Deaconeasa Alexandru 08.05.

2020
Clasa V

Temă Educație pentru sănătate Semestrul II

 „Eu în familie”

Vorbitul nu este partea mea preferată, mă exprim mai bine în scris.

Ce este familia? Un grup!

Cine sunt eu - Alexandru Deaconeasa?
Un membru adolescent în acest grup compus din părinți si bunic patern.
Eu sunt copilul nu foarte comunicativ și timid (mai ales că am colegi noi, eu
venind prin transfer școlar), copilul care învăța binișor la școală, copilul, în general,
ascultător,
Eu sunt copilul care are ca părinți un cadru medical, iar tatăl - cadru militar, din
familie militară, adică ordine și disciplină.
Eu sunt altfel. Îmi place ordinea, accept disciplina dar vreau altceva.
Visez să mă plimb prin străinătate, să mă joc pe Play Station, adoram să plec
anual de 3 ori în străinătate, și deși am 12 ani, nu știu ce vreau să mă fac când voi fi
mare. Tata, în glumă, zice preot militar; mama, tot în glumă, medic militar.
Ei ar vrea să fac ca ei, dar știu că nu se poate. Pentru mine era bine, pentru ei, nu
prea.
Sunt unicul băiat al familiei Deaconeasa. Mai am o verișoară primară în
București, și o verișoară secundară în Barcelona, care mă așteaptă mereu la ea, dar eu
mereu nu am ajuns.
Abia aștept să se încheie carantina și să putem pleca în iulie de ziua bunicului în
străinătate la mare, iar în septembrie de ziua tatălui tot la mare în străinătate.
Foștii colegii mă întrebau de ce plec numai în străinătate; le ziceam ce auzeam de
la părinți: e mai scump în România, deși țara noastră e mare și frumoasă. Tata mi-a
promis: cadoul de 18 ani să fie turul României.
Acum în familie, ca singur copil, sunt iubit, nu știu dacă răsfățat, nu doresc de a
socializa mai mult decât în prezent, nu-mi place să fiu deranjat, îmi place să fiu - cum
zic părinții - ”el cu gândurile lui”. Cred că părinții mei nu știu exact cum să se
comporte cu mine, așa că mă iau precum cum sunt, deși nu mă înțeleg prea mult. Nici
nu am prea mari pretenții, nu-mi doresc prea multe, ascult ce se spune, fără a fi de
acord cu tot ce se cere sau se zice, dar trebuie să accept că sunt probleme de familie,
iar EU sunt în acestă familie!
Cam atât...