Metoda observatiei

Am pornit de la definirea obsevatiei ca principala metoda de

cercetare, de la faptul ca ea consta in urmarirea sistematica a faptelor
educationale asa cum se desfasoara ele in conditii obisnuite. Spre
deosebire de experiment care se supune interventiei din partea
cercetatorului, observatia consta in inregistrarea datelor si
constatarilor asa cum se prezinta, cercetatorul asteptand ca ele sa se
produca pentru a le putea surprinde. Se foloseste in toate etapele
cercetarii si insoteste de obicei toate celelalte metode, oferind date
suplimentare in legatura cu diverse aspecte ale fenomenelor
investigate. (Nicola, Ioan.,, Pedagogia scolara ‘’.E.D.P.
Buc.1980.pag.58 )
Observatia, presupune ,, constatarea lucrurilor si fenomenelor asa
cum ni le ofera natura in chip obisnuit ‘’.(Muster Dumitru.
,,Metodologia cercetarii in educatie si invatamant’’. Buc.1985.pag.50)
In acest context am avut in vedere si precizarea ca pentru a fi
adevarat stiintifica, sa o deosebesc de cea obisnuita, spontana, sa o
jalonez potrivit unor cerinte –itemi sau grile de observatie. Am
elaborat astfel, in prealabil, un plan de observatie, am precizat
obiectivele ce vor fi urmarite, cadrul in care se va desfasura, precum si
instrumentele necesare pentru inregistrarea datelor. Datele observatiei
au fost inregistrate imediat fara ca cel observat sa-si dea seama.
Profesorul, invatatorul sau educatoarea trebuie sa-l observe pe elev in
timpul cand acesta isi traieste viata de copil si de scolar in clasa, ori in
afara de ea, intre patru ochi sau in cercul colegilor, dar nelasandu-i
niciodata banuiala ca este supus observatiei exprese destinate sa-l
califice.

Crearea conditiilor pentru a nu altera desfasurarea naturala a

fenomenelor obsevate.

Fara indoiala ca actul observatiei vizeaza comportamentul copilului

in anumite situatii (activitati obligatorii si libere ) explicandu-se
fenomene complexe ca: atentia, strategiile perceptiei si gandirii in
realizarea unor sarcini, formarea unor priceperi si deprinderi,
atitudinile lor fata de anumite activitati, obiecte oameni.
Practica demonstreaza ca obsevatia ca metoda de cunoastere din
diverse locuri stiintifica, presupune o cerinta fundamentala si anume
aceea de a nu altera spontaneitatea atat de specifica varstei presolare.
De aceea, pentru a asigura o cat mai mare obiectivitate a datelor,
fenomeneloe trebuie ca aceasta metoda sa fie prezentata in conditii cat
mai variabile ; gradinita, excursii, vizite, cercuri de creatie, familie.

Materialul informational obtinut prin observare este analizat,

prelucrat, interpretat in scopul desprinderii unor concluzii, al formarii
unor generalizari. Tinand seama de acestea , consider ca o
componenta formativa in planul intelectual si moral al personalitatii
copilului prescolar o constituie cultivarea spiritului de observatie si a
capacitatii de a percepe realitatea inconjuratoare prin cat mai multi
analizatori. De aceea in activitatea mea didactica atat la grupa cat si in
cadrul cercului de ,,Cusaturi-tapiserie’’ am acordat o atentie deosebita
proiectarii informatiilor ce se transmit copiilor pe baza selectiei unor
aspecte din realitate intr-o anumita ordine a largirii orizontului de
cunoastere, incepand de la mediul inconjurator, apropiat copilului
(covoarele tesute din casa, diferite lucruri cusute, expozitiile
organizate cu diferite ocazii ) spre plante (motive florale ), animale,
fenomene ale naturii, activitatea sociala a adultilor (tesut, cusut, croit,
confectionat, calcat) si a relatiilor dintre ei ( atmosfera de munca ale
parintilor, observata cu ocazia unor vizite).
Folosind metoda observatiei mi-am cules materialul faptic in
legatura cu anumite aspecte, pozitii, comportari pe care le au copiii in
timpul desfasurarii unei activitati manuale. In urma observatiei am
dedus ca unii copii utilizeaza eficient cunostintele insusite anterior (in
cadrul activitatilor obligatorii) dispun de capacitatea de a face analiza,
comparatia, generalizarea, abstractizarea, pe cand altii sunt pasivi, nu
pot realiza obiectivele decat cu ajutorul meu.
Voi prezenta in continuare un plan de observatie stiintifica in
cadrul

Metoda observatiei in activitatile manuale ale prescolarilor.

Am pornit de la definirea obsevatiei ca principala metoda de

cercetare, de la faptul ca ea consta in urmarirea sistematica a faptelor
educationale asa cum se desfasoara ele in conditii obisnuite. Spre
deosebire de experiment care se supune interventiei din partea
cercetatorului, observatia consta in inregistrarea datelor si
constatarilor asa cum se prezinta, cercetatorul asteptand ca ele sa se
produca pentru a le putea surprinde. Se foloseste in toate etapele
cercetarii si insoteste de obicei toate celelalte metode, oferind date
suplimentare in legatura cu diverse aspecte ale fenomenelor
investigate. (Nicola, Ioan.,, Pedagogia scolara ‘’.E.D.P.
Buc.1980.pag.58 )
Observatia, presupune ,, constatarea lucrurilor si fenomenelor asa
cum ni le ofera natura in chip obisnuit ‘’.(Muster Dumitru.
,,Metodologia cercetarii in educatie si invatamant’’. Buc.1985.pag.50)
In acest context am avut in vedere si precizarea ca pentru a fi
adevarat stiintifica, sa o deosebesc de cea obisnuita, spontana, sa o
jalonez potrivit unor cerinte –itemi sau grile de observatie. Am
elaborat astfel, in prealabil, un plan de observatie, am precizat
obiectivele ce vor fi urmarite, cadrul in care se va desfasura, precum si
instrumentele necesare pentru inregistrarea datelor. Datele observatiei
au fost inregistrate imediat fara ca cel observat sa-si dea seama.
Profesorul, invatatorul sau educatoarea trebuie sa-l observe pe elev in
timpul cand acesta isi traieste viata de copil si de scolar in clasa, ori in
afara de ea, intre patru ochi sau in cercul colegilor, dar nelasandu-i
niciodata banuiala ca este supus observatiei exprese destinate sa-l
califice.
 Crearea conditiilor pentru a nu altera desfasurarea naturala a
fenomenelor obsevate.

Fara indoiala ca actul observatiei vizeaza comportamentul copilului

in anumite situatii (activitati obligatorii si libere ) explicandu-se
fenomene complexe ca: atentia, strategiile perceptiei si gandirii in
realizarea unor sarcini, formarea unor priceperi si deprinderi,
atitudinile lor fata de anumite activitati, obiecte oameni.
Practica demonstreaza ca obsevatia ca metoda de cunoastere din
diverse locuri stiintifica, presupune o cerinta fundamentala si anume
aceea de a nu altera spontaneitatea atat de specifica varstei presolare.
De aceea, pentru a asigura o cat mai mare obiectivitate a datelor,
fenomeneloe trebuie ca aceasta metoda sa fie prezentata in conditii cat
mai variabile ; gradinita, excursii, vizite, cercuri de creatie, familie.

Materialul informational obtinut prin observare este analizat,

prelucrat, interpretat in scopul desprinderii unor concluzii, al formarii
unor generalizari. Tinand seama de acestea , consider ca o
componenta formativa in planul intelectual si moral al personalitatii
copilului prescolar o constituie cultivarea spiritului de observatie si a
capacitatii de a percepe realitatea inconjuratoare prin cat mai multi
analizatori. De aceea in activitatea mea didactica atat la grupa cat si in
cadrul cercului de ,,Cusaturi-tapiserie’’ am acordat o atentie deosebita
proiectarii informatiilor ce se transmit copiilor pe baza selectiei unor
aspecte din realitate intr-o anumita ordine a largirii orizontului de
cunoastere, incepand de la mediul inconjurator, apropiat copilului
(covoarele tesute din casa, diferite lucruri cusute, expozitiile
organizate cu diferite ocazii ) spre plante (motive florale ), animale,
fenomene ale naturii, activitatea sociala a adultilor (tesut, cusut, croit,
confectionat, calcat) si a relatiilor dintre ei ( atmosfera de munca ale
parintilor, observata cu ocazia unor vizite).
Folosind metoda observatiei mi-am cules materialul faptic in
legatura cu anumite aspecte, pozitii, comportari pe care le au copiii in
timpul desfasurarii unei activitati manuale. In urma observatiei am
dedus ca unii copii utilizeaza eficient cunostintele insusite anterior (in
cadrul activitatilor obligatorii) dispun de capacitatea de a face analiza,
comparatia, generalizarea, abstractizarea, pe cand altii sunt pasivi, nu
pot realiza obiectivele decat cu ajutorul meu.