TEMA 1: JOC și JOACĂ

I. Aspecte din realitate care ilustrează complexitatea temei

a) jocuri de copii  activitate distractivă, descătușare de energie, relaxare, libertate,

amuzament, imaginație etc.
b) jocuri de societate  activitate distractivă în grup, socializare, relaxare etc.
c) jocuri sportive  competiție, fairplay etc.
d) jocuri de noroc  reguli, neprevăzut, hazard, câștig material etc.
e) jocuri populare / dansuri  mișcare, ritm, ordine, acompaniament muzical etc.
f) jocuri politice  interese, aranjamente, demagogie, manipulare etc.
g) jocuri teatrale / actoricești  interpretarea unui rol, talent, simulare etc.
h) jocuri ale minții  gândire, agerime, memorie, creativitate etc.
i) jocuri de cuvinte  asocieri inedite, imaginație, amuzament etc.

II. Definiri, explicitări ale temei

Termenul JOC denumește o activitate complexă care caracterizează existența ființei
umane la orice vârstă și care reprezintă un mod de viață, de ființare a omului în lume.

Johan Huizinga (istoric olandez, autorul cărții Homo ludens, 1938) afirmă că jocul
este mai vechi decât cultura (fenomen precultural), deoarece animalele nu l-au
așteptat pe om să le învețe să se joace. De asemenea, Huizinga consideră că jocul
stă la baza culturii: jocul nu este materie; odată cu jocul recunoaștem spiritul.

III. JOC și JOACĂ – delimitări semantice

JOACA este o manifestare spontană, înrădăcinată în mecanismele biologice
inconștiente ale ființei. (este definită prin libertate)

JOCUL este o invenție culturală instaurată în baza unui acord socio-comunicativ.

(este definit prin reguli)

JOACĂ + JOC: Dacă prin joacă eul se anunță doar, el își capătă expresia matură
abia prin joc. (Huizinga)