Biletul 5

1. Descrieți etapele principale în descrierea unei ECG

Presupune parcurgerea unor etape obligatorii. Aceste etape sunt: I. Stabilirea ritmului cardiac II. Stabilirea
FC (frecvenţei cardiace) III. Stabilirea axului electric IV. Analiza undelor, segmentelor şi a intervalelor de
pe traseul ECG.

I. Citirea ECG începe cu stabilirea ritmului. În condiţii fiziologice, ritmul inimii trebuie să fie sinusal.
Criteriile ECG ale ritmului sinusal sunt: 1. Unda P: să existe, să preceda qRs şi să fie pozitivă în cel puţin
două dintre derivaţiile standard ale planului frontal; Explicaţie: − dacă există undă P înseamnă ca se
depolarizează atriile; − dacă precede complexul înseamnă ca se depolarizează mai întâi atriile şi apoi
ventriculele; − dacă este pozitivă înseamnă ca vectorul de depolarizare atrială are o direcţie normală, deci
vine din nodulul sinusal 2. Distanţele R-R şi să fie egale de la un ciclu la altul;

II. Se stabileşte apoi, alura ventriculară sau frecvenţa cardiacă (heart rate). • Se determină distanţa în
milimetri parcursă între două unde R apropiate (un ciclu cardiac). • Dacă viteza de derulare a hârtiei este de
25 mm/sec, un milimetru este parcurs în 0,04 sec. • Să presupunem, de exemplu că intervalul, R-R = 18 mm.
Distanţa R-R reprezintă un ciclu cardiac. Această distanţă este parcursă deci în 18 x 0,04 sec = 0,72 sec. Ca
să aflăm care este frecvenţa cardiacă, trebuie să vedem de câte ori această distanţă R-R se cuprinde într-un
minut. Deci, împărţim 60 de secunde la 0,72 secunde = 83 cicluri cardiace/minut sau bătăi/min.

2. Desenati și caracterizați unda T

ISCHEMIA - UNDA T a) Ischemia subepicardică Modificări de formă şi de sens ale undei T: unde T
negative, adânci, ascuţite, simetrice în derivaţiile care privesc direct zona ischemică. În derivaţiile indirecte
se pot înregistra, dar nu obligatoriu, unde T pozitive, ample, ascuţite, simetrice. Severitatea ischemiei este
direct proporţională cu adâncimea undelor T şi cu numărul de derivaţii în care această modificare se
înregistrează. b) Ischemia subendocardică Modificare de formă a undei T, fără modificarea sensului: unde T
pozitive, înalte, ascuţite, simetrice în derivaţiile directe. Ischemia subendocardică nu are expresie electrică în
derivaţiile indirecte. Deci, prezenţa undelor T pozitive, înalte, ascuţite, simetrice în anumite derivaţii
semnifică ischemie subendocardică, dacă în derivaţiile opuse nu se înregistrează unde T negative, adânci,
ascuţite, simetrice.

3. Care sunt modificările ECG în infarct miocardic acut anterior întins ?

IMA cu unda Q anterior întins

 Supradenivelarea seg.ST V1-V5 – modificări directe

 Subdenivelarea seg.ST DII, DIII, aVF – modificări reciproce ”în oglindă”

Stadiu acut - durata acestuia este de la câteva zile la 2-3 săptămâni. Aceasta reflectă o scădere a zonei
necrozei. Unele dintre cardiomiocite mor, iar semnele ischemiei sunt observate în celulele de la periferie. În
cea de-a doua etapă (stadiu al infarctului miocardic acut) pe ecg, puteți vedea următoarele semne directe:

 Formarea complexului patologic QS în distrugerea transmurală a mușchiului cardiac și QR în non-

transmural.
 Formarea unui val "coronar" simetric negativ de T.

Schimbările reciproce pe peretele opus vor avea o dinamică inversă -

Segmentul ST se va ridica la contur, iar valul T va crește în înălțime.
Biletul 2

1. Descrieți etapele principale în descrierea unei ECG

Presupune parcurgerea unor etape obligatorii. Aceste etape sunt: I. Stabilirea ritmului cardiac II. Stabilirea
FC (frecvenţei cardiace) III. Stabilirea axului electric IV. Analiza undelor, segmentelor şi a intervalelor de
pe traseul ECG.

III. Calculul ÂqRs. În timpul activităţii inimi iau naştere o infinitate de dipoli electrici, orientarea lor în
spaţiu putând fi reprezentată prin vectori. Rezultanta acestor vectori, constituie axul electric mediu sau
rezultant. Există un ax electric rezultant al activării atriale, al activării ventriculare şi al repolarizării
ventriculare. Axul electric, ca vector rezultant al depolarizării sau repolarizării, formează un unghi cu linia
derivaţiei DI. Acesta este unghiul axului electric (ÂP, ÂqRs, ÂT). Determinarea axului electric ÂqRs se face
prin mai multe metode: 1. Metoda sistemului hexaxial în care reprezentăm liniile derivaţiilor planului frontal
în cerc. Se face suma algebrică a undelor complexului qRs în DI şi DIII sau în aVL şi aVF, apoi aceste
mărimi se proiectează pe partea pozitivă sau negativă a celor 2 derivaţii sub formă de vectori. o Din vârful
acestora se duc perpendiculare. Intersecţia acestor perpendiculare, unită cu centrul cercului constituie axul
electric.

IV. Analiza undelor, segmentelor şi a intervalelor de pe traseul ECG

2. Desenati și caracterizați unda Q

NECROZA – UNDA Q Unda Q patologică și scăderea amplitudinii undei R în derivațiile care privesc direct
zona de necroză. Criteriile ECG incluse in definiția a treia universală a infarctului miocardic – modificări
sugestive pentru ischemie nouă(modificări noi de segment STunda T sau BRS nou apărut) și apariția de
unde Q patologice.

3. Care sunt semnele indirecte (“în oglindă”) ale infarctului miocardic acut transmural pe ECG?

Infarct miocardic cu undă Q: apare în caz de necroză transmurală, care se asociază cu supradenivelarea seg.
ST. De aceea se numeşte STEMI (infarct miocardic cu supradenivelare de seg. ST)

- apare unda Q de necroză: are o durată > 0,04 sec şi o amplitudine > 2 mm

- unda R scade în amplitudine şi poate dispărea; în locul complexului QRS apare complexul QS

Diagnosticul ECG pozitiv de IMA se bazează pe: - semne directe: unda Q de necroză, supradenivelarea
segmentului ST (semn de leziune) şi unda T negativă (semn de ischemia);

- semne indirecte (imagine „în oglindă”): unda R amplă, subdenivelare de segment ST şi unda T pozitivă, în
derivaţiile opuse unde se înregistrează semnele directe. Într-un infarct miocardic transmural apar toate cele
trei semne directe; în infarctul miocardic subendocardic nu apare unda Q de necroză.

Semnele indirecte, reciproce (“în oglindă”): subdenivelarea seg.ST, unda T (+) – apar în derivaţiile care
explorează peretele opus celui cu necroză

Schimbările reciproce sunt schimbări ECG "în oglindă" (relativ la isolină) pe peretele opus al ventriculului
stâng. Este important să se ia în considerare direcția electrodului pe ECG. Centrul inimii este considerat
"zero" al electrodului (mijlocul septului interventricular), deci un perete al cavității inimii se află în direcția
pozitivă, iar opusul - în negativ.
  pentru un val Q, schimbarea reciprocă va fi o creștere a valului R și invers.
 dacă segmentul ST este deplasat deasupra izolinei, atunci schimbarea reciprocă va fi compensarea
ST sub izolin și invers.
 pentru un val "T" coronarian pozitiv, schimbarea reciprocă va fi un val T negativ și invers.

ECG cu infarct miocardic diafragmatic posterior.

Semnele directe sunt vizibile în semnalele II, III și aVF, semne reciproce - în V1-V4.