Virgula [ , ]

I. în propoziţie: 

- desparte două părţi de propoziţie de acelaşi fel (subiecte, nume predicative,

complemente, atribute);
Exemplu: Ioana, Elena şi Alina au plecat în excursie.
- desparte interjecţia de restul propoziţiei;
Exemplu: O, cât de greu este acest sac! 
- desparte un substantiv în vocativ de restul propoziţiei;
Exemplu: Ţi-am mai spus, copile, această poveste!
- desparte un adverb de negaţie sau de afirmaţie, când acesta este echivalent
cu o propoziţie;
Exemplu: Nu, n-am mâncat eu merele.
- desparte o apoziţie de restul propoziţiei;
Exemplu: Maria, colega mea, are rezultate bune la matematică.
- desparte construcţia gerunzială de restul propoziţiei;
Exemplu: Plângând încetişor, porni spre casă.
- desparte unele complemente circumstanţiale aşezate înaintea predicatului;
Exemplu: Uneori, nu am timp de nimic.
- desparte conjuncţiile aşadar şi prin urmare plasate în interiorul unei propoziţii;
Exemplu: Mi-am amintit, aşadar, repede ce mi-a spus mama.
EXCEPŢII: 
Nu se despart prin virgulă:
- subiectul de predicat;
- substantivul de atribut;
- complementul direct / indirect de verb;
- atributul substantival de cel adjectival;
- atributul substantival prepoziţional de cel genitival.
• în frază: 
o desparte propoziţiile coordonate juxtapuse;
o desparte propoziţiile subordonate atributive explicative de restul frazei;
o desparte propoziţiile subordonate CD şi CI atunci când sunt aşezate în faţa
regentei;
o desparte propoziţiile subordonate CS, CM, CL şi CT când sunt aşezate în faţa
regentei;
o desparte propoziţiile subordonate CZ, CŢ, CV şi CNS de regentă;
o desparte o propoziţie incidentă sau intercalată de restul frazei.
EXCEPŢII: 
Nu se despart prin virgulă:
- propoziţiile coordonate prin conjuncţiile şi / sau ;
- propoziţiile subordonate subiective şi predicative de regentele lor;
- propoziţiile subordonate atributive neizolate sau determinative de regentă;
- propoziţiile subordonate completive directe când urmează după regentă
Rolul virgulei

1. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”.
Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire
directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele
naratorului ("îi zise").

2. Precizează rolul virgulelor din structura „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.

Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă
două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.

3. Explică utilizarea virgulei în versul „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".

Virgula separă interjecţia "ah" de restul enunţului.

4. Evidenţiază rolul virgulei în versul „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.
Virgula separă substantivul în vocativ "înger" (cu determinanţii săi) de restul enunţului.

5.  Evidenţiază rolul virgulei din strofa:

"Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre."
Virgula desparte două propoziţii aflate în raport de coordonare prin conjuncţia coordonatoare
adversativă "iar". (Înaintea unei conjuncţii coordonatoare adversative - "dar", "însă", "iar", "ci" - se
pune întotdeauna virgulă.)

6. Evidenţiază rolul virgulei în versul: "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."
Virgula separă două complemente indirecte aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.
(Virgula desparte termenii unei enumeraţii.)

7. Precizează rolul virgulei în versul: "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"
Virgulele separă substantivul în vocativ "mamă" de restul enunţului.

8. Precizează rolul virgulei din structura „O, încete plânsul!”.

Virgula separă interjecţia "o" de restul enunţului.

9. Precizează rolul virgulelor în versurile:

"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,
se face depărtare, se face nisip."

Rolul virgulei
1. „Am fost, îi zise, aci de faţă”.

2. „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.”.

3. „Ah, de-atunci şuvoaie-ntregi de clipe".

4. „Să te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”.

5. "În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân."

6. "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!"

8. „O, încete plânsul!”.

9. Precizează rolul virgulelor în versurile:

"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe, / se face depărtare, se face iar nisip."

10. Ioana, Elena şi Alina au plecat în excursie.

11. O, cât de greu este acest sac! 

12. Ţi-am mai spus, copile, această poveste!

13. Maria, colega mea, are rezultate bune la matematică.