Este însă de reţinut că, potrivit art. 2263 alin. (2) C.civ.

, aşa cum de altfel se subliniase

anterior în literatura de specialitate, în materia contractului de întreţinere, neexecutarea culpabilă
a obligaţiei de întreţinere atrage ca sancţiune rezoluţiunea, iar nu rezilierea, deoarece
aceasta din urmă presupune ca obligaţiile ambelor părţi contractante să aibă caracter
succesiv, ceea ce nu se întâmplă în cazul contractului de întreţinere, deoarece transferul dreptului
de la creditorul întreţinerii la debitorul acesteia se produce uno ictu; în caz de neexecutare
culpabilă, contractul de întreţinere se desfiinţează şi bunul sau altă prestaţie se redobândeşte
cu efect retroactiv, iar împrejurarea că nu se restituie valoarea întreţinerii prestate şi contravaloarea
folosinţei bunului se justifică prin caracterul aleatoriu al contractului (respectiv prin
compensare cu prestaţiile efectuate) – FR. DEAK, op. cit., p. 587, nota 215. Sancţiunea incidentă
este rezoluţiunea (iar nu rezilierea) şi în cazul contractului de rentă viageră, conform
art. 2251 C.civ. (desigur, numai în acele ipoteze în care legea admite desfiinţarea contractului
de rentă viageră pentru neexecutare), precum şi în cazul altor contracte sinalagmatice în care
obligaţia uneia dintre părţi presupune o singură prestaţie (de exemplu, vânzarea cu plata preţului
în rate; de altfel, referitor la acest exemplu, se poate considera că plata în rate reprezintă
doar o modalitate de executare a unei prestaţii unice, anume plata preţului).