O nouă definiție a propagandei actuale

Propaganda poate să urmărească și influențarea unui singur individ, dar ea urmăreșe în

general influențarea unei mase de oameni. Aceasta se face în general prin mijloace mass-
media, comunicarea mai fiind numită și coloana vertebrală a propagandei. Înainte,
propaganda avea ori o definiție mai mică, ori era o definiție amplă ce cuprindea mai multe
informații. Acum, aceasta are o definiție concretă, nu se mai pot încadra alte fenomene ca
fiind propagandă.

Definiție: Acțiuni de comunicare persuasivî planificate, susținute de un sponsor, având

drept scop final influențarea și chiar modificarea atitudinilor și comportamentelor unei
audiențe-țintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind
informații și argumente false, parțial adevărate și însoțite de diverse forme de constrângere și
cenzură.

Elementele definitorii ale propagandei sunt:

1. Propaganda nu poate fi decât planificată, premeditată, pusă la cale.

2. Propaganda trebuie să fie susținută de cineva, persoane fizice sau juridice,
organizații etc.
3. Propaganda este oneroasă, adică nu poate fi inițiată și desfășurată fără a urmări
realizarea unui interes al sponsorului său.
4. Propaganda poate avea doar obiective de natură politică.
5. Propaganda trebuie să fie impusă prin diverse forme de coerciție, cenzură sau
autoritarism audienței-țintă avute în vedere de sponsor.
6. Propaganda este exclusivă, ea nu admite sau evită, pe cât posibil, orice altă
concurență în privința direcției de influențare a atitudinilor și
comportamentelor audienței-țintă.
7. Propaganda este indisolubil legată de minciună, fals, adevăr spus pe jumătate,
denaturare sau adevăr scos din context, fiind astfel co consecință directă a ceea
ce Gabriel Liiceanu numește ,,morala de a doua instanță,, .

Absența coerciției și și prezența liberului consimțământ al audienței țintă de a fi

pseudată, fac diferența dintre propagandă și persuasiune. Deosebirea dintre manipulare și
persuasiune este aceea că manipulatul nu își dă seama că este manipulat, deci nu poate să fie
vorba despre consimțământ. Manipularea este doar o tehnică de propagandă identificabilă cu
propagandă gri sau neagră. Propaganda le impune oamenilor să gândească, spre deosebire de
educație care le arată cum să gândească.

Onerozitatea, coerciția și minciuna deosebesc propaganda de minciună. Toate aceste 3

caracteristici țin în primul rând de criteriul moral. Educația susține că omul trebuie să afle
cum să gândească singur prin intermediul informațiilor.

Publicitatea și propaganda sunt rareori asociate, asta se întâmplă doar dacă acea
publicitate este foarte exagerată. Oamenii sunt obișnuiți ca publicitatea să mintă puțin în
legătură cu anumite aspecte, dar nu la fel de mult ca propaganda. Pe lângă acestea,
publicitatea se referă la produse și servicii, pe când, propaganda are doar obiective politice.

Dezinformarea alăturată propagandei este o formă de comiunicare, una falsă, ce nu

spune adevărul și urmărește o audiență țintă, ea este bazată în general pe minciună. Ea nu este
întâlnită doar în spațiul public, ci și în cele economice, comerciale și chiar militare.

Propaganda și operațiile psihologice moderne – aceste operații sunt o continuare în

plan militar a acțiunilor de propagandă din al Doilea Război Mondial. Ca și la propagandă, la
aceste acțiuni, este vorba despre acțiuni planificate de modificare a unor comportamente și
acțiuni a audiențeo-țintă. Diferența dintre operația psihologică modernă și propagandă este
rezultată de legitimitatea morală și de caracterul militar.

Aceste delimitări și diferențe sunt foarte posibile în mod teoretic. În practică,

diferențierea este mult mai greu de făcut, sau uneori poate fi imposibilă. De cele mai multe ori
se poate trage concluzia că a fost propagandă, o intoxicare, o dezinformare, o manipulare etc.