Franz Peter Schubert (n.

 31 ianuarie 1797,[1][2][3][4][5][6][7][7][8][9][10][11][12]
[13]
 Himmelpfortgrund[*], Austria – d. 19 noiembrie 1828,[1][2][3][4][5][6][7][7][8]
[9][10][11][13]
 Viena, Imperiul Austriac[14]) a fost un
compozitor romantic austriac.

Datorită înclinării sale pentru pian și vocea umană, numele lui Franz
Schubert este asociat cu precădere cu liedul. În general, versurile care l-
au inspirat pe muzician aparțin poeților romantici, tematica pieselor
fiind și ea identică cu cea abordată de aceștia. Creația lui Schubert era
străină de virtuozitatea cerută de sălile de concerte sau de saloanele
muzicale ale Vienei. În schimb, compozitorul prefera să scrie pentru
prietenii apropiați, care participau la serile de muzică organizate de
acesta, seri care mai erau numite și “schuberiade”. Aici se adunau
iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a lui Vogl,
acompaniată la pian chiar de muzician.

În afară de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatură

pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public și
de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi
abordată acasă, în “cameră”. În general, acestea erau marșuri, poloneze
și rondouri, dar și sonate. De altfel, acestea au fost create mai mult cu
scop didactic, pentru că Schubert era profesorul familiei Esterhazy. Dar
chiar și așa, dintre piese se remarcă mai ales Marele duet, care dă
impresia de simfonie, și Fantezia în fa minor. Deși a trăit doar 31 de ani,
Franz Schubert a scris, ca orice geniu, impresionant de mult. Sute de
lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale și lucrări
pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creația acestui muzician.
Totodată, el este și creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric.
Schubert a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de
încercare pentru orice pianist.
Cuprins

1Biografia

1.1Tinerețea și educația

1.2Profesor la școala tatălui său

1.3Susținut de prieteni

1.4Maturitatea muzicală

1.5Ultimii ani și capodoperele sale

1.6Boala incurabilă și moartea

2Creații

2.1Stilul

2.2Galerie de imagini

3Note

4Legături externe

Biografia[modificare | modificare sursă]

Tinerețea și educația[modificare | modificare sursă]

Schubert s-a născut în Himmelpfortgrund, Viena, Arhiducatul Austriei pe
31 ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui
țăran moravian, a fost un învățător la o parohie; mama sa, Elisabeth
(Vietz), a fost fiica unui fierar silezian și a fost o servitoare pentru o
familie vieneză înainte de căsătorie. Dintre cei 14 copii ai lui Franz
Theodor (unul dintre ei nelegitim, născut în 1783), 9 au murit în
copilărie.

Tatăl a fost un bine-cunoscut învățător, iar școala sa din Lichtental (în al

nouălea district al Vienei) era frecventată de numeroși elevi. Deși nu a
fost recunoscut (nici măcar instruit) ca muzician, a lăsat cunoștințele
muzicale de bază fiului său talentat.

Casa natală a lui Franz Schubert, azi Nussdorfer Strasse 54

La 6 ani, Franz a început să fie instruit regulat de tatăl său, iar un an mai
târziu a fost înscris la școala tatălui. Educația sa muzicală a început cam
în același timp. Tatăl l-a învățat tehnici de bază pentru cântatul la vioară,
iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecții de pian. La 7 ani, a primit primele
lecții din afara familiei, de la Michael Holzer, organist și director al
corului de la parohia din Lichtental; lecțiile se poate să fi constat, în
mare măsură, în conversații și expresii de admirație. Băiatul se pare să fi
învățat mai multe de la un cunoscut al unui ucenic al tâmplarului, care îl
ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa pe instrumente
mai bune. Totodată, cânta la violă în cvartetul de coarde al familiei, în
cadrul căruia frații Ferdinand și Ignaz cântau la prima și a doua vioară,
iar tatăl lor la violoncel. Franz a scris primele cvartete pentru coarde
pentru acest ansamblu.

Tânărul Schubert a intrat prima dată în atenția lui Antonio Salieri; în

1804 talentul său vocal a fost recunoscut. În octombrie 1808, a devenit
elev la Stadtkonvikt (Seminarul Imperial), printr-o bursă a corului. La
Stadtkonvikt, a învățat despre uverturile și simfoniile lui Mozart, despre
simfoniile lui Joseph Haydn și ale fratelui său mai mic, Michael.
Expunerile la acestea, dar și la alte lucrări, combinate cu vizite
ocazionale făcute operei, au creat fundația pentru o educație muzicală
mai vastă. O importantă influență a fost Johann Rudolf Zumsteeg, un
important compozitor de lieduri din acea vreme. Tânărul elev precoce
dorea „să le modernizeze”, așa cum afirma Joseph von Spaun, prietenul
lui Schubert. Prietenia lui Schubert cu Spaun a început la Stadtkonvikt și
a ținut pe tot parcursul scurtei sale vieți. În acele zile, Spaun, mai
înstărit, îi dădea lui Schubert, mai sărac, o mare parte din hârtia sa de
manuscript.
Între timp, geniul lui Schubert a început să iasă la iveală în compozițiile
sale. Era lăsat, ocazional, să dirijeze orchestra de la Stadtkovikt, iar
Salieri a decis să îl învețe în privat teorie muzicală și compoziție. A fost
prima orchestră pentru care a scris, și și-a devotat mult din restul
timpului său la Stadtkonvikt ca să compună muzică de cameră,
numeroase cântece, piese pentru pian și, mai ambițios, lucrări liturgice
pentru cor.

Profesor la școala tatălui său[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anului 1813, a plecat de la Stadtkonvikt și s-a întors acasă ca

să predea la Normalhauptschule. În 1814, a început să predea celor mai
tineri elevi. A continuat, totuși, să ia lecții private de compoziție de la
Salieri, care i-a dat lui Schubert mai mult antrenament tehnic decât
oricare alt profesor, înainte să-și despartă drumurile în 1817.

În 1814, Schubert a întâlnit o tânără soprană pe nume Therese Grob,

fiică a unui fabricant de mătase din zonă, pentru care a scris mai multe
dintre piesele sale liturgice (incluzând „Salve Regina” și ”Tantum Ergo”).
Schubert a dorit să se căsătorească cu ea, însă a fost împiedicat de aspra
lege dată în 1815 conform căreia un mire aspirant trebuia să
demonstreze că are posibilitățile necesare pentru a susține o familie.

Unul dintre cei mai prolifici ani ai lui Schubert a fost 1815. A compus
peste 20,000 de măsuri muzicale, din care mai mult de jumătate au fost
pentru orchestră, incluzând 9 lucrări muzicale pentru biserică (cu toate
că era agnostic), o simfonie și aproximativ 140 de lieduri. În acel an, i-a
cunoscut și pe Anselm Hüttenbrenner și pe Franz von Schober, cu care va
rămâne prieten pe tot parcursul vieții. Un alt prieten, Johann