Iordachescu Ana-Maria, MG-3, seria C gr.

28

Hipertensiunea arterială

Acest referat cuprinde definiția, informații despre clasificarea clinică și fiziopatologică a

hipertensiunii arteriale, precum și despre metoda de măsurare a tensiunii arteriale în cabinet.

Definiție:
Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară, fiind considerată un
factor de risc major cardiovascular datorită faptului că afectează peste 1 miliard de
oameni din întreaga lume, cu o pondere de peste 60% la persoanele în vârstă de peste 60 de ani.
Este întâlnită la 25% dintre adulți, până la vârsta de 50 de ani fiind mai frecventă la bărbați,
iar după vârsta de 50 de ani  în rândul femeilor.
În prezent, hipertensiunea este definită printr-o tensiune arterială sistolică cu valoarea de
140mmHg sau superioară acestei valori și o tensiune arterială diastolică de 90mmHg
sau superioară acestei valori.

Clasificarea hipertensiunii arteriale:

În raport cu ghidul Societății Europene de Cardiologie al Societății Europene de Hipertensiune,

hipertensiunea arterială se clasifică după următoarele grade:
1.Optimală: cu valori ale tensiunii arteriale sistolice mai mici de 120mmHg și valori ale tensiunii
arteriale diastolice mai mici ca 80mmHg.
2.Normală: cu valori ale tensiunii arteriale sistolice cuprinse între 120-129mmHg și valori ale
tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 80-84mmHg.
3.Normal înaltă: cu valori ale tensiunii arteriale sistolice cuprinse între 130-130mmHg și valori
ale tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 85-89mmHg.
4.HTA gr.1(ușoară): cu valori ale tensiunii arteriale sistolice cuprinse între 140-
159mmHg și valori ale tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 90-99mmHg.
5.HTA gr.2(moderată) cu valori ale tensiunii arteriale sistolice cuprinse între 160-
179mmHg și valori ale tensiunii arteriale diastolice cuprinse între 100-109mmHg.
6.HTA gr.3(severă) cu valori ale tensiunii arteriale sistolice mai mari că 180mmHg și valori ale
tensiunii arteriale diastolice mai mari decât 100mmHg.
7.HTA sistolica izolată:cu valori ale tensiunii arteriale
sistolice mai mari decât 140mmHg și valori ale tensiunii arteriale diastolice mai
mici că 90mmHg.

Clasificarea fiziopatologică a hipertensiunii arteriale:

1.Hipertensiunea esențială(primară sau idiopatică) :a cărei cauze nu sunt cunoscute.

2.Hipertensiunea secundară:cu etiologie bine cunoscută( numai o mică parte dintre cazurile de
hipertensiune). Această poate prezenta mai multe subtipuri:
      a.Renală: renoparenchimatoasă și renovasculară
      b.Endocrină
Iordachescu Ana-Maria, MG-3, seria C gr.28

      c.Cardiovasculară
      d.Neurogenă

Tehnica măsurării tensiunii arteriale în cabinet: 

Prima măsurătoare se efectuează la ambele brațe, deoarece valorile pot să difere de la un braț la

altul, iar măsurătorile ulterioare trebuie efectuate la brațul la care s-
a constatat cea mai mare valoare. Pacientul trebuie să stea în poziție șezândă. Măsurarea tensiunii
arteriale se face după cel puțin 5 minute de repaus și după 30 de minute după ce pacientul a
consumat cafea sau a fumat. Instrumentul folosit pentru a măsura cu precizie
tensiunea arterială este sfigmomanometrul cu mercur. La fiecare examinare se fac 2-3 măsurători,
separate prin pauze de cel puțin 2 minute. Manșeta sfigmomanometrului
pentru adulți trebuie să aibă între 15-35 cm
lungime. Aceasta se plasează pe brațul dezgolit în prealabil de haine, deasupra plicii cotului,
iar brațul se poziționează în unghi de 45 de grade față de verticală, la nivelul inmii. Înainte de
a pompă aer în manșetă, găsim prin palpare arteră brahială. Se ridică presiunea în manșetă prin
pompare de aer cu para de cauciuc în timp ce se palpează pulsul radial.
Se crește presiunea din manșetă cu 20-30mmHg peste nivelul la care dispare pulsul, apoi
se plasează stetoscopul la plica cotului și se decomprimă manșonul încet și uniform.
Tensiunea arterială sistolica se apreciază la valoarea presiunii la care apar primele zgomote
arteriale(korotkoff). Tensiunea arterială diastolica se apreciază la valoarea la care dispar
zgomotele arteriale.

Bibliografie:
1. “Curs de Semiologie Medicală: Aparatul Cardiovascular - Carol Stanciu”

2. “Semiologie medicală - Actualități în semiologia respiratorie și cardiovasculară-Florin Mitu”

3. “Fiziopatologie specială: Magda Bădescu, Veronica Mocanu, Manuela Ciocoiu”