Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova

Gimnaziul ”Mihai Viteazul”

Eseu
Holocaust-istorii și lecții de viata

Elev: Gorbenco Dumitrita Profesor: Ciobanu Elena

Chircăiești-2020
 Holocaustul este considerat cel mai mare genocid al tuturor timpurilor. Se estimează că,
într-un deceniu, au fost omorâţi în jur de 11 milioane de oameni . Șase milioane dintre ei fiind
evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, ce făceau parte din „soluția finală a problemei
evreiești”. Deși, „evenimentele” au avut loc cu mult timp în urmă, subiectul este actual și pentru
generațiile contemporane, mai ales că lasă o dinastie suferindă în sufletele urmașilor refulați de
durerea strămoșilor lor.

Literalmente evenimentul are la baza atitudinea antisemită (foarte prezentă în majoritatea

țărilor europene – mai ales, în Germania nazistă), materializată prin acțiuni feroce și crime deosebit
de grave, alcătuind cea mai înfricoșătoare rămășiță a trecutului nostru – care trebuie tratate cu
tristețe și maximă umanitate. Comparativ cu alte state din Europa, în Republica Moldova
Holocaustul nu a avut o așa mare amploare. „Ghetoul din Chișinău” – creat prin ordinul militar al
generalului Constantin Voiculescu – a fost gazda a circa 11 mii de evrei, care au fost încarcerați
cu forța de la începutul toamnei 1941. Autoritățile de la acea vreme erau lipsite de orice sentimente
de umanitate, astfel că o parte dintre aceștia au fost direct masacrați, iar restul deportați în
Transnistria1.

În cele ce urmează, aș dori să vă prezint câteva mărturii al celor ce au trecut prin suferința
durerii și au supravețuit în urma acestui masacru.

Samuel Cervinschi avea 14 ani in vara lui 1941, cand a fost închis, împreună cu parinții
săi și fratele de 6 ani, în ghetoul evreiesc din Chisinau. Familia a reușit sa evadeze, mituind câțiva
polițiști români , și au plecat cu trenul la București. După razboi Samuel și-a schimbat numele de
familie în Aroni, memoria bunicului său care a murit în timpul marșului spre lagărele de
externinare din Transnistria, unde guvernarea antonesciană a deportat evreii din Basarabia și
Bucovina. D-nul povestește că ei au fost târâți din casă și li s-a spus să se evacueze. Tatăl lui după
un atac de cord , aștepta în fiecare noapte să fie arestat de autoritățile sovietice, cand a facut un
atac de cord și a stat la pat șase luni. Purta ciupici în loc de pantofi cand au plecat. Ducându-se la
bunici, care nu locuiau în zona ghetoului, vedeau oameni omorâți pe drum. Timp de trei ore,
soldații au violat o femeie și au furat unele lucruri pe care le aveau, intrând în aceiași zi în ghetou.

1
Mai mult despre crearea ghetourilor în perioada holocaustului și deportările evreilor a se vedea pe:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghetoul_Chi%C8%99in%C4%83u
Fiind vara, ghetoul era aglomerat , și nu dispunea de foarte multe mâncare dupa care au urmat
numeroase actiuni. Mai mulți tineri luați din ghetou, nu s-au mai intors. Povestind din ororile
fenomenului, ne spune că ei erau nevoiți să poarte steaua lui David , semnul pe care l-au cusut
peste tot. Atmosfera din inăuntru era una nesigură și de frică. Străzile erau închise, iar spre gulag
au fost construite trei porți de lemn. Cetațeni ruși si români care locuiau în zonă aveau dreptul să
iasa și să intre. Apă și mâncare nu era, cu excepția produselor aduse de țărani. La mijlocul lui
octombrie zvonul ca ghetoul va fi evacuat i-a facut să se simtă ca niște ”șoareci prinși in cușcă”
dupa cum ne spune martorul, neștiind că vor fi evacuați peste Nistru, Transnistria.2

Alt eveniment care la fel nu s-a lăsat fara deportări a fost Masacrul de la Sculeni ce s-a produs pe
26-27 iunie înainte ca mareșalul Ion Antonescu să ordoneze trupelor române să treacă Prutul.

Petru Dabija este din comuna ieșeană Victoria. Avea 14 ani cand a suferit drama Masacrului. El
își amintește cum soldații loveau cu patul armei pe cei care se opuneau ca mai apoi s-ai înhume în
aceiași groapa, chiar daca erau înca vii.
Mihai Cuzic a fost un spectator ce a urmărit toată groaza de pe un deal și a văzut cu proprii ochi
cum erau exterminați evreii. Patrunzând în nenorocirea întâmplării în cauză, își aminteste de o fată
evadată care a întrebat de un om batrân cum să ajungă la Iași.
Gheorghe Radu evocă cum evreii erau cu specula, iar basarabenii munceau ca să dobândească ,
din cauza că societatea evreiească era una nobilă și înstărită. Dânsul afirmă că exista un evreu ce
deținea produse alimentare , greu de căpătat la etapa curentă.3

În concluzie, după finisarea razboiului, masacrul evreilor reprezintă străfundurile abisului

incontestabil al istoriei europene, etalonul colectiv al foștilor vinovați și al fostelor victime, care
în același timp marcheaza o diferență profundă dintre europeni și cei pentru care Holocaustul nu
are semnificația de bază în cunoașterea unei file principale din istorie ce este în strânsă legatură cu
originile fiecărui dintre noi.

2
Despre evadarea din ghetou și viața actuala găsiți pe https://moldova.europalibera.org/a/26807604.html
3
Pentru suplinirea informației vizionati videoul de pe https://moldova.europalibera.org/a/masacrul-evreilor-din-
sculeni/27513907.html