Anexa nr.

1: Biografii inedite

Biografia Prea Sfinţitului Gherasim Saffirin, fost Episcop de Roman1

Prea Sfinţia Sa a fost născut în comuna Izvoarele, jud. Mehedinţi în anul 1849, din părinţi săraci, dar
modeşti.
Din botez i s-a dat numele de Gheorghe. După terminarea claselor primare, murindu-i părinţii, a fost ajutat
de un boier din localitate de au intrat în Seminarul din Râmnic, pe care terminându-l cu bun succes, ia plăcut a intra
în viaţa monahicească şi s-au tuns monah în Sfânta mănăstire Tismana sub numele de Gherasim. Apoi s-a hirotonit
Diacon şi Preot, de Prea Sfinţitul Episcop Athanasie Stoenescu, apoi Arhimandrit de Prea Sfinţitul Episcop Ghenadie
Enăceanu; aşezându-l Arhimandrit de scaunul Sfintei Episcopii de Râmnic şi director de seminar.
În anul 1890, a cerut un concediu pentru 3 ani a merge la Atena, pentru a învăţa cursul de Teologie,
întorcându-se de la Atena, acum teolog au stat iarăşi director de seminar până în anul 1899, când au fost ales ca
Arhiereu, cu numele Craioveanu. Numai după un an adică în 1900, ivindu-se Eparhia Romanului vacantă s-au ales de
toţi Episcop de Roman la 1 Martie. A stat Episcop 11 ani şi 4 luni, până când evenimentele vremii l-a silit a
demisiona şi aşa au părăsit Eparhia Romanului la 1911, 1 iulie.
Şi venind aici în Sfânta Mănăstire Frăsineiul, au locuit în casele Prea Sfinţiei Sale, care şi le-a făcut singur,
pe când era ca arhimandrit şi director la seminarul de Râmnic. Tot atunci au zidit şi Paraclisul.
Au trăit aici ca un închis, 11 ani, adică până în anul 1922, februarie 1 când cu fericire s’au dus către Domnul
fiind în etate de 73 de ani. Cu o lună mai înainte au făcut testament, ca biblioteca plină cu cărţi de limbi străine cu
totul să se dea seminarului de Râmnic, precum s-a şi făcut, iar celelalte obiecte toate să rămână aici în Sfânta
Mănăstire. Pentru care şi noi respectându-l îl avem în inima noastră şi îl pomenim ca un mare ctitor, al doilea după
fondatorul Sfintei Mănăstiri Prea Sfântul Episcop Calinic.
Cât a trăit aici în mănăstire ne-a fost pildă de fapte bune, de mărire de suflet. În timpul războiului a fost un
bun traducător de limbi ca Greaca, Franceza şi de cântări bisericeşti de pe muzica greacă; voi să resemnez că au fost
un bun bisericaş, nu lipsea de la nici o slujbă bisericească, fără numai de mare nevoie, caz de boală.
Pe care pentru prea Sfintele Sale prea multe osteneli ne rugăm ca bunul Dumnezeu sa-l aşeze în ceata
Sfinţilor săi Ierarhi. Amin.

Biografia Prea Cuvioşiei sale Părintelui Arhimandrit Porfirie Bucurescu2 fost stareţ al acestei Sfinte
Mănăstiri (Frăsinei)

Prea Cuvioşia Sa s-a născut în anul 1861 în comuna Domneşti, jud. Muscel. Din botez i s-a dat numele de
Petru, după ce a trecut clasele primare, au venit aici la mănăstire fiind în etate de 15 an, aducându-se de un Părinte
Ieromonah care se ducea pe acolo după pânză pentru obştea mănăstirii.
Fiind isteţ la minte şi curat cu trupul şi cu sufletul, totodată a pus şi silinţă multă, încât a ajuns în nevoinţă pe
Părinţii şi Stareţii săi, prin înfrânare şi cugetare de Dumnezeu pe care o avea, l-a păzit Dumnezeu aş păstra fecioria
toată viaţa sa. S-au călugărit în etate de 25 de ani sub numele de Porfirie şi hirotoniile în diacon şi preot fiind în etate

1
Manuscris cercetat prin bunăvoinţa părintelui Arhim. NEONIL Ştefan, stareţul actual al Mănăstirii Frăsinei. Autorul
lui este Ieroschim. SILVESTRU FLORESCU vieţuitor al obştii în acel timp.
Deşi conţine unele inexactităţi, acestă schiţă biografică apropiată de genul literar al sinaxarului aduce unele
informaţii privind viaţa de după retragerea din scaun a episcopului Gherasim.
2
Duhovnicul lui Saffirin la Frăsinei.

1
Anexa nr.1: Biografii inedite

de 36 de ani adică în 1897, de Prea Sfinţitul Episcop Atanasie Mironescu pe timpul Prea Sfinţitului Episcop
Ghenadie Enăceanu, fiind chiar bolnav şi dus în străinătate. După un an, adică în 1898 murind cuvioşia Sa, Părintele
Stareţ Silvestru, a fost de tot soborul mănăstirii ales ca stareţ: Prea Cuvioşia Sa Părintele Porfirie.
Fiind ca stareţ au fost neobosit în muncă pentru a aduce această Sfântă Mănăstire la o înflorire mai mare, au
făcut două metoace unul în satul Muiereştele şi unul la Cetăţuia de Râmnic. Pe timpul Prea Sfinţiei Sale s-a înfiinţat
primul joagăr de apă, a zidit şi case, grajdiul mare pentru vite, a adus apă din pădure în curtea mănăstirii pe olane şi
alte îmbunătăţiri.
A fost om de viaţă duhovnicească, aveam cu cine să trăim în plăcere, cu dragoste părintească; ne-au fost
dascăl şi părinte adevărat de şcoală călugărească, model la toţi de fapte bune. Au fost stareţ 29 de ani, adică până în
anul 1927, luna iulie când cu voia lui Dumnezeu, lăsând toate aceste griji pământeşti, s-au dus la odihnă, după cum
mi se pare, la cele cereşti, fiind în etate de 66 de ani.
Cu ale căror rugăciuni, împreună cu ale tuturor Sfinţilor sperăm să ne mântuim şi noi cu totul în Domnul
nostru Iisus Hristos, căruia i se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.