Sociologia medicala

Sociologia medicala a debutat practic odata cu publicarea lucrarii

“Le suicide” in 1897 de catre Durkheim, in care el distingea doua tipuri
de solidaritate: mecanica si organica. De unde reiesea, ca solidaritatea
mecanica este atribuita societatilor primitive, definite de o minima
diviziune a muncii, experienta de viata comuna si constiinta colectiva
puternica. Solidaritatea organica este specifica societatii moderne
industriale cu o diviziune a muncii sociale complexa, care presupune
specializare si interdependenta intre indivizi.
Sociologia medicala studiaza fundamentele sociale ale sanatatii
si imbolnavirii, interdependenta dintre factorii sociali si starea de
sanatate sau boala a populatiei, precum si incidenta starii de sanatate
asupra vietii sociale a indivizilor, grupurilor umane (personae cu
handicap, asistate social, etc).
Prin natura sa, omul este o fiinta sociala, nefiind autosuficient,
omul poseda un instinct social care il conduce la cooperarea cu ceilalti
indivizi ai speciei sale. Initial, oamenii au fost egali si liberi. Societatea
este produsul unui accord intre indivizi, au aparut reguli, legi, autoritati.
Fiecare persoana mosteneste o serie de factori genetici ,
caracteristici fizice si psihice ale inaintasilor sai. Daca zestrea genetica
reprezinta premise dezvoltarii omului, mediul si socializarea constituie

1
elementele transformarii fiintei cu caracter natural uman intr-o fiinta
sociala si rationala.
De asemenea mediul natural (climatul, relieful, resursele
natural, populatia) da limitele dezvoltarii economice ale unei societati.
Mediile natural ostile este stiut ca reduc sansele de dezvoltare
economica pentru comunitatile respective, creand problem sociale ca
saracia, raspandirea de boli, maladii, ec.
Socializarea este procesul prin care membrii unei comunitati
asimileaza simboluri, modele de comportament, traditii, stil de gandire
si actiune, valori si mentalitati.
In 1955, Parsons si Bales analizau familia ca subsistem educative
al societatii, care prin interactiunile membrilor ei, sintetizeaza influente
preluate din scoala, mediul professional, grupuri, retele de socializare,
etc.
Tot Parsons va define boala ca o forma de comporatament
deviant, sanatatea ca pe un comportament normal si va preciza
principalele drepturi si obligatii ale statusului si rolului de pacient si
medic.
Dupa Bales, analizand diferite tipuri de grupuri sociale, folosind
tehnica obsevatiei, arata ca unii dintre membrii grupului se specializaza
pe directia rezolvarii problemelor, in timp ce altii se specializeaza pe
crearea atmosferei socio-afective in cadrul aceluiasi grup. El reuseste
sa solicite si sa obtina de la subiecti o evaluare a comportamentelor
proprii cat si a celorlalti membrii. Subiectul nostru, trebuie sa se
autoevalueze dar sa si evalueze, sa se autoperceapa, dar sa si perceapa
si sa aprecieze comportamentele interpersonale ale tuturor membrilor
grupului.

2
 Necesitatea derularii unor programe educative-sanitare in
fiecare tara au rolul de a preveni unele boli contagioase, dar si
indepartarea practicarii unor deprinderi nocive pentru sanatate
(fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri).
Conditia esentiala pentru realizarea unei educatii sanitare eficiente o
constituie formarea deprinderilor profilactice si in acest sens, s-au
instruit cadre didactice din radul psihologilor, sociologilor, etc.

Obiectivele sociologiei medicale sunt:

-distribuirea bolilor in societate, in functie de sistemul social, mediul

familial, religie, sex, clase sociale, profesie.

-factorii sociali si culturali legati de natura si gravitatea bolii

-tipul de tratament adoptat

-elementele sociale care intervin in procesul terapeutic

-etiologia sociala si ecologia bolii

-comportamentele sociale ale terapiei si readaptarii

-medicina ca institutie sociala

-sociologia invatamantului social

-studiul variabilelor culturale ale manifestarii sanatatii si bolii

-relatiile medicale si sociale in grupurile mici

3
-bazele economice ale serviciilor medicale

-influenta industriilor medicale asupra starii de sanatate a populatiei

-conexiunea dintre structura sociala si boala

-influenta factorilor economico-sociali asupra starii de sanatate si

raspunsul societatii la sanatate si imbolnavire.

Aceste obiective interfereaza cu cele ale epidemiologiei si sanatatii

publice, dar exista diferente remarcabile in ceea ce priveste metodele si
tehnicile utilizate de fiecare disciplina in parte, precum si directiile si
obiectivele cercetarii.

Alte probleme, cum ar fi : familia si imbolnavirea, impactul social al bolii

asupra indivizilor, tratamentul inegal in mediul sanitar, spitalul,
somajul, clasa sociala din care provine bolnavul, absolut toate tin de
domeniul sociologii medicale.

Bibliografie:
1. Ilut Petru, “Sinele si cunoasterea lui”, edit. Polirom 2001
2. Bocancea Cristian, George Neamtu, “ Elemente de asistenta
sociala”, edit. Polirom 1999
3. Stanciulescu Elisabeta, “ Sociologia educatiei familiei”, edit.
Polirom 1997
4. Zlate Mielu, “Eul si peronalitatea”, edit. Trei 2002
5. Revista de pedagogie si asistenta sociala FICE-Romania, ‘’Educatia
pentru sanatate’’, nr . 11/2002
6. Note de curs

4
5