Sunteți pe pagina 1din 2

După începerea luptelor în aprilie 1775, Washington apare îmbrăcat în uniformă militară la Al doilea

Congres Continental semnalând că el este pregătit de război. Washington avea prestigiul,


experiența militară, carisma și prestanța militară, reputația de a fi un patriot, era sprijinit de către
Sudul Americii în special Virginia. Deși nu a căutat explicit să ia comanda și chiar a afirmat că nu
este la înălțimea unei astfel de însărcinări, nu avea nici un competitor
serios. Congresul creează Armata Continentală pe data de 14 iunie 1775. Propus de către John
Adams de Massachusetts, Washington este astfel numit General Maior și ales de
către congress(d) pentru a fi Comandant Suprem. Washington preia comanda Armatei Continentale
pe câmpul din Cambridge, Massachusetts în Iulie 1775, în timpul asediului Bostonului deja în
desfășurare. Realizând că armata sa duce lipsă disperată de praf de pușcă, Washington caută alte
surse. Sunt organizate raiduri asupra unor arsenale britanice, inclusiv unele în Caraibe și se
încearcă producerea locală a prafului de pușcă. Către sfârșitul lui 1776 sunt obținute 2,5 milioane de
livre, majoritatea din Franța, o cantitate abia adecvată față de nevoile armatei. Washington
reorganizează armata și îi forțează pe englezi să se retragă prin instalarea artileriei pe înălțimile
din Dorchester Heights(d) care dominau orașul. Britanicii evacuează Bostonul, iar Washington își
mută armata la New York. Deși negative în aprecierile referitoare la Congresul Continental, ziare
britanice lăudau caracterul lui Washington și calitățile sale de comandant militar. Acestea erau
articole îndrăznețe despre un general inamic care comanda o armată apărând o cauză despre care
mulți britanici credeau că va ruina imperiul britanic. Refuzul lui Washington de a se implica politic,
întărea reputația acestuia de om total dedicat misiunii sale militare și deasupra luptelor diverselor
facțiuni.
În august 1776, generalul britanic William Howe(d) lansează o campanie masivă navală și terestră cu
scopul de a ocupa New York-ul și propune un acord negociat. Armata Continentală sub comanda lui
Washington angajează inamicul pentru prima dată ca armată a Statelor Unite, de curând declarate
independente. Bătălia de la Long Island, cum a rămas în istorie, a fost cea mai mare bătălie din
întregul război. Retragerea în timpul nopții în urma bătăliei peste East River(d) fără nicio pierdere
umană sau materială este văzută de către unii istorici ca una din cele mai mari realizări militare ale
lui Washington. Această victorie britanică precum și alte câteva îl determină pe Washington să plece
din New York și peste New Jersey, ceea ce riscă soarta Armatei Continentale. În 25 decembrie
1776, noaptea, Washington organizează un contraatac, conducând forțele americane
peste Delaware River(d) și capturează în Trenton, New Jersey, 1000 de Hessian(d), (mercenari
germani, soldați de elită, în slujba britanicilor). Urmează o altă victorie la Princeton la începutul lui
ianuarie. Aceste victorii nu sunt suficiente pentru câștigarea războiului, mulți soldați nu se mai
înrolează la expirarea termenului sau dezertează în cursul aprigei ierni. Washington reorganizează
armata cu recompense crecute pentru cei care rămân și pedepse pentru dezertare, ceea ce ridică
sensibil numărul trupelor disponibile pentru următoarele bătălii. Forțe britanice înfrâng trupele lui
Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777. Howe îl păcălește pe Washington și
mărșăluiește practic nestingherit în Philadelphia în 26 septembrie. Armata lui Washington atacă fără
succes garnizoana britanică din Germantown(d) la începutul lui octombrie. Între timp, Burgoyne(d),
izolat, îndepărtat de Howe, este prins în capcană și forțat să se predea cu întreaga lui armată
la Saratoga(d). Acesta este un eveniment major, care determină Franța să răspundă la înfrângerea lui
Burgoyne prin intrarea în război, aliată deschis cu America și transformând Războiul Revoluționar
într-un conflict mondial major. Pierderea orașului Philadelphia de către Washington determină unii
membri ai Congresului să discute înlăturarea acestuia de la comandă. Această încercare eșuează
însă, după ce suporterii săi se raliază în apărarea acestuia. Armata lui Washington își așează tabăra
la Valley Forge(d) în Decembrie 1777 și rămâne acolo pentru următoarele șase luni. În cursul iernii
2500 de oameni dintr-un efectiv de 10000 de oameni mor de frig și boli. Totuși, primăvara următoare
armata iese din tabăra de la Valley Forge în ordine, în parte mulțumită unui program de instruire pe
scară largă, supravegheat de către Baronul von Steuben, un veteran al statului major prusac.
Britanicii evacuează Philadelphia pentru a se îndrepta spre New York dar Washington îi atacă la
Monmouth și îi obligă să se retragă de pe terenul de luptă. După aceasta britanicii continuă să se
îndrepte spre New York în timp ce Washington își scoate armata din acest oraș. În vara lui 1779 la
cererea lui Washington, generalul John Sullivan lansează o decisivă campanie a „pământului
pârjolit” care distruge cel puțin 40 de așezări ale indienilor Iroquois în actuala zonă centrală și
superioară a statului New York, ca răspuns la atacurile indiene și ale loialiștilor împotriva așezărilor
americane cu ceva timp în urmă. Washington dă lovitura de grație britanicilor în 1781, după ce
o victorie navală franceză le permite americanilor să încercuiască armata britanică în
Virginia. Predarea britanicilor la Yorktown în octombrie 1781 marchează sfârșitul majorității
ostilităților. Deși cunoscut pentru succesele din timpul războiului, Washington a suferit multe
înfrângeri până să iasă victorios din război.

Pictură de John Trumbull(d) Washington dându-și demisia ca și comandant suprem

În martie 1783, Washington își folosește influența pentru a dispersa un grup de ofițeri care
amenințau să confrunte congresul în legătură cu întârzierea plății soldelor. Prin Tratatul de la Paris,
semnat în decembrie același an, Marea Britanie recunoaște independența Statelor Unite.
Washington își dizolvă armata și pe 2 noiembrie le adresează soldaților săi un elocvent discurs de
rămas bun. În noiembrie 25, britanicii evacuează New York City și Washington și guvernatorul
preiau posesia. În decembrie 4 la Fraunces Tavern(d) Washington își ia formal rămas bun de la ofițerii
săi iar în decembrie 23, 1783 imitându-l pe generalul roman Lucius Quinctius
Cincinnatus(d) demisionează din funcția de comandant suprem. Washington a fost un exemplu
republican ideal al cetățeanului conducător care r