PREDICĂ LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI

În cea dintâi luna prevestitoare de toamna - toamna vietii noastre, dar si a anotimpului cand se
culeg cele mai multe si bogate roade, la inceputul noului an bisericesc, in prima decada a lunii septembrie,
in ziua de 8, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste, in ordinea cronologica, cea dintai mare
sarbatoare, inchinata aceleia care, prin viata ei curata, prin smerenia ei, prin virtutile sufletesti si trupesti
cu care a fost impodobita, s-a invrednicit a fi aleasa, de Providenta dumnezeiasca, Maica Fiului lui
Dumnezeu, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Evenimentul acesta al nasterii Maicii Domnului s-a petrecut acum doua mii de ani, Ia hotarul
dintre doua lumi, a Vechiului si a Noului Testament. Sfintii Parinti spun ca din smerenie nu ne-au fost
pastrate in Sfanta Evanghelie amanunte despre acest fapt insemnat din istoria mantuirii noastre. Ceea ce
cunoastem in legatura cu sarbatoarea de astazi, provine dintr-o veche traditie bisericeasca, pe care au
infrumusetat-o apoi cantarile bisericesti.

Aceasta traditie ne infatiseaza viata sfanta a unei familii dintr-un orasel din Tara Sfântă, numit
Nazaret. Este vorba de dreptii si dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana, primul, coborator din neamul
imparatesc al lui David, iar sotia sa, din semintia arhiereului Aaron, fratele lui Moise. Desi erau instariti,
avand toate cele necesare traiului, viata lor era umbrita de o mare mahnire, intrucat nu aveau copii. Pe
vremea aceea, la poporul evreu, lipsa copiilor era socotita ca o ocara, ca un blestem din partea lui
Dumnezeu. Nici darurile de jertfa aduse la templul din Ierusalim, de astfel de parinti, nu erau primite la fel
cu ale celorlalti. Mare i-a fost supararea si mahnirea lui Ioachim, cand I-au fost respinse de marele preot
Isahar, darurile pe care a dorit sa le prezinte la altar inaintea altora. De rusine si mahnire, batranul
Ioachim nu s-a mai dus la casa lui din Nazaret, ci s-a retras intr-un munte, unde s-a rugat fierbinte lui
Dumnezeu sa-i binecuvanteze si Iui casa cu un copil, fagaduind ca daca ii va fi ascultata rugaciunea, va
inchina copilul nascut Templului din Ierusalim. Aceeasi rugaciune staruitoare o înalță catre cer si sotia sa
Ana, in gradina casei din Nazaret. Rugaciunile lor fierbinti au strabatut cerul si au schimbat întristarea lor
in bucurie, caci dupa ruga lor, Dumnezeu trimite pe Arhanghelul Gavriil sa le vesteasca amandurora, in
aceeasi zi, dar separat, ca vor avea un copil, fapt ce s-a si intamplat. Fetita ce s-a nascut a primit, a opta zi
de la nastere, numele de Maria, care inseamna cea frumoasa, cea placuta.
 Învățăm de la părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, cât de mare este puterea rugăciunii
smerite, a răbdării și așteptării, mai ales când este vorba de darul de a avea copii.

Ca şi noi, Maica Domnului a primit trup şi suflet, dar a mai avut şi altceva – s a adăugat multa
rugăciune a Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana. Cât de fericiţi sunt părinţii care nasc prunci în urma unei
profunde rugăciuni! Acei copii încă din pântecele mamei lor primesc binecuvântarea cerului. De aceea,
rugaţi vă lui Dumnezeu să vă dea prunci sănătoşi, luminaţi de Dumnezeu! Cât de fericit trebuie să fie
pruncul din pântecele maicii sale când ea se roagă pentru el şi când aceasta merge la Sfânta Biserică şi se
hrănesc şi ea şi pruncul din pântece cu Sfânta Împărtăşanie, cu Hristos! Câtă bucurie sfântă în acea mamă!
Dar câtă tristeţe trebuie să fie în inima unui copil care aude în familie cum se ceartă mama şi tatăl său,
zicând unul către altul: „Mergi şi aruncă l afară, avortează l!” Ce simte pruncul în pântecele maicii sale,
când vede că mai are câteva zile, ceasuri, clipe şi trebuie aruncat afară?

Sunt o mulțime de oameni care suferă pentru că nu au copii, dar adesea cei care s-au rugat mult,
au postit, au cerut și rugăciunile Bisericii, după o vreme, în mod surprinzător au primit de la Dumnezeu
posibilitatea de a da naștere. Alții au adoptat copii, i-au înfiat, și au devenit părinți prin afecțiune, chiar
dacă nu au fost părinți după trup. Nu e suficient să dai naștere trupească. Cu adevărat părinte este cel
care și formează un copil, îl educă, îi arată grijă părintească și responsabilitate pentru creșterea și
educarea lui.

Maica Domnului este Născătoarea Vieţii. La praznicul Adormirii ei se cântă troparul: „Mutatu-te-ai
la Viată, fiind Maica Vieţii”, adică „Mutatu-te-ai la Hristos”, pentru că Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Maica Domnului a fost Scara din vedenia lui Iacov, pe care a coborât Fiul lui Dumnezeu, iar prin Naşterea
Maicii Domnului şi prin Naşterea Mântuitorului şi Învierea cea Mare a lui Hristos –, pământul nu a mai
devenit un deşert de oase, ci o oază a Bucuriei şi a Raiului lui Dumnezeu. Mulți dintre credincioși au
călătorit în Orientul Mijlociu, au ajuns în Sahara, sau cei mai mulți au văzut imagini din deşert, din pustiu.
Aşa ar fi fost întreg pământul. Întreaga noastră planetă ar fi fost un deşert, un pustiu dacă nu ar fi rodit în
pântecele acestei Fecioare, dacă nu S-ar fi zămislit Hristos Fiul lui Dumnezeu. Veţi zice: „Părinte, dar s au
născut prunci şi oameni şi înainte de Maica Domnului!” Aşa este, dar dacă Maica Domnului nu ar fi fost
Scara pe care să coboare Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe pământ, pământul acesta ar fi
fost un deşert şi, în loc de fir de iarbă şi flori de crin, ar fi rămas plin de oase. Prin venirea Mântuitorului şi
prin Învierea Sa avem nădejde că orice mamă, tată, frate sau soră, pe care noi i-am dus şi i-am semănat în
cimitir sub brazdă, vor învia şi vor fi în Raiul bucuriei lui Dumnezeu. Prin Hristos Cel Înviat, toate
mormintele vor învia şi de aceea pământul nu va mai fi un deşert de oase, ci va fi o oază, o parte a bucuriei
şi a Raiului lui Dumnezeu. În popor, sărbătorii Nașterii Maicii Domnului i se spune Sfânta Mărie Mică, iar
Sfânta Mărie Mare era numită Adormirea Maicii Domnului. Într-adevăr, aşa i-au spus înaintaşii noştri, dar
gândindu mă cum aş putea numi această sărbătoare, am numit o Învierea mică. Dacă la Paşti avem
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Marele Praznic al Învierii, am putea să spunem că şi astăzi
avem Sfânta Înviere Mică, pentru că Fecioara Maria L a născut pe Hristos – Învierea noastră. …..

Să rugăm pe Maica Domnului să mijlocească înaintea Fiului său pentru iertarea păcatelor noastre ,
dar și pentru cei dragi ai noștri plecați în lumea veșniciei. Amin