rarea ei n-au luptat numai barbatii, ci si fe- meile: aruncau asupra asaltatorilor nu nu- mai cu sageti, ci si cu pietre, cu apa cloco- tita si chiar cu facili de rasina, aprinse. Dar soldatii romani erau mai numerosi, iat ar- mele lor mai bune. Au surpat zidurile Sarmi- zegetusei cu niste masini de razboi, numite berbeci. Vazind ca nu mai poate rezista, De- cebal a iesit noaptea din cetate si s-a retras in munti. Dar soldatii lui Traian I-au ajuns din urma. Ga sa nu cada prizonier, mindrul Decebal si-a luat singur zilele, infingindu-si sabia in git. ‘Asa a murit unul din cei mai viteji con ducatori pe care i-ayavut stramosii nostri. dacii lar Traian a alipit Dacia la imperiul sau, Imperiul_ roman. Sovestea PREAFRUMOASE! DOCHIA ind ne-am intiinit din nou si i-am anuntat pe micutii mei prieteni ca vreau sa mai ingir 0 margica pe firul istori Oana a zis, cu oarecare durere: — Eu fin cu Deceball — Ba eu, cu Traian! a sarit Andrei. fost biruitor. — Tu bunicule, mi-a cerut Oar cam nedumerita, tu cu care {i — Cu amindoi, copiii mei. cel mai iscusit si mai bun di Romei. — Dar a fost dusmanul tui — Da, adevarat. Intre ei s-au grozav. Dar aceasta s-a intimplat demult. Si timpul vindeca toate ranil s-au impacat cu romanii, s-au ini ne-au ZAmislit pe noi, urmasii lor. P noi ne tragem din doua neamuri: din romani. Andrei. — Intoomai. Dar vreau sa va poveste care arata ce s-a intimplat cerirea Daciei. Ascultati? — Dal se grabird tofi cu ri — Cicd Decebal avea o Dochia. Era asa de tinara, de vi frumoasa incit, atunci cind a vas paratul Traian a prins mare dragost dinsa. I-a zis: Te-am vazut, Do tusa. Roun, cind eu I-am bin tau Decebal si am cucerit Daci s-a sfirsit, vreau sa vil cu mine trai acolo in bogatie si mari meu cel cu pereti auriti si imp, cu lucruri scumpe. ,Mul{umesc, zis Dochia. Admir vitejia si bunatatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge". .De ce?" ,Pen- tru c& sint sora lui Decebal. lar el si-a curmat singur zilele ca s& nu ajunga priz nigrul tau. Oricit de frumos ar fi palatul tau, mioare, s-a facut pastorité sia urcat in “} deasa si flori multe albe, rosii si albastre. capi bine: mor, ca fratele meu Decebal, decit s- spe $i a si facut semn ostasilor s-o Meee jeer a Soptit: ,Stana de piatra ma fac si ra- an: eee ge “ragpindite |pe pajiste, s-au prefacut In stinci, fi until 3 i ie ul Dochiei si s4 aduc alc! cit mai mul eu acolo tot o biatd roaba as fi. $i apoi sint multe fete dace mai frumoase ca mine; daca vrei, insofeste-le cu romani de ai tai, sa se zamisleasca un nou popor, care sa aiba in firea lui dirzenia si vitejia noastra si maretia voastré. Eu insa de aici nu plec, voiesc sa ma ingrop aici, n pamintul sfint al Daciei". Traian imparatul i-a ascultat povata. Dar cind a aflat ca Dochia a luat o turma de munti, departe, s-a suparat foc. Flind el im- fat mare gi puternic, a vrut ca macar sora abal sé-i fie, ca 0 podoaba in carul Si-a luat citive: ostasi credinciosi pitkin urmarirea Dochiei. A mers zile i, peste dealuri si vai. A gasit-o ir muntelui Ceahlau: pastea oile, i inclinat catre soare, cu iarba »Dochia, a zis Traian, acum nu mai te iau cu minel". Nu, imparate! mai) ae ba". ,,Iti vreau binele, Dochia: ai s& trdiesti in mare bogatie!” — ,Dacd-mi vrei pinele, las-ma tn tara mea, aici, in Dacia” _Bperiata, Dochia a ridicat mijnile spre in tara meat. | adevar, cit ai clipi din ochi, Dochia “preafrumoasa, cu toate mioarele ei, 18. in piatra_muntelui ian a incremenit si el de uimire, Cind Th tire, a zis: .N-am_ce face; dacii, ‘femei, sint legati de tara lor c _romarii jar’pe. muntele Ceahiau se vede si azi alinedinatial cao pastorita, lar in jur citev zeci de stinci rasfirate pe plai, ca niste of brumarii. Din strabuni, romani zic acelor stinei, »Baba Dochia cu turma ei de mioare’. oN PRIETEN AL DACILOR: APOLLODOR DIN DAMASC ragii mei, vreau sa va spun ceva despre un prieten al dacilor, stra- mosii nostri. Il chema Apollodor si pentru ca se nascuse in orasul Damase, ii zicem Apollodor din Damase. EI era arhitect si sculptor. Adica era mare mester la zidirea caselor, a palatelor si a podurilor. Totodata stia sé sculpteze si statui marete. Ca de pilda statuia lui Traian sau Decebal. Pe dinsul, pe Apoliodor din Damasc, imparatul Traian |-a pus a facd un lucru foarte important, dar si foarte greu: un pod peste Dunare, in locul numit Portile de Fier. Pe acest pod, Traian a trecut ostirile lui peste Dunare, cind s-a luptat cu Dece- bal. Dupa cucerirea Daciel, Traian a porun- cit lui Apollodor sa inalte un monument, pe care s& sculpteze intimplari din rézboiul ro- manilor cu dacii. Acest monument se nu- meste Columna Traiana gi se afla si azi in orasul Roma. Pe aceasta Columna, a sculp- tat, in marmura alba, pe Decebal, pe Traian si sute de chipuri de daci si de romani, in Nepotolita lupta. Pe ele se vede si vitejia ro- manilor si eroismul dacilor care-si aparau fara. A sculptat-o, credem, si pe Dochia, drept cea mai frumoasa femeie de pe Co- lumna. Dar stiti voi de ce Apollodor i-a sculptat cu atita grija si talent pe stramosii nostri daci? Pentru ca i-a admirat-si chiar i-a iubit, $i cum sa nu-i admire si sa nu-i iubease: daca i-a vazut cit de pretioase insusiri au? Se spune ca Apollodor din Damasc avea si un motiv deosebit sa-i indrageasca pe copili daci. Cind lucra la pod, valurile Dunérii, furioase, au rasturnat barca in care sta arhitectul cind supraveghea construirea podului. Inotind prin valuri, cu mare greu- tate a ajuns ia mal. Era aga de istovit incit nu mai putea merge. Doi copii daci, afiati pe aproape, I-au urcat pe uscat, pe un tap- san cu iarba si, vestindu-si mamele, acestea \-au dus intr-o casa, i-au dat straie uscate si [au ingrijit pina s-a inzdravenit. Stiti vol, co- pii, ce dovedeste asta? — Ca dacii erau oameni_buni. — Asa: buni si omenosi, cu toata lu- mea. 16 SITEAZUL GELU ROMANUL emult, demult de tot, in par- tea {arli noastre care se numeste Transilva- nia, trala un voievod vestit. Se numea Gelu. Vecinii ii spuneau Gelu Roménul. Era inalt, spatos, voinic si frumos. Voievodatul lui se ‘intindea pe valea riului Somes; iar Gelu il conducea cu muita pricepere. De aceea ro- manii i! iubeau ca pe un frate mai mare si ca pe un parinte... Si toi il ajutau sA gospo- d&reasca bine voievodatul, adica tara |ui. Era nevoie de asemenea ajutor, caci, va rog sa ma credeti, era foarte mult de munca. De ce? Apoi pentru ca, multe sute de ani, {ara fusese pradata si pirjolita cu foc de o sama de popoare venite din pustietati. Gelu, ou roméanii lui, au alungat ps acei navalitori. S-au apucat si au arat iar pamintul si l-au semanat, la vreme, cu griu bun. Au sadit pomi cu roada dulce. Au construit iar case si cetati, in locul celor arse de navalitori. Cetatea de piatra unde sta Gelu se indita pe malul Somesului, Aici traia linistit, impreuna cu sofia si copili, cu sfetnicii si ostenii sai Dar, aflind vecinii ca voievodatul sau tara lui Gelu Roménul ajunsese a fi bogata in roade, au venit asupra ei cu armele s-o ‘cuprinda. li conducea un general de-al lor, pe nume Tuhutum. Om strasnic, razboinic iscusit si viteaz mare acest Tuhutum, dar la- com de bogatii, cum rar se vede. Ajutat de ai sai, Gelu s-a aparat cu mult curaj si indirjire impotriva navalitorilor. S-a aliat si cu voievodul Menumorut, care avea tara pe Crisuri. De multe ori i-a biruit, in lupta, si i-a pottit la pace: sa stea fiecare in fara lui si SA se ajute la nevoie, ca buni ve- cini si prieteni. Dar Tuhutum nu se impaca defel cu gindul infringerii. S-a pregatit stras- nic si a navalit iara in tara roménilor, cu multi luptatori, iscind crunt razboi. Cadeau luptatorii, de o parte si de alta, ca holdele sub asoutisul coaselor. Dar mai multi au ca- zut dintre romani. Ramas aproape singur, Gelu Roménul voia ca, pe carari numai de el stiute, sa ajunga in cetatea Dabica. Sa se apere acolo, la adapostul zidurilor. Dar i-a iesit in cale Tuhutum, cu un pile mare de luptatori. Gelu s-a batut strasnic, rapunind pe multi dintre potrivnici. Ci vazin- du-se coplesit de multimea lor, a dat pinteni calului si a gonit cu mare repeziciune sa se adaposteasca in cetatea lui. Urmarit tras cu arcurile dupa dinsul. Q sageata s-a infipt in trupul lui Gelu. Ranit, a cazut de pe cal. fi ustura rana; simjea ca moare; dar nu se vaita. Dimpotriva: si-a smuls sageata din piept, a pus-o pe coarda arcului si a tras asupra lui Tuhutum, sa rapuna cu propria lui s@geata. L-a lovit, dar nu prea adinc, caci Gelu pierduse mult singe si ji secasera puterile. Ca s@ nu incapa in mina biruitoru- lui, Gelu a rugat calul sa sape, cu copita, o groapa, sa-| prinda cu dintii, s&I arunce In €a si sé-l acopere cu pamint Vedeti si voi ca Gelu Roménul a fost dintre acei viteji care au platit, cu viata lor, libertatea {Arii. De aceea, dragii mei, se cu- vine sa-i cinstim fapta si numele. LB riiniasiit CEL iNTELEPT 4 spun si voua, dragii mei co- pii, cé Oana si prietenii ei au vrut sa stie ‘ceva mai mult despre voievodul Menumorut, conducator al voievodatului de pe valea Cri- surilor sau Crisana. Ca $i Gelu, pe Menumorut il iubeau toti roménii. $i-| iubeau mai ales pentru intelep- ciunea si bunatatea lui.Ca si Gelu Romanul si el a intarit, cu ziduri de piatra, pamint si lemn cetatea numitaé Biharia, unde se ada- postea cu familia si vitejii sai. In afaré de roadele pamintului, in Tara Crisurilor se ga- sea si mult argint si aur. Bogatia roadelor, dar mai cu seama stralucirea aurului ispi- teau pe multi si le atita pofta de cucerire, O buna bucata de vreme Menumorut a oprit pe acei neprieteni la hotar. Dar auzind ca Gelu Romanul a fost ucis in |upta, ce a zis Menumorut? ,Vad ca sfada si razboiul cu vecinii nu se mai curma. la sa cerc eu a merge pe calea impacari in adevar, cind regele vecin I-a trimis pe un fiu al lui, numit Zoltan, sa-i cucereasca fara, Menumorut |-a intimpinat la hotar, si cu spada si cu vorba buna. Linga dinsul se afla fiul Vlad si fiica Zamfira. Zoltan i-a grait cu trufie: ,Regele, tatél meu, iti porunceste sA te supui si s& ne dai noua fara ta, s-o sta- pinim". Voievodul Menumorut s-a uitat la dinsul si i-a grait, ou blindete, dar si cu hotarire: Zoltan, spune regelui, tatal tau, c@ sint gata sa-| ajut cu piine, cu turme de vite, cu aur chiar, ca pe un vecin bun si inelept; dar din tara mea romaneasca nu-i dau nici o palma de pamint! Sa fim intelesi. Prieteni, bucuros, cu draga inima; supusi, nicidecum!" Vazind si auzind dirzenia din vorba lui Menumorut, ce sa faca Zoltan? S-a intors in fara sa, la tatal sau, regele. $i, cu toata sfiala, a spus vorba raspicaté a voievodului roman. Auzind, intii regele a poruncit, furios: ,Smulge-i tara, prin lupta! Arde si pirjoleste totull". Dar, la asemenea aspra porunca, Zoltan s-a intristat Regele s-a rastit la el, inca si mai furios: ,N-ai curaj s@ te bati cu romanul?" .Ba am, marite rege si parinte al meu, a raspuns Zol- tan, dar nu cred ca-i bine. S-a varsat prea mult singe intre noi". ,Atunci, ce vrei sa fa- cem?" s-a mai domolit regele, vazind so- valala feciorului. ,Am vazut ca voievodul Menumorut are o fata isteata si foarte fru- moasa. Ma duc s-o cer de sotie. Inru du-ne, 0 s& fie pace trainica intre noi Gindind mai bine, regele i-a zis: ,Du-te; dar daca nu ti-o da de sotie, a ta sa fie rusi- nea" Asa s-a dus Zoltan iar la Menumorut, cu gind de impacare si i-a cerut fiica de sotie Voievodul roman stia ca plateste foarte scump aceasta impacare. Dar era un barbat injelept si doritor de pace si prietenie. Si desi Zamfira, fiica lui, dorea sot pe Mihai, s-a supus vointei parintesti. A plins mult, in taina, dar I-a primit sot pe Zoltan. S-a jertfit pentru tibertatea si pacea {arli, a voievoda- tului dintre Criguri, Crigana. C&ci prin c&sa- toria dintre Zamfira si Zoltan s-a inchegat prietenia si pacea intre vecini, pentru o vreme indelungaté. De atunci poate cinta doina trista, izvodita de Mihai care ar fi dorit mult sa fie sotul Zamfirei:,Crigule, Crisule, / Apa mergatoare, / D-ai fi vorbitoare, / Eu te-as Intreba: / N-ai vazut cindva / Dalba de nevasta / De prin tara noastra?... e, PRS iF Pe OS “eine te oe EP tunci, demult, demult, cind romanii abia isi infiripau o fara, multi do- reau sa le fure pamintul si sa-i inrobeasca. Dar iata ca s-a ridicat un alt voievod in- draznet si chibzuit, bun orinduitor si viteaz. Se numea Basarab, voievod de la Curtea de Arges. Cind un rege vecin, numit Carol Robert, i-a cerut 84 se supuna, Basarab a zis, ca si Menumorut: ,Vecin bun si prieten da, cu draga inima; dar supus, nut". Auzind vorba asta, regele Carol Robert a strigat, cu trufie: »Am sa scot de barba pe acest urs, din bir- logul tui! Chipurile il facea urs, adiea inda- ratnic si netemator poruncilor tui. $i, a si pregatit oaste mare, cu cai grasi ,8i focosi, cu osteni imbracati in zale de tier, cu coifuri lucitoare, cu spade ascutite, cu suliti lungi, cu arcuri tari si sageti cu virf de ofel. Le-a pregatit bine si a venit asupra ro- manilor, cu razboi mare-mare. Vazind primejdia, Basarab voievod a strins si el oamenii sai, sa-si apere {ara Pentru ca avea mult mai putini osteni si mai slab armali, ce si-a zis? a sa-| slabesc eu pe dusman, infometindu-I si obosindu-! cu drum greu si lung”. Si stiti ce a facut? A pirjolit holdele in calea dusmanului, a surpat vadurile si podu- ASARAB VOIEVOD, EROUL DE LA POSADA tile, a ars casele, a otravit fintinile. Apoi s-a retras, cu grija, din calea vitezei si numeroa- sei ostiri a lui Carol Robert. S-a retras in munti si in codri. Ca doar codrul e frate cu romanul si-| apr. Acolo |-a-asteptat, la o strimtoare cu peretii foarte inalti si asa de ingusté, c& abia incapeau zece-doisprezece calareti alaturi. Acelui loc i-a zis Posada. Voievodul a poruncit ostasilor lui sé se urce pe muni, deasupra acelei strimtori, si sa pindeasca apropierea dusmanului. Foarte dornic sa-| prinda pe Basarab, ca pe un urs in culcugul lui, precum zisese, Carol Robert a inaintat semet si increzator ca nimeni nu-| poate birui. Asa a virit oastea in strimtoarea de la Posada. Dar iata ca, toomai cind nici gindea, de sus, din munte, din piscuri, din virfuri de brazi, au inceput s& cada, ca un potop: stinci, butuci, bolovani, suliti si sageti. Si toate, in capul mindrilor osteni ai lui Carol Robert. Sagetile ii raneau. Sulitele ii stra- Pungeau. Butucii gi bolovanii ii turteau. Stincile fi striveau. Parea ca toti muntii se praébusesc asupra lor, potopindu-i. Armurile sunau, cum ai lovi cu ciocane uriase in niste tingiri cit toate zilele de mari. N-aveau cum 84 Se apere. Cum sa urce pe stinca dreapta ca un perete si inalta pina la cer? Nici in 1d- turi nu puteau fugi. Nici inapoi nu se mai puteau intoarce. Asa, in strimtoarea de la Posada, multi cavaleri inzauati in zale de fier au pierit. Ca- rol Robert insusi n-ar mai fi scapat de acolo, daca nu schimba straiele cu un sluji- tor al séu. Judecind dupa imbracaminte, ro- manii lau luat pe acela prizonier. Astfel re- gele cel trufas abia a scdpat cu fuga; iar fara voievodului Basarab a ramas liberd. Dar daca acea foarte insemnata biruinta de la Posada, romani au cistigat-o sub po- vata si cu lupta lui Basarab, cum credeti voi, Oana, Dorina si Andrei, c-ar fi bine sa-i mai spunem noi acestui voievod roman? Micii mei prieteni s-au gindit un minut, s-au sfatuit intre dinsii si mi-au spus: — ,Basarab voievod, eroul de la Po- sada”. Le-am multumit si am pus povestirii chiar acest titlu. Deneck CEL MINDRU CA SOARELE cum, dragii mei, dupa ce ati auzit povestiri cu vreo trei voievozi:Gelu Ro- ménul de pe Somes, Menumorut din Cri- sana si Basarab de la Arges, din Tara Ro- méneasca, ce ati zice daca v-as povesti si de un al patrulea voievod? Vreti s-auziti? — Vrem! Vrem! au strigat Oana si An- i, iar Dorina, mai curicasa a si intreb: — Cum il chema si ce ispravi a facut acel voievod? — Tocmai asta voiesc a va spune: il chema Dragos, si traia in acea parte din Romania care se numeste Maramures. bun gospodar si cirmuitor dibaci, da mester vinator. li placea tare mult sa vin zimbri, ursi, cerbi, cbrioays: ese si vineti la par. Povestea spune ca, umblind toare, a auzit ca fratii lui, rit de muntii Garpati, de ret si Prut, sufereau mult, fuiau si-i ucideau tétarii. atunci, un neam de oamen mai din razboaie si din cee alti. Se stia cd nu-i intrecea getile repezite din arcurile lo gindul, si nimereau drept purtau caciuli mari, din blana de oaie, iar de aparat se apdrau cu scuturi rotunde, din fier. Conducatorul tatarilor se numea han sau han-tatar. Cu vitejii iui din Maramures, Dragos a trecut muntii, la rasarit, ca sa-i ajute in lupta cu tatarii. Prin munti, in calea lui Dragos si a vitejilor sai, a iesit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coarne tepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu par lung ne- gru, cu ochi holbati, fiorosi, cu nari largi. intii -a simtit catelandra lui Dragos, nu- mita Molda. Si, simtindu-I, a alergat dupa el, latrind asoutit. Dar oricit de fioros era acel bour, Dragos tot |-a ochit cu sageata si ta injepat cu sulita. Ranita, plina de singe, acea fiara a mai fugit inca mult prin padu- rea cu arbori inalti. Ba, a trecut si un riu cu apa mare: Molda, dupa dinsa, gonea, gonea | din rasputeri, 8-0 prinda. Dar riul fiind adinc -valurile lui repezi, biata catelandra Molda_ i, Dragos cu vitejii lui au trecut it zimbrul drept intre coarne si, in ‘doborit. Foarte mult s-a bucurat sta biruinta, dar mult i-a pa- derea catelandrei. In aminti- acel riu Moldova 103 a trecut inca mai departe fomanii din aceasta parte a ta- J@ pe tatarii cei raufacatori, Cind s din lupta, biruitor, romAnii I-au vod si Iau poftit sa conduca sta parte din tara, pe care au numit-o joldova, de la numele riului itru ca iva scapat de primejdia tatara, ji i-au facut acelui voievod un cintec, icepe asa: Dragos, mindru ca un soare A plecat la vinatoare, Ghioaga si ségeata lui Fac pustiul codrului". Dragi copii, Oana, Andrei si Dorina au invatat repede aceste versuri din cintecul lui Dragos voievod. Daca va plac, invatati-le si voi icutii mei prieteni, am zis eu intr-o zi catre Oana, Andrei si Dorina, vreti 84 mai auziti povestiri de demult, din isto- rie? — De buna seama ca vrem! a raspuns raspicat Andrei. — Dupa acel Dragos voievod, care a ucis bourul si i-a alungat pe tatarii cei pra- dainici, la conducerea Moldovei s-a ridicat un alt volevod numit Bogdan. El avea mare dorinfaé sa zideasca In tara case, hanuri si alte cladiri mari si frumoase, sa sporeasca numérul satelor si al oraselor. Sfatuia oame- nil $ cultive cit mai bine ogoarele, ca sa dea roada bogata si tot omul sd traiasca im- belsugat. Dar iata ca han-tatarul a trimis pe fra- tele sau Mirza, in solie la Bogdan voda. Acesta s-a infatisat si a grait cu trufie: ,Fra- tele meu, hanul, este stapinul Iu ne-i-te, fara cirtire, si da-i tot ce-ti cere: ha- rabale cu grine, turme de oi, cirezi de vite, sute de robi, mii de putini cu miere si ceara”. Bogdan voievod |-a privit cu mirare si mihnire si a intrebat: ,Cu ce drept vrea han-tatarul sa ne robeasca si sé ne fure 0 POVESTE CU UN STUP DE ALBINE hrana?" Cu dreptul celui mai tarel Daca nu te supui, daca nu dai, te Iuam rob si pe tine, iar tara {i-o pirjolim cu totul”. ,Nu te temi ca noi ne vom impotrivi si ca va vom rapune?". »Noi, stapinii lumii, s4 ne temem de un po- por mic, ca al vostru?* Hm... a zimbit Bog- dan voievod. Ai cerut sé va dam si miere?“ »Da, am cerut!" a raonit tatarul. ,Dar voi stiti cine aduna mierea din tlori um s@ nu stim?... Dar noua nu ne place sé muncim, sa ingrijim stupii; ne place numai mierea, ca-i dulce." Bogdan voievod s-a uitat lung la acel tatar ingimfat si a zis, cu blindete, dar si cu hotarire: ,Albinele nu stiu numai sa adune miere din flori, ci stiu sé-si apere si stupul de trintori si de pradatori". Nu te cred!" s-a grozavit printul tatar. ,Atunci hai in prisaca, s4 te incredintezi*. Au mers in prisaca din fata casei voie- vodului. Mirza nu prea avea chef de pilde: dar deocamdata, sol fiind, trebuia sa se poarte cum ii cerea gazda. In prisacd, Bog- dan voievod a cerut prisdcarului sa ridice un stup, sub care se afla un soarece mort, inve- lit in cearé, ca intr-un giulgiu, »Vezi, hanule? a grait Bogdan, soare- cele acesta e de o suta de ori mai mare de- cit © albina. A venit, cu semetie, ca un til- har, sa sterpeleasca miere din stup si sa se ghiftuiasca cu dulceata ei. Albinele, desi mi- cute, nu s-au infricosat. S-au unit Intre ele si au tabarit asupra hotului; I-au injepat cu acele lor si au virit in el atita venin incit I-au ucis. lar acum, ca s4 nu miroase a hoit si sa otraveasca stupul, |-au acoperit cu un strat de ceara. Vezi?" ,Mda... vad", a mormait Mirza tatarul. ,Daca vezi, afla ca noi am in- vatat de la albine sa ne aparam tara de hoti. Spune, rogu-te fratelui tau, han-tatarul, pilda aceasta. $i daca va mai avea pofté sa viné asupra-ne, sa vina. Il vom imbraca in Giuigiu, ca pe soarecele din stup". Fratele hanului a plecat privirile in jos, a tacut sia plecat. — $i... hanul a mai navalit in fara? a vrut sa stie Oana. — Cit a domnit Bogdan voievod, nu. | ee LUI VODA m zimbit catre micii mei prieteni, Oana, Andrei si Dorina si le-am zis laca, dragii mei, iar voiesc sa va povestesc ceva din ‘storie, — Ceva adevarat? — Da, Andrei. Ceva care sa intimplat demult, demult, cind tara era amenintata de puterea cea mare a sultanului, adica a im- paratului turcilor. El cucerise multe {ari si rivnea s@ supuna si fara noastra. — Cum se numea acel sultan? — Se numea Baiazid. Si pentru ca né- valea ca © vijelie, lumea |-a poreclit Fulge- rul. In vremea aceea, voievod in Tara Roma- neasca era Mircea, céruia nol ji zicem Mir- cea cel Batrin. Cind a auzit cA sultanul Baiazid Fulge- rul se apropie de Dunare, gata sa nava- leasca in fara, Mircea voda a dat porunca: oli barbafii sa se gateasca de oaste! Fie- care sa aiba cal, tolba plina cu sageti, sulita, ghioaga si scut. Care au topoare si sabi, sa vina cu ele la locul de adunare a ostiril. Ca asupra {arii vine mare primejdie turceascal” Camenii, ce sa faca? Au lasat toate co- lelalte treburi si s-au pregatit de lupta. Fie- rarli au faurit sabi; lemnarii au incordat arcuri si au strujit suliti din lemn tare; ba, le-au si pirlit in foo, anume ca sa fie si mai tari. Dar dacé suliti, sabi, scuturi, arcuri, to- poare ori sabii trebuiau cite unul sau cite una de fiecare ostean, sagefi trebuiau multe, de doua-trei ori mai multe decit soldati avea Baiazid sultan. De aceea toti romani, care aveau cit de cit Indeminare la cioplit, s-au apucat, in grab, sa facd sageti. Baietil si fe- tele, flacaii si batrinii, toti ciopleau cu cuti- tele, mii si mii de sageti Acu, Mircea voda cel Batrin umbla prin jara, sa vada cum implinesc oamenii po- runca si cum se pregatesc s4-si apere fara. Ca s& nu-! cunoasea lumea, imbracase strai taranesc, ca un drumet oarecare. Asa ajunse intr-un ‘sat, Boistea. in mijlo- cul lui, pe pajiste, zeci si zeci de sateni, ce faceau? Jucau hora? Nu: ciopleau sageti si, din cind in cind, aruncau cite o gluma, ca sa se inveseleasca si sa li se para munca mai_ usoara. Mircea voda se bucura vazind hamicia si voia buna a oamenilor lui. intreba pe un baietandru: ,Ce faci aici, flacdoasule?" ‘ai, ce sa fac? Condeiel" ,Condeie?... Parca seamana cu sagetile. ,Noi le spunem condeiele Iui voda". De ce le spuneti asa?" »Pentru ca, la porunca lui voda, cu ele vom serie pe spatele dusmanilor vrerea noastra de libertate". ,Frumos, flacaoasule", I-a lau- dat maria sa. Dar... cerneala avei?" Baie- fandrul s-a gindit o clipa si a zis, raspicat: ,Avem: dragostea de tara care izvoraste in calimara inimii noastre" Mult s-a bucurat Mircea voda de aseme- nea vorba; |-a sarutat pe acel flacaoas si I-a intrebat: ,Cum te cheama?" ,Ma cheama Stroe... Dar domnia ta cine esti si de unde vii?" ,Ai_ 8 afli tu, cind vom porni lupta", a suris voievodul, cu bunatate. Apoi a luat cu- fitul din mina baietandrului si a incrustat pe © sageata litera ,S", iar pe alta ,M". | le-a pus in tolba si a zis: ,Pe astea sa le folosesti numai la mare primejdie". L-a tintit cu privi- rea pe Stros, a zimbit, a urat tuturor spor la treaba" si a plecat. injelegeti: nu voia sa stie satul ca el, voda insusi, a venit in cercetare. Ramas intre ai sai, Stroe a privit cu lu- are aminte sagetile incrustate cu litere si le-a asezat in tolba, sa le foloseasca asa cum a zis acel drumet tainic. Ilo, ROVINE, iN CiMPII... & mai aduceti aminte, dragii mei, de baiefandrul care cioplea sa- geti si. — $i le numea ,condeiele lui voda"? m-a intrerupt Andrei, cu intrebarea. — Intocmai. Dar cum il chema, va mai amintii? S-a facut tacere. Sprincenele micilor mei prieteni s-au curbat a mirare, ochii li s-au marit, obrajii li s-au imbujorat; nu-si aduceau aminte. Sau poate ca mintile stiau acel nume, dar limba nu putea sa-! ros- teasca. — E bine sa vi-l amintiti, pentru ca, de numele lui, si-a amintit si Mircea voievod cel Batrin Am mai asteptat citeva clipe, pina cind, umblind prin mintea ei, Oana a tresarit, bucuroasa’ — Stroe! — Asa-i! Stroe se numea. Cind a navalit Baiazid sultan Fulgerul in tara, cu potop de soldajime, célari si pedestri, cu iatagane, sulii, arcuri si sAgeti, Mircea voda, cu oas- tea lui, I-a asteptat la Rovine, in cimpii, in preajma unor mlastini, inconjurate de co- Paci batrini si stufosi. lar cind s-a apropiat armia dusmana, voievodul a sunat din bu- cium. Atunci, romani, adapostiti dupa co- paci, au slobozit o grindina de sageti. Sage- file au rapus multi dusmani. Printre arcasii romani se afla si Stroe, cel cu ,condeiele lui voda". Ureat intr-un stejar stufos, tragea sageaté dupa sageata Scria si el pe trupul neprietenilor dorinta de libertate. Dar batalia era nespus de grea. Dusmanii, de zece ori mai multi decit roma- ni, Multi $i puternici si viteji si priceputi ta razboi. Ca doar asta le era meseria: razboiul si prada. S-a intunecat cerul de multimea sagetilor, iar apa si pamintul s-au inrosit de singele curs din rani 30 Desi, cum am spus, romanii trebuiau s& lupte unul contra zece, totusi nu s-au lasat. Au prabusit multi dusmani in miastini, scu- fundindu-i cu cai cu tot, Pe altii i-au pus pe fuga, coplesindu-i cu sagetile, sulitele, sabi- ile ori topoarele. Stroe, de acolo, din steja- rul lui, a ochit si a doborit numerosi potriv- nici. De multe ori +a vazut pe Mircea voda insusi aruncindu-se in lupta, in locurile unde era greul mai greu. Spre inserare, Stroe mai ramasese doar cu doua sigeti: cea cu litera ,.S" si cea ou li- tera ,M", incrustate de drumetul necunoscut care-i vizitase, in sat. Nu i s-a parut ca a fost un ceas asa de primejdios, incit sa le foloseasca. Deci le pastra in tolba, la locul lor. Gind pe cimpul de batélie mai ramase- sera doar cite un pile razlet de turci, voievo- dul si-a oprit calul, s4 se odihneasca, drept sub stejarul in care se afla Stroe. Baietan- drul nu stia ce sa faca: sa coboare ori sa mai astepte? Dar, deodata, vazu cum un ture, aflat mai incolo, intr-un grup de raniti, apuca © sullfa si se pregatea s-o infiga in spatele voievodului. Cu o repeziciune dez- nadajduita, Stroe trase o sdgeat din tolba si trimise in pieptul celui care era ga- ta-gata sa-| ucida pe voda. Si cum inca un dusman se ridicase in genunchi si, incor- dind arcul, il ochea tot pe Mircea voievod, Stroe i-o lua inainte si-| dobori si pe acesta, cu cealalta sageata. Vijiitul ascutit al sagetilor, racnetul celor doi dusmani rapusi il facura pe Mircea voda 8a cerceteze de unde i-a venit salvarea, Va- zindu-! pe Stroe in stejar, fi porunci sé co- boare. ,Parca te cunose, tinere’, a zis maria sa. ,Si mie mi se pare ca"... se minuna Stroe. ,Tu esti cel care a numit sagetile cu nume frumos: «Condeiele tui voda. Nu-i asa?" ,Asa-i, mari I-a cunoscut acum Pr OUYE PE VUIEVUU. »>I Cera! FacUul CU Cele doua sageti pe care am incrustat cite o slova?" ,,Le-am folosit, acum, impotriva ce- lor doi dusmani care voiau sa te ucida, ma- ria ta”. in adevar, scotind sagetile din trupurile celor doi dusmani, au vazut cd pe una se afla crestata litera ,M", de ja numele ,Mir- 908") Jaf PO_aia 57, 00 18..,.010e". Led doua sageti, ca doua peceti. Foarte bucuros ca tara are tineri asa de viteji, Mircea voievod, biruitorul de la Rovine in cimpii, |-a luat pe Stroe pe linga sine, dindu-i rang de capitan, cel mai tinar capi- tan din ostirea romana din vremea aceea. y a COSINZEANA DIN TARA HATEGULUI es n acea parte din tara noastra numita Hateg se inalta, puternica si mindra, Cetatea Coltului. A construit-o cneazul Cin- dea, barbat iubit de faranii de pe valea Streiului. Si1 iubeau pentru ca-i conducea cu pricepere si-i ajuta sé se apere de pri- mejdii, Dealtfel acesta si era rostul Cetatii Coltului: apararea de multele primejdii, prea des stirnite pe acele vremuri. Cindea, stapi- nul cetatii, era prieten cu Mircea cel Batrin, voievodul din Tara Romaneasca. Se intil- neau adesea la vinat ursi si cerbi, prin munti. Se sfatuiau cum sa gospodareasca mai bine fara si sa se ajute in lupta imgo- triva_navalitorilor turci Sotia lui Cindea, taranca din Padureni, se numea Ileana, Tinara, minunat de fru- moasa si de harnica, bine se pricepea la toate treburile casei. Ea, ca sotie, a impodo- bit incaperile castelului cu covoare, cu dra- perii, cu perdele, cu policandre, cu mobila, cu tablouri si cu fel de fel de cusaturi mes- terite de miinile ei agere si dibace. Torcea fire de borangic si de aur si cosea cu ele flori de trandafir si de crin, asa de frumoase si de vil, ca parca raspindeau chiar mi- resme, Dar nu numai la treburile de migala ale gospodariei se pricepea Ileana, ci inva- jase sa traga si cu arcul, sa minuiasca pras- tia si chiar lancea. Mergea adesea Ia vina- toare impreuna cu sotul ei si palea, cura- joasa, fiarele salbatice: vulpi, risi si chiar lupi si ursi, doborindu-le. Pentru toate aces- tea, lumea-i spunea ,,lleana Cosinzeana din Cetatea Coltului, din Tara Hategului. Cindea, sotul ei, I-a ajutat pe Mircea voievod in batalia de la Rovine, dovedin- du-se viteaz neintrecut. De asemenea, s-a batut si cu alti dusmani care voiau sa-I su- puna, sa-i prade cetatea ori sé-i rapeasca Sofia, pe Ileana cea necuvintat de mindra. intr-una din aceste lupte, Cindea a fo: ranit de sageata si, dintr-asta, i s-a tra moartea Mult a plins tleana pierderea sofului. Raminea singurd, in Cetatea Coltului; sa in- grijeascd si sé apere nu numai pe cei trei copilasi pe care-i avea, oi sa ocirmuiasca si satele din jur. Auzind de asemenea nenorocire, Mircea voievod i-a trimis 0 ceaté de doisprezece osteni sa intéreasca straja cetatii. lleana insa i-a rugat sa se intoarca la Curtea de Arges: ,Multumesc din inima mariei sale Mircea voievod pentru grija ce mi-o poarta, a zis ea. Dar mi-am pastrat strajile pregaitite de cinstitul meu sot, Cindea. Si chiar le-am sporit. Caci oamenii din Tara Hategului tin la mine si, daca-i conduc bine, ma apara chiar cu pretul vietii lor. Voi, deci, plecati la maria sa, dragi strajeri, oa are mare nevoie de voi in lupta cu sultanul Baiazid*. vazind 0 femeie asa de curajoasa, stra- jeri s-au bucurat si s-au intors la Curtea de Arges. Peste doi ani, Mircea voda a trebuit sa sara iar ou oastea la hotar, ca navaleau din nou armatele sultanului. Primejdia era mare, Turcii pirjoleau totul in cale. $i stiti voi cine a yenit sa-| sprijine in lupta? Insasi Ileana din Hateg, cu o suta de roméni. Si a lasat copiii in seama doicii si, calare pe un cal roib, s-a infatisat pe cimpul de bataie, ca un ostean adevarat. Mircea voda n-a lasat-o sa intre in toiul luptei. Dar cu arcul si cu pras- tia ea tot a tras asupra dusmanilor, asa cum tragea si asupra fiarelor salbatice. intorcindu-se in Cetatea Coitului, Ileana a trait pina la adinci batrinete, crescindu-si nepotii si stranepotii, si tesind ori cosind servete si perdele cu fir de borangic si de aur. Si macar ca, de la o vreme, n-a mai fost asa de mindra ca in tinerete, Iumea tot fi punea: ,lleana Cosinzeana din Cetatea EPlului, din Tara Hajegului, nevasta iub ONDREA SI TATARUL upa Bogdan voda, dragii mei, a trait si a ocirmuit tara un voievod nu- mit Alexandru. Vreme de treizeci si doi de ani, el s-a ingrijit foarte mult ca Moldova sa aiba de toate. Sa traiasca oamenii bine, multumiti, in liniste si pace. Intre multe al- tele, se straduia ca toate judecatile lui sa fie fara gres: drepte si blinde. Se ferea ca de foc a osindi pe cineva pe nedrept. lar cind se intimpla sa greseasca, repede indrepta strimbatatea si da dreptate numai celui drept. De aceea poporul ii spunea: Alexan- dru voda cel Bun. Si cu acest nume a intrat in istoria noastra. Dar, odata a venit la judecata domniei un taran si un boier mare. Pe taran il chema Neagu. Pe boier Bogrea, Asa cum se facea judecata pe atunci, Bogrea a infatisat inain- tea lui voda vreo cinci martori, alesi numai dintre boieri. Si, cum le-a fost intelegerea, au sustinut ca ogorul taranului ar fi loc boieresc Ascultind pe cei cinci martori, toti ‘intr-un cuvint, Voda a dat dreptate boierului. Mai ales ca Neagu, stiind ca apara dreptul lui in fata unui voievod intelept si bun, nu avea nici un martor. lacd asa s-a intimplat, ca voda Alexandru a fost ingelat de niste martori mincinosi, iar bietului faran boierul i-a luat ogorul. De mihnire a cazut la pat, bolnay. Se vaita intruna: ,Cum sa ma ne- dreptateasca maria sa tocmai pe mine? El care a judecat totdeauna cu mila si drep- tate?" Dar Neagu avea un fecior, flacau de do- uazeci de ani, voinic si neinfricat. El a spus: »Tata, eu ma duc la maria sa, sa-i cer drep- tate. Ogorul e al nostru din mosi-stramosi. $i daca voda-i om drept si bun, cum se zice, trebuie sa ni-| dea indarat" »Du-te, Condrea (asa il chema pe fld- CA. araté. maricl ealeea BoleTul & edie martori mincinosi si roaga-| s4 mai judece o data pricina noastra. Auzind ca Alexandru voda se afla la vi- natoare prin padurile din apropiere, Con- drea s-a dus acolo. A ajuns in preajma cor- tului mariei sale, pazit de un strajer. A zis in sinea lui: ,O sa astept pina sfirseste voda vi- natoarea si o saI rog..." S-a ferit deci mai incolo, intr-o poiana, si s-a asezat intru as- teptare Iinga tulpina unui stejar batrin. Auzi boncaluit de bour lovit de sulita si muget dureros de cerb strapuns de sageata; apoi, deodata, in partea cealalta a poienii, s-a ivit insusi voda Alexandru. Condrea |-a cunos- cut dupa barba carunta si dupa statura inalta si dreapta. N-avea la dinsul nici arc, nici spada. lI intovarésea doar un ciine mare, roscat. Gindind sa-| intimpine cu plecdciuni si cu ruga lui pentru dreptate, Condrea se ri- dica in picioare. Dar, in clipa aceea, de dupa tulpina al- tui stejar de la marginea poienii, zari un ta- tar; incorda arcul sé-I {inteasca pe voievod si sl ucid : Intr-o clipita, flacaul nostru azvirli cu o craca asupra tatarului, lovindu-i arcul si si- lindu-1 s& greseasca tinta: sAgeata a vijlit pe la urechea voievodului. Clinele incepu sa la- tre a spaima si a nedumerire. Ci, vazind ca tatarul tragea din tolba alta sageata, iar ma- tia sa sta uimit, neintelegind ce se petrece si de unde vine primejdia, Condrea se re- pezi asupra tatarului si, cu 0 putere pe care insusi nu si-o banuia, ti smulse arcul si-| brinci in poiand, mai la larg. Cum n-avea nici un fel de arma la el, il prinse la trinta clobaneasca. Era nespus de vinjos tatarul; dar nici Condrea nu se da batut. De mai multe ori il rasturna la pamint pe romén si de tot atitea GH a teat dations! ol tatetul cu Kanul iarba deasa. Lui voda i se parea ceva de po- veste: lupta lui Fat-Frumos cu Zmeul. Zadarit de lupta celor doi, ciinele a 1a- trat si mai furios. Intelegind primejdia, vina- torii au sunat din corn si s-au adunat, grab- nic, in poiana. Privind lupta, se minunau de indrazneala si vinjosia romanului, ca si de puterea urieseasca si dibacia la trinta a tata- rului: drept Fat-Frumos in lupta cu Zmeul. Stateau gata sa intervina; dar, prinzind mestesugul luptei, Condrea isi aduna toate puterile si-l rapuse pe tatar. Si cind i-a pus genunchiul in piept, acela s-a rugat de ier- tare. Intrebindu-I talmaciul, a méarturisit: .M-a trimis maritul han, cu o ceata mare, anume ca sé-l prindem pe Alexandru voda si sa pradam Moldova’. Repede, la porunca mariei sale, strajerii si vinatorii au scotocit padurea si au prins toaté ceata tatara. »Cu ce sa te rasplatesc, flacaule, ca mi-ai salvat viata? a intrebat voievodul. ,S& dai dreptate parintelui meu, Neagu, caruia boierul Bogrea i-a luat pe nedrept ogorul”. Cum... pe nedrept? Bogrea a adus martori ca acel pamint e al lui", s-a mirat voda. »Martori_ mincinosi, maria ta. Incheind vinatoarea, Alexandru voda a mers la casa lui Neagu. Si acolo, in ograda, a chemat sfatul si a judecat din nou pricina. Dovedind adevarul, a dat taranului ogorul lui, Tnapoi; iar pe Bogrea I-a inchis trei ani ‘intr-o manéstire, impreuna cu cei cinci mar- tori mincinosi: s se vindece de naravul de a-| mai minti pe voda. Nu |-a uitat nici pe Condrea: |-a luat slujitor la Curtea dom- neasca din Suceava si |-a pus intr-o slujba de mare credinta, ‘aceea de a-| insoti, tot- deauna la vinatoare si de a da in vileag mar- torii_mincinosi,