Muntele

Vreau să ştiu:.
 Suprafaţa pământului prezintă ridicături sau adâncituri ( denivelări ), mai mari sau mai
mici, numite forme de relief.
 Formele de relief cele mai înalte se numesc munţi. De obicei ei se află unul lângă altul,
formând lanţuri muntoase. Rar sunt izolaţi de restul munţilor.
 La orice munte deosebim trei părţi: poala, coasta şi vârful ( sau culmea ).
 Partea cea mai de jos de unde începe urcuşul se numeşte poala ( poalele ) muntelui.
 Munţii sunt alcătuiţi aproape întotdeauna din piatră. Între culmile muntoase sunt
prăpăstii foarte abrupte.
 Apele curgătoare au săpat văi adânci.
 Trecerea dintr – o parte în alta a muntelui se face prin locuri mai coborâte numite
trecători ( pasuri).

Plantele de la munte

 Unele plante cresc singure ( iarba, muşchiul, bradul, stejarul, ghiocelul, vioreaua, toporaşii,
ciupercile ).
 Alături de aceste plante la munte întâlnim suprafeţe întinse cu iarbă deasă, numite păşuni.
 Unele plante iubesc căldura şi lumina având nevoie, pentru a creşte şi a se dezvolta, de
puţină apă. Exemple: grâul, floarea-soarelui, pomii fructiferi etc. Altora le place aerul umed
şi răcoros. Exemplu: bradul, molidul, muşchiul de pământ, ciupercile etc. Prin urmare aceste
plante trăiesc în zonele de munte unde temperatura aerului este mai scăzută şi plouă mai des.
 La poalele munţilor întâlnim pădurile de stejar ( cu fructul numit ghindă ), apoi pădurile de
fag ( cu fructul numit jir ); tot aici cresc plante mici: ghiocelul, vioreaua, toporaşul, ferigile,
unele ciuperci, dar şi alţi arbori ca: alunul, carpenul etc.
 La înălţimi mai mari, întâlnim pădurile de brad, pin şi molid ( cu frunze sub formă de ace şi
florile sub formă de conuri ), zmeurul, afinul etc.
 Pe crestele cele mai înalte, plantele sunt foarte rare: floarea-de-colţ, brânduşa, bujorul-de-
munte ( plante ocrotite)

Păşune
Brad
Floare de colţ