Sunteți pe pagina 1din 84

Nr.

2 | SEPTEMBRIE- OCTOMBRIE 2019

www.outdoormagazine.ro

Interviu:
Destinaţii:
Cele mai frumoase Horia Colibășanu,
zone de escaladă din România, singurul român pe K2 și
în opinia lui Vasile Cipcigan cuceritor al altor 3 optmiari

Trekking în altă emisferă: Cover Story:


Vinicunca, Islanda,
muntele curcubeu din Peru
în sens antiorar

Prezentare:
Clubul Alpin Român

Util:
Din rucsac: trusa medicală
Încălămintea de munte

Competiie:
În lupta cu propriile limite:
Traversarea Tarniţei înot
- editorial -
Outdoor Magazine
revistă editată de
SKI & OUTDOOR MEDIA S.R.L.
str. Rarău, nr. 10/2, Andrei Huanu, redactor-șef
400305 Cluj-Napoca
office@ski-outdoor.ro
Salut,
Redacia
Scriu acest editorial în timp ce-
redactia@ski-outdoor.ro
mi fac bagajul pentru o nouă ieşire. M-
Redactor-șef: am oprit din scormonit după haine şi
Andrei Huanu echipament pentru că, brusc, am
devenit foarte presat în momentul în
Editor-coordonator: care am realizat că revista trebuie să plece mâine în print. Adevărul e că
Dan Izvoreanu ieşirea asta a venit cam din scurt şi mi-a dat cu totul planurile peste cap.
Nimic nu poate, însă, să-mi şteargă zâmbetul de pe faţă, căci această
Editori:
călătorie nu este decât prima dintr-un şir destul de lung de aventuri de
Vasile Cipcigan,
Radu Maximilian Munteanu,
toamnă, e drept, în marea lor majoritate programate, în care vom trăi o
Iancu Verdeș, groază de lucruri: trekking, canyoning, speologie, rafting şi încă altele, chiar
şi scuba-diving. Despre toate acestea vă vom povesti, pe larg, în primul
Colaboratori: Feri Teglaș, număr de anul viitor al Outdoor Magazine (mai-iunie). Căci, totuşi, e sfârşit
Daniela Ursu, Sorin Barboș (Alpin Expe), de vară şi Outdoor Magazine în forma tipărită întră la hibernare, pentru a
Emanoil George Cristea, Ion Lisnic - lăsa loc pentru Ski Magazine, revista omoloagă cu conţinut de iarnă, al cărei
Clubul Alpin Român prim număr (noiembrie-decembrie) va putea fi găsit în chioşcurile de presă
de la 1 noiembrie. Outdoor Magazine nu dispare, însă, complet pe timp de
Corectură:
Ancuţa Narcisa Mureşan
iarnă. Rămâne site-ul outdoormagazine.ro, unde veţi găsi în continuare alte
şi alte articole interesante (credem noi) despre activităţi outdoor, altele
Online decât schi sau snowboarding. Şi, dacă vă place schiul sau snowboardingul,
Bianca Șomlea onpiste sau off piste, vă veţi regăsi, cu certitudine şi în articolele din Ski
bianca.somlea@ski-outdoor.ro Magazine.

Art Director De aceea, e şi un moment de bilanţ, chiar dacă, în sezonul 2019,


Alexandra Lazăr
am avut doar două ediţii. Şi, dacă e să tragem o linie, pentru noi a fost un
Publicitate
sezon doar cu câştiguri. Am câştigat experienţă. Am câştigat parteneri
Radu Găvruș valoroşi. Ne-am câştigat pe noi ca echipă. Dar, în primul rând, v-am câştigat
publicitate@ski-outdoor.ro pe voi, cei fără de care munca noastră nu ar avea niciun sens. Vă mulţumim
tel.: 0722 354 115 că ne citiţi, vă mulţumim ca sunteţi acolo şi poate că, împreună, vom reuşi să
determinăm şi mai multă lume să iasă din case. Să lase în weekend
La 01.11.2019 apare primul număr al televizoarele, calculatoarele sau ecranele telefoanelor inteligente şi să facă
Ski Magazine. ceva cu efort, cu un pic de durere, cu adrenalină (după gust), cu febră
Următorul număr al Outdoor Magazine
musculară de multe ori, dar ceva care-i va face cu siguranţă să simtă că
apare la 01.05.2020.
trăiesc cu adevărat.
Tipărită la Art Print
Cu speranţa că aţi câştigat şi voi ceva citindu-ne, vă doresc şi vouă
ISSN: 2668-4519 multe şi frumoase ieşiri de toamnă, fără accidentări.
Andi
©Drepturile de autor pentru articolele şi
fotografiile publicate aparţin exclusiv
SKI & OUTDOOR MEDIA S.R.L.
Reproducerea totală sau parţială şi sub orice
formă, tipărită sau electronică a materialelor
publicate se poate face doar cu acordul scris
al SKI & OUTDOOR MEDIA S.R.L.
- cuprins -
Destinaţii
Trekking în altă emisferă:
Vinicunca |4
- muntele curcubeu din Peru

Destinaţii
Cele mai frumoase
zone de escaladă | 10
din România

Destinaţii

Printre flori de col pe


Piatra Craiului
| 14

Destinaţii

Saalbach
ediia vară-toamnă
| 20

Util
Ce trebuie să conţină
| 24
trusa medicală

Util

Încălţămintea
| 26
de mers pe munte

Interviu HORIA COLIBĂȘANU


- singurul român pe vârful K2:
| 28
De la primele ture în Bucegi
până pe optmiiarii planetei
Cover Story
Islanda,
| 34
în sens antiorar
Prezentare

Clubul Alpin
Cum să-ţi Român
alegi rucsacul | 42

Destinaţii
Sporturi extreme
în Ceahlău | 46
MomenteleCareAugust

Destinaţii

Slovenia
| 50
- paradisul verde al Europei

Destinaţii

Frumusei ascunse
Cheile Tureniului și Cheile Borzești
| 56

Destinaţii

În cãutarea bujorului de munte


| 62
pe creasta Rodnei

Destinaţii
Canyoning:
distracie și adrenalină | 66
pentru (aproape) oricine

Competiii
Campionatul Naional de
Downhill 2019 | 70
Harghita-Mădăraș - The Real Deal

Competiii

În luptă cu propriile limite:


Traversarea Tarniei înot
| 74

Competiii
Mediaș Bike Marathon
| 78
- ediia a III-a -
Destinaţii

Trekking
în altă emisferă:
Vinicunca
- muntele curcubeu
din Peru

Text & foto: Emanoil George Cristea

Rainbow Mountain.
Sună atractiv, dar nu înelegi ce vrei să spună până nu caui informaii
despre el. Prima încurcătură este să afli că-s mai muli în lume, prin
Patagonia, altul tot prin Peru (Palccoyo). Chiar și în China există un astfel de
munte colorat. Dar Vinicunca, acesta, a devenit celebru în ultimii ani,
cunoscut drept Montaña de SieteColores (Muntele celor Șapte Culori).

•4 Outdoor Magazine
Destinaţii

Nu mai ştiu cum am aflat de el, dacă era în


planul de acasă, dacă ne-am decis pe drum, în Peru. Cert
este că centrul istoric din Cusco era plin de mici agenţii Drumul spre Vinicunca este de greu de
de turism cu afişe colorate în geam pentru Valea Sacră, identificat pe hări, de asta se și recomandă
Machu Picchu sau Rainbow Mountain (Vinicunca). printre altele să apelezi la o agenie locală de
Straturile colorate ce dau formă Vinicuncăi din afişe,
ghizi. Serpentine spectaculoase, abrupturi fără
atâta ne-au făcut cu ochiul, că nu am rezistat şi am decis
că este un mod plăcut şi interesant de a acoperi una parapei, poriuni pământoase care nu par a fi
dintre zilele rezervate pentru Cusco şi împrejurimi. prea sigure la ploaie, toate astea îmbracă cel mai
Am ales la întâmplare una dintre ele, căci preţul periculos drum pe care l-am străbătut
este acelaşi peste tot. Aproximativ 25$ de persoană vreodată.
pentru o excursie de o zi cu ghid, mic dejun şi un prânz la
altitudini de peste 4000 de metri.
Dimineaţa, pe la ora 3 şi jumătate, suntem
pregătiţi de drum, în faţa casei noastre din cartierul Din micul orăşel peruan părăsim drumul
Arcopata. Drumul spre Vinicunca este lung, cel puţin trei principal şi valea Amazonului, urcând pe Valea
ore de condus, vreo 130 km din Cusco, din care mare Pitumarca (unul dintre cele mai vechi drumuri coloniale
parte pe drumuri abrupte de munte. Se explică şi graba ce făceau legătura între Arequipa şi Cusco).
asta de a pleca cu noaptea în cap. Lăsăm în urmă Uchullujllo, ultimul sat mai
În Cusco se luminează devreme, pe la 6 soarele răsărit şi cum trecem de altitudinea de 4000 metri doar
este sus, astfel că abia pe la Checacupe vedem peisajul câte-un cătun mai sărăcăcios se mai întâlneşte în cale.
uscat al ţării. Până aici (aproximativ 3450 metri În ultimul dintre ele, la 4209 metri altitudine,
altitudine) avem parte de o zonă destul de populată, cu facem un popas pentru un mic dejun la o familie de
dealuri înalte aride, localităţi destul de prăpădite, cu quechua care a profitat de îndată de goana pentru
case parcă nicicând terminate. Este valea râului Vinicunca pentru a deschide o mică afacere. Pe drum
Urubamba, unul dintre izvoarele Amazonului. Dacă nu sunt mai multe astfel de case de oaspeţi, pentru
ştiaţi, tot Urubamba este râul ce înconjoară muntele pe populaţia locală de quechua păstori de lame fiind, în
care incaşii au ridicat Machu Picchu. ultimii ani, o mană cerească.

septembrie - octombrie 2019 •5


Destinaţii

Toate drumurile astea înalte au fost construite


de păstorii quechua pentru a face schimburi de produse
cu agricultorii din văile mai joase. În jurul muntelui
Ausagante tradiiile s-au păstrat din vremurile
prehispanice. Localnicii, în cvasimajoritatea lor, sunt
urmași ai incașilor, vorbesc limba veche andină,
quechua, și au printre preocupări esătoritul andean
vechi sute de ani, atât de bine reprezentat în portul
specific. În schimb, de la spanioli au împrumutat calul,
de care se folosesc astăzi pentru a călători pe drumurile
lor de munte, iar mai nou pentru a transporta turiști pe
Vinicunca

După scurtul popas, ieşim din micul cătun şi părăsim sau nereuşită a zilelor petrecute în Cusco. Am plecat de
drumul principal, urcăm o vreme de-a coasta apoi la peste 4400 metri altitudine şi vom urca până la 5200.
intrăm pe o vale sălbatică, şoseaua trecând de pe o Niciodată nu am fost la înălţimi aşa de mari şi poate ar
parte pe alta, peste nişte hăuri destul de neprimitoare. trebui să o luăm uşor la deal, pentru a nu ne lovi din
La capătul drumului auto este PitumarcaTrail Parking, prima răul de altitudine.
unul dintre cele două puncte de intrare spre muntele Urcând pe valea largă, intrăm tot mai mult în
Vinicunca, dar se pare că cel mai popular. zonele înalte ale masivului Ausangate, al patrulea uriaş
Ghizii îşi împart echipele cu veste de culori din Peru, cu cei 6384 metri ai lui. Depresiunea este plină
diferite, pentru fi mai uşor de menţinut grupul pe de mici comunităţi de păstori de lame şi alpaca (un fel de
traseu. Suntem mulţi cei care pornim la drum spre stâne formate din mai multe case de piatră, pe lângă
Muntele Curcubeu, iar fiecare ghid poartă grija a maxim firul de apă).
zece turişti. Vremea de aprilie nu prea pare a ţine cu noi. Cum spuneam, în general traseul spre Muntele
Este sfârşit de sezon ploios, chiar şi în zona asta aridă din Curcubeu nu este unul greu, dar altitudinea ne face pe
sudul Perului, iar crestele munţilor gem sub nori negri. cei mai mulţi dintre noi să devenim neputincioşi. Nu mai
În schimb, în jurul nostru totul este verde. poţi continua pe jos, ia un cal. Găseşti destui, căci
Traseul ar trebui să dureze două-trei ore, în drumul este plin de localnici, care doar din asta trăiesc:
funcţie de puterile fiecăruia, dar de la început trebuie să închiriatul cailor. Pentru că nu pot face asta tot timpul
luam în calcul altitudinea înaltă şi aclimatizarea reuşită anului, din cauza vremii, nu-ţi cer puţini bani pentru a

•6 Outdoor Magazine
Destinaţii

merge călare pe Vinicunca. energia din mestecatul frunzelor de coca. Am încercat şi


După jumătate de drum am cedat oboselii şi l- eu, dar nu poţi câştiga în două zile ce au adunat alţii într-
am abordat pe unul dintre ei pentru a “închiria” doi cai o viaţă.
până sus. Am reuşit să mă înţeleg la vreo 100 Soles (30$) După cele două ore şi ceva de potecă ajungem
pentru amândoi, dar pentru că nu aveam decât dolari la într-un final pe cumpăna de ape de pe care natura a
noi, precupeţul nostru s-a gândit să inventeze propriul ridicat Muntele Curcubeu. În trecătoare, câteva ţărănci
lui curs valutar, cerându-mi 50$. Şi nu se lăsa omuleţul. au improvizat un mic “magazin sătesc” de aprovizionare
Avea de partea lui bariera de comunicare (nu vorbea nici cu apă, sucuri sau dulciuri.
măcar spaniolă) şi încăpăţânarea specifică muntenilor. Dacă vrei să vezi muntele în întreaga lui splen-
Ne-au sărit în ajutor nişte turişti peruani din Lima şi mi- doare şi ţi-a mai rămas suficientă energie, nu trebuie să
au schimbat ei banii la cursul corect, căci quechua al te opreşti în trecătoare, ci să urci pe muntele opus, la un
meu nu se lăsa. punct de belvedere. De aici îţi apare ceea ce ai văzut de-
Alta este viaţa de la înălţimea calului. Ne-am acasă prin fotografii.
mai revenit şi noi un pic cu respiratul, altfel nu prea mă Cunoscut de localnici drept Winikunka (5200
vedeam trecut aşa uşor de pragul celor 5000 metri m), i se mai spune Montaña de SieteColores pentru că
altitudine. Nenorocul a făcut să nu mă împrietenesc cu din atâtea minerale se trag culorile diferite ale solului.
altitudinea cât am stat în Cusco şi în fiecare zi am avut Roşul indică rugina oxidului de fier, portocaliul şi
dureri de cap. Localnicii se luptă cu aerul rarefiat şi-şi iau galbenul vin de la amestecul de sulf şi fier, iar turcoazul

septembrie - octombrie 2019 •7


Destinaţii

provine din amestecul de verde şi galben al cloritului.


Coborârea a fost mai rapidă decât ne-am fi La întoarcere ne-am oprit iar în cătunul
dorit. La altitudinea asta vremea este capricioasă, iar un de pe vale, pentru masa de cină, inclusă în
nor negru a adus cu el şi o furtună de zăpadă. Ca să nu serviciile turistice, apoi în lungul drum spre
uităm că suntem la 5000 de metri. Din păcate ne-a ajuns
Cusco ne-am mai oprit doar pentru o scurtă
din urmă nu doar ninsoarea, ci şi răul de altitudine. Cu
pauză în Checacupe. În micul orășel se găsește
care nu este de glumit. A fost cea mai grea coborâre pe
una dintre incredibilele atracii ale zonei, podul
care am făcut-o vreodată de pe munte. La fiecare zece
incașilor, „QueshuaChaca”, construit din paie.
paşi simţeam nevoia să mă opresc şi să mă odihnesc. Şi
asta la vale. Şi nu eram singurul în situaţia asta. Din Spaniolii au venit mai târziu și au ridicat unul din
echipa noastră am suferit cel mai mult eu şi Sorin. De piatră și ciment, “Puente de la Nuevacivilización”
fete am fost mândri, s-au descurcat de minune. sau Podul Colonial de la Checacupe, peste care să
Coborârea la altitudini mai joase (Cusco se află poată transporta încărcături grele de cărbune de
la 3500 metri), ne-a ajutat să ne mai revenim în simţiri. la Arequipa la Cusco. Astăzi ambele poduri se pot
Cu toate că am suferit destul de mult pe Vinicunca, nimic vedea unul lângă celălalt, traversând valea
nu s-a putut compara cu satisfacţia pe care am avut-o Pitumarca.
sus privind coloritul spectaculos lăsat de natură.

Interesant este că până acum câiva ani,


doar quechua de sub Ausangate știau de existena
Vinicuncăi, pentru că întreaga zonă era acoperită
de zăpadă și existena curcubeului de culori doar
se bănuia. Încălzirea globală a ultimilor ani a dus
la topirea ghearilor la altitudinile mai joase
scoând la iveală solurile diferit colorate.

•8 Outdoor Magazine
Destinaţii

Cele mai frumoase


zone de escaladă
din România

Text: Vasile Cipcigan


Foto: Dan Izvoreanu

Escalada este unul dintre sporturile care a prins foarte mult în ultima vreme. Expansiunea
acestui sport se poate observa și în numărul, în continuă creștere, al practicanilor, dar și în
dezvoltarea zonelor de escaladă, atât cele “cu tradiie”, cât și a unor zone noi, cu foarte mare potenial.
În ultimii 10 ani s-au amenajat sute de trasee noi în toată ara, s-au organizat zeci de competiii
sportive, s-au deschis săli de escaladă în aproape toate orașele mari din România. Practicanii de
escaladă au la dispoziie mii de kilometri – pe verticală, pentru antrenament și performană.

• 10 Outdoor Magazine
Destinaţii

În următoarele articole vom prezenta cele mai


importante și interesante zone de escaladă din ară
noastră. Vom urmări câteva puncte: accesul și cazarea în
zonă, numărul de trasee, sigurana acestora, diversita-
tea lor și, nu în ultimul rând, frumuseea zonei și activită-
ile adiacente pe care le oferă.
Prima dintre zonele pe care o prezentăm este
Cheile Turzii: defileu de aproximativ 1600 m lungime,
tăiat de râul Hășdate, este considerată una dintre cele
mai importante zone de escaladă, nu doar în România, ci
și în estul Europei.
În Cheile Turzii se poate căăra, în condiii bune,
începând din luna martie până în luna noiembrie.
Pentru iubitorii de escaladă hibernală, există trasee ce
se pot parcurge și iarna.
Cheile Turzii este rezervaie naturală din anul
1938, existând peste 900 de specii de plante și peste 60
de specii de animale și păsări.
Stânca este calcar, fapt care a permis amena-
jarea atât a traseelor cu asigurări fixe, cât și a traseelor
cu asigurări mobile.

septembrie - octombrie 2019 • 11


Destinaţii

1. ACCESUL ȘI CAZAREA ÎN ZONĂ


Cheile Turzii se află la 15 km de Turda și la 42
de km de Cluj-Napoca. Din Turda se intră pe DN75
(Turda-Câmpeni), cu ramificaie spre Cheia. Din
localitatea Cheia se mai parcurg încă 4 km, pe un drum
asfaltat, până în Cheile Turzii. Aici, primăria comunei
Mihai Viteazu a început amenajarea unei parcări.
Un alt drum de acces este pe E60 (DN81) spre
localitatea Tureni, până în satul Petrești. Din Petrești
trebuie să parcurgem un drum de macadam până
unde putem parca mașina. De aici până la intrare în
Chei mai avem aproximativ 5 minute.
La ambele puncte de acces în defileul Cheile
Turzii există locuri unde se încasează taxa de intrare în
rezervaie. Preul este de 4 lei pentru aduli și 2 lei
pentru copii.
Cazarea în zonă este destul de precară. În
zona de acces Cheia, avem Cabana Turistică Cheile
Turzii care, din păcate, funcionează și nu prea. Există
două campinguri, unul în zona de acces Cheia și unul
în zona de acces Petrești. În aceste campinguri găsii
atât căsue, cât și locuri de amplasat corturile și rulo-
tele. Nu recomandăm camparea în alte zone, neame-
najate.
În zona de acces Cheia, putei mânca la mini-
restaurantele deschise în zonă și la restaurantul
Cabanei Turistice Cheile Turzii. În zona de acces
Petrești, masa se poate lua la campingul aflat lângă
locul unde parcăm mașinile.
Surse de apă sunt în ambele zone de intrare
în defileu. În perioada ploioasă, putem găsi un izvor
chiar la mijlocul Cheilor.
2. NUMĂRUL DE TRASEE
În Cheile Turzii există peste 500 de trasee.
Acestea sunt combinate, avem trasee pentru escaladă
sportivă și trasee pe mai multe lungimi de coardă (cu
asigurări fixe, cu asigurări mobile sau mixte). Accesul
la trasee se poate face din poteca principală de vizitare
a defileului, dar și din potecile adiacente situate pe
ambii versani.
3. SIGURANA TRASEELOR
Dacă este să dăm un calificativ legat de
sigurană, vom acorda 4 din 5. Majoritatea traseelor
de escaladă sportivă sunt bine amenajate, în ultimii
ani au fost înlocuite majoritatea asigurărilor vechi și au
fost îmbunătăite “topurile”. La majoritatea traseelor
de escaladă roca este stabilă, însă la unele (prepon-
derent cele din poteca principală) roca este cam
“spălată”.
Un mare număr de trasee cu mai multe
lungimi de coardă au fost și ele curăate și amenajate
cu echipări noi. Există câteva care nu au fost
amenajate și nici curăate, aceste trasee se parcurg
foarte rar, abundă de vegetaie și roca nu este stabilă.
Pentru informaii despre trasee, amplasarea
lor, accesul spre ele, sigurana lor și gradul de
parcurgere, putem să ne informăm la Baza Salvamont
aflată la intrarea dinspre localitatea Cheia.

• 12 Outdoor Magazine
Destinaţii

4. DIVERSITATEA TRASEELOR defileu găsim peste 60 de peșteri, majoritatea de


Traseele de escaladă din Cheile Turzii au un dimensiuni mici, cea mai mare atingând puin peste 120
grad ridicat de diversitate. Găsim trasee dedicate celor de metri. Întâlnim în Chei grohotișuri de dimensiuni
ce vor să înceapă aventura lor verticală, dar și trasee impresionante, arcade și turnuri spectaculoase.
unde cei mai experimentai doresc să-și încerce puterile. Descoperim peste 60 de specii de animale și
Există foarte multe trasee de escaladă sportivă păsări în zona defileului. Acvila de stâncă tronează peste
pentru începători, cu un grad scăzut de dificultate, acestea, fiind un simbol al acestei rezervaii.
foarte bine asigurate – spre exemplu zona “La Circ”. Plecând din Cheile Turzii putem parcurge
Pentru cei experimentai, traseele de escaladă trasee turistice spre alte zone superbe cum ar fi: Cheile
sportivă combină “feele căzute” cu surplombe și tavane Turului, Cheile Borzești și Cascada Ciucaș.
impresionante. Dificultatea și spectaculozitarea
traseelor din Peștera Ungurească sunt recunoscute în În Cheile Turzii se poate practica alergarea
lumea căărătorilor. montană – există trasee ce se pretează acestui sport,
Pentru cei care iubesc traseele cu mai multe trasee dificile care solicită la maximum rezistena și
lungimi de coardă, Peretele Uriaș îi așteaptă cu verticale abilităile atleilor. Pe versantul stâng există zone de
de peste 200 de metri. decolare pentru cei care doresc să încerce zborul cu
Turiștii care vor să guste adrenalina înălimii, parapanta.
dar nu practică escalada, pot încerca traseul de Via În ultimul an s-a amenajat și o tiroliană, în zona
Ferrata. dinspre localitatea Cheia, tiroliană care “pompează”
5. FRUMUSEEA ZONEI ȘI ACTIVITĂILE CE SE POT adrenalina în inima multor turiști.
DESFĂȘURA ÎN CHEILE TURZII
Defileul Cheile Turzii combină verdele pădurii În sfârșit, drept concluzie, Rezervaia Naturală
cu coloritul florilor, spectaculozitatea verticalelor cu Cheile Turzii este o zonă unde se poate practica escalada
molcomul apelor râului Hășdate. În versanii acestui foarte bine și sigur.

Acces – 4 din 5
Cazare – 2 din 5
Număr de trasee – 5 din 5
Sigurana traseelor – 4 din 5
Diversitatea traseelor – 5 din 5
Frumuseea zonei și activităile ce se pot
desfășura în Cheile Turzii – 4 din 5

septembrie - octombrie 2019 • 13


Destinaţii

Printre flori de col pe


Piatra Craiului

Text & foto: Dan Izvoreanu

Piatra Craiului, supranumită și Crăiasa albă a Carpailor, este unul dintre cei mai frumoși muni din
România. Prin aspectul său spectaculos și prin forma specifică de lamă zimată, face notă discordantă cu celelalte
masive montane și de aceea este considerat unic și spectaculos.

Piatra Craiului este o muchie calcaroasă, situată între Munii Bucegi și Munii Făgăraș, care se întinde pe o
lungime de aproximativ 25 de kilometri. Altitudinea maximă este atinsă pe Vârful La Om, cunoscut și ca Piscul
Baciului, 2.238 m. Partea sudică a crestei este mai domoală și mai înierbată, în schimb, partea nordică arată ca un
perete vertical de peste 600 de metri, ascunzând nenumărate poieni suspendate, brâne expuse, ancuri de stâncă și
hornuri verticale.

Tocmai pentru diversitatea sa, creasta Pietrei Craiului este un adevărat magnet pentru iubitorii muntelui, însă
nu este recomandată parcurgerea sa pentru turiștii fără experienă sau cu teamă de înălime. Am urcat pe creasta
Pietrei Craiului de mai multe ori de-a lungul anilor, pe diferite trasee, dar tura care mi-a plăcut cel mai mult este cea pe
care am să v-o povestesc în continuare. Cei care fac ture frecvent în zonă, știu că Piatra Craiului este împărită în două
seciuni: creasta nordică și creasta sudică. Noi am ales să parcurgem creasta sudică, în primul rând fiindcă nu am mai
fost de foarte muli ani și în al doilea rând pentru că auzisem că sunt șanse foarte mari să vedem flori de col pe traseu.
• 14 Outdoor Magazine
Destinaţii

Iată-ne într-o zi de iulie, vineri seară, în Plaiu


Foii, punctul de plecare în traseu. Găsim un loc bun de
campare, montăm corturile și ne pregătim de somn,
fiindcă urmează o zi lungă și grea.
Dimineaa ne trezim odată cu primele raze ale
soarelui, ne bem cafeaua, luăm un mic dejun rapid,
pregătim rucsacii mici de tură, ne echipăm și suntem
gata de plecare. Avem de parcurs un traseu de 10-12 ore
cu diferenă mare de nivel (pornim de la 850 de metri și
vom urca până la 2215 metri). Dar vremea este excelen-
tă, se anună o zi frumoasă și caldă, poate chiar prea
caldă. Facem rapid o poză de grup și plecăm.
Prima parte a traseului urmează drumul fores-
tier și apoi poteca ce urcă în zig zag spre refugiul Șpirla,
primul punct de popas, situat la 1400 de metri altitudine.

Aici luăm o scurtă pauză, pentru că urmează


partea cea mai solicitantă, urcarea în creastă. Ne
refacem forele și pornim la asaltul pereilor de calcar.
După câteva sute de metri dăm de prima zonă cu lanuri,
pe care o urcăm fără probleme.
Aici fac o paranteză și vreau să subliniez cât de
mult contează componena echipei pentru reușita unei
ture montane. Este foarte important să mergei pe
munte cu oameni pe care-i cunoaștei și pe care vă
putei baza. Se știe, pe munte vremea este imprevizibilă,
se pot întâmpla accidente, poate interveni epuizarea, iar
toate la un loc pot transforma o plimbare minunată în
cel mai negru coșmar. De aceea, nu mergei în ture cu
oameni pe care nu-i cunoaștei și despre care nu știi ce
condiie fizică au și cum se comportă în situaii critice.
Este foarte important să vă cunoaștei limitele și să nu
abordai trasee prea grele pentru voi. Iar dacă le
abordai totuși, atunci asigurai-vă că ceilali cunosc
foarte bine traseul și sunt mai bine pregătii decât voi.
Revenind la traseul nostru, după prima zonă cu
lanuri, ajungem la locul numit “La Zăplaz”. Este unul
dintre locurile cele mai cunoscute și spectaculoase din
Piatra Craiului. La Zăplaz, stâncile au niște găuri
suprapuse, verticale, săpate de apă și vânt, prin care poi
vedea cerul, iar vântul șuieră într-un mod misterios.

septembrie - octombrie 2019 • 15


Destinaţii

Unii spun că reprezintă pori spre o altă dimen- După câteva pauze și un urcuș susinut,
siune. Cert este că acest loc este fascinant și nu seamănă ajungem în creastă! Uraaa, prima parte a traseului,
cu nicio altă formaiune din ali muni. Trecem pe lângă urcarea, a trecut! Suntem lângă Refugiul Grind 2 (sau
Zăplaz și continuăm urcarea, iar după puin timp refugiul din șaua Grindului), situat la 2215m.
ajungem la a doua zonă cu lanuri. De această dată este De aici nu mă pot abine să nu dau o fugă până pe
o zonă mai expusă, mai periculoasă și de aceea trebuie vârful Grind (2229 m), situat la o aruncătură de bă, de
să fim ateni la fiecare pas. Trecem pe rând și cu grijă. unde pot vedea mai bine creasta și văile din jur. Fac
Urcarea continuă în zig zag, destul de vertical și câteva fotografii și revin în șaua Grindului, unde toată
dăm de poriuni înierbate, cu ancuri și pajiști alpine, lumea s-a așezat la picnic. Lenevim la soare cam 20 de
pline cu flori. minute, ne refacem forele și suntem gata de plecare.

• 16 Outdoor Magazine
Destinaţii

Mai avem încă mult de mers. De aici traseul urmează


muchia crestei zimate, pe poteca marcată cu punct
roșu.
Creasta sudică este mai puin umblată decât
creasta nordică, fiindcă altitudinea scade treptat, apar
zone cu jnepeni, este mai puină stâncă și mai multă
iarbă, cu alte cuvinte este mai sălbatică.
Tocmai de aceea sunt șanse mai mari să găsim
celebrele flori de col. Între timp admirăm peisajul: spre
nord, jos în vale se vede Plaiu Foii și în depărtare crestele
Iezer-Păpușa și partea estică a Făgărașului. Spre sud, se
vede perfect masivul Bucegi, iar în vale zărim Prăpăstiile
Zărneștilor și satele pitorești din zona Măgura-Bran.
Dacă privim în potecă trebuie să avem grijă să
nu călcăm peste celebra floare care crește doar aici:
Garofia Pietrei Craiului.
Deși traseul nu este foarte dificil pe creastă, totuși
trebuie să fim ateni la fiecare pas, deoarece terenul este
destul de accidentat, sunt și câteva traverse pe stâncă și
săritori, dar, cu băgare de seamă, le trecem cu bine. Și,
nu peste mult timp, auzim primele exclamaii de
bucurie: Am găsit flori de col!!! Sunt acolo, chiar lângă
potecă, stau frumos în iarbă și zâmbesc la soare. Albe,
pufoase și perfecte. Sunt câteva pâlcuri, așa că sărim la
fotografiat mai ceva ca turiștii japonezi în Roma. Nu ne

septembrie - octombrie 2019 • 17


Destinaţii

mai săturăm și ne bucurăm de ele ca niște copii.


Continuăm linia crestei și observăm că, odată
cu scăderea altitudinii, peisajul se schimbă și intrăm intr-
o zonă de jnepeniș. Asta înseamnă că trebuie să
ajungem în punctul în care vom coborî din creastă: Șaua
Funduri. Da, da, așa-i zice, nu știu sigur de ce.
Aici fac din nou o paranteză: în Crai este foarte
important să avem la noi suficientă apă. Asta înseamnă
minimum 2 litri de persoană, dar dacă nimerii o zi
foarte călduroasă, așa cum am prins noi, atunci 2 litri nu
prea ajung. Deși am experienă multă în ale muntelui și
sute de ture la activ, recunosc că spre finalul zilei, când
mai aveam vreo 2 ore de mers până la corturi, mi s-a
terminat apa. Din cauza căldurii am băut mai multă ca
de obicei, astfel că m-am văzut nevoit să cer niște apă de
la cei care și-au pus mai multă sau care nu au băut-o pe
toată… Paranteză închisă.
Așadar, iată-ne în Șaua Funduri, pregătii de
Text: Iancu Verdeș
coborâre. De aici din nou trebuie să avem grijă, pentru
Foto: Roxana Tilca

• 18 Outdoor Magazine
Destinaţii

că, pe lângă faptul că poteca este plină cu pietriș pe care punct de reper al Pietrei Craiului: Marele Grohotiș. Este
poi aluneca, se adaugă și oboseala acumulată după 6-7 vorba despre o acumulare imensă de grohotiș care dă
ore de mers. Trecem de o săritoare mai solicitantă, impresia unei pârtii, datorită culorii albe a calcarului
prevăzută cu lanuri, de care scăpăm fără probleme și, sfărâmat.
după un coborâș în zig zag pe potecă, ajungem la baza Poteca îl traversează și, nu după mult timp,
crestei, de unde trebuie să facem cale întoarsă; de intrăm în sfârșit în pădure, unde este răcoare și bine. De
această dată prin pădure, chiar pe lângă baza muntelui, aici traseul urmează curba de nivel, trecem pe lângă
pe poteca marcată cu triunghi albastru. De aici avem Umerii Pietrei Craiului, niște perei imenși de stâncă,
ocazia să admirăm măreia Pietrei Craiului cu pereii săi înali și impunători, exact ca niște umeri și, în cele din
calcaroși înali, ca o catedrală albă. urmă, ajungem în punctul din care traseul s-a bifurcat:
După circa jumătate de oră, ajungem la locul refugiul Șpirla.
numit Cerdacul Stanciului, un alt punct de reper pentru Urmează o ultimă coborâre prin pădure, apoi
masivul Pietrei Craiului, declarat monument al naturii. drumul forestier pe lângă stână și iată-ne la corturi.
Bolile maiestuoase parcă sunt săpate de mâna omului, Au trecut de la plecare peste 11 ore. Suntem
nici nu-i vine a crede că este lucrarea naturii. epuizai, dar fericii. Obiectiv îndeplinit! Am făcut și
După Cerdacul Stanciului, ajungem la un alt creasta sudică a Pietrei Craiului!

septembrie - octombrie 2019 • 19


Destinaţii

Saalbach
ediţia vară-toamnă

Text & foto: Iancu Verdeș

©saalbach.com

Aată la limita dintre landurile austriece Salzburg și Tirol, Saalbach este o staiune dichisită
și extraordinar de bine echipată ca infrastructură pentru sporturi de iarnă. Peste vară, câteva instalaii
funcionează pentru amatorii de mountain bike și de drumeie. Aglomeraia și costurile sunt cam la
jumătate decât iarna, mai ales la cazările care includ abonamentul Joker Card, care oferă acces gratuit
la instalaiile pe cablu din zonă, la transportul în comun, la ștrand, la muzee și la alte obiective. O parte
din magazinele și școlile de schi se repro lează pe mountain biking și e impresionant să vezi zeci de
copii care învaă tehnica de manevrare a bicicletelor.

• 20 Outdoor Magazine
Destinaţii

Există viaă la Saalbach și în afara sezonului Am continuat cu un traseu emblematic al zonei


rece! Am însoit un grup de prieteni bicicliști care merg în - Hacklberg, clasificat de dificultate medie. Ca să ajungi
Saalbach de trei sezoane încoace, ca să aflu ce-i mână din Saalbach la începutul traseului ai două variante - fie
acolo în fiecare an. urci cu gondola Schattberg și faci un transfer de 30 de
Noi ne-am dus chitii să urcăm cu bicicleta pe minute pe creastă, dintre care 20 de minute sunt push
gondolă și să coborâm pe potecile special amenajate. bike pe un drum în pantă accentuată, fie pedalezi pe firul
Am început cu traseele din Saalbach recomandate văii din Saalbach în Hinterglemm și urci cu gondola
pentru începători într-ale freeride-ului - Panorama Trail Westgipfelbahn. Traseul te poartă la început în serpen-
și Monti-Trail. Am descoperit rapid că niciunul dintre ele tine cu contrapante prin golul alpin, cu vederi panora-
nu este chiar potrivit pentru începători; deși nu conin mice superbe, apoi începe să coboare mai hotărât până
elemente tehnice dificile, pentru a le parcurge în la pădurea de brazi, având zone de flow, elemente din
sigurană este bine să ai ceva experienă pe poteci. Nu a lemn și mici zone mai abrupte. Se termină la staia inter-
ajutat nici faptul că, spre mijlocul verii, majoritatea mediară a gondolei Westgipfelbahn, prilej perfect
traseelor erau într-o stare proastă, neîntreinute, cu pentru o băutură răcoritoare la terasa alăturată.
multe denivelări datorate frânării (”brake bumps”). De aici poi să revii în vârf sau să continui spre

Joker Card
Pe lângă instalaiile din Saalbach - Hinterglemm, acest
card este valabil cu anumite limitări și pentru instalaiile din Zell am
See și Bike Park-ul Leogang. Cardul primit de la cazare este unul din
hârtie, cu cod de bare. Dacă plănuiești să îl folosești intensiv, este
recomandabil să îl schimbi gratuit cu un card cu cip, mai durabil și
mai ușor de folosit, la orice casierie a instalaiilor pe cablu.

septembrie - octombrie 2019 • 21


Destinaţii

Saalbach.com
Site-ul și aplicaia Saalbach pentru
smartphone includ recomandări de trasee de
bicicletă și drumeie pentru toate gusturile și toate
nivelurile, cu track GPS, hartă și descriere.

Reîntors în Saalbach, din vârful gondolei și magazine de biciclete în fiecare staiune, preurile
Schattberg ai la îndemână traseul X-Line, format din fiind cu 30-50% mai mari decât în România. Închirierea
două tronsoane. Primul tronson, clasificat de dificultate unei biciclete MTB costă între 40 și 80 de euro pe zi, în
medie, coboară în serpentine cu contrapante și mici funcie de performane. E-bike-urile pot fi de asemenea
table top-uri prin golul alpin, apoi intră în pădure, unde închiriate între 55 și 80 de euro pe zi, tot în funcie de
panta se accentuează, iar poteca devine mai acciden- caracteristici. Noi am avut experiene pozitive la service-
tată. După staia intermediară a gondolei traseul devine ul Gumpold din Hinterglemm.
foarte dificil, cu zone abrupte și accidentate, fiind reco- În afară de potecile speciale pentru biciclete,
mandat doar experilor. Din cauza dificultăii, acesta Saalbach oferă circa 400 de kilometri de trasee
este unul dintre cele mai puin frecventate trasee. Există mountain bike marcate, predominant pe drumuri
și traseul Z-Line, care este închis în acest an. forestiere și de macadam, de diferite lungimi și grade de
În caz că ai probleme tehnice, există service-uri dificultate.

• 22 Outdoor Magazine
Destinaţii

La începutul lunii iulie are loc festivalul


”Glemmride”, axat pe latura gravitaională a ciclismului,
cu competiii la nivel înalt de slopestyle și downhill,
precum și sesiuni de teste și evenimente organizate de
marii producători. La începutul lui septembrie are loc
festivalul ”World Games of Mountainbiking”, orientat
spre latura cross-country a ciclismului, cu concursuri XC
și maraton, precum și multe evenimente specifice și
sesiuni de teste.
Nu ai cum să nu fii impresionat de organizarea
impecabilă a staiunii și a infrastructurii - de la bogăia
de informaii de pe site și ”dușurile” pentru spălat
biciclete, la hări cu poteci și instalaii - totul este gândit
astfel încât să îi fie cât mai ușor să te bucuri de vacană!
Dacă și potecile gravitaionale ar fi mai bine întreinute,
m-aș întoarce cu sigurană și sezonul viitor!

Hiking
Peisajele din zona Saalbach-Hinterglemm sunt
frumoase, însă puternic antropizate - nenumăratele instalaii
pe cablu, drumuri și ferme te împiedică să guști solitudinea de
care te bucuri în ali muni. Zona cea mai puin populată este
cea dinspre capătul văii. Instalaiile oferă însă și avantaje -
gondola Schattberg X-Press pornește la ora 7:30, pentru o
scurtă perioadă urcă drumeii care vor să înceapă devreme ture
de hiking, apoi repornește de la ora 9 pentru programul normal.

septembrie - octombrie 2019 • 23


Util

Ce trebuie să conţină
trusa medicală
Text: Vasile Cipcigan

Dacă în articolul precedent am vorbit despre folosi orice alt recipient textil sau plasticat care să ofere
rucsac, începând cu acest articol vom vorbi despre ce o minimă protecie medicaiei.
trebuie să punem în el. Primul lucru care ar trebui să se afle lângă trusa
Am să încep tot cu INFORMAREA. Putem mini- medicală este ASIGURAREA DE SĂNĂTATE. Este foarte
maliza sau rezolva problemele care pot apărea în important să avei o asigurare specifică proiectului
excursia noastră dacă avem la noi echipamentul outdoor la care vei participa. Luai legătura cu un
necesar, dacă nu ne lipsește câte ceva, dacă nu uităm broker, explicai-i ce dorii să facei și solicitai-i mai
altceva... multe oferte. Sfatul meu este să o alegei pe cea mai
Un element foarte important ce nu trebuie să serioasă și să nu vă uitai la pre. O asigurare bună vă
lipsească din rucsacul nostru este trusa medicală. scutește de multe probleme neplăcute.
Pentru organizarea unei mici truse medicale există tot
felul de gentue, există chiar truse medicale deja Acum urmează să vă spun despre coninutul
formate pe care le putei achiziiona de la diferite trusei medicale, iar pentru a fi mai ușor de reinut l-am
magazine. Dacă nu avei o gentuă dedicată, putei organizat în pachete:

• 24 Outdoor Magazine
Util

PACHETUL I PACHETUL IV
În acest pachet intră un singur produs, foarte Aici introducem materialele medicale și
important – Folia de Supravieuire. medicamentele care ne ajută să depășim unele
momente mai puin plăcute, cum ar fi înepăturile ale
PACHETUL II diverselor insecte, mușcăturile, zgârieturile, plăgile,
Medicamentele și produsele medicale așa-zis entorsele ușoare, arsurile și diferite probleme ce pot
personale. Muli dintre noi au nevoie de o medicaie apărea la nivelul pielii. Începem cu diverse tipuri de
specifică, uneori zilnică, alteori periodică, dar fașe, comprese sterile și plasturi. Recomand să avem în
întotdeauna importantă pentru sănătate. Muli suntem trusă fașe și plasturi de diferite dimensiuni și tipuri. Nu
alergici la unele substane, unii dintre noi sunt imuni la trebuie uitai plasturii special dedicai bășicilor ce pot
unele medicamente. Este important să ne cunoaștem apărea la nivelul picioarelor. Tot pentru bășici, reco-
starea de sănătate și să știm ce medicaie ni se potri- mand un gel special pe care să îl folosim preventiv
vește cel mai bine. În acest pachet intră acele medica- pentru excursii mai lungi. A nu se folosi încălăminte
mente pe care le folosim întotdeauna când avem o nouă (cu care piciorul nu este obișnuit). Pentru igieni-
durere de cap, când ne doare stomacul, pastilele zarea plăgilor și dezinfectarea lor, este necesar să avem
împotriva alergiilor, vitaminele și mineralele pe care le apă oxigenată și betadină soluie. Tot pentru dezin-
luăm zilnic, dar și medicamentele prescrise de doctor fectare putem pune în trusă betadină unguent. Fașa
pentru anumite afeciuni. Tot în acest pachet ar trebui elastică ne poate ajuta în cazul unor leziuni la nivelul
să introducem, dacă este cazul, insulina și anticon- articulaiilor și tendoanelor. O introducem și pe ea în
cepionalele. acest pachet. Dacă mai avem loc în trusă, putem să
luăm o mică atelă. Dacă nu, în caz de nevoie, vom
PACHETUL III improviza cu ceea ce găsim în jurul nostru.
În acest pachet intră medicamentele pe care le
folosim pentru anumite afeciuni apărute accidental. Acestea sunt recomandările mele în ceea ce
Aici intră medicaia pentru gripă și răceală, pentru privește minimul necesar din trusa medicală de
indigestii, diaree, constipaie și alte afeciuni ale călătorie. Nu uitai de Asigurarea de Sănătate și
stomacului și ale sistemului digestiv. Tot aici ar trebui să Călătorie (din punctul meu de vedere, este obligatorie
includem analgezicele, un antibiotic cu spectru larg în cazul celor care doresc să călătorească și să practice
(deși nu este recomandată folosirea antibioticelor fără sporturi în natură) și nu uitai să vă facei periodic
reetă, există unele destinaii cu risc ridicat de infecii și analizele medicale.
este bine să le avei în trusă).

septembrie - octombrie 2019 • 25


Util

Încălţămintea
de mers pe munte
Text: Sorin Barboş, Alpin Expe Mountain Shop

Ca în orice domeniu, există opinii Pentru început trebuie să înelegi următoarele:


diferite în ceea ce privește alegerea
potrivită a încălămintei pentru mersul pe - Această încălăminte reduce riscul accidentărilor pe
munte sau teren accidentat. Ca toate potecile neasfaltate, te ferește de insecte, de șerpi și pietre ascuite.
produsele de pe piaă, încălămintea nu Poate fi foarte utilă în cazul în care te aperi de ciobăneștii de la
face excepie de la regulă în ceea ce stânele apărute spontan pe potecile marcate ale patriei. În cazul
privește calitatea, confortul și preul. Un caucazienilor, doar rugăciunile și vocea puternică te pot scăpa.
vânzător nepriceput îi va băga pe gât - NU există bocanci buni la toate și care să fie utilizai tot
orice, doar să facă vânzare sau, mai rău, va timpul anului. Ei sunt fie de vară, fie de iarnă, fie pentru 3 sezoane
încerca să se scape de un stoc/model (primăvară, vară, toamnă), dar cu care poi umbla iarna prin oraș sau
foarte vechi pe care niciun om de pe să te duci cu ei până la o cabană sau la pârtia de ski. E lesne de îneles
planetă nu îl mai dorește, chiar dacă preul de ce bocancii cei mai vândui sunt cei de 3 sezoane.
este unul atractiv. - Culoarea/aspectul NU sunt definitorii în alegerea
bocancilor. Cel mai important aspect în toată ecuaia este confortul
pe care aceștia îl oferă purtătorului. Bocancul trebuie să vină ca o
mănușă, cea mai mică jenă pe care o simii în magazin este
amplificată înzecit într-o drumeie.
- Alegerea mărimii potrivite. Se recomandă ca bocancii să fie
cu cel puin o jumătate de număr mai mari pentru că piciorul se mai
și umflă, poate mai pune omul o șosetă mai groasă, dar cel mai de
seamă motiv este acela al sănătăii piciorului, degetelor și
unghiilor sensibile ale viitorilor drumei. Excludem căărătorii,
deoarece ei sunt ca masochiștii când vine vorba de
încălăminte: ei poartă și cu câteva numere mai mici la
espadrilele de căărat. inei cont și de faptul că, dacă
este primul contact cu o astfel de încălăminte,
senzaia va fi una ciudată, de pantof greu,
urât, de care poate nu ai avea nevoie.

• 26 Outdoor Magazine
Util

- Impermeabilitatea bocancilor. Pentru a să ai cel puin 30 de minute la dispoziie pentru a


rezista la apă, producătorii apelează la diferite metode încerca cât mai multe modele cu putină. Oricât de
pentru a ine apa la distană, dar și pentru ca umezeala urgent ar fi, nu alegei încălămintea în grabă, deoarece
din bocanc să poată fi eliminată, prin folosirea unei există un risc crescut de a termina tura cu mult mai
membrane. Cei de modă mai veche nu o folosesc și devreme decât ai preconizat. Solicitai informaii de la
încă nu au dat faliment. Așadar adevărul e undeva la prieteni, cunoscători dacă este posibil, sau de la
mijloc și preurile până în cer. Dacă ai o etichetă cu un vânzătorii din magazinele specializate. O pereche de
nume mare pe bocanc (GORE TEX, de exemplu) se bocanci buni variază ca pre între 700 - 999 lei, în funcie
presupune că ai dat lovitura și că în toate drumeiile vei de producător și de specificaiile technice.
fi uscat la picioare. Însă pe lângă asta ai mai dat și o - Acest tip de încălăminte se alege în funcie de
gaură în buget, deoarece doar eticheta te costă câteva obiceiurile generale ș i activit ăile obișnuite ale
sute de lei în plus. Gurile bune afirmă că i se garantează cumpărătorului, nu pentru excepiile de la rutina de
ani de utilizare fără probleme, în timp ce ghinioniștii weekend. Trebuie să fii atent și la posibile afeciuni ale
returnează umblătorii aproape prin geamul magazi- picioarelor, spatelui etc. Anumii producători (La
nelor după primele două sau trei ture. Însă, mai există Sportiva, Salewa, Five Ten) folosesc tălpici ortopedici
sperană dacă îi întreii corespunzător. Adică, atunci (Ortolite), fără prescripie medicală, care favorizează
când se udă în interior (și sigur se vor uda), nu îi usca la deplasarea pe teren accidentat și oferă confort mărit
foc de tabără, pe teracotă, sobă, calorifer încins. Vei utilizatorului.
strica membrana. Îi poi lăsa să se usuce cu tălpicul
scos, la temperatura camerei. Nu prăji slănina de pe ei În cele din urmă trebuie spus că această
la foc deoarece există riscul să se dezlipească (de încălăminte își are rostul ei în drumeiile noastre de zi
membrană nu mai discutăm aici, e clar că aceasta nu cu zi, weekend de weekend sau ocazional, însă chiar
mai există). Dacă se murdăresc sau prind miros (ceea ce dacă este făcută să reziste, asta nu înseamnă că este
100% se va întâmpla, că doar nu e încălăminte de indestructibilă; din contră, trebuie să oferim o atenie
nuntă), NU îi spălai în mașină sau cu jet de apă. Scoate sporită pentru îngrijirea ei după fiecare tură.
tălpicii și fă ce vrei cu ei, deoarece doar aceștia miros, nu
întreg bocancul. Îi poi chiar incinera, găsești alii de Dacă vei lua în serios aceste recomandări,
cumpărat la pre mult mai bun decât o pereche nouă de există șanse să îi placă mersul pe munte și să devii unul
bocanci. dintre milioanele de cumpărători ai acestui gen de
- Când mergi în magazin după bocanci, trebuie încălăminte.

septembrie - octombrie 2019 • 27


Interviu

HORIA COLIBĂȘANU
- singurul român pe vârful K2:
De la primele ture ı̂n Bucegi
pâ nă pe optmiiarii planetei
Un interviu realizat de Dan Izvoreanu
Foto: arhiva personală Horia Colibășanu

Horia Colibășanu (n. 4 ianuarie 1977, Timișoara) este un alpinist și medic stomatolog, primul român
care a ajuns pe vârfurile K2 (8.611 m), Manaslu (8.163 m), Dhaulagiri (8.167 m) și Annapurna (8.091 m).

Ascensiuni: 1998: Gumachi (3.805 m), Elbrus (5.648 m)


1999: Khan Tengri (7.010 m)
2002: Elbrus (5.648 m)
2003: Matterhorn (4.462 m) – via creasta Lion – Italia
2004: K2 (8.611 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
2006: Manaslu (8.163 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
2007: Dhaulagiri (8.167 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
2009: Shishapangma Central Summit (8.013 m) - fără oxigen suplimentar
2010: Annapurna (8.091 m) – premieră românească, fără oxigen suplimentar
2011: Makalu (8.481 m) - fără oxigen suplimentar
2013: Lhotse (8516 m) - premieră românească, fără oxigen suplimentar
2016: Manaslu (8.163 m) – fără oxigen suplimentar
2017: Everest (8848m) - premieră românească, fără oxigen suplimentar

• 28 Outdoor Magazine
Interviu

Îi aduci aminte când a fost primul tău contact cu urcat la 5600 de metri. Apoi, în anul 1999, când eram în
muntele? anul IV, am plecat direct pe un munte de 7000 de metri, pe
Primul contact cred că a fost la ski, dar acela e un vârful Khan Tengri situat la grania dintre China -
contact superficial, însă primul contact adevărat a fost Kârgâzstan - Kazahstan.
când mergeam la bunicii mei lângă Sibiu, la Gura Râului, și După aceea am urcat diverse vârfuri, pentru că
acolo urcam pe un munte care avea în prima parte o Himalaya era foarte scumpă, peste bugetul meu, și mi-a
pășune și apoi începea pădurea, iar de acolo vedeam satul, luat încă vreo 5 ani, până în 2004, când am urcat pe vârful
vedeam Mărginimea Sibiului de la înălime și cred că mi-a K2. În perioada respectivă nu am progresat ca altitudine,
plăcut. Însă prima dată când am mers cu rucsacul în spate, ci doar tehnic, ca experienă și ca maturitate, probabil. Pe
cu cortul pe mai multe zile, a fost în clasa a XI-a, când, cu o K2 (al doilea munte ca înălime din lume, după Everest,
trupă de prieteni și cu un lider care ne-a ghidat, am pornit 8.611 metri), am urcat direct de la vârfuri de 7000, deși
în munii Bucegi. Acum merg în expediii și le spun excursii, poate era normal să încep cu un vârf mai ușor, însă asta a
atunci era invers. Îmi amintesc că a fost o aventură de o fost ocazia și eu consideram atunci că este șansa vieii mele
săptămână, cu urși, cu mers prin ploaie, cu soare și cu mult și că nu voi mai avea o astfel de ocazie vreodată. Probabil
munte. de aceea am tras foarte tare, am folosit orice șansă de a
urca și tocmai de aceea am și reușit.
Și care a fost primul vârf de peste 2000 de metri pe care
ai urcat în România? Iată, sunt deja 15 ani de atunci, au mai fost români
În mod sigur atunci am urcat pe vârful Omu și care au urcat pe acest vârf?
apoi a început să-mi placă, iar după anul I de facultate am Nu a mai urcat niciun român. Știu că au mai fost
mers tot cu un grup de prieteni și am parcurs creasta vreo 3 încercări româneși, dar din păcate nu a reușit
Făgărașului. Pe atunci nu aveam bocanci, primul meu niciuna să urce pe vârf.
echipament cumpărat a fost un rucsac, apăruseră acei
rucsaci fără cadru, care acum sunt peste tot. in minte că Ascensiunea pe K2 rămâne cea mai grea expediie din
am parcurs creasta în adidași și am avut emoii dacă voi cariera ta de alpinist sau au fost altele și mai grele?
reuși să merg. Ulterior mi-am luat bocanci, dar acum am Probabil că greutăile se estompează cu timpul,
renunat din nou la ei și merg iar cu adidași, dar de această uii greul și rămâne frumosul, așa funcionează creierul
dată unii speciali, de trekking, cu talpă de tip vibram, ușori, uman, dar, dacă nu aș ine cont de acest lucru și aș spune
comozi și rezisteni. exact ce simt acum, aș zice că cea mai grea expediie pe
care am avut-o vreodată a fost cea mai recentă, din
După excursiile în Carpai și până la ascensiunile în primăvară, pentru că expediiile nereușite sunt și cele mai
Himalaya ce a urmat? grele. (NR: în 2019, Horia Colibășanu împreună cu slovacul
În anul III de facultate m-am apucat de alpinism și Peter Hamor și cu Marius Gane au vrut să deschidă o rută
apoi vara am plecat într-o expediie în Caucaz, atunci am nouă pe vârful Dhaulagiri (8167 m), însă a trebuit să

septembrie - octombrie 2019 • 29


Interviu

renune din cauza vremii nefavorabile). Deși nu am ajuns În general cât îi ia să pregăteși o expediie în care ai
pe vârf, am făcut cam jumătate de rută nouă, partea ca intă un vârf de peste 8000 de metri?
tehnică, cea mai grea… mai ales din acest motiv vrem să De obicei îmi ia cam un an, nu am mai mult timp
încercăm din nou la anul. între expediii și de aceea mă antrenez tot timpul, nu îmi

• 30 Outdoor Magazine
Interviu

permit pauze prea lungi. chiar de către Messner, mi s-a părut suma cam mare, mai
ales că eram cu soia și cei doi copii. Sper să supravieuiesc
Uite, am o curiozitate: când i-a încolit pentru prima și fără să-l întâlnesc, chiar dacă îl admir.
dată ideea asta îndrăzneaă de a urca pe un optmiar?
Ca toi copiii, mă uitam și eu la filme și când vezi Să revenim la cele 8 vârfuri de peste 8000 de metri pe
filme despre K2, despre cel mai greu munte din lume și care le-ai urcat. Cum te-a schimbat acest lucru?
despre milionarii americani care își doresc să îl urce, îi poi Eu sper că nu m-a schimbat în rău, în sensul că
da seama că este ceva foarte greu de realizat și poate că, îmi place să cred că nu mi-a schimbat interaciunea cu
pentru cineva din România în anii 90 și ceva, părea prietenii și cu oamenii. Singurul lucru pe care pot să-l spun
imposibil. Probabil că Himalaya o ai în minte în momentul sigur este că mi-a crescut adaptabilitatea la altitudine,
în care te apuci de alpinism și vezi primele prezentări cu sunt puin mai relaxat, nu mai sunt așa de stresat, de genul
muni înali. Toată lumea știe că Himalaya este inta finală nedormit noaptea înainte de vârf sau zilele cu pericol de
a unui alpinist de altitudine, acolo este olimpiada avalanșă. Deja estimez mai bine riscurile și condiiile și plec
alpinismului mondial, acolo se întâmplă totul. cu sufletul mai împăcat spre Himalaya, mă simt mai bine
acolo, nu îmi mai este atât de greu la altitudine, mă îneleg
Înainte să pășești pe un vârf de 8000 de metri ai avut mai bine cu aerul rarefiat și a început să fie mai plăcut
vreun idol din domeniul alpinismului pe care îl decât era înainte. Înainte era mai multă suferină, dar
admirai? acum am ajuns să mă îneleg mai bine cu pantele abrupte.
Da, îl admiram pe Reinhold Messner (NR:a urcat
în anul 1978 în premieră mondială pe vârful Everest) care Ce-i mai place în Himalaya în afara vârfurilor de peste
era și foarte celebru și a fost de altfel primul alpinist despre 8000 de metri?
care am aflat. Povestea lui am aflat-o în Retezat de la un Îmi place foarte mult Nepalul, fiindcă e o ară
alpinist din Mediaș, cred că eram în anul I de facultate, și care, dacă nu aș vizita-o în fiecare an, mi-ar lipsi. Oamenii
apoi în timp am tot adunat informaii despre el. de acolo, deși foarte săraci, sunt foarte fericii și au un cu
Întâmplător, chiar vara asta am vizitat Tirolul de Sud, am totul alt ritm de viaă. Îmi place de asemenea să fac
vrut să vizitez câteva muzee și am ajuns la castelul Juval, pe trekking acolo, îmi place ca la începutul fiecărei expediii să
care îl deine și care este reședina de vară a familiei merg cu un grup de prieteni și să facem trekkingul de
Messner. Deși castelul era închis în ziua respectivă, am aclimatizare împreună și să văd acea bucurie a omului
aflat că are loc o vizită privată și că Reinhold Messner este care vede pentru prima oară Himalaya. Și cred că dacă nu
în castel. Și atunci am zis de ce nu, hai să încerc, poate aș mai merge acolo, mi-ar lipsi foarte mult ritmul taberei
avem noroc și ne primește și pe noi. Am sunat și mi s-a spus de bază în care, atunci când nu se fac ascensiuni, îmi
că vizita privată este destul de scumpă, costă 150 de euro permite o liniște care aici nu există. Acolo ești izolat de tot și
de persoană. Am încercat să negociez din pre, dar fără ai timp să citești, chiar să scrii, să faci lucruri pe care în
succes, astfel că am renunat. Deși era un tur privat făcut ară, din cauza vieii agitate, nu ai timp să le faci.

septembrie - octombrie 2019 • 31


Interviu

Ce alte sporturi mai practici în afara alergatului sau Ce loc de pe glob i-ar plăcea să vizitezi?
escaladei? Nu prea există nimic din ce mi-aș dori să fac mai
Alaltăieri am fost la sală, înainte cu o zi am mult decât să merg în Himalaya. Dar dacă într-un an să
alergat, merg de 2-3 ori pe săptămână cu bicicleta, iar zicem că mi-aș rupe un picior și nu aș putea face
după ce termin de vorbit cu tine merg să fac roller-ski (ski- ascensiuni, probabil că mi-aș dori să văd un oraș mare
fond pe role). În weekend plec la munte să fac căărare în american, cum ar fi Chicago sau New York.
Retezat pe asigurări mobile.
Cum te-a schimbat faptul că ești tată? Cum e relaia
Și la anul te gândești să reiei traseul neterminat din tată-alpinist? Te gândești acum de mai multe ori
Himalaya, ruta nouă pe Dhaulagiri, să termini ce ai înainte de a merge într-o expediie?
început? Nu mă gândesc mai mult, deoarece cred că pot
Nu, nu mă gândesc, ci o voi face cu sigurană, gândi și repede și eficient, doar că sunt lucruri la care
dacă voi fi sănătos. Vreau să urc ruta până la capăt. înainte nu îmi puneam probleme, mergeam înainte chiar

• 32 Outdoor Magazine
Interviu

dacă era riscant. Acum însă știu că anumite lucruri le pot


repeta, așa că renun la ele, mai ales din cauza pericolului
și nu din cauza efortului. Sunt dispus să fac sacrificii mai
mari, dar în condiii de risc mai mici, încercând să am
același procentaj de reușită.

Ai vrea ca și copiii tăi să-i urmeze pasiunea?


Nu.

De ce?
Cred că e simplu de răspuns la asta.

Le-ai purta prea multă grijă?


Și de asta, dar cei din jurul meu știu mai mult sau
mai puin ce se întâmplă acolo, însă eu știu exact ce se
întâmplă acolo și nu cred că e ușor de trăit cu asta.
Evident, nu le pot controla viaa, dar încerc să-i îndrum și
spre alte sporturi. Cel mare merge la înot și cel mic la
atletism, dar nu vreau să facă fotbal. Vreau ca ei să aibă o
educaie sportivă, nu doar să facă un sport în care, de
exemplu, mimezi un fault. Cred că sporturile atletice te
educă pentru viaă și te învaă cu greul.

septembrie - octombrie 2019 • 33


Cover Story

Islanda,
în sens antiorar

Text: Iancu Verdeş


Foto: Roxana Tilca, Iancu Verdeş

S tânga sau dreapta? Oprii în intersecia de lângă aeroport, scanăm nehotărâţi prognoze și hări, după care
alegem, cam la întâmplare, sensul antiorar pe șoseaua care înconjoară Islanda. Avem în faă zece zile și o
insulă de explorat.
După o oprire în micuul centru al Reykjavik-ului, cu o catedrală de dimensiuni reduse și cu micile sale
căsue colorate, evadăm din strânsoarea centurilor urbane și intrăm pe drumurile secundare spre ”Golden Circle” -
o suită de obiective poziionate convenabil în apropierea capitalei, botezată astfel de ageniile care încearcă să îţi
prezinte Islanda în maximum 24 de ore.
E după-amiază târzie și drumurile sunt pustii. Traversăm dealuri cu iarbă uscată, învăluite în ceaă și
ploaie măruntă. Ici-colo, câte o căsuă colorată animă peisajul, care începe să se îndepărteze tot mai mult de
reperele cunoscute. Brusc, în stânga noastră încep să se caște falii, iar din dreapta se înală fuiorul de vapori al unei
cascade; ieșim de pe drum și din natura familiară, ajungând la Thingvellir. Aflat deasupra faliei care separă Europa

• 34 Outdoor Magazine
Cover Story

Cei mai muli turiști aleg perioada


dintre jumătatea lui iunie și sfârșitul lui
august, când soarele rămâne pe cer peste 20 de
ore zilnic și nu este niciodată întuneric deplin.

de America, este un loc de referină în istoria triburilor


islandeze, care se adunau aici o dată pe an, pentru a
lămuri dispute și a lua decizii într-un fel de parlament.
Un amfiteatru natural, mărginit de canioane, izvoare
limpezi și cascade, își imprimă stranietatea și misterul
chiar și în sufletul celor mai ostenii călători.
După o noapte petrecută în singurul camping
neinundat din zonă, debarcăm împreună cu alte sute de
turiști la gheizerul Geysir, ușor de reperat după vălătucii
de aburi ce se ridică din câmpiile brăzdate de pâraie
fierbini. Ca orice obiectiv din Golden Circle, este destul
de aglomerat în timpul zilei, şi ne aşteptăm răbdători
rândul să ajungem la funia ce îl împrejmuieşte. Vechiul
Geysir nu mai erupe de câţiva ani, însă alături de el se
află Stokkur, ce erupe tot la 10-15 minute, ajungând
până la 30 de metri înălţime.
Ajungem apoi la cascada Gulfoss, impresionan-
tă prin debitul uriaş şi prin povestea localnicei care s-a
opus la începutul secolului XX captării râului pentru o
hidrocentrală, reușind, în pofida condiiei sale modeste,
să oprească un proiect costisitor și să păstreze cascada
pentru generaţiile următoare.
Șerpuim apoi spre sud, pe drumuri lăturalnice
de asfalt și pietriș, printre ferme și turme de oie cu miei.
Peisajul unduiește, în continuă transformare, ademe-
nindu-ne să ne oprim după fiecare umăr de deal.
Vegetaia aparte, fisurile stranii şi bolovanii înierbai te
fac să înelegi legendele despre troli - miticele creaturi
morocănoase, transformate în stane de piatră de razele
soarelui.

septembrie - octombrie 2019 • 35


Cover Story

Istorii insolite din

înaltul Ceahlăului
După o nouă noapte petrecută în camping,
ieșim pentru o clipă din caruselul turistic auriu pentru
un ocol spre Haifoss, unde măreia celor 120 de metri ai
căderii de apă este suprapusă peste un peisaj de
Pământ primordial, sălbatic și maiestuos. Încremenii în
buza hăului, absorbim priveliștea și savurăm
singurătatea, în timp ce soarele răzbate o clipă printre
norii joși, întinzând peste cascade arcul luminos al unui
curcubeu.
Drumul nepavat ne conduce prin peisajul lunar
de la poalele vulcanului Hekla, care a erupt de trei ori în
ultimii 50 de ani. Zgura, cenușa și bolovanii vulcanici
acoperă întregul peisaj, făcându-te să tânjești după
Viaă - fiecare firicel de iarbă e un memento nostalgic al
naturii gentile cu care ne-am obișnuit acasă.

• 36 Outdoor Magazine
Cover Story

Reintrăm apoi în Caruselul Auriu, ajungând la puternice care se luptă cu vântul aprig reverberează
Seljalandsfoss, o cascadă fotogenică străbătută de o rece în noi, înfiorându-ne și gonindu-ne de acolo, în timp
potecuă. Aproape de ocean, găsim cascada Skógafoss: ce din sens opus gonea o ambulană: Reynisfjara mai
o perdea de apă perfectă încadrată de doi pinteni de luase o viaă.
piatră. Din vârful său pornește un traseu de hiking spre Călătorim printr-un deșert negru de nisip
pasul dintre ghearii Eyjafjallajökull și Mýrdalsjökull, vulcanic presărat cu monolii ce răsar fantomatic din
apoi mai departe spre Thórsmörk. ceaă, și încercăm să îi captăm misterul în imagini.
Derutai de noaptea ce durează 4 ore, ne După o cafea în micuul Vik, avansăm nehotă-
culcăm la ora 1 și pornim la ora 5 spre plaja cu nisip râi spre est, de-a lungul coastei sudice. Traversăm
negru de la Reynisfjara. Deși răsăritul întinde culori inuturi aparte: câmpuri de bulgări de lavă învelii în
calde peste peisaj, plaja neagră asaltată de valuri licheni verzi, stânci uriașe brăzdate de cascade și limbi

septembrie - octombrie 2019 • 37


Cover Story

de gheari se succed rapid pe lângă noi, în timp ce ne


îndreptăm spre Jökulsárlón.
Escaladăm un mal de pământ și pășim într-un
uriaș spectacol tăcut, punctat ici și colo de clipocitul apei
și de zgomotul de catedrale ciocnindu-se al aisbergu-
rilor. Zăbovim îndelung pe malul lagunei, în faa
coregrafiei giganilor din gheaă cu forme fascinante,
apoi, înveșmântai în liniștea lagunei transpusă în noi,
coborâm spre plaja cu diamante. Aisbergurile șlefuite
de ocean se odihnesc aici, pe nisipul negru, ca niște
sculpturi într-o galerie de artă care își schimbă expona-
tele de la o oră la alta. Mai strălucitoare decât orice
bijuterie, păstrează ca un secret în limpezimea lor
albastră vene înguste de cenușă vulcanică - mărturiile
erupiilor din ultimele mii de ani. Dormim pe plajă, iar
dimineaa regăsim un set de exponate noi în faă - fluxul
adusese din lagună un nou set de aisberguri, depu-
nându-le pe plajă; ne plimbăm printre ele, ne udăm la
picioare, le atingem și ne înfiorăm în faa istoriei
încremenite înăuntrul lor.
După un mic ocol nereușit spre Stokness, un
promontoriu stâncos la care accesul este taxat de
fermierii care dein terenul, traversăm un munte și ieșim
la lumină pe coasta de est, urmând șoseaua ce
șerpuiește printre fiorduri, pajiști, muni și cascade, în
lumina caldă a asfinitului prelung, până în orășelul
Egilsstadir.
Dimineaa următoare vizităm scurt boemul
orășel Seyðisfjörður, întâlnind pe drum o familie de reni,
apoi ne îndreptăm spre colonia de papagali de mare din

Accesul la toate obiectivele turistice


naturale din Islanda este liber. Datorită
fragilităţii vegetaiei nordice, ţi se reaminteşte
constant să rămâi pe potecile şi drumurile
bătute. Ocazional, în perioadele de dezgheţ sau
de ploi abundente, anumite trasee de hiking şi
chiar drumuri nepavate pot fi închise.

• 38 Outdoor Magazine
Cover Story

Borgarfjörður eystri. Găsim cu o oarecare emoie stânca estică, nu reușesc să apreciez spectacolul intimidant al
pe care își au cuiburile și avem prima întâlnire cu unele milioanelor de litri de apă cafenie care se prăbușesc cu
dintre cele mai frumoase creaturi din lume. Zăbovim zgomot în genune și o apuc mai mult la întâmplare pe o
apoi din nou, răsfăai de soarele arctic, întinși pe iarbă și potecuă. Mă regăsesc pe marginea unui canion
întrebându-ne: încotro? Aș mai sta lângă puffini, însă primordial, în care lucește o cascadă, unde zăbovim
Nordul ne cheamă și pornim cu un oftat prelung la până ce jăratecul apusului se stinge. Dormim câteva ore
drum. lângă canion, însă puzderia de bolovani de lavă presărai
În câteva ore, toată viaa din jurul nostru în jurul nostru ne fac să ne scurtăm odihna și să pornim
dispare. În locul său, suntem împresurai de un dezolant la drum odată cu răsăritul.
deșert vulcanic, animat ici și colo de câte un canion sau o Centrul muntos al Islandei ne face cu ochiul
cascadă. Șerpuim printre stânci și canioane până la suita spre sud, cu ai săi vulcani de peste 2000 de metri
de cascade Selfoss și Dettifoss. Încă îmbufnat după acoperii de gheari, însă la început de vară drumurile de
despărirea de puffini și de natura caldă de pe coasta acces sunt încă înzăpezite și ne resemnăm să le arun-

căm priviri îndelungi, promiându-ne că ne vom întoarce Cele patru ore de somn din scurtele nopi arctice încep
cândva și aici. să-și spună cuvântul, și percepem ca prin vată pădurea
Revenii pe șosea, traversăm relieful steril, de forme fantasmagorice din lavă de la Dimmuborgir,
marcat de râuri împietrite de lavă, până ne lovește un mult prea frumos amenajată cu trotuare asfaltate ca să
miros copleșitor de sulf. În următorul viraj, ne taie calea îi mai transmită vreo emoie. Cedez apoi complet și
uriașul portocaliu ce și-a trimis înainte buzduganul dorm o oră în mașină pe malul lacului Myvatn, popular
olfactiv: Hverir șuieră și bolborosește noroios în lumina pentru băile sale termale și avifauna diversă. Tot din
dimineii; e un peisaj nepământean prin care ne mașină văd și cascada Godafoss, apoi ne îndreptăm
plimbăm câteva ore, până când nu mai simim deloc spre micul port Husavik, faimos pentru ieșirile cu barca
aromele ce ne împresoară. Peste vale se află centrala la balene. În port, găsim fără efort zece companii care
geotermală Krafla, ce folosește magma de la doi oferă plimbări și o alegem pe cea mai modestă: ”biroul”
kilometri adâncime pentru a fierbe apa, producând lor era o măsuă într-o hală. Neavând clieni la turele din
abur care rotește turbinele ce produc electricitate. Ne timpul zilei, ne fac upgrade la tura de la miezul nopii, iar
plimbăm pe lângă lacul turcoaz din craterul Víti, în noi acceptăm cu o ușoară reticenă. Folosim restul
sunetul asurzitor al coloanelor de abur care scapă din după-amiezei pentru a ne instala și a ne odihni în
canalele forate în coasta vulcanului. camping, apoi ne prezentăm în port la ora 22.

septembrie - octombrie 2019 • 39


Cover Story

Primim echipament colorat de protecie, un fel de salo- lângă Cercul Arctic! Întorși în port, printre localnicii care
pete groase, impermeabile, cu vestă de salvare inclusă, ies zgomotoși din baruri, ne dezechipăm și ne plimbăm
apoi ne aburcăm în mica barcă gonflabilă ”rib boat” cu în amurgul cenușiu spre cort, pe cât de ostenii, pe atât
două motoare exagerat de mari atârnate pe coadă. de mulumii.
Aflăm că datorită acestora putem să ajungem lângă Ultimele trei zile de călătorie ne obligă să
balene, în timp ce navele mai mari ale celorlalte parcurgem distane din ce în ce mai lungi pentru a
companii mizează pe faptul că balenele vor apărea în încheia turul. Din fermecătorul orășel Husavik ajungem
apropiere. Zis și făcut - după o scurtă vizită la o colonie în cenușiul Akureyri, care se remarcă prin portul în care
de puffini speriai de arătarea portocalie cu zece capete, ancorează nave de croazieră și prin multitudinea de
ne apucăm să patrulăm în largul golfului, căutând magazine de suveniruri din centrul pietonal, care și-a
balene. După trei sferturi de oră, încep să mă resemnez pierdut orice fărâmă de personalitate. Continuăm spre
cu ideea unei plimbări destul de reușite la apus. Feele fiordul Hunafjordur, unde sperăm să întâlnim o colonie
ghizilor sunt și ele îngrijorate, însă, deodată, cu un de foci și un troll. Vremea s-a schimbat, iar vântul aprig
strigăt, accelerăm spre larg: o balenă cu cocoașă! Apoi ne dezechilibrează în timp ce coborâm spre plaja de la
două, apoi trei, apoi cinci! Hvitserkur, protejându-ne însă de atacurile în picaj ale
Ies la suprafaă, respiră de două trei ori, apoi fregatelor ce încearcă să ne îndepărteze de cuiburile
plonjează la sute de metri adâncime, ridicându-și coada ascunse printre smocurile de iarbă. Găsim focile
deasupra apei. Fotografiem frenetic, apoi lăsăm apara- făcându-și siesta pe mal, iar troll-ul rămâne în conti-
tele deoparte și trăim, zâmbind, clipa: însoim balene nuare împietrit pe plajă, neverosimil de realist. Îmbujo-

Moneda locală este


coroana islandeză, însă nu e
obligatoriu să ai cash, plata cu
cardul este extrem de
răspândită.

• 40 Outdoor Magazine
Cover Story

rai de frig și de vânt, continuăm spre una dintre cele mai Seara se lasă și puffinii moăie în buza vizui-
puin vizitate regiuni ale Islandei - Fiordurile de Vest. nelor, iar noi ne retragem ca să îi lăsăm să se odih-
Dormim în muni, la poalele unei cascade, iar nească. După un scurt somn pe malul oceanului,
dimineaa ne încălzim cu o cafea într-un restaurant din începem ultima zi de călătorie coborând spre sud de-a
mijlocul pustietăii, înainte de a ne cufunda pentru o oră lungul coastei estice, spre orășelul Grundafjordur și al
în îmbrăișarea caldă a unui bazin cu apă termală său emblematic con vulcanic Kirkjufell, al cărui vârf
încropit la malul oceanului. Senzaia plăcută de căldură învăluit în ceaă nu ne lasă să captăm acea fotografie ce
este înlocuită la scurt timp de o senzaie de picioare apare pe un sfert dintre imaginile cu Islanda. Descum-
casante, după ce încercăm să traversăm desculi o limbă pănii de vremea neprielnică ce ne-a fost companion
de ocean între două bancuri de nisip la Rauðisandur, în statornic în ultimele zile, suntem pe cale să renunăm la
căutarea unei colonii de foci. ultimii kilometri spre vârful peninsulei și să o apucăm
Copleșii de ceaă și de frig, abandonăm căuta- spre Reykjavik, însă ceva ne împinge să continuăm spre
rea și avansăm pe drumuri de pământ spre cel mai vest. După un sfert de oră, ceaa se risipește și ieșim din
vestic punct al Islandei: promontoriul Látrabjarg. Aici, nou la soare, care aprinde în culori vii vulcanul
sorii se schimbă din nou; puffinii zburdă împreună cu Snæfellsjökull. După o plimbare scurtă pe plaja ornată
alte zeci de specii de păsări acvatice în jurul milioanelor cu formaiuni din lavă și epave de la Gatklettur, apucăm
de cuiburi agăate de stânca de peste patru sute de pe un drum marcat ca fiind nepracticabil, ce ne urcă
metri înălime. Ici-colo, vedem răspândite în iarbă coji de până la baza ghearului Snæfellsjökull, unde facem
ouă în diverse culori - turcoaz, roz, cu picăele și ne între- ultima fotografie a călătoriei. Un curcubeu dublu ne
băm cine a dat iama în cuiburi. La scurt timp, aflăm și însoește apoi cale de zeci de kilometri în timp ce șofăm
răspunsul: din ceaa densă se întruchipează o vulpiă spre Reykjavik, în vreme ce stoluri de lebede traversează
arctică, care ne adresează un scheunat și își continuă în zbor prin faa noastră, pe fundalul cascadelor de zeci
nestingherită drumul. Ne bucurăm copilărește de de metri înălime. N-am mai făcut poze, însă am zâmbit
întâlnirea asta, mai ales când o vedem întorcându-se pe complice, șoptind doar pentru noi:
același drum. ”Asta-i Islanda!”.

Minutele incluse și internetul din


abonamentul de telefonie mobilă din România
funcionează și în Islanda. Semnalul este bun
de-a lungul şoselelor principale, însă este
recomandabil să ai hărţile descărcate offline.

septembrie - octombrie 2019 • 41


Prezentare

Clubul Alpin Român

Text: Mircea Ignat, Aida Tincu, Lucian Crișan Foto: Aida Tincu

Clubul Alpin Român a fost înfiinat în 10 septembrie 1936, din iniiativa


unui grup de iubitori ai muntelui. Clubul Alpin Român este din anul 1937 membru
cu drepturi depline a Uniunii Internaionale a Asociaiilor de Alpinism UIAA
Union Internationale des Associations Alpinisme – The International
Mountaineering and Climbing Federation și membru fondator al EUMA European
Mountaineering Associations.
Clubul încurajează, dezvoltă și promovează practicarea responsabilă a
oricăror activităi recreaionale montane și susine că zonele montane fac parte
din patrimoniul public și trebuie să fie accesibile în mod neîngrădit tuturor
iubitorilor munilor, promovând printre toi utilizatorii zonelor montane grija și
respectul pentru mediul înconjurător, faună și floră, precum și conservarea
naturii.

• 42 Outdoor Magazine
Prezentare

Foto: Louise Tănasă

Plecând de la activităile îndrăgite de iubitorii Startul pentru această forfotă fertilă a venit
unui club de munte: alpinism (în condiii de vară și iarna, cam greu, după luna mai. O mare parte dintre noi am
expediionar pe munii înali sau în Carpai), escaladă fost angrenai, în calitate de organizatori, în msg
sportivă pe stâncă și pe gheaă, bouldering, drumeie, Maraton Apuseni, unul dintre cele mai iubite și, zice-se,
schi alpinism, schi în afara pârtiilor amenajate (de tură, bine organizate maratoane de alergare montană din
free ride, schi alpinism), cicloturism, ciclism montan, ară. Apropo, anul acesta am depășit orice așteptări – cu
alergare montană, rafting, orientare turistică, para- toate probele însumate, am avut peste 1800 de
pantă, speologie, canioning și alte activităi montane, cu concureni din ară și din străinătate.
excepia celor motorizate și cu impact negativ asupra Am pornit “tare”, cu departamentul de alpi-
mediului, am încercat să ne organizăm ca Filiala Cluj a nism. Am făcut un atelier de multipich (trasee de mai
Clubului Alpin Român pe departamente: Drumeie, multe lungimi de coardă) în Cheile Turzii. A fost foarte
Escaladă, Alpinism, Schi de tură/ pârtie, Alergare mon- fain, nu atât pentru că s-au învăat atâtea și atâtea
tană, MTB (Mountain bike), Fotografie montană. Mai lucruri noi, ci pentru că am văzut cursani fericii pentru
există un departament pentru Poteci, Marcaje și Cabane ceea ce au reușit până la final: trasee multipitch pe care
și un departament pentru Juniori. nu crezuseră că le pot face, depășindu-și limitele și
Odată structurai pe departamente a fost mai bucurându-se sincer de rezultatul propriei strădanii. A
ușor să organizăm diverse ture și ateliere mai complexe, fost un vibe bun care ne-a molipsit pe toi și a dat un
să asigurăm finanarea lor, iar apoi să promovăm în impuls binevenit activităii de alpinism din club.
social media activităile propuse. Calendarul a fost În ceea ce privește escalada, anul trecut
completat în avans cu activităi cam pentru toate am reluat tradiia taberelor de escaladă organizate sub
departamentele. egida CAR. Am început ambiios în toamnă la Ampoia cu

Foto: Louise Tănasă

septembrie - octombrie 2019 • 43


Prezentare

o tabără la care au luat parte 95 de persoane din toată ciile schimbării centrului de greutate. Această “provo-
ara, cu ateliere specifice în funcie de nivelul de care acceptată” avea să își dezvăluie roadele la
pregătire tehnică, fizică și psihică a fiecăruia. Au fost următoarele ascensiuni, deoarece căărându-ne pe
ateliere de iniiere în escaladă, ateliere de tehnică alpină tipuri diferite de rocă, dobândim noi aptitudini tehnice.
și exerciii de perfecionare tehnică și pregătire mentală. La finele lunii iunie ne-am îndreptat spre Muntii
Ne-am crescut flexibilitatea în cadrul ședinelor de yoga Rarău, în cadrul taberei anuale de căărat din acest
și ne-am recuperat fora musculară datorită gulașului masiv. După noiunile introductive de sigurană, am
pregătit cu drag de câiva colegi îndemânatici. Serile ne- făcut o scurtă iniiere în escaladă pentru cei care erau
au fost animate de două chitare vesele în jurul unui foc prima dată la stâncă, am exersat nodurile 8 cu urmărire,
călduros. A fost o tabără plină de bunăvoină, deoarece 8 direct, prusik, prusik francez/machard, noiuni
fiecare activitate a avut loc din dorina cuiva de a da ceva introductive despre echiparea unui traseu și folosirea
mai departe sau de a ajuta pe cineva. buclelor, dezechiparea unui traseu și coborârea "salam",
Pe parcursul iernii ne-am antrenat de câteva ori rapel cu nod de sigurană autoblocant, folosirea de către
la panou în grup ca să nu ne ia primăvara pe nepregătite, participani a dispozitivelor de filat de tipul Petzl reverso
așa că la începutul sezonului ne-am simit în formă sau grigri și exersarea modului de a fila pentru manșă.
pentru a încerca să ne căărăm pe un tip de rocă cu care Credem că am reușit creșterea gradului de încredere și
nu eram încă obișnuii - granitul. În două weekenduri, cunoștine ale participanilor, realizarea primelor
două grupuri din club am urcat o mare parte din traseele manșe sau trasee "cap coardă" pentru unii, depășirea
de la Limpedea și am epuizat liniile de la Piatra Vlaicului, limitelor și învăarea unor tehnici noi pentru toi
ambele în Maramureș. La Limpedea am avut parte de participanii.
riglete, de fisuri și de diedre. Piatra Vlaicului este o faleză Cea mai recentă activitate de escaladă a fost
care oferă mai degrabă “pinch-uri” și “fee căzute”. tabăra de la Osoi, din Bihor, de la finalul lunii iulie. Ne-
Ambele zone, diferite de calcarul cu care eram obișnuii, am adunat 25 de persoane cu entuziasm și determinare.
ne-au provocat să ne poziionăm cu atenie pe prize, să Am echipat aproape toate traseele de la faleză și pe
ne folosim eficient picioarele și să descoperim benefi- parcursul celor două zile din weekend fiecare partici-
pant a parcurs cât de multe a putut dintre ele. Am
pregătit un borcan cu provocări pe culori, fiecare culoare
corespunzând unui plan de pregătire (fizic, tehnic,
mental, prevenirea accidentărilor). În funcie de
punctele slabe pe care și le cunoștea, fiecare își alegea
un bileel cu un exerciiu pentru fiecare traseu parcurs.
Au fost atât persoane care s-au aflat la primul contact cu
escalada, cât și persoane care practică acest sport deja
de mult timp. Indiferent de nivel, fiecare a avut șansa de
a-și depăși limitele și ocazia de a ajuta pe cineva.
Atmosfera a fost una prietenoasă, cu încurajări la baza
Foto: Louise Tănasă stâncii, cu povești frumoase în jurul focului și cu poftă
mare în jurul pepenilor mâncai la comun. Ploaia de la

Foto: Louise Tănasă

• 44 Outdoor Magazine
Prezentare

finalul taberei ne-a obligat să fim și mai unii, ajutându-


ne unii pe alii să ne strângem cât mai repede lucrurile.
În cele din urmă, indiferent ce activitate
practicăm, muntele are lecii pregătite pentru noi.
Descoperirea sinelui și descoperirea celuilalt în situaii
limită sunt două dintre capitolele pe care nu avem cum
să le ratăm și despre care știm precis că o să ne fie de
ajutor în viaă.
O aciune mult așteptată de membrii Clubului
au fost atelierele din Alpi, realizate la începutul lunii
august în cadrul unui parteneriat CAR - ghizii montani
UIAGM Cristina Pogăcean, Cosmin Andron și Mihnea
Prundeanu. Astfel, șase fericii membrii ai Clubului, cu
Foto: Claudiu Lazăr interes constant în alpinism și escaladă, au plecat
pentru șase zile spre Chamonix, unde au făcut diferite
exerciii specifice cadrului alpin de mare altitudine sub
îndrumarea celor trei ghizi UIAGM.
Acestea sunt doar câteva din activităile de
alpinism și escaladă puse la cale de Club, însă au fost și
altele pe care nu le-am pomenit aici – inclusiv ture
pentru familii cu copii, precum și o tabără pentru copiii
Școlii “Mircea Luca” din Băișoara, parte a cauzei msg
Maraton Apuseni, o componentă umanitară a acestuia
pentru zonă. Sperăm că prin această tabără - “Foaie
verde de molid, educaie is what I need” - alături de
partenerii noștri, am reușit să le deschidem copiilor
apetitul pentru munte, drumeie, tainele căăratului și
Foto: Claudiu Lazăr dorinta de a-și depăși temerile, sporindu-și încrederea
în forele proprii și în cei din jur.

În planurile rămase pentru acest an


sunt ieșirile la escaladă în Munii Hășmaș și
Cernei, Tabăra complexă de toamnă din
Retezat și încă un atelier multipitch în Cheile
Turzii. Ne mai așteaptă o drumeie cu
tematică foto în Toscana și multe drumeii în
Făgăraș, Bucegi, Munii Maramureșului,
Trascău, Vlădeasa, Cernei, Șureanu, Parâng-
Latoriei.
Nu le-am putea cuprinde pe toate
aici, dar sperăm că v-am convins că, indife-
rent de preferinele legate de munte pe care
le avei, vi le putei redescoperi sau îmbogăi
alături de noi. Vă așteptăm cu drag în ture și
vă invităm să închegăm împreună o comuni-
tate de iubitori de munte, de natură și de
frumos adunai în jurul “Măriei Sale,
Muntele”.
Sperăm să ne vedem în ture!

Foto: Claudiu Lazăr

septembrie - octombrie 2019 • 45


Destinaţii

Sporturi extreme
în Ceahlău
MomenteleCareAugust

Text & foto: Daniela Ursu

E vacanţă pretutindeni şi muntele ne cheamă. Renunţăm cu nerăbdare la asfaltul


fierbinte în care ne-am împleticit adesea şi adăugăm rapid în rucsac şi în nelipsita trusa
esenială pentru o vară fericită lăuntrica adrenalină, dorina de aventură și întreaga andurană
cu care ne-am oelit trupul și caracterul încă din iarnă - ingredientele perfecte pentru a savura
activ toate #MomenteleCareAugust. Și știi că vei ajunge la timp la întâlnirea cu apusul și-i vei
respira în liniște fiecare secundă plină de culoare; și că-i vei dori să faci fotografii cu mobilul -
doar pentru suflet și pentru prieteni; și că nu mai are importană cât timp i-ai dorit această
vacană - ci doar că acum te simi în armonie deplină cu întreg universul. Și că, astfel, muntele a
devenit locul în care te întâlnești tu cu tine însui și care, dacă-l lași să-i fie cel mai bun profesor,
te va desăvârși ca montaniard, ca fotograf, dar mai ales, ca om.

• 46 Outdoor Magazine
Destinaţii

Condiiile meteo ne permit din plin și, împreună aproape imposibil să mai ajungem per pedes din pricina
cu prietenii piloi, ne pregătim să decolăm și să primim vegetaiei abundente. Când lumina devine aliatul
îmbrăișările răcoritoare ale văzduhului. Fie de pe nostru, Ceahlăul ne arată ceea ce vrem să vedem, iar
platoul de lângă Cabana Dochia, fie de pe cel de lângă piscurile pe lângă care am trecut de-atâtea ori își
Piatra Ciobanului, experimentăm zborul cu motopara- dezvăluie, în toată splendoarea lor, nemărginirea.
panta și cel în tandem cu parapanta deasupra ancurilor Aterizarea în deplină sigurană poate fi după versantul
Ceahlăului, fotografiind de sus crestele sure ale apusean al masivului, în Poiana Stănilelor sau după cel
muntelui, stâncile înconjurate de jnepeni înali și marea estic, în poienile din Izvorului Muntelui, sau mai departe,
dintre muni, albastră ca cerul - după cum mai e numit dincolo de limitele terestre ale Parcului Naional
Lacul de acumulare Izvorul Muntelui Bicaz. Curenii Ceahlău.
favorabili ne poartă peste locurile în care acum ne e După o astfel de experienă, drumul de la
seninul cerurilor la talpa prăpăstiilor până spre inima
muntelui devine o călătorie prin toate anotimpurile și
trăirile tale. Împreună cu echipa Outdoor The World
găsim imboldul de a ne continua drumul. Strecurându-
mă prin pădurea plină de putregai, de căzături ce-mi
făceau imposibilă înaintarea, printre bolovani imenşi
îmbrăcaţi în licheni şi acoperiţi cu muşchi, am înaintat,
deşi bocancul îmi rămânea blocat în crăpăturile
pietrelor, parcă ştiind că după primul cot voi da de
impresionanţi pereţi înalţi, netezi şi subţiri sau de
înguste, neregulate şi friabile stânci, dar totuşi cu o priză
bună în ele. Lăsând în urmă lumea nevăzută, neexplo-
rată, nepătrunsă de razele soarelui, plină de capcane şi
periculos de frumoasă a avenelor și a golurilor captive,
dincolo de cheile înguste de aproximativ un metru
lăime, mergând cale lungă peste şi pe sub poduri de
căzături, ajungem deasupra pragului celor 7 Cascade.
Este locul despre care dr. Gheorghe Iacomi scria în
însemnările sale că ”printre pereii laterali verticali apa
trece peste praguri cu o diferenă de nivel de cca. 30 de
metri, curgând în spirală încât sapă un locaș în perei cât
și în pragurile peste care curge cu mare viteză, băi sau
dulbine de 2-4 metri adâncime” și care astăzi devine
locul ideal pentru o tură de canyoning. Echipai în
costume de neopren și asigurai în coardă, coborâm în
rapel, scufundându-ne în marmitele surplombate pline
cu apele reci de munte și înotând spre pragurile
exterioare înalte de până la un metru și înguste de

septembrie - octombrie 2019 • 47


Destinaţii

câiva centimetri, pe care ieșim și întindem coarda


pentru următoarea înșiruire de cascade.
După dușul și baia în cel mai natural jacuzzi,
pășim plini de energie într-o nouă aventură, nocturnă de
această dată. Din anticamera zeilor, Ceahlăul a fost pre
de 2000 de ani martorul transformării ritualului dacic al
urcării pe munte într-un adevărat cult al piramidei.
Vechiul obicei practicat de păgâni a fost transmis peste
ani călugărilor din sihăstriile Ceahlăului, dar şi
locuitorilor din satele de la poalele muntelui. După anii
'89, odată cu ridicarea celor trei schituri pe munte,
tradiţia, despre care nu sunt referiri în anii comunis-
mului, a fost reluată şi practicată de foarte mulţi creştini,
în ajunul zilei de 6 august. După anii 2000 însă, practica
urcării pe munte în ziua de 6 august s-a transformat într-
un adevărat cult al piramidei şi al umbrei sale. Încă din
luna iulie, pe internet sunt lansate din ce în ce mai multe
materiale foto, video şi scrise, al căror subiect anunţă
apropierea datei la care va avea loc un fenomen anual
unic, incomparabil şi neegalabil: apariţia piramidei
holografice.
Aidoma anilor de-odinioară, de cu seară şi în
timpul nopţii, mii de turişti și de pelerini iau cu asalt
muntele, dar mai ales Vârful Toaca, în aşteptarea
răsăritului şi apariţia umbrei. În fiecare an, de Probeje-
nie, la răsărit, acești vânători de umbre piramidale,
curioşi sau evlavioşi, sunt prezenţi aici de Ziua Muntelui -
zi despre care cred și ei că este cea în care lumescul
ascede spre divinitate, iar natura se închină, pălindu-şi
florile şi iarba la sfârşit de vară.

• 48 Outdoor Magazine
/telegondolasinaia
/bikeresortsinaia
www.sinaiago.ro
Destinaţii

Slovenia
- paradisul verde al Europei
Text & foto: Dan Izvoreanu

S lovenia este considerată cea mai verde ară din


Europa. Este acoperită în mare parte cu păduri,
iar iarba este de un verde crud aproape tot timpul anului.
chiar aș putea spune că toată ara este o mare staiune.
Am vizitat Slovenia pentru prima dată prin anul
2005, când am făcut o escală de 2 zile în drum spre
Pe lângă faptul că este verde, Slovenia poate fi conside- Dolomii. Am campat în staiunea Kranjska Gora, aflată
rată, după părerea mea, una dintre cele mai pitorești și la poalele Muntelui Triglav, pe care am încercat să urcăm,
turistice ări de pe continent. Deși este o ară mică, cu o însă am renunat din cauza vremii nefavorabile. Atunci
suprafaă comparabilă cu cea a Transilvaniei, Slovenia și- mi-am propus să revin în această ară minunată și să-i
a dezvoltat în ultimii ani foarte mult turismul si știe să își acord mai mult timp, să o vizitez și să o cunosc.
promoveze cele mai frumoase zone. Care sunt multe, Zis și făcut.

• 50 Outdoor Magazine
Destinaţii

Dacă te referi la cele mai frumoase zone, e greu


să faci un top al atraciilor turistice, însă, cu certitudine,
locul care atrage anual cei mai muli turiști în Slovenia
este staiunea Bled. Amplasată pe malul lacului Bled,
cocheta staiune este un punct de plecare spre masivul
Triglav, dar poate fi în sine o destinaie de top. Pentru că,
odată ajuns aici, te îndrăgostești iremediabil de acest
loc. Culoarea lacului Bled, insula în formă de lacrimă cu
celebra biserică cu turn, castelul Bled amplasat pe o
stâncă semeaă ce străjuiește lacul, toate fac ca Bledul
să pară desprins dintr-un basm.
În Bled poi face foarte multe lucruri, nu ai cum
să te plictisești. În primul rând este obligatorie o
plimbare pe lac cu celebrele bărci-gondolă, care fac
curse regulate pe insula din mijlocul lacului. Pe insulă se
află o biserică din secolul 17, dedicată Fecioarei Maria.
Pentru a ajunge la biserică trebuie să urci 99 de trepte.
Din barcă poi savura în tihnă priveliștea staiunii, a
castelului și a insulei. Iar apa are culoarea smaraldului,
pentru că Bled este un lac glaciar.
Dacă tot am ajuns în Bled, este obligatorie o vizită la
Castelul medieval de aici, care datează din anul 1011. De
pe terasa vechiului castel vei fi uimii de panorama
asupra lacului și staiunii. iar spre nord privirea ajunge Cazarea nu este o problemă la Bled, pentru că
putei alege dintre zecile de pensiuni, vile, cabane și
până către înălimile albe ale Alpilor Iulieni. Eu vă hoteluri, iar preurile sunt mai mici ca în alte ări, precum
recomand să facei o plimbare pe jos din staiune până Italia, Austria sau Germania.
la castel, pentru că merită, iar efortul vă va fi răsplătit din
plin.

septembrie - octombrie 2019 • 51


Destinaţii

Spuneam că nu te poi plictisi la Bled nici dacă ai Bled se află canionul Vintgar, cel mai spectaculos din
vrea. Poi închiria o bicicletă cu care poi face turul Slovenia. Cheile au o lungime de 1,6 kilometri și sunt
lacului sau poi vizita satele din jur. Sau poi să te distrezi săpate de răul Radovna. Ceea ce fascinează este
încercînd să te dai cu bobul pe iarbă, poi înota în lac sau culoarea apei, de un verde smarald intens. Canionul
poi închiria o barcă. este amenajat cu poduri de lemn și podee, astfel că
Dar, partea frumoasă a zonei, este că de la Bled străbaterea lui este accesibilă pentru orice tip de turist.
poi face excursii de o zi, fiindcă această parte a Sloveniei Parcurgerea durează circa o oră și jumătate, iar intrarea
este plină de atracii. De exemplu, la doar 4 kilometri de costă 5 euro.

• 52 Outdoor Magazine
Destinaţii

La circa 20 de kilometric de Bled se află lacul


Bohinj, un alt lac glaciar spectaculos, înconjurat de
muni. Cei care vor un pic de aventură, pot face o
plimbare pe lac cu vaporașul, plimbare care durează
cam o oră.
Dacă tot am ajuns la Bohinj, merită să mergem
pînă la capătul văii, unde se află o cascadă specta-
culoasă, Savica, cu o înălime de peste 60 de metri. Până
la cascadă avem de urcat câteva sute de scări, așa că e
un avantaj dacă avem condiie fizică bună, însă efortul
este răsplătit cu vârf și îndesat.
Dacă vrem să admirăm panorama masivului
Triglav și a vârfului omonim, putem urca cu telecabina
Vogel, situată între lacul Bohinj și cascada Savica. Odată
ajunși sus, la 1700 de metri, dacă e vreme bună putem
admira vârful Triglav, care strălucește alb și seme în
soare, iar jos la bază, se vede în toată splendoarea lui
lacul Bohinj, de un verde ireal.
La întoarcere spre Bled, merită un popas în
staiunea Bohinjska Bistrica, care este de altfel o
alternativă la cazarea în Bled, mai ales dacă vrei mai
multă liniște și relaxare.
Slovenia este o destinaie ideală pentru cei care
iubesc aventura. Iar slovenii au știut să profite de pe
urmă frumuseilor ării. Pentru că zona montană este
plină de chei, cascade și canioane, aici poi experimenta vreo 30 de Bled) este amplasată la marginea Parcului
în voie rafting-ul pe râurile cu ape repezi care coboară Naţional Triglav, fiind foarte populară în rândul
din munte, canyoning, sau căărare în masivul Triglav. Pe sportivilor, în special iarna.
vârful cu același nume, înalt de 2863 de metri, se poate Dacă ajungei în Slovenia, atunci e musai
urcă pe mai multe rute, dintre care cea mai rapidă este trebuie să vizitai poate cea mai cunoscută atracie
pe valea care pornește din localitatea Mojstrana și trece turistică din ară, Peștera Postojna, considerată de muli
pe lângă superba cascadă Pericnic. ca fiind cea mai frumoasă din Europa. Galeriile sale se
Cea mai renumită staiune montană a Sloveniei întind pe 20 de kilometri, iar accesul în peșteră se face cu
este Kranjska Gora (situată la 84 km de Ljubljana și la un trenule electric.

septembrie - octombrie 2019 • 53


Destinaţii

În cazul în care avei mai mult timp la dispoziie


și vrei să vedei și alte zone din Slovenia, atunci merită să
dai o fugă până în capitala Ljubljana. Fiindcă vei avea
surpriza să descoperii un oraș mic și cochet, pe care îl
putei străbate la pas într-o jumătate de zi, dar care vă va
bucura ochiul cu sigurană.

O combinaie între Praga și Salzburg, Ljubljana este


străjuită de castelul medieval situat pe o colină din
mijlocul orașului, unde se poate urca pe jos. Din turnul
castelului, poi savura panorama asupra întregului oraș,
iar în zilele senine se poate admira masivul Triglav.
Însă principala atracie a orașului o reprezintă
Podul Dragonilor ce datează încă de la începutul anilor
1900, construit în cinstea împăratului Franz Joseph.
Numele podului nu este ales întâmplător, dragonul este
simbolul orașului.
Un alt loc simbolic din Ljubljana îl reprezintă
Podul Triplu. De fapt, au fost 3 poduri, construite de 3
arhiteci diferii. Zona este un important loc de
promenadă.

• 54 Outdoor Magazine
Destinaţii

Vă spuneam că Slovenia este cunoscută că fiind


cea mai verde ară din Europa, acoperită de păduri,
pajiști și parcuri naturale, însă cireașa de pe tort și
surpriza acestei ări a constituit-o pentru mine orașul
Piran. Nu m-am așteptat să găsesc în Slovenia un orășel
mic și sută la sută italian, astfel că am verificat de două
ori dacă nu am trecut cumva din greșeală grania în
Italia. Însă nu, Piran-ul este unul dintre simbolurile
Sloveniei, un oraș turistic la Marea Adriatică și care
datează din anul 177. Cu străduele sale înguste, piaeta
cu vedere la mare în stil veneian, casele mediteraneene
și biserica de pe culme de unde poi admira golful
Trieste, Piran-ul te face să te îndrăgostești pe loc de el.
Iar surprizele nu se opresc aici. La doar 5
kilometri de Piran se află cea mai cunoscută staiune
maritimă din Slovenia, Portoroz. După câteva zile
petrecute la munte, parcă ar merge și o baie în Marea
Mediterană, nu-i așa?

septembrie - octombrie 2019 • 55


Destinaţii
Destinaţii

Frumusei ascunse
Cheile Tureniului și Cheile Borzești

L
Text: Dan Izvoreanu
Foto: Dan Izvoreanu & Eduard Benedek

Toată lumea a auzit de Cheile Turzii. Sunt frumoase, spectaculoase, un adevărat rai pentru
alpiniști, și pot fi traversate fără probleme de orice turist.
Mai puină lume a auzit însă de alte două chei, situate foarte aproape de Cheile Turzii și
care sunt eclipsate de celebritatea acestora: Cheile Borzești și Cheile Tureniului. Le-am traversat
de curând pe amândouă și am avut surpriza să descopăr niște locuri sălbatice și pline de pitoresc la
doi pași de Cluj.

• 56 Outdoor Magazine
Destinaţii

Încep cu Cheile Borzești, pentru că sunt mai


accesibile și se pot străbate ușor. Ca să ajungem în Chei
trebuie să mergem cu mașina până la Cabana Buru,
situată pe Valea Arieșului la 17 km de Turda pe DN 75
Turda-Câmpeni. Lăsăm mașina în parcarea cabanei și
urmăm poteca din dreapta cabanei, care după 200 de
metri intră in chei. Aici vedem deja marcajul punct roșu.
Intrăm pe firul pârâului Borzești (afluent al Arieșului) și
dăm de răcoarea cheilor.
Traseul le străbate din aval în amonte și vara le
putem parcurge fără probleme pe firul apei fără să ne
udăm. Intrarea în chei nu este foarte spectaculoasă, dar
pe măsură ce înaintăm spre amonte, cheile devin din ce
în ce mai pitorești.

Principala atracie este salba de cascade pe


care le descoperim de-a lungul cheilor, denumite
Cascadele Inferioare și Cascadele Superioare. Peisajul
este de un pitoresc aparte, deoarece cheile sunt situate
în inima unei păduri de foioase, care asigură umbra și
răcoarea binevenite mai ales într-o zi toridă de vară.
Continuăm să urcăm pe firul apei, urmăm poteca
ce trece de pe un mal pe altul, iar în locurile în care pârâul
se îngustează îl putem sări lejer din piatră în piatră. După
aproximativ o jumătate de oră, ajungem la Cascadele
Inferioare, unde admirăm căderea apei. Cascadele nu
sunt foarte înalte, au doar câiva metri, dar sunt de o
frumusee ireală. Vă amintii Dumbrava minunată a lui
Sadoveanu? Cam așa m-am simit eu în aceste chei. Ca
într-o poveste de demult.

septembrie - octombrie 2019 • 57


Destinaţii

La întoarcere, dacă nu vrem să mergem tot


pe firul apei, putem alege traseul marcat cu
triunghi roșu, pe poteca ce vine din Cheile Turzii,
folosită frecvent și de bicicliști.
Traseul trece pe deasupra cheilor și cu
ocazia asta, la întoarcere, le putem admira de sus.
După încă aproximativ o jumătate de oră, ajungem
la intrarea în chei, de unde am plecat. Cheile au o
lungime de circa 1,5 km, iar durata traseului dus-
întors este de circa 2 ore, în mers lejer, cu pauze.

Urmăm firul apei, ne bucurăm de peisaj și, oprește… Aici e momentul pentru o gustare și pentru o
după încă aproximativ 30 de minute, sosim la Cascadele pauză binemeritată. Ultima cascadă de pe traseu este și
Superioare, unde peisajul se schimbă, albia râului este cea mai spectaculoasă, apa are o cădere de peste 10
mai stâncoasă și apa se adună în mici lacuri în care mai metri și parcă formează un evantai.
că ne vine să facem o baie. Ce-i drept, nimeni nu ne

• 58 Outdoor Magazine
Destinaţii

Cheile Tureniului sunt și mai aproape de Cluj.


Situate pe raza localităii Tureni, putem să le abordăm
atât din amonte cât și din aval, din satul Copăceni. Noi
am ales să le străbatem din amonte, din Tureni. Cheile
au o lungime totală de 1.850 metri și au fost săpate de
Valea Racilor. Partea amenajată spre vizitare pentru
turiști are 1,6 km și în anul 2018 traseul a fost echipat de
către Serviciul Public Salvamont Cluj.
Dacă în trecut cheile puteau fi străbătute doar
prin apă, acum versantul stâng este echipat cu cabluri,
scărie, pitoane și au fost săpate scobituri în stancă
pentru facilitarea parcurgerii lui, inclusiv de către copii.
Ca să le străbatem în sigurană, avem nevoie de
echipament pentru traseu de via ferrata, adică ghete cu
talpa aderentă, cască, ham, lonje și carabiniere. Astfel,
nu riscăm să ne dezechilibram și să cădem în apa
pârâului, care, deși nu este adâncă, este udă. Odată
echipai, intrăm în chei prin amonte, iar după câteva zeci
de metri dăm de primele cabluri. Traseul este
spectaculos, pentru că cheile sunt înguste, iar apa a
săpat în anumite zone adevărate canioane sălbatice.

septembrie - octombrie 2019 • 59


Destinaţii

Pereii calcaroşi sunt impresionanţi, de altfel în După circa 2 ore de la intrarea în chei, ajungem
pereii cheilor există câteva grote despre care se la ieșirea din satul Copăceni. Aici cheile se lărgesc și dăm
presupune că au fost locuite din timpuri străvechi. de un loc pitoresc, numai bun de campat sau de picnic la
Din loc în loc, pârâul Racilor formează câteva iarbă verde.
cascade frumoase, iar apa se adună în scocuri de stâncă,
un fel de bazinete săpate în albia stâncoasă. Cu grijă ca La ieșirea din chei au fost instalate pano-
să nu alunecăm, ajungem la un moment dat suspendai uri privind regulile de vizitare, echipamentul
deasupra apei, susinui doar de scăritele săpate în minim necesar parcurgerii în sigurană a traseului,
stâncă și de cablu. Sunt recomandate de asemenea dar și panouri tematice cu specii de flori și fluturi
mănușile, să nu facem bătături în palme. întâlnite în Rezervaia Naturală Cheile Turenilor.

• 60 Outdoor Magazine
Destinaţii

Foto: Lucian Hudin

În cãutarea
bujorului de munte
pe creasta Rodnei
Text: Ion Lisnic
- membru în Clubul Alpin Român Filiala Cluj.

Pornim din Cluj sâmbătă la ora 6 și câteva


minute, cinci persoane - Geta, Lucian, Oana, Florina și
cu mine. Tura abia se deschide, cu cer albastru și trei zile
în faa noastră. Înaintăm încet pe drum și începem să
legăm o discuie, deși unii am prefera să mai dormim.
Zăresc puin în stânga ibleșul și renun la somn, sunt dintr-un loc asemănător, nu le-a făcut bine deloc
lucruri mai interesante înainte – mergem către munii abdomenului, așa că decidem să luam apă de lângă
Rodnei. Lala.
Ajungem în pasul Rotunda către ora 10 și Panta care o ia în sus aduce surprize pentru
reconsiderăm greutatea rucsacilor, lăsând unele lucruri unii, pentru că înaintăm mai greu decât ne așteptam,
în mașină. Apoi îi punem în spate și pornim. însă decepia nu durează mult. Intrăm pe un drum lin ce
Descoperim un drum bătut de mașini printre ierburi. cuprinde larg o coastă care se duce în jos, până acolo
Până aici ar trebui să ne aducă luni microbuzul. Oare unde brazii numeroși au înălimea de un deget.
chiar pe aici merge? Nu-l întreb pe Lucian pentru că îmi Înaintând pe el, descoperim vârfurile Roșu, Ineu și
place să-mi imaginez scena asta, rustică, ruptă dintr-un Ineu, care încep să-și arate încet adevărata statură.
film în care ești introdus în context de un microbuz Pe la ora unu ajungem în șaua Gagii și ne
venind pe un drum ce șerpuiește pe câmp. odihnim pe o bancă pusă strategic acolo. Am putea sta
La baza primei urcări mai susinute e un uluc în liniștii vreme lungă, dacă n-am avea planul de a ajunge
care curge apă dintr-o eavă de plastic. Florina ne pe Pietrosul în a treia zi și dacă n-ar fi atâtea muște. Ne
povestește cum a păit-o într-o tură în care apa, luată vor agasa încă multă vreme, deși spre creastă vor fi tot

• 62 Outdoor Magazine
Destinaţii

Foto: Lucian Hudin

mai puine.
Din șaua Gagii avem deschidere spre o vale
generoasă care ascunde în partea de sus lacurile Lala
Mare și Lala Mică; ne întâmpină cu sunetul unui râu și
multe petece de zăpadă. Coborând pe ea îmi atrag
atenia brazii de pe versantul de sud-est al piciorului
Pleșcuei. Acolo unde se termină pădurea și devin tot
mai rari sunt atât de ascuii încât par niște epușe pe
frontul de întâmpinare a zăpezilor.
După ora 14 ne oprim lângă Lala Mare să
Foto: Geta Oltean
mâncăm. De pe traseu urcă un grup divers de drumei.
Spre încântarea Getei, trei dintre ei sunt niște băiei de
un metru și ceva înălime, toi cu rucsaci de aceeași Stânișoara, mă impresionează mai mult, poate tocmai
formă și mărime și cu izoprene legate de ele, nu par să pentru că e atât de colorat.
aibă mai mult de 8 ani. Ne întrebăm pe care o să-l scoată Urcăm. Începem să vedem planul de la baza
din rucsac când ajungem acasă, poate pe cel roșcat... norilor. Cumulușii nu mai sunt atât de umili și se înală
Întrebarea își găsește însă un candidat sigur destul de treptat. Uneori ne acoperă câte unul cu umbra lui și
repede, când din vale vine George, un băiat care zice că atunci culorile capătă mai multe nuane. Am impresia
are 5 ani și caută ceva prin iarbă în timp ce îi răspunde că atunci când e mai puină lumină vezi mai multe
reinut curiozităii Getei. La scurt timp vin și părinii lui. nuane, căci ești mai puin orbit de soare.
Ajungând lângă Lala Mică mă uimește Ineul. Lucian și Oana ne-au luat-o cu mult înainte. Pe
Impunător și înalt, se prezintă splendid în multe nuane când ajungem noi la refugiu, la 16:30, ei sunt deja de
– roz roșiatic, negru stâncos și cenușiu pietros, verde ceva vreme pe Ineu. Urc și eu numaidecât. Sus e un
crud și galben de iarbă uscată, acoperită până nu de fotograf care mânuiește o dronă. Drona face zgomot,
mult timp de zăpadă. Ai impresia că toate poriunile mă uit la ea de câteva ori și fotograful o oprește printr-o
astea nu încap în el - sunt atât de vaste și diferite încât cu amabilitate tacită. De atunci suntem lăsai liniștii. În
greu se strâng într-un munte, sau e doar pentru că nu-l afară de vânt, numai niște gâze și păsările scot sunete.
poi cuprinde dintr-o privire. Deși nu are aceeași Printre gâze e și un future. Îmi vine să-l fotografiez, dar
proeminenă ca vârful Retezat văzut de lângă lacul știu că n-o să-l prind. E mai bine așa – să nu ai grija
pozelor.
Din vale se aude un elicopter. Fotograful îmi spune
că lângă Lala Mare era un om care vomita încontinuu. „O
fi băut apă de la ulucul pe care noi l-am lăsat în urmă
ascultând de Florina”, mă gândesc.
Când m-am întors la refugiu am pornit mai
departe cu husele pe rucsaci, iar după zece metri ne-am
întors pentru că începea ploaia. Știam că este un izvor în
râpa Coasta Netedă. Voiam să campăm acolo și când
ploaia părea să fi trecut am pornit din nou. După zece
Foto: Geta Oltean minute a început o sesiune scurtă de grindină măruntă.
Ne-am echipat și am continuat, mânai de norii care

septembrie - octombrie 2019 • 63


Destinaţii

Foto: Geta Oltean

vărsau apă pe Valea Vinului. Pe la jumătatea drumului Foto: Lucian Hudin


au început să se audă tunete. Observam cât de mult a
scăzut lumina și, privind în dreapta, admiram nuanele
de verde din căldarea Bilii.
Când valea din stânga ne atrage atenia cu
luminile furtunii, grăbim pasul și, din precauie și puină
spaimă, cobor mai jos pe pantă și mă urmează și Oana.
Ceilali intesc un cort care se vede deasupra râpei. Vrem
să coborâm la izvor, dar cortul este un indiciu bun
pentru un loc de campat. Eu și Oana mergem pe curba
de nivel ca să ne întâlnim cu ceilali. Mersul pe iarba
înaltă în pantă a fost cam solicitant pentru picioarele
mele. După ce am pus corturile am coborât la izvor, iar
pe drum înapoi mi-am așteptat cu răbdare ultimele
picături de energie ale zilei.
Ploaia s-a oprit, norii au plecat. Corturile erau
deja puse de mult timp, iar noi am mai stat la povești
uitându-ne c ătre apus și c ătre norii mai mari de
deasupra văii.
Duminică, pe la ora 7:30 pornim spre creastă.
Cerul e senin, iar urcarea se termină în scurt timp. Avem
o cărare în faă la 2000 și ceva de metri deasupra mării și
câteva sute de metri deasupra văii din dreapta. E ca o
înălime de zbor.
Pe la ora 9 ajungem pe vârful Omului și o luăm
în dreapta, spre Gărgălău. Din valea din stânga se aude
Foto: Ion Lisnic
sunetul unui curs de apă mătăsos. După coborârea de
pe Gărgălău luam prânzul, iar Florina decide să se
retragă spre Borșa din cauza unei dureri de genunchi.
Am continuat într-un ritm mai alert. Partea
traseului care a urmat, “mai plictisitor” după cum zicea
Lucian, mie mi s-a părut o poriune bună de meditat, un
fel de parcurgere de deșert, pentru că era și foarte cald
acolo. Într-un loc am întâlnit o parcelă mare de iarbă
uscată, galbenă. Probabil de acolo mi-a venit ideea
deșertului. Cert e că era un ingredient pentru impresia
de aventură din a doua zi, de aventură a unui drum
întins. Discutam pe tema asta cu Geta când am început
să urcăm din nou, și-mi amintesc că era întreinută și de
aroma de jneapăn încins de soare. Foto: Lucian Hudin
Plănuiam să ajungem la tarnia La Cruce până

• 64 Outdoor Magazine
Destinaţii

Foto: Lucian Hudin

la sfârșitul zilei. Am încetinit doar în preajma vârfului atenia celorlai, capra era deja dusă în vale. Apoi au fost
Laptelui, pe care Lucian, Oana și cu mine am vrut să-l cascadele și o limbă mare și groasă de zăpadă departe
urcăm. Am luat-o direct în sus, fără vreo potecă eviden- pe vale, groasă, cât statura unui om.
tă. În timp ce urcam discutam despre rucsaci și tot ce am După stâne, am rătăcit o vreme cărarea. Când
pus în plus în ei. Când am coborât am avut un covor am regăsit-o, ne-am întâlnit cu drumei care urcau. Ne-
moale sub picioare din iarbă scurtă și flori albe. au anunat că nici în continuare nu e evidentă, iar în
Am ajuns lângă refugiul La Cări cam după ora unele locuri trece prin râu. La prima trecere ne-am
patru. Am mai făcut o pauză, am luat apă și am decis să descălat, apoi ne-am distrat și am mers direct prin apă,
mergem mai departe. Când eram deja destul de sus a inclusiv eu, care aveam încă bocancii uscai.
început din nou o sesiune de grindină, de data asta mai Distracia noastră a fost binevenită, întrucât am
mare ca în ziua precedentă, cât bobul de năut, apoi o mers încontinuu după aceea ca să ajungem la timp la
ploaie ce nu dădea semne să se oprească. Ne-am microbuzul care să ne ducă în pasul Rotunda. A fost un
refugiat în stâna Faa Căânii, spre care ne-a ghidat și un fel de cros cu rucsacii în spate. La 14:45 eram la șosea în
drum gata făcut. Gura Repedei, de unde ne-a luat rutiera peste douăzeci
Stâna s-a dovedit destul de echipată, deși puin de minute. Ne-am destins, am urcat în mașină și ne-am
neîngrijită și pesemne că nevizitată de mult timp. Ploaia făcut un selfie binemeritat. :)
a curs mai mult de o oră. Noi am stat să ne uscăm, iar în Pe drum am avut multe discuii, dar cele mai
cele din urmă ne-am și încălzit, atât cu hainele de multe erau legate de alte ture la munte. Probabil și
rezervă, cât și cu conversaiile întinse până când ne-am muntele e un subiect despre care se poate discuta din
pus să dormim. nou și din nou, într-o stare atemporală, de paradis.
Am pornit ziua următoare fix la aceeași oră. Am Multe sunt impresiile de pe urma turei,
ajuns la tarniă, iar de acolo am verificat planul făcut în străbătute de oboseală și amintiri întinse pe trei zile. Ca
seara precedentă - de a o lua pe scurtătură spre casă, pe notă neafectată de entuziasm, am realizat cum
la fosta stână Buhăescu și prin Valea Repedea. Valea coeziunea grupului se poate șubrezi și, la fel, cum se
aceasta, trecută de multe ori cu vederea de drumei și poate recupera când știm să luăm decizii bune. În cele
fără marcaje, s-a dovedit foarte generoasă. din urmă am constatat că a fost o tură memorabilă; ceea
Aproape de stâna Buhăescu Mare mi-a sărit ce e de îneles, “dară nu degeaba” are Geta trifoi cu patru
înainte o capră neagră. O surpriză a ultimei zile pe care, frunze în urechi.
din păcate, doar eu am savurat-o. Când le-am atras
.

REZUMATUL TUREI

Tură organizată de CAR Filiala Cluj. 15-17 iunie 2019. Am decis să


abordăm tura din Pasul Rotunda, așa că sâmbătă dimineaă am pornit din
Cluj spre Pasul Rotunda și Lacurile Lala, am urcat pe Vf. Ineu și mai departe
pe creastă, iar seara am pus cortul sub Coasta Netedă. Duminică, după ce
am strâns corturile, am continuat pe creastă spre Gârgălău, Laptelui,
Tarnia La Cări având în plan să ajungem măcar până la Tarnia La Cruce,
unde să ne petrecem a două noapte; din cauza ploii, care de altfel s-a și
anunat cu tunete și fulgere, am coborât la stâna de sub Obârșia Rebrei,
stâna Faa Căânii; Luni dimineaă am urcat în Tarnia La Cruce și am
coborât pe Valea Repedea. La ora 15.00 am luat microbuzul din Gura
Repedei care ne-a dus până în Pasul Rotunda, de unde am recuperat
mașina. Rhododendronul era în formă maximă la Lale și ne-am bucurat din
plin ochii de priveliște. Au luat parte la tură următorii membri ai clubului:
Geta Oltean, Lucian Hudin, Ion Lisnic, OanaAgache, și FlorinaVasile.

Foto: Lucian Hudin

septembrie - octombrie 2019 • 65


Destinaţii

Canyoning:
distracie și adrenalină
pentru (aproape) oricine

Text: Alexandra Prundar


Foto: Outdoor4U

Dacă vă spun că trebuie să încercai canyoning, e ca o activitate de vacană, e ca un sport ce


vă prinde, s-ar putea să nu vă transmit aproape nimic. Așa că plănuiesc să vă povestesc ce am trăit eu în
prima mea experienă pe canion. Chiar dacă sentimentele nu pot  expuse x cum le-am simit, mă
bazez pe faptul că vă trezesc curiozitatea și vă conving că trebuie să încercai acest sport cel puin o
dată în viaă. Și sunt liniștită, pentru că știu că odată ce l-ai încercat, vei dori să revenii.

• 66 Outdoor Magazine
Destinaţii

Povestea mea a început la Băile Romane de la


Cetea. La o distană de aproximativ 20 de kilometri de
Alba Iulia, în comuna Galda de Jos se găsesc așa-zisele
Băi Romane. O frumoasă succesiune de 4 cascade de
diferite dimensiuni care au formate la bază mici lacuri
din apă curgătoare. Scobiturile în stâncă, ce se numesc
marmite, sunt prea puin cunoscute, deși oferă reliefului
o spectaculozitate aparte. Se ajunge la cascade pe
drumul judeţean din Galda de Jos, care pleacă din DN1,
între Alba Iulia şi Teiuş. În satul Benic se face dreapta
spre Cetea. Pentru a ajunge la Băile Romane, după ce
ieșii din satul Cetea trebuie să urmai pe malul văii,
până la un anumit punct, marcajul triunghi roșu. Cu
aproximativ 100-150 metri înainte de Băi, marcajul urcă
pe deal pentru a trece printre colţii de piatră.
Odată ajunși acolo, ne-am echipat cu niște
costume ce atunci îmi păreau imposibil de îmbrăcat.
Noroc că erau frumos colorate. Ni s-a explicat că sunt
costume de neopren și că ele ne protejează de apa rece.
Nu de alta, dar am ales să merg la canyoning într-o
frumoasă zi de 4 noiembrie. A fost cald afară, dar apa nu
era tocmai la o temperatură la care îi dorești să te scalzi.
Așa că m-am conformat și am tras pe mine costumul de
neopren. Cu chiu și cu vai, pentru că este conceput să
stea cât mai strâmt pe corp, ca să nu aibă cute ce te pot
jena. Apoi ni s-a pus un ham și am primit explicaii legate
de felul în care se folosesc toate ”sforile” și metalele ce
atârnau de noi. Am aflat apoi că în limbaj de specialitate
se numeau corzi, lonje, carabiniere și coborâtoare opt
sau, mai scurt spus, ”opturi”. Și un mic sfat: să nu spunei
niciodată ”sfoară” unei corzi, dacă în preajmă sunt
oameni care practică astfel de sporturi, că sunt șanse să
le produci o alergie. :D

Pentru practicarea canyoningului nu ai


nevoie de brevet sau de autorizaie. Oricine are
sucient curaj poate încerca să coboare o cascadă cu
ajutorul unui ham și a unei corzi. Începând de la copii
de 10 ani și până la seniori de peste 70 de ani, atâta
timp cât condiia zică le permite să ajungă deasupra
canionului, ceea ce uneori presupune o drumeie în
urcare pe teren mai mult sau mai puin accidentat. De
coborâre se ocupă trainerii.

septembrie - octombrie 2019 • 67


Destinaţii

Am fost duși între doi copaci, pentru a simula o cascade, legat cu o coardă, cu apa ce îi bate pe cap și cu
coborâre în cascadă și pentru a ne familiariza cu echipa- niște traineri prietenoși care te îndrumă la fiecare pas
mentul. Asta pentru că în zgomotul apei ce îi curge pe este, deși nu ai crede, o senzaie de sigurană, o senzaie
cască ar fi mai greu să auzi explicaii complicate. După ce ce trebuie încercată cel puin o dată în viaă. Iar apoi se
s-au asigurat că am îneles cu toii ce avem de făcut, am transformă într-o senzaie ce se dorește repetată de
pornit spre vârful cascadei. Am urcat. Mi s-a părut mult fiecare dată când apare ocazia. E ca un duș relaxant ce
și anevoios, dar după ce am văzut cât de frumos se pare că nu se mai termină. Dacă ai curaj poi să faci și
vedea prima cascadă din vârf, am și uitat de greu. Am ghidușii. Băieii alergau pe pereii cascadei pentru a se
coborât cele 4 cascade, la început mai încet, până am arunca în apă, deși afară nu erau mai mult de 10 grade.
prins mișcările, apoi mai curajos. Cert este că am simit Probabil pentru a se încălzi. Apuci să și înoi un pic, tot
toată adrenalina care m-a făcut să uit de frig și să îmi pentru încălzire. Dar dacă faci asta pentru prima dată,
înfrunt teama de înălime, dar și cea de apă. pot să vă garantez că adrenalina ce se împrăștie în tot
Canyoningul este un sport extrem de incitant, corpul este cel mai bun regularizator de temperatură.
extrem de ud, extrem de palpitant și extrem de Mai bun chiar decât orice costum de neopren. Sau decât
atrăgător. Senzaia de a sta suspendat deasupra unei orice termostat.

• 68 Outdoor Magazine
Destinaţii

Practicanii împătimii
spun că ar merita să fie introdus
canyoningul în școală. Și asta
pentru că este un sport extrem de
frumos, care din păcate nu este
suficient promovat și practicat. Am
putea spune chiar că este un sport
mai ”underground”, pentru că se
merge pe principiul ”cunoști pe
cineva, care cunoaște pe altcineva
care practică și care este dispus să
te ia și pe tine la o tură pe canion”.

În Ardeal avem Canionul Cetea


(începători), unde poate încerca oricine
acest sport, pe Valea Arieșului, la Sălciua,
este Canionul Vânătarele Ponorului (nivel
mediu), deasupra Pesterii Huda lui Papară,
în Padiș este Canionul Oșelu (mediu spre
avansat), Cheile Galbene (avansat), tot în
Padiș, iar la Borșa, în Maramureș, Cascada
Cailor (mediu spre avansat).

Trebuie doar să faci


această primă ieșire pe canion, ca
să te convingi că sportul ăsta ”e de
tine”. De mine a fost și am uitat
numărul turelor de atunci. M-am
îndrăgostit atât de tare, încât acum
lucrez în domeniul activită-ilor de
aventură, chiar cu oamenii care m-
au dus prima dată pe Canionul
Băile Romane de la Cetea, gașca
OUTDOOR4U.

Canyoningul este un sport dezvoltat de


speologii francezi, în căutarea de peșteri noi. În
România, din păcate, nu este recunoscut ca un sport,
însă pasionaii sunt din ce în ce mai muli. După ce au
descoperit că nu doar peșterile sunt atrăgătoare,
speologii și-au dat seama că este foarte distractiv și
relaxant să coboare pe râuri și pe canioane. Și uite așa s-
a născut canyoningul. La noi a apărut după anii '90. În
lume, există mai multe școli de canyoning, sistemul
francez, sistemul american, sistemul german. Dintre
toate, cel francez este cel mai prietenos și cel mai bine
implementat în Europa.

septembrie - octombrie 2019 • 69


Competiţii

Harghita-Mădăraș - The Real Deal


Text: Maximilian Munteanu
Foto: Akos Istvandi, Maximilian Munteanu

Oamenii se supără pe internet când le spui că nu orice plimbare la vale cu bicicleta e ”downhill” și
că, de fapt, downhill-ul ăsta e o disciplină de concurs, pe un traseu închis și bine delimitat, contra
cronometru. N-au decât să se supere! Altfel, downhill-ul este perceput și drept ”Formula 1” a sportului pe
două roi, fiindcă are rol de navă amiral, generează imagine și spectacol și adesea progresul tehnologic își
are sursa în această discplină: ce testează și folosesc cei mai rapizi din lume, ajunge mai apoi și în
magazine, accesibil pentru noi, muritorii de rând.

• 70 Outdoor Magazine
Competiţii

după sine o basculantă de experienă în evenimente de


top internaionale: Snow On Fire / Battle On Snow
(snowboarding, freeskiing), Dirt On Fire (BMX & MTB dirt
jumping), plus o groază de alte proiecte. Harghita
Mădăraș este muntele de casă al acestor oameni și era
destul de logic să-l blagoslovească și cu un traseu de
downhill. Traseul pe linie naturală din primii doi ani i-a
făcut loc, în 2016, unuia cu totul proaspăt, ceva mai la
îndemână și cu o grămadă de elemente realizate din
buldozer și lopată, așa cum îi șade bine unui parcurs de
downhill. Cu sigurană nu greșesc dacă spun că în
momentul de faă acest traseu este cel mai tehnic, cel
mai complex și poate și cel mai temut din România. Bun
În România, downhill-ul a început în 1996, la venit, așadar, la Harghita-Mădăraș, locul unde downhill-
Poiana Brașov, păstorit de Asociaia Sportivă 911, apoi s- ul adevărat este la el acasă și se simte ca păstrăvul în
a dezvoltat frumos prin Surmont Club din Sibiu, Hobby pârâul de munte!
Bike din Cluj și Maniac Cycles din Oradea, care l-au dus Dacă ”Harghita-Mădăraș” nu vă sună cunoscut,
pe la ei pe acasă sau pe lângă casă, dar și pe la Sinaia, nu vă speriai, că mai avei timp să descoperii acest loc
Băișoara sau Bunloc. În miez de ani 2000 lucrurile arătau și promit c-o să vă bucurai și o să vă întoarcei! Situată în
gri și un singur eveniment a reușit să ină steagul sus munii Harghitei, între Miercurea Ciuc și Odorheiul
pentru downhill-ul autohton: notoriul Drop 'n Roll Secuiesc, micua staiune montană este locul unde
Downhill Challenge din Parâng, devenit în mod just merg la schi oamenii din cele două orașe antemen-
legendă. Apoi lucrurile s-au relaxat și au apărut din nou ionate, dar și cei de prin Târgu Mureș, Sighișoara și nu
curse noi și interesante: la Mogoșa, lângă Baia Mare, la numai, microclimatul răcoros favorizând păstrarea
Piatra Neam, la Sinaia și, cireașa de pe tort, PlayBike - zăpezii până târziu înspre aprilie. Spre deosebire de Cele
On The Rocks, la Bunloc, concursul de downhill care a Șapteșpe Mii de Minuni de pe Valea Prahovei, aici vei
ridicat mult ștacheta și a adus în România rideri străini găsi doar câteva cabane cochete și un singur suveran:
din Cupa Mondială. În ultimii ani, această disciplină s-a Bunul Sim. Pensiunea Sugo este capitala staiunii și și
perindat pe la Mogoșa, Buscat/Băișoara, Cheile epicentrul concursurilor organizate de RideMore, iar
Grădiștei, Sinaia, Piatra Neam, Vatra Dornei și Bistria, petrecerile de pomină din sala de mese de la Sugo sunt o
cu salutările de rigoare organizatorilor din aceste locuri: chestiune de ”când”, nu una de ”dacă”. Anul acesta, într-
Gravity Crew, Pisk, Kronstadt Cycling, Tare ca Piatra, un sezon anemic în evenimente, cursei de la Harghita-
Bistritz Bike Shop, Bistria DH și nu numai ei. Mădăraș i-a revenit privilegiul de a fi Campionat
Una dintre cursele care a devenit rapid o clasică Naional al disciplinei, un prestigiu deloc facil dar nici
din motive pe care urmează să le aflai este cea de la întâmplător, de care urma să se achite cu brio.
Harghita-Mădăraș, organizată de RideMore, brigadă Ca în orice al eveniment de downhill care se
esută în jurul lui Kinda Geza și Marcu Danika, trăgând respectă, inima concursului o reprezintă traseul.

septembrie - octombrie 2019 • 71


Competiţii

Mamă-mamă și ce traseu! După startul din platoul de la știi să sari, învei, că vrei, că nu vrei. Ai două podee
Sugo, primele curbe te poartă pe o linie dreaptă care rapide și două contrapante uriașe stânga-dreapta, iar
duce în prima pădure, unde contrapante din pământ apoi e indicat să lași de tot mâna de pe frână: gâlme-
negru curg printre pietre și rădăcini, iar apoi treaba se gâlme-gâlme ce le poi dubla, creastă, ușor dreapta,
deschide. Dar nu e musai prilej de bucurie că, din prima dublă, drept, nu frâna!, a doua dublă, sensibil mai
abruptul an de an mai erodat, dai de prima săritoare mare, drept din nou, dubla trei, cea mai maaare, nu
mare a traseului, celebrul road-gap. Și nu să treci peste frâna!, step-down mare și apoi trei duble mai mici,
cei 5-6 metri ai lui e problema, ci să ajungi până la el sau rapide, care te duc către finish, dar iarăși off-camber și
să-i stăpânești viteza după ce l-ai sărit, că urmează o cu o surpriză abruptă și un pode pe final. Gata! În
șicană printre pietre, cu două linii foarte diferite! Ceva dreapta ai un izvor de apă minerală și mai ai un minut
mai jos intri în principalul rock garden, o colecie de până la drumul de Vlăhia, unde te așteaptă un shuttle
pietre aprige care își ia anual jertfe dintre rideri. Niște garantat palpitant, că sau e un T4 rapid, sau un
duble mici și o contrapantă îndulcesc treaba mai încolo, UNIMOG răgușit sau un Iveco de armată.
dar te trezești în altă seciune dominată de pietre și O treabă e sigură: pe traseul de la Mădăraș nu
rădăcini, de data asta și cu bucăi înșelătoare pe curbă vrei umezeală, că-i blestemi zilele pe așa munte, unde
de nivel, unde vrei să ii linia de sus. După ce treci prin oricum e greu și când e uscat. Și palpitaia a rămas în aer
”polonicul” rapid sus-jos, dai în partea de viteză a pentru că vineri încă nu era zvântat și până sâmbătă i-a
traseului, neînduplecatul ”motorway”, unde, dacă nu mai turnat mocănește o tură bună! Dar asta s-a dovedit

• 72 Outdoor Magazine
Competiţii

o binecuvântare, căci, de atunci încolo, traseul doar s-a urmă de Sergiu Pâcă din Sighișoara, după el Mircea
uscat și, probabil, și-a atins aderena maximă duminică Cătană și subsemnatul.
după-amiază în finală. Finală? Dap, fiindcă în ziua de Iar la urmă, Elite, categoria regină unde ronăie
concurs avem dimineaa calificări, iar apoi, în finală, se secunde ăi' mai iui băiei. Sorin Părău are multe titluri
pleacă în ordinea inversă a timpilor din calificări, cel mai de Campion Naional sub centură, dar la Mădăraș a
bun de la fiecare categorie plecând tot timpul ultimul. trebuit să accepte un loc 5 cât se poate de onorabil, într-
Cursa fetelor a fost a Roxanei Moise din o manșă cu o greșeală majoră. Pe patru, Ciprian
Brașov, și nu fiindcă a fost singură, ci fiindcă e în formă și Mureșan, după un an în care s-a împiedicat ba de
a avut un timp onorabil chiar și pentru categoria accidentări, ba de probleme tehnice. Locul trei i-a
băieilor. La copii, 12-14 ani, a biruit Florian Moldovan revenit localnicului Reisz Zoltan, un om care astă iarnă a
din Bistria, probabil fredonând ceva Metallica în stat pe podiumul de snowboarding de aici. Remus
manșă, iar la juniori, 15-18 ani, Paul Someșan, tot din Bonta din Râșnov a avut un sezon bun și e românul cu
Bistria, s-a asigurat cu 10 secunde în faa urmăritorilor cele mai bun rezultate în afara ării; aici, locul doi la un
Petre Popescu și Cătălin Vascul. La categoria Hobby, fir de păr de victorie. Prima poziie a cucerit-o, deloc
unde se desfășoară riderii fără licenă, Alex Acurmuloae ușor, Matei Moisil din Bistria, un rider tânăr, în primul
din Bistria a mers cel mai bine și ar face bine să se an de seniorat, dar același care ne-a inut în priză în
gândească la o licenă, pe doi și pe trei venind Mircea ultimii doi ani cu participările sale în seria european iXS,
Banciu și Dan Dobra. Masters 2 înseamnă oameni de unde a obinut podiumuri și victorii. Deci, nimic
40+ și aici a bifat din nou Dan Dumitrescu din București, întâmplător.
secondat de Claudiu Marian, un om care se dădea și în Campionatul Naional de Downhill de la Har-
cursele din anii '90 pe care le pomeneam la început de ghita-Mădăraș se încheie aici, dar nu ne grăbim încă să
articol. Masters 1, cu rideri între 30-39 de ani, a fost un tragem cortina peste întreg sezonul, că peste trei
duel prietenesc între trei oameni care s-au dat săptămâni ne întoarcem tot aici pentru etapa din Cupa
împreună tot weekend-ul, un duel adjudecat în cele din Naională de Enduro, care se anună tare interesantă!

septembrie - octombrie 2019 • 73


Competiţii

În luptă cu propriile limite:


Traversarea Tarniei înot

Text: Bogdan Călugăr


Ciucaș Enduro
Foto: Club Orca
Foto: Victor Cristescu

Podiumul la traversarea Tarniei 2019:


A. Masculin
- locul 1 : Gherghel Ştefan Ioan - timp: 01:26:53 (categoria 40-49 de ani) – a
câștigat și ediiile precedente
- locul 2 : Olteanu Sever - timp: 01:34:01 (categoria 30-39 de ani)
- locul 3 : Boca Gabriel - timp: 01:42:16 (categoria <20 de ani)
Eu am ocupat locul 42 la general, iar la categoria mea de vârstă (30-39) locul 12,
dintr-un total de 99 de participanţi înscrişi.

B. Feminin
- locul 1 : Popa Leona - timp: 01:37:26 (categoria <20)
- locul 2 : Szabo Sara - timp: 01:42:12 (categoria <20)
- locul 3 : Chis Ariana Roxana - timp: 01:42:19 (categoria <20)

• 74 Outdoor Magazine
Competiţii

Aproape 100 de oameni la start – de la


adolesceni și până la oameni cu părul alb. Toi își făceau
încălzirea pentru competiie, o dovadă în plus că în orice
etapă a vieii poi să spui “Da” unei provocări.
Traversarea lacului Tarnia din Cluj presupune parcurge-
rea înot a 6.5 km, un efort fizic consistent, dar o provo-
care și mai mare pentru psihic.
Deși eram la a doua participare, trebuie să
admit că emoiile au început încă din ziua de dinaintea
concursului. N-am dormit foarte bine, dar emoiile
parcă s-au mai domolit când i-am văzut printre înotători
pe prietenii de la cursurile de înot, care au avut și ei
curajul de a se înscrie într-o astfel de competiie.
În timp ce mă echipam, gândurile începeau să mi se
limpezească. Echipat cu un costum de neopren, mi-am
aranjat ochelarii, casca și brăara de cronometrare, iar
din momentul în care aceasta din urmă a fost activată,
am știut că nu mai este cale de întoarcere. A urmat o mul de neopren nu mă mai strângea, ochelarii nu-mi
ușoară încălzire în apă. La ora 10:00 fix, s-a dat startul alunecau și nu se abureau, soarele era prietenul meu,
competiiei. apa nu era nici prea caldă, nici prea rece, iar mâinile și
Înotul în ape deschise este total diferit faă de picioarele erau într-un sincron ideal. Părea că până și
înotul într-un bazin. Deși știam, în mare, ce mă așteaptă, natura mă încurajează. Aveam senzaia că timpul
după start a început o primă rundă de luptă cu propria- aproape că stă pe loc, orice grijă dispărea și pur și
mi minte. Ea se aștepta la o apă clară și curată, să se simplu mă bucuram de prezent și de ce poate oferi viaa
întâlnească cu binecunoscuta, uneori chiar plictisi- mai frumos.
toarea, dungă neagră și dreaptă de pe fundul bazinului. Nu îmi dau seama cât timp am reușit să rămân
În schimb, s-a trezit în faa unui întuneric abisal care în această stare, dar mi-aș fi dorit să dureze până la linia
parcă nu se mai termina. Într-o clipă, am început să-mi de sosire. Dar cum “tot ce-i frumos se termină repede”,
reamintesc toate filmele horror și SF cu fel de fel de au început să apară primele semne de oboseală.
monștri acvatici care nu se lasă până nu te înhaă. După Foamea începea să mă deranjeze, braele parcă nu mă
câteva minute, am reușit cumva să înlătur toate aceste mai ascultau, iar picioarele deveneau tot mai leneșe.
imagini, dar mintea mea a găsit de cuviină să rememo- Parcă și soarele începuse să-și arate dinii, costumul și el
reze legendele locale cu peștii sau lostriele uriașe care începea să mă strângă pe alocuri. Chiar și așa, mi-am
“și-au luat tributul” an de an. Am respirat mai adânc și
am continuat să înot, să-mi menin un ritm auto-impus,
iar gândurile “negre” au dispărut la fel de rapid cum au și
apărut.
Prima parte a traseului a fost o etapă de
acomodare fizică și mentală cu noul mediu, cu
temperatura apei și cu cea de afară, cu împrejurimile și
cu ritmul de deplasare. Încercam să-mi amintesc harta
cu traseul ideal trasat de organizatori. Cum avansam
puin câte puin și am reușit să-mi găsesc ritmul,
simeam cum intram într-o oarecare zonă de confort, în
care totul merge perfect. Simeam că parcă nici costu-

CNE #2 Ciocanu Enduro


Foto: Bogdan Vlad

septembrie - octombrie 2019 • 75


Competiţii

impus că ritmul trebuie respectat cu sfinenie, iar


“plângerile și reclamaiile” mai pot să aștepte.
Ca să-mi iau gândul de la “neplăcerile” create de
limitele fizice, am apelat la vechiul truc prin care-i
concentrezi atenia pe cu totul altceva, sperând că
organismul va merge din inerie. Așa că am început să
mă împrietenesc cu fiecare petec de pământ care se
arăta la orizont. Simeam că linia de finish e după fiecare
limbă de pământ și mă ambiionam să trec de ea de
fiecare dată. Un alt truc pe care l-am folosit a fost să
încerc să-mi dau seama dacă toate construciile de pe
mal erau acolo și anul trecut, la prima experienă de
acest fel.
Deși m-am tot oprit de-a lungul traseului să văd
dacă aveam traiectoria corectă, parcă la un moment dat
pauzele începeau să fie din ce în ce mai dese. Când a - Lacul Tarniţa este localizat la vest de oraşul Cluj Napoca, între
început să se îngusteze lacul și să fie tot mai șerpuit, mi- comunele Râşca, Mărişel şi Gilău. A fost realizat în 1974, prin
am dat seama că urmează momentul mult așteptat: linia bararea râului Someşului Cald. Barajul în arc, înalt de 97 m şi
de sosire. Am auzit de pe mal “Hai, Bogdan, hai că poi! Ai lat de 237 la coronament, a fost proiectat pentru a reţine 74
ajuns!” și parcă am căpătat fore noi. Imediat au apărut milioane mc de apă. Construită pentru producerea energiei
și marcajele care indicau locul prin care puteam să ies electrice, hidrocentrala are o putere instalată de 45 MW. Este
din lac, iar apoi am zărit și covorul roșu ce te duce la linia cel mai mare dintre cele trei lacuri înşirate pe această vale.
de sosire. Cu puin ajutor, am ieșit din apă și am fugit Lungimea lui atinge 9.7 km, suprafaţa luciului de apă 220 ha,
(mult spus fugit) spre finish. Bucuria reușitei a fost iar pe alocuri atinge adâncimea de 70 m.

- În acest loc se poate ajunge foarte uşor. Până în apropierea


lacului este un drum de acces şi se poate merge foarte bine atât
cu maşina, cât şi cu bicicleta.

- Adâncimea mare a lacului a inspirat fantezia localnicilor.


Localnicii propun turiştilor plimbări pe lac, iar la cerere iţi
povestesc şi despre legenda monştrilor ce trăiesc în adâncurile
lacului. Lacul este de o rară frumuseţe, pădurea coboară până
la nivelul apei şi oferă un peisaj uimitor.

CNE #4 Thermal Enduro


Foto: CNE

• 76 Outdoor Magazine
Competiţii

dublată de uralele frenetice ale familiei și ale prietenei


Despre concurs:
mele. Ce-i drept, m-am putut lăuda cu cei mai muli
Înscrierea se face online.
susinători.
Intri pe site-ul http://club-orca.ro/inot/traversarea-tarnitei,
Am fost foarte mândru de realizarea mea și
completezi un formular de înscriere, plătești o taxă de participare și
parcă mă cuprindea o stare euforică. Dar aceasta a fost
gata. Când ridici kitul de participare (cu câteva zile înainte de
brusc întreruptă de semnalele tot mai gălăgioase
concurs sau în ziua concursu-lui), mai duci o declaraie pe propria
trimise de stomac, așa că am dat iama în bunătăile
răspundere că esti apt din punct de vedere medical.
menite să-mi refacă forele: apă, suc, banane și mere.
Cred că am luat cu ambele mâini! Am zărit imediat și un
- Traseul oficial e de 6.5 km. Dar e destul de greu să păstrezi
bucătar ce mesteca de zor într-un ceaun imens cu gulas.
traiectoria ideală trasata de organizatori cu GPS-ul. Deci, la sfîrşit,
Nu pot să descriu cât de rapid a dispărut tot din farfuriile
ajungi să inoti mai mult.
tuturor înotătorilor. La întoarcerea spre casă, am
- Ca echipament, organizatorii recomandă folosirea costumului de
încercat să refac traseul din mașină, privind spre lac. Cu
neopren, în schimb este interzisă utilizarea acestuia în cazul în care
gândul la următoarea ediie, am adormit aproape
temperatura apei pe toata lungimea cursei este mai mare de 25.5
imediat, spre bucuria mușchilor suprasolicitai.
grade Celsius. (te incingi tare în el).
Deși poate părea o nebunie, recomand o astfel
- În acest an, chiar înainte de start, organizatorii au anunţat că
de experienă atât celor care se simt deja ca peștele în
temperatura apei avea 21 grade.
apă, cât și amatorilor care nu stăpânesc atât de bine
- Dacă apa are sub 18 grade, concursul se amână.
toate tehnicile de înot. Bineîneles, nu poi intra într-un
- Poţi folosi şi echipament ajutător (labe, palmare) dar timpul final
asemenea concurs fără cunoștinele de bază, iar dacă
va fi trecut pe altă listă.
nu știi de unde să începei, vă recomand cu încredere
- Pe tot traseul, sunt voluntari în caiace care au apă şi glucoză, te
cursurile Clubului Sportiv Ego din Cluj-Napca. Apropo,
poţi opri să te hidratezi şi/sau să te energizezi.
era să uit! Timpul meu a fost de 2:21:31. Dacă e bun sau
rău, vă las pe voi să decidei.

septembrie - octombrie 2019 • 77


Competi
Competiţii
ţii

Mediaș Bike Marathon


- ediia a III-a -
Text & foto: Feri Teglaș

Mediaș Bike Marathon este o competiie de Peste 750 de concureni din 45 de orașe din
ciclism cross-country desfășurată de-a lungul a trei România și străinătate au luat startul la primele două
trasee de 25, 40, respectiv 75 km care parcurg mai multe ediii Mediaș Bike, în 2017 și 2018. Cei mici s-au putut
sate cu cetăi fortificate din regiunea Târnavelor: Richiș, bucura de KIDS Race, iar gulașul și programul extra
Biertan, Ael, Dupuș, Copșa Mare. Startul se dă din concurs au fost de asemenea pe gustul participanilor.
municipiul Mediaș, judeul Sibiu, iar în acest an Peste 150 de oameni au evaluat atmosfera și
competiia va avea loc în 7 septembrie. organizarea cu 5 stele pe pagina oficială a maratonului.

• 78 Outdoor Magazine
Competiţii

În cele ce urmează am să va descriu traseul de Urcând și coborând trei kilometri pe drumul


25 de km de la Mediaș Bike Marathon, denumit de către forestier, parcurgem zone extrem de frumoase. Aerul
unii participani “perla traseelor de mountain bike din de pădure și priveliștea ne dau aripi. Coborâm abrupt și
zona Mediaș”. Traseul pleacă din zona hotelului ajungem la un alt punct de intersecie unde o luăm la
BinderBubi, pe drumul pietruit. Înainte de intrarea în stânga. Dacă mergem înainte, ajungem deasupra
Ferma Trei Stejari traseul o ia pe drumul forestier care Heleșteului de la ieșirea din Mediaș spre Moșna.
ne duce într-o poiană frumoasă unde este și o stână. Ne Urmărind marcajul, nu avem nicio șansă să ne pierdem,
întâlnim aici deseori cu oi, cai, vaci și alte animale de o luăm la stânga și după aproximativ 3 km de pădure, o
fermă pașnice. luăm iarăși la stânga și ajungem pe o pajiște înierbată
Facem ușor la stânga pe drum și urmăm marca- de unde putem admira colinele Transilvaniei.
jul traseului cu bulină roșie. După o scurtă urcare, După aproximativ 3 km, urcăm puin pe
ajungem la intersecia care desparte drumul spre muchia dealului la stânga și continuăm pe traseul
platoul Buzdului în stânga, iar în dreapta continuăm marcat până ajungem deasupra Buzdului. Traseul trece
traseul pe muchia dealului. tot prin pădure, o zonă superbă și numai bună de
Urmează o zonă deosebit de frumoasă de pedalat.
pădure, o zonă lină, în care ne putem trage sufletul după Apoi începem o coborâre frumoasă spre Buzd,
urcarea de până aici. având în stânga și dreapta colinele și zărind o stână în

septembrie - octombrie 2019 • 79


Competiţii

depărtare. Urmează o coborâre abruptă, cu rădăcini de copaci, care


Ajungem la drumul asfaltat care merge spre trebuie parcursă cu atenie și apoi facem dreapta prin
Buzd, mergem pe el aproximativ 400 metri și o luăm din pădure și ajungem în curtea Hotelului BinderBubi
nou la stânga, prin pădure, urcând în platoul Buzdului, Mediaș.
unde ne bucurăm din nou de pădure și de o priveliște de Traseul are o diferenă de nivel de 570 m și este
vis. de dificultate medie, dar poate fi parcurs de oricine cu o
După platoul mare al Buzdului ajungem din mountain bike. Trackul GPS poate fi downloadat de la
nou deasupra Fermei Trei Stejari, dar de data asta o marathonmedias.ro.
luăm pe muchia dealului, la stânga și ne bucurăm de Organizatorii Mediaș Bike Marathon sunt:
pădure, ajungând la un moment dat să admirăm Primăria Mediaș, Asociaia de Turism și Ecologie
panorama orașului Mediaș, în zona pe care localnicii o Dianthus cu sprijinul Consiliului Judeean Sibiu, Direciei
cunosc sub numele de “La Brazi”, deasupra cartierului Judeene pentru Sport și Turism Sibiu, Colinele Transil-
Moșnei. vaniei, și comunităii locale de cicliști.

• 80 Outdoor Magazine
Din noiembrie,
în punctele de difuzare a presei.