Securitatea, umanitarismul și drepturile omului în discursul organizațional al Frontex

Frontierele, în accepțiunea actuală, sunt construcții sociale sau procese în urma cărora apar
noi comunități de securitate și noi delimitări între spațiul extern și intern. Entitățile geografice
precum UE definesc frontierele în conformitate cu percepțiile de securitate ale cetățenilor lor, astfel
încât delimitarea între extern și intern devine din ce în ce mai dificil de stabilit, iar noțiunea
modernă de frontieră include mai multe aspecte referitoare la migrație, securitate, drepturile omului,
economie, etc. Securizarea frontierelor externe ale Uniunii reprezintă un element cheie al asigurării
unui spațiu de libertate, justiție și securitate pentru cetățenii europeni având un rol crucial în
asigurarea liberei circulații a persoanelor în complementaritate cu garantarea securității.

Desideratul principal al Uniunii era asigurarea unui control uniform și de un înalt nivel al
frontierelor externe ale Uniunii mergând pe ideea că frontiera externă este considerată un segment
unitar iar Statele Membre trebuie să asigure securitatea propriilor lor segmente naționale nu numai
în beneficiul propriilor cetățeni ci în cel al tuturor cetățenilor comunitari. Textele de specialitate
subliniază ideea generală potrivit căreia - frontiera ta e și frontiera mea, de aceea trebuie să le
securizăm împreună și nu separat.

În anul 2004 se pun bazele Agenţiei Europene pentru Managementul Cooperării Operative
dintre Statele Membre la Frontierele Externe (Frontex) ca o continuare a discuţiilor privind
înfiinţarea unei Unităţi Comune pentru Practicienii în Domeniul Frontierelor. Regulamentul de
organizare şi funcţionare al Agenţiei este negociat şi agreat de instituţiile europene şi statele
membre, iar Frontex devine operaţional în 2005, având sediul la Varşovia (Polonia). Înfiinţarea
Agenţiei a avut loc prin punerea împreună a unor centre de excelenţă create în perioada 2002-2004
în diferite state ale UE, fiind specializate pe diferite problematici din domeniul managementului
frontierelor: pentru analiza de risc în Finlanda (Helsinki), pentru pregătire în Austria, pentru
frontiere maritime în Grecia şi Spania, pentru frontiere terestre în Germania şi pentru frontiere
aeriene în Italia. Regulamentul Frontex este revizuit în 2009 (intră în vigoare în 2011).

Regulamentul 2011 a reprezentat piatra de temelie a construcției cadrului general privind

respectarea standardelor internaționale și europene referitoare la drepturile și libertățile
fundamentale ale omului. Regulamentul 2004 a făcut referire directă la această problematică dar nu
a detaliat abordarea ce trebuie urmată de Agenție. Odată cu elaborarea Tratatului de la Lisabona și
adoptarea Regulamentului 2011, standardele referitoare la drepturile fundamentale ale omului devin

1
obligatorii pentru Frontex și comunitatea de management al frontierelor Uniunii, inclusiv Statele
Membre și instituțiile europene.

Principiile cu relevanță pentru controlul frontierelor se referă la respectarea obligațiilor

privind acordarea de acces la o formă de protecție internațională, principul non-refoulment, crizele
umanitare și operațiunile de căutare și salvare. Acum, când Europa pare să facă alegeri impulsionată
de frică, iar prioritatea o reprezintă luarea de măsuri care să asigure „securitatea” cetățenilor, UE ia
cele mai multe măsuri pentru „securitate” în materie de politici de migrație prin acordarea de mai
multe resurse și obiective agenției Frontex, care coordonează controlul frontierelor externe ale UE.

Aceste măsuri includ consolidarea rolului Frontex în ceea ce privește scoaterea imigranților
din „centre de sortare" și „HotSpots”, o mai mare independență și posibilitatea trimiterii unui număr
mai mare de oameni către frontierele UE, o creștere semnificativă a bugetului, acces la bazele de
date ale poliție pentru a lupta împotriva terorismului și consolidarea colaborării externe cu state care
nu respectă drepturile omului. Aceste măsuri transformă Frontex într-o „agenție de super-control",
care nu este supusă nici unei forme de control și este imposibil de controlat.

În ultimii 10 ani, societatea civilă a denunțat opacitatea activităților agenției și faptul că nici
o instituție europeană sau vreun parlament național nu exercită vreo formă reală de supraveghere
asupra acesteia. A fost de asemenea făcut public faptul că este imposibil să te opui deciziilor luate
de Frontex sau să depui plângere în fața unui organism independent, în cazul încălcării drepturilor
omului de către Frontex.

Două dintre puterile cheie ale agenției sunt constituite din faptul că aceasta poate împiedica
oameni să părăsească țări de tranzit și să ajungă pe teritoriul UE. Prin aceasta Frontex încalcă
drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de a solicita azil, dreptul de a părăsi orice țară și dreptul de
a nu obliga pe cineva să se întoarcă într-o țară unde există pericolul de a fi persecutat. Organizațiile
membre ale acestei campanii sunt convinse că o agenție care are misiunea Frontex nu poate respecta
întotdeauna drepturile omului și nu oferă imigranților protecția de care au nevoie, așa cum ar trebui
conform dreptului UE și valorilor pe care Uniunea pretinde că le promovează.

Frontiera Europeană și politicile migraționiste au dezvoltat noi dimensiuni de la

implementarea Acordului Schengen în anul 1999. Ridicarea controalelor la frontierele interne ale
Statelor Membre, a creat o frontieră externă comună, care un numai că se manifestă la nivel

2
geografic asupra teritoriului Uniunii Europene, dar de asemenea aduce și un control asupra statelor
terțe. Coordonarea, armonizarea și dezvoltarea managementului frontierelor externe ale UE, a fost
urmărită încă din anul 2005 de către agenția Frontex, care se transpune intr-un furnizor de servicii,
apolitic, care dezvoltă programe și le distribuie către Statele Membre, în continuare beneficiari,
responsabili de securitatea propriilor frontiere.

Frontex nu avea intenția inițială de a funcționa ca o forță de poliție de frontieră, a fost

înființată ca o "Agenție a Uniunii Europene", un organism de drept public european. Sarcina sa
principală este de a coordona operațiunile structurilor de aplicare a legii ale Statelor Membre UE pe
frontierele externe ale UE. Frontex operează "pe apă, pe uscat și în aer". Formează forțe de lucru și
organizează operațiuni comune pe scară largă. De asemenea, îi ajută pe statele membre să revină la
imigranți ilegali.

Propunerea Comisiei privind o autoritate europeană pentru poliție de frontieră și Gardă de

Coastă, reunește agenția consolidată (și redenumită) Frontex - Agenția Europeană pentru Poliție de
Frontieră și Gardă de Coastă - și autorități de poliție de frontieră ale statelor membre sub umbrela
unei autorități de poliție de frontieră și gardă de coastă europeană, făcându-le în comun responsabile
de gestionarea frontierelor externe. Propunerea definește pentru prima dată noțiunea de gestionare
integrată a frontierelor europene. Se extinde în mod semnificativ domeniul de aplicare al noii
Agenții pentru includerea securității interne și a măsurilor în domeniul liberei circulații. Propunerea
consolidează atât rolul de reglementare, cât și cel operațional al Frontex. În plus, aceasta oferă
agenției un rol de supraveghere, punându-i la răspundere evaluările de vulnerabilitate.1

Ca atare, propunerea acestei autorități polițienești, reprezintă un pas important în

continuarea europenizării gestionării frontierelor externe. Propunerea în sine, nu este un salt
revoluționar înainte, deoarece păstrează premisa fundamentală că Agenția nu are nici proprii
polițiști de frontieră, nici puteri de comandă și control asupra polițiștilor de frontieră naționali.
Totuși, o propunere de această complexitate, cu implicații financiare substanțiale și cu un impact
evident asupra drepturilor fundamentale, merită o atenție deosebită.

Propunerea nu abordează unele chestiuni-cheie în ceea ce privește responsabilitatea pentru

activitățile operaționale la frontierele externe și este destul de probabil să adauge la actuala
diviziune clară a responsabilităților. Există, de asemenea, un pericol de a introduce așteptări
1
Europea Commission ( iunie 2017 ) , Securing Europe s external borders. A European Border and Coast Guard

3
nerealiste asupra Agenției. Ar fi contradictoriu faptul că statele membre ar fi de acord să accepte
mai multe obligații în cadrul acestei propuneri, în timp ce nimic nu le împiedică să furnizeze
Agenției instrumentele necesare acum. De asemenea, ar fi naiv să credem că prerogativele extinse și
un nou nume pentru Frontex ar putea remedia brusc deficiențele structurale în sistemele de
gestionare a frontierelor externe ale unor state membre.

Deși actuala criză poate se poate prezenta drept o lacună în cadrul juridic actual al Frontex,
propunerea nu constituie o adevărată măsură de urgență destinată să rezolve o problemă pe termen
scurt. Prin urmare, în cazul în care această propunere trebuie să facă dovada testului timpului ca
cadru de reglementare pentru gestionarea frontierelor externe, este important să se ia în considerare
cu atenție implicațiile structurale ale normelor care sunt în prezent luate în atenție pentru adoptare.

Sarcinile Frontex sunt enumerate la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul său de
instituire. Acestea au fost extinse prin modificarea reglementărilor în 2007 și 2011, precum și prin
alte măsuri legislative ulterioare. În prezent, Frontex poate fi caracterizat ca o agenție cu caracter
dublu. Pe de o parte, îndeplinește rolul unei agenții clasice de reglementare a UE, care contribuie la
punerea în aplicare a unei politici comune prin furnizarea de suport tehnic și informațional, cum ar
fi elaborarea de analize de risc, urmărirea cercetării tehnice și dezvoltarea unor programe comune
de formare. Cu toate acestea, aceste sarcini sunt îndeplinite, în parte, în funcție de al doilea rol al
Frontex, cel al unei agenții operaționale însărcinate cu coordonarea activității operaționale comune
între polițiștii de frontieră naționali ai statelor membre. Amendamentele succesive și completările
aduse cadrului juridic al Frontex au consolidat ambele roluri. Cu toate acestea, este important să
subliniem faptul că Frontex nu are competențe de aplicare a legii independente de statele membre.

Competențele operaționale ale Frontex au crescut în mod constant. Agenția desfășoară acum
sarcini de poliție și are resurse proprii - inclusiv bărci, elicoptere și personal - pentru a susține
patrulele naționale de frontieră. Dar criticile paramilitarismului ar fi corecte doar dacă agenția ar
efectua operațiuni fără o autorizare suficientă.

Frontex a fost mandatat legal pentru a sprijini gestionarea frontierelor. Dar chiar și cu noul
Frontex, principala responsabilitate pentru păstrarea frontierelor externe ale UE continuă să rămână
între Statele Membre. În același timp, agenția este răspunzătoare în fața Parlamentului European și a
Consiliului Uniunii Europene. Astfel, nu funcționează într-un vid legal. Dimpotrivă, legislația

4
multiplă se aplică, atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere juridic, gestionării
frontierelor și sarcinii asociate de ridicare a refugiaților și a altor migranți ilegali.

Oamenii din țări terțe nu au nici o "pretenție" fundamentală de a intra în UE. Cu toate
acestea, acest lucru nu înseamnă că resortisanții țărilor terțe care emigrează nu au niciun drept.
Polițiștii de frontieră trebuie să respecte standardele minime și trebuie să respecte dreptul
internațional. Situația pe mare este acoperită de diferite regimuri de drept internațional (de exemplu,
dreptul internațional al mării și Convenția de la Geneva), precum și de legislația europeană. În plus,
drepturile fundamentale europene și Convenția europeană a drepturilor omului se aplică în
întregime. Datorită efectelor extrateritoriale recunoscute ale legii drepturilor omului, unitățile
operaționale nu își pot neglija responsabilitățile chiar dacă vorbim de teritoriului din afara UE.

Trebuie să continue să existe posiblitatea oamenilor de a se deplasa către Europa și de a cere

azil. Dar dat fiind faptul că o Europă unită este posibilă numai dacă securitatea cetățenilor săi este
garantată, frontierele externe ale UE, trebuie de asemenea, să fie gestionate și securizate sub
implementarea și respectarea clară a legii. Toate autoritățile politice și jurisdicționale au limite
fizice – o caracteristică care deseori nu garantează viitoare comentarii. Dar unde limitele sunt
localizate și scopul pe care îl deservesc, influențează viața tuturor oamenilor despărțiți de frontiere.

Vorbim despre o comunitate într-o continuă mișcare, adaptabilă la schimbări, un promotor al

unei identități comune. Nu încape îndoială că pe termen scurt, mișcarea migraționistă are un impact
puternic, nu tocmai pozitiv, pentru popoarele autohtone. Important e modul prin care autoritățile
responsabile reușesc să reducă acest impact și totodată să schimbe percepția generală asupra
migrației. Relaționarea directă la nivel național între autoritățile implicate în gestionarea securității
la frontiere poate fi un răspuns pentru implementarea obiectivelor ambițioase stabilite în cadrul
mandatului Frontex.

Sunt de părere însă că, înțelegerea pragmatică a Politicii de Securitate și Apărarea Comună a
Uniunii Europene aduce o viziune clară atât asupra modului în care securitatea frontierelor externe
ale UE este facilitată de Frontex cât și modul în care aceasta este inclusă în conceptul general de
apărare și securitate comună la nivelul conceptului European. O Europă Unită înseamnă o identitate
comună, guvernată de aceleași principii, ce își va extinde securitatea dincolo de frontierele sale
fizice și va tinde să încurajeze dezvoltarea unor interacțiuni moderate cu statele și comunitățile

5
vecine, militând pentru mișcări democratice, o tranziție ordonată și a unei transformări pașnice de
amploare.

6
 BIBLIOGRAFIE

- Council Regulation (EC) No 2007/2004 of 26 October 2004 establishing a European

Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the
Member States of the European Union
- Regulation (EC) No 562/2006 of the European Parliament and of the Council of 15 March
2006 establishing a Community Code on the rules governing the movement of persons
across borders (Schengen Borders Code).
- Regulation (EC) no. 767/2008 of the European Parliament and of the Council of 9 July
2008 concerning the VIS and the exchange of data between Member States on short-stay
visas (VIS Regulation), OJEU L218, 13.8.2008
- Regulation of the European Parliament and of the Council on the Union Code on Visas
- Dr. Adrian Lazaroaia – Managementul Frontierelor Externe si Spatiului Schengen – Teza
de Doctorat, Bucuresti 2017.
- Apap, J. (ed.) (2004), Justice and Home Affairs in the EU: Liberty and Security Issues
afterEnlargement, Cheltenham: Edward Elgar, UK.
- EC, “Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the
European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions: Preparing
the next steps in border management in the European Union”, COM(2008) 69 final,
13.02.2008; ICAO, “Guidelines for electronic – Machine Readable Travel Documents &
Passenger Facilitation”, Version – 1.0, 17.04.2008. 6
- Eurocontrol's "long-term forecast for the next 20 years (until 2030)" on 17.12.2010:
(http://www.eurocontrol.int/statfor/gallery/content/public/forecasts/Doc415-LTF10-Report-
Vol1.pdf)
- Europea Commission ( iunie 2017 ) , Securing Europe s external borders. A European
Border and Coast Guard
- Frontex Agency - Best Practice Operational Guidelines for Automated Border Control
(ABC) , Systems Research and Development Unit Last reviewed on 31/08/2012 Version 2.0
- Frontex Agency / Risk Analysis Unit / FRAN Quarterly Quarter 3July–September 2014,
Warsaw http://frontex.europa.eu/assets/Publications/Risk_Analysis/FRAN_Q3_2014.pdf
- Geddes, A. (2005), “Europe’s Border Relationships and International Migration
Relations”,Journal of Common Market Studies, Vol. 43, No. 4, pp. 787-806.
- https://www.amnesty.org/en/latest/news/2017/07/central-mediterranean-death-toll-soars-as-
eu-turns-its-back-on- refugees-and-migrants/
- https://www.theguardian.com/us-news/2018/apr/03/
- http://eubam.org/who-we-are/