Ce sunt tulburările de personalitate și cum se tratează:

«Reprezintă manifestări împinse la extrem ale unor comportamente»

Tulburările de personalitate au tendința de a se manifesta încă din copilărie și persistă toată viața. Ele reprezintă
manifestări împinse la extrem ale unor comportamente și viziuni despre viață care, dacă ar fi moderate, ar putea
intra în sfera normalului. Oamenii cu tulburări de personalitate pot avea o funcționalitate socială bună, loc de
muncă, prieteni, însă dau impresia de oameni dificili, inflexibili, rigizi și “cu ochelari de cal”, pentru că nu văd
decât într-o direcție. Manualele de diagnostic oferă o clasificare a tulburărilor de personalitate în 3 grupe
autonome :
- (Excentricitate-bizarerie,
- Emoționalitate-dramatism,
- Anxietate-inhibiție)
- Grupă mixtă de tulburări non-specifice.
Grupa Excentricitate-bizarerie conține tulburarările de personalitate paranoidă, schizoidă și schizotipală.
Grupa Emoționalitate-dramatism conține tulburările de personalitate antisocială, narcisică, histrionică și
marginală (borderline).
Grupa Anxietate-inhibiție conține tulburările de personalitate evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă
Grupa mixtă conține tulburările de personalitate pasiv-agresivă, depresivă, sadică. Unii autori din domeniu
adaugă aici și tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD).
Iată principalele caracteristici ale fiecărei tulburări de personalitate
1.Tulburarea de personalitate paranoidă Oamenii cu această tulburare de personalitate dau dovadă de
suspiciune și neîncredere împinse la extrem. Se simt mereu prost tratați și nu au nici măcar minimum de
încredere în alte persoane, pe care le consideră surse de răutate sau pericol. Caută tot timpul motive ascunse, li
se pare că sunt în permanență insultați, atacați și etichetează drept lipsă de respect fapte sau evenimente care nu
au nici o legătură cu persoana lor. Mottoul lor este “Să nu ai niciodată încredere în nimeni!” și interpretează
acțiunile altor persoane ca fiind întreprinse intenționat cu scopul de a-i denigra. În popor se numește “mania
persecuției”. În viața de cuplu, aceștia sunt suspicioși și geloși fără motiv.
Persoana cu tulburare de personalitate paranoidă are dificultăți în a acorda încredere celor din jur, în a-i
vedea pe ceilalți oameni demni de încredere și loialitate. Suspiciunea se referă la oameni în general.
Interpretarea acțiunilor, a evenimentelor din mediu se face conform acestor șabloane inflexibile, constante și
continue de gândire. 
Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă sunt supervigilente și în permanență observante ale
mediului înconjurător, căutătoare de semnale de atenționare și semne care să le confirme ideea că sunt
amenințate sub o formă sau alta. Atenția și memoria acestor persoane cu trăsături de personalitate paranoidă
este orientată selectiv către stimulii asociați cu amenințarea. Odată detectate aceste semnale din mediul
înconjurător sunt percepute și interpretate într-o manieră proprie, eronată. Memoria depozitează aceste
informații asociate cu suspiciunea, neîncrederea, amenințarea și lezarea propriei persoane. Reactulizarea în
memorie a acestor informații se face în mod prioritar. 
Tabloul clinic al tulburării de personalitate paranoidă 
 suspiciune și neîncredere în alții;
 ceilalți sunt văzuți ca persoane care cu scopuri ascunse;
 ceilalți sunt văzuți ca persoane care urmăresc să-l manipuleze, să-l folosească pe cel în cauză;
 ceilalți sunt văzuți ca persoane care urmăresc să-i provoace o daună, materială sau morală;  
 are dubii cu privire la loialitatea și încrederea în cei cu care vine în contact;
 se teme de contacte cu alții, ocolește relațiile cu alții de teama că aceștia ar folosi relația în avantaj
personal, și ar aduna informații pe care le-ar putea folosi împotriva sa; 
 este sensibil la critici din partea altora, critici și insulte pe care nu le uită cu ușurință și la care
reacționează radical;
 ranchiunos, nu poate să uite și să ierte situații sau persoane care l-au jignit, umilit;
 își acuză partenerul, fără motive reale, că îl înșeală. 
Tulburare de personalitate paranoidă exemple
O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă este atentă la toți trecătorii sau oamenii aflați într-un
magazin fiind convinsă că fiecare dintre ei îi vrea răul, le urmărește privirea, gesturile și acțiunile în cele
mai mici detalii. 
O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă este convinsă că vecinul/altcineva vrea să-i ia viața se
simte atacat și pus într-o situație periculoasă ori de câte ori vine în contact cu presupușii rău-făcători și nu
numai. Chiar și numai amintirea vecinului sau detectarea în mediul apropiat a prezenței unor obiecte
aparținînd acestuia duce la intensificarea ideilor paranoide. 
O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă care este convinsă că locuința proprie este aflată
subsupraveghere și că în interior există camere de luat vederi și microfoane, vede orice persoană care bate la
ușă ca pe un spion care urmărește să-i lezeze imaginea de sine și integritatea personală.  
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate paranoidă 
Persoana cu tulburare de personalitate paranoidă evită contactele umane deoarece se teme de ceilalți care
sunt văzuți ca persoane ce vor să-l manipuleze, să-l lezeze pe cel în cauză. Spre deosebire de tulburarea de
personalitate paranoidă, în tulburarea de personalitate schizoidă evitarea relațiilor umane are la bază
sentimentul autoeficienței pe care persoanele schizoide îl au, acestea neavând nevoia de interacțiuni sociale.
În tulburarea de personalitate evitantă persoana nu se implică în relații sociale, deși simte nevoia, de teama
de a nu se simți rușinat, criticat sau respins. 

2.Tulburarea de personalitate schizoidă Schizoidul de teme de faptul că ceilalți îi vor invada teritoriul. Evită
implicarea sau intimitatea și pare mereu indiferent și inhibat emoțional. Este o detașare exagerată de contactul
social. Își limitează experiențele de viață, prin pasivitatea de care dă dovadă. Nu se exprimă emoțional, pur și
simplu vrea să fie singur. Schizoizii sunt oameni care visează cu ochii deschiși. Nu reacționează nici când sunt
lăudați, nici când sunt criticați, ci manifestă o detașare de tot ce este în jurul lor. Această tulburare are multe
caracteristici similare cu Sindromul Asperger, din spectrul autist, în care interacțiunea socială este practic
imposibilă, iar factorul de echilibru este rutina.
Persoanele respective nu simt nevoia de contexte sociale, preferă singurătatea în locul interacțiunii
șirelațiilor umane pe care le evită. Au prieteni sau cunoscuți în număr redus, doar unul sau nici unul. Este
dezinteresul pentru situații de interacțiune socială care face ca persoana în cauză să fie lipsită de prieteni,
camarazi. Persoana cu tulburare de personalitate schizoidă pare lipsită de trări emoționale, apare ca o
persoană dezinteresată de relații de camaraderie cu alții. Persoana se simte bine singură și preferă activități
ce pot fi efectuate independent de alții ( de ex lucrul cu computerul, grădinăritul, pescuitul, proiectare,
design etc) putând fi o persoană competentă în activități care nu solicită relații umane.  
Tabloul clinic al tulburării de personalitate schizoidă 
 nici nu-si dorește și nici nu apreciază relațiile sociale apropiate, nici pe cele de familie;
 dezinteresat de contacte sociale;
 optează pentru activități ce pot fi efectuate de unul singur, independent de alții; 
 rar trăiește emoția de bucurie în compania altora;
 lipsit de interese pentru relații sexuale;
 lipsit de prieteni sau camarazi apropiați,
 are relații cu 1-2 membrii de familie fără să simtă nevoia întreținerii unor relații apropiate;
 pare să fie neutral în raport cu aprecierea sau critica din partea altora;
 răceală emoțională sau are emoții de slabă intensitate,uniforme, lipsite de nuanțe;   
Tulburare de personalitate schizoidă exemple 
O persoană care a locuit într-o suburbie, într-o zonă înconjurată de păduri, a locuit singură toată viața.
Nicodată nu a simțit nevoia să locuiască împreună cu altcineva. Trăiește din cultivarea pământului. Timpul
liber și-l petrece cu sculptura în lemn. Relațiile cu familia le-a întrerupt de mulți ani. Nu are idee dacă frații
lui mai trăiesc căci n-a mai vorbit cu nici unul dintre ei de ani de zile. În contactele sporadice pe care le are
cu oamenii nu se arată surprins sau bucuros de oaspeți. E tăcut și scump la vorbă. 
Persoanele cu trăsături ale personalității schizoide întâmpină dificultăți în a se adapta la contexte sociale. De
ex o persoană cu experiență și rezultate academice participă la o muncă de cercetare a calității actului
medical în clinicile de spital. Respectiva persoană își face munca cu conștiinciozitate și competență. Totuși
nu este o persoană agreată. I se reproșează că nu le acordă atenție celorlalți cu care intră în contact și că nu le
acordă feed-back așa cum s-a stipulat în contract, că nu participă la micile pauze de cafea, în grup, cu
discuții amicale despre timpul liber și nici la întâlnirile de după orele de program. Chiar și șeful clinicii a
observat că persoana în cauză se arată dezinteresată de invitațiile primite pentru serbarea zilelor de naștere
ale colegilor fiind detașată de evenimentele în grup. Pauza de prânz preferă să și-o petreacă singură.
Înțelegerea diagnosticului diferențial al personalității schizoide
Unii oameni preferă să fie solitari, sunt mulțumiți să trăiască singuri. Aceasta nu înseamnă că au o tulburare
de personalitate schizoidă. Problema apare când persoanele în cauză evită relațiile sociale și aceasta duce la
disfuncționalități (ca de ex probleme la locul de muncă etc). Atunci se ia în discuție diagnosticul tulburării
de personalitate. 
În tulburarea de personalitate schizoidă întâlnim trăsături patologice din sfera simptomelor negative ale
schizofreniei. Spre deosebire de schizofrenie în tulburarea de personalitate schizoidă nu sunt prezente
simptome ca halucinații, tulburări de ideație și gândire. 
Diferența între tulburarea de personalitate schizoidă și evitantă. Dacă în tulburarea de personalitate schizoidă
persoana nu simte nevoia de relații și interacțiuni sociale, evitarea relațiilor se face pe baza dezinteresului
pentru contacte umane. În tulburarea de personalitate evitantă există un interes și dorința, căutarea de,
orientarea către contexte, interacțiuni și relații umane dar acestea sunt evitate din cauza temerii că acolo se
află sursa de anxietate. 
În același grup de tulburări de personalitate intră tulburarea schizotipală. Comun tulburărilor de personalitate
schizoid și schizotipal este aspectul relațiilor sociale limitate. Diferența între cele două tipuri de tulburări
constă în gândirea magică despre sine și lumea din jur, care descrie tipul de personalitate schizotipală.
Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală se cred dotate cu capacități supranaturale, au credința
că pot comunica cu instanțe superioare, că dispun de capacități telepatice. Prezintă modificări la nivel
perceptual, se cred dotate cu al șaptelea simț. Aceste aspecte nu sunt prezente la o persoană cu personalitate
schizoidă. 

3.Tulburarea de personalitate schizotipală Acești oameni au convingerea fermă că posedă însușiri rare,
mistice sau magice. Sunt dependenți de superstiții, premoniții, interpretări, atribuiri. Își arogă forțe paranormale,
convingeri care au la bază o gândire magică. Spre deosebire de schizofrenie, in cazul tulburării de personalitate
schizotipală se pierde legatura cu realitatea parțial, nu total. Este însă de multe ori un precursor al schizofreniei
paranoide, care necesită tratament psihiatric de specialitate.
Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală au un număr limitat de relații și contacte sociale,
inclusiv relațiile cu membrii de familie sunt restrânse. Aceste persoane trăiesc izolate și afirmă că se simt
bine așa. Se remarcă prin gândire și comportament de tip excentric, și ele sunt astfel percepute ca fiind
diferite de către ceilalți. Aceste persoane fabulează, își imaginează lucruri neobișnuite raportate la persoana
proprie și la cei din jur, au o ideație (gândire) de tip magic, cred în superstiții, se cred clarvăzătoare, capabile
să comunice prin telepatie, capabile să comunice cu instanțe superioare, se consideră dotate cu al șaptelea
simț. Persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală dau o semnificație aparte anumitor lucruri care se
întâmplă în mediul lor de viață ca de ex. văd imaginea divină în norii adunați pe cer. Aceste aspecte fac ca
patologia tulburării de personalitate schizotipală să se situeze la granița cu psihoza.
Tabloul clinic al tulburării de personalitate schizotipală 
 se percep ca dotate cu simțuri deosebite; 
 au o gândire magică;
 sunt persoane superstițioase;
 se consideră clarvăzătoare, capabile de viziuni;
 se consideră capabile de comunicare prin telepatie;  
 pot avea percepții deformate legate de propriul corp, senzația de depersonalizare (nu știu cine sunt)
și/sau de derealizare;
 comportamentul este diferit, perceput chiar ca ciudat de către ceilalți, de unde trăirea emoției de
anxietate, eventual iritabilitate; 
 limbajul este stereotip, fără detalii, bogat în metafore, stereotipii;  
 sunt prezente ideile paranoide, de suspiciune și neîncredere în alții. 
Tulburarea de personalitate schizotipală exemple 
O persoană de sex fem ani, la vârsta maturității, crede că are capacități telepatice, că poate citi gândurile
oamenilor și viitorul acestora. Se îmbracă strident cu rochii viu colorate. Stilul vestimentar este cochet dar
aparte. De obicei această persoană este văzută rar în compania celorlalți. Este suspicioasă dacă îi vine cineva
în vizită și se teme că oamenii nepoftiți îi aduc ghinion și-i afectează capacitatea pe care o deține. Cea mai
mare parte a timpului și-l petrece cu previziuni. Este preocupată de astrologie și de influența astrelor asupra
vieții. Crede că deține o capacitate deosebită și totodată un talent în a descifra astrele. Contactele cu alții sunt
scurte și la obiect, fără a întreține relații apropiate, căci nu are încredere în oameni. Cea mai mare parte a
timpului și-l petrece cu cținele. Deși este o persoană văzută ca ciudată de către ceilalți are talent la desen.
Face schițe reușite pe care le vinde printr-un intermediar la prețuri modice.  
Diagnosticul diferențial al personalității schizotipale 
Diferența tulburării de personalitate schizotipală față de alte tulburări psihice ia în calcul simptomele
psihotice. Chiar dacă în tulburarea de personalitate schizotipală apar simptome asemănătoare celor psihotice,
acestea au o durată scurtă, de cîteva ore, nu se semnalează apariția de iluzii și halucinații. Atunci când se
pune diagnosticul de face diferența cu schizofrenia, cu tulburări afective cu simptome psihotice ca de ex
depresia psihotică. 

4. Tulburarea de personalitate antisocială Se caracterizază printr-o lipsa totală de respect față de drepturile
altor persoane și printr-o rezistență totală la orice regulă socială. Sunt persoane înclinate spre a-i exploata pe cei
din jur în folosul propriu. Nu au respect nici față de lege, de aceea sunt persoane predispuse la infracțiuni. Mint,
fură, sfidează, simulează, disimulează și cred despre ceilalți că sunt slabi și trebuie să fie mereu la discreția lor.
Au o conduită arogantă, disprețuitoare, lipsită de regret sau sentimente de etică. Această tulburare de
personalitate are la bază complexul de superioritate. De cele mai multe ori, “tratamentul” este reprezentat de
intrarea la închisoare. Discuția cu un psiholog este dificilă, pentru că antisocialul consideră psihoterapia o
pierdere de timp. Persoanele cu acest tip de tulburare de personalitate au moral scăzut cu privire la
respectarea legii și a drepturilor cetățenilor pe care le încalcă, a dreptului la securitate personală și a
bunurilor proprii. Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială încalcă drepturile altora fără să regrete
faptele pe care le săvârșesc. Pot recurge la furt, acțiuni ilegale, procurarea de bunuri ce aparțin altora prin
minciuni, violență, foc de armă ect. Recurg la orice mijloace, chiar dacă lezează integritatea fizică și morală
a celorlalți. De obicei nu au sentimentul responsabilității sau al culpei față de ceea ce fac. Comportamentul
antisocial, moralul scăzut este asociat cu un comportament agresiv și impulsiv. Persoanele cu tulburare de
personalitate antisocială se simt frustrate ușor dacă nu obțin ceea ce vor și își pierd rapid controlul, dând frâu
impulsurilor. Comportamentul delincvent al minorilor poate fi un factor de risc care duce la dezvoltarea
personalității antisociale. 
Tabloul clinic al tulburării de personalitate antisocială 
 lipsuri legate de respectarea drepturilor celorlalți, încălcarea lor, încă de la vârsta de 15 ani;
 incapacitatea de a se adapta la norme și reguli sociale, săvârșirea de acțiuni ilegale repetate;
 comportament delicvent, face falsuri în acte, nume, minte și încearcă să-i păcălească pe alții;
 comportament impulsiv, se bazează pe instincte de bază, fără să gândeaască, să reflecteze asupra
consecințelor actelor sale;
 ia totul în glumă și este lipsit de responsabilitate pentru actele sale;
 are dificultăți în a-și păstra (sau a obține) un loc de muncă și relațiile cu ceilalți;
 nu-i pare rău, nu are sentimente de culpabilitate sau regret pentru ceea ce face;
 diagnosticul se pune începând de la vârsta de 18 ani în sus. 
Tulburare de personalitate antisocială exemple 
Un băiat trecut prin orfelinate și case de corecție a ajuns să se ocupe cu mici infracțiuni ca tâlhării și falsuri
de la o vârstă fragedă. La vârsta adultă a făcut deja doi ani de pușcărie pentru tentativă de omor. Ieșit din
pușcărie s-a apucat de același lucru fără să regrete niciodată faptele sale. N-a reușit niciodată să aibă un loc
de muncă. prin programul de reabilitare a primit sprijin să lucreze în folosul comunității de trei ori pe
săptămână dar și-a întrerupt participarea la programul de reabilitare de câteva ori. Nu a reușit nici să treacă
prin școala elementară rămânând repetent de câteva ori. Nu poate să înțeleagă că faptele sale îi lezează pe
ceilalți, râde de cîte ori i se spune că așa ceva nu este permis. Este lipsit de responsabilitate și manipulativ în
relațiile cu persoanele din jur, le oferă o altă imagine ca să-și atingă scopurile. Se prezintă de ex ca agent
imobiliar sau vânzător de mașini. 
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate antisocială
Diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială se pune în condițiile în care actele antisociale sunt
grave, repetate, iar cel ce le săvârșește a împlinit 18 ani. Diferențierea se face cu o tulburare ce
comportament care nu îndeplinește criteriile de diagnostic ale tulburării de personalitate antisocială, cu o
tulburare mentală sau cu schizofrenia. 
5. Tulburarea de personalitate narcisică Cei care suferă de această tulburare au o nevoie extremă să fie
admirați, idealizează propria persoană și își atribuie o importanță uriașă, care, pe criterii reale, nu este justificată.
Își exagerează reușitele și talentele și solicită un tratament preferențial din partea altor oameni. Se observă o
aviditate pentru titluri, demnități, situații, onoruri, ranguri, poziții sociale și materiale. Folosesc tot felul de
instrumente (mașini scumpe, lanțuri de aur etc.) pentru a atrage atenția și admirația. Această tulburare de
personalitate are la bază egocentrismul – plasarea propriului eu în centrul universului, ca și cum planetele s-ar
învârti în jurul său. Narcisiștii au dificultăți în legarea prieteniilor, pentru că sunt convinși că nimeni nu merită
atenția lor. Ca tratament, psihoterapia dă cele mai bune rezultate.
Tulburarea de personalitate narcisistă este definită prin nevoi de grandoare, nevoi de admirație, de apreciere,
de recunoaștere a meritelor reale sau imaginare. Persoana narcisistă se crede superioară celorlalți și prin
urmare solicită întâietate, acordarea de privilegii și favorizarea în diferite situații, pornind de la idea că este o
persoană dotată în raport cu ceilalți, și prin urmare se așteaptă sau solicită o tratare specială. Nu ține cont de
alții, și acționează în favoarea propriilor interese chiar dacă lezează interesele altora, are tendința de a-i
fololsi pe ceilalți pentru a-și atinge scopurile într-un mod manipulativ și fără scrupule. Comportamentul este
perceput ca arogant, superior de către alții.  
Tabloul clinic al tulburării de personalitate narcisistă 
 imagine de sine grandioasă, de care narcisistul este îndrăgostit, îndrăgostit de propria sa imagine de
sine; 
 trăirea senzației cum că este o persoană importantă, cu semnificație deosebită, exagerată;
 se așteaptă să fie tratată înaintea celorlalți, mai bine decât alții, fără a avea merite;
 se așteaptă fie tratată conform așteptărilor sale;
 preocupată de fantezii legate de putere, acumulare de bunuri, frumusețe sau dragoste;
 se consideră unică și consideră că poate fi înțeleasă doar de către persoane cu status înalt;
 are nevoi exagerate de mărire, de atenție și admirație;
 îi manipulează, se folosește de alții ca să-și atingă scopurile; 
 empatie scăzută, nu are capacitate de înțelegere pentru emoțiile și nevoile altora;
 percepută de către ceilalți ca o persoană arogantă, cu aer de superioritate;
 persoană invidioasă pe alții sau se consideră a fi obiectul invidiei altora.  
Tulburare de personalitate narcisistă exemple
O persoană de sex masculin care lucrează în mediul universitar afișează o atitudine superioară în raport cu
colaboratorii săi și așteaptă de la ceilalți să fie tratată cu înalt respect. Atitudinea și felul său de a fi face ca
ceilalți să-l evite. Faptul că este evitat îl pune pe seama promovării și înaintării în treapta ierarhică pe care o
așteaptă de ani de zile. Asta poate să fie doar în închipuirea lui căci colegii au rezultate de cercetare cu mult
mai avansate. În discuțiile între colegi se așteaptă la laude și aprecieri și rămâne surprins când nu se
întâmplă așa. Se simte ușor criticat și poate deveni chiar irascibil. Atunci încearcă să le submineze
autoritatea celorlalți și să atragă atenția. Organizează simpozioane și evenimente de promovare a intereselor
proprii, atrage jurnaliști prin oferirea de beneficii și reușește să participe la emisiuni televizate și interviuri
radio prin care își face publică activitatea și așteaptă recunoaștere și admirație. Își dedică timpul pentru a-i
spiona pe ceilalți și a le crea obstacole într-o eventuală promovare. Se consideră a fi o persoană unică, cu
merite deosebite. 
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate narcisistă  
Diferența se face cu tulburarea de personalitate histrionică. Ca și aceasta persoanele cu tulburare de
personalitate narcisistă au nevoie de atenție și apreciere, nevoia de admirație dar aceasta se pune pe seama
faptului că ele se consideră persoane superioare. Aceste persoane au nevoi de grandoare, se cred dotate cu
capacități deosebite de ex intelectuale, au fantezii, idei de mărire, nevoi de status înalt sau se împacă cu
inchipuirea că dețin o poziție înaltă. 
6. Tulburarea de personalitate histrionică Se caracterizează prin manifestări teatrale, demonstrative, cei care
suferă de această tulburare se victimizează, exagerează suferințele prin care au trecut și caută mereu pe cineva
căruia să li se plângă pentru cât de grea e viața. Cuceresc, dacă au ocazia, cât mai mulți parteneri, pe care apoi îi
părăsesc pentru alții. Această tulburare de personalitate este specifică femeilor, dar pot fi afectați și bărbații.
Comunicarea unei astfel de persoane este dramatizată, gesturile corporale sunt uneori disproporționate. La
începuturile psihanalizei ca știință, această afecțiune purta numele de isterie. Denumirea a fost dată de medicul
grec Hipocrate și vine de la Hystera, care înseamnă uter. În zilele noastre, isteria si tulburarea de personalitate
histrionică au diagnostice separate, fiind diferențiate de intensitatea simptomelor.
Persoanele cu tulburare de personalitate de tip histrionic au nevoia exagerată de atenție din partea altora,
nevoia de a seduce, a flirtra. Comportamentul de seducere este luat ca un joc, cu gesturi și comportament
verbal improvizat sau fantezist, căci persoana se simte bine să fie în centrul atenției. În registrul emoțiilor și
reacțiilor emoționale persoana dramatizează, adică trăiește maximal reacțiile emoționale și le însoțește de
reacții teatrale, gesticulează, gesturile fiind însoțite de un limbaj vag în conținut, nu relatează fapte ci
folosește cuvinte vagi ca de ex. extraordinar, enorm, nemaipomenit etc pentru a atrage atenția. Reacția la
critică din partea celorlalți poate fi exagerată teatralismul ajungând la apogeu, gesturile și limbajul luând
amploare. Persoana cu tulburare de personalitate histrionică se așteaptă ca demonstrația să fie urmată de
aprobare din partea auditoriului.  
Tabloul clinic al tulburării de personalitate histrionică
 se simte neconfortabil în situații în care nu se află în centrul atenției;
 comportament de seducere, flirt în relațiile cu alții, inadecvat situațiilor, fie că este intenționat sau nu;
 trece rapid de la o stare emoțională la alta, reacții emoționale de amploare;
 apelează la înfățișare stridentă pentru a atrage atenția asupra sa;
 comportament teatral, ca și cum ar juca un rol pe scenă;
 limbaj lipsit de conținut consistent, lipsesc faptele, se folosesc cuvinte care impresionează;
Tulburarea de personalitate histrionică exemple 
O persoană de sex feminin care se ocupă cu inspecția stării de igienă a locurilor publice. Funcția sa este de
control. Această personă este necăsătorită și în contactele sale la locul de muncă atrage atenția printr-un stil
vestimentar ce bate la ochi, nepotrivit pentru vârsta sa, cu culori vii, decolteuri largi și rochii transparente. În
contactele sale cu persoane de sex opus flirtează și încearcă să seducă, apelând la remarci și comentarii
stridente, chiar dacă are de-a face cu persoane mult mai tinere decât ea. Limbajul este teatral, vorbește și
gesticulează, dar conținutul nu este bogat. Nu lasă loc altuia să contribuie la discuție, căci ocupă tot timpul și
spațiul prin a se centra pe sine însuși și a atrage atenția. 
Diagnostic diferențial al tulburării de personalitate histrionică 
Acest tip de tulburare de personalitate se întâlnește și la bărbați! Diferența se face cu alte tulburări de
personalitate bordeline, dependentă sau narcisistă. În tulburarea de personalitate histrionică se remarcă
persistența unui comportament teatral, de atragere a atenției prin orice mijloace, punând accent atât pe
înfățișarea fizică dar apelând și la alte mijloace de seducție ca de ex prezentarea ca persoană neajutorată. 

7. Tulburarea de personalitate marginală (Bordeline) Se caracterizează printr-o instabilitate extremă a

dispoziției, a relațiilor cu oamenii și imaginii de sine. E vorba de un comportament imprevizibil, cu reacții de
mânie și furie îndreptate atât împotriva celorlalți, cât și împotriva propriei persoane. Bolnavii sunt mereu puși pe
revoltă și conflict. Comportamentul este unul impulsiv, irațional, care duce la certuri frecvente fără motiv real.
Este o tulburare de personalitate asociată cu abuzul de alcool și consumul de substanțe halucinogene.
De multe ori astfel de comportamente se concretizează în tentative de sinucidere. Persoanele cu tulburări  de
personalitate bordeline au o imagine de sine labilă, se tem de abandon din partea celorlalți pe care îi tratează
cu neîncredere. Sunt persoane cu probleme de identitate, nu se recunosc pe ele însele, trec de la o stare
normală, de aparentă încredere la una de suspiciune și îndoială. În relațiile sociale se distanțează și nu le este
ușor să ia contact să stabilească relații. Comportamentul impulsiv-agresiv și trecerea rapidă de la o stare
emoțională la alta, reacții emoționale neprevăzute fac ca alianțele cu terapeutul sau cu echipa de tratament să
fie în continuă tensiune. Riscul de sinucidere este crescut la persoanele cu tulburări de personalitate
bordeline.
Tabloul clinic al tulburării de personalitate bordeline
 relațiile interpersonale sunt instabile și intense, persoanele cu care intră în relații sunt văzute fie ca
idoli, fie ca dușmani, fără valoare, trecerile între cele două perspective sunt rapide și neprevăzute;
 fac încercări puternice de evitare a abandonului, real sau imaginar; aceste persoane aleg una-două
persoane carora li se confeseaza, le acorda incredere, apreciere, dragoste; când se simt trădate de acestea
dragostea se transformă în ură;
 imagine de sine și sentimentul identității personale variază, persoanele respective nu știu cine sunt cu
adevărat și trăiesc o senzație de gol interior. Aceste simptome se manifestă în mod stabil, marcant;
 impulsivitate care pune în pericol siguranța persoanei respective (de ex fuga din spital, relații cu
persoane obscure, necunoscute, consum de droguri/alcool și medicamente etc);
 comportament de autovătămare și automutilare ca tăierea venelor, amenințarea cu/sau tentative de
sinucidere, ingerarea de substanțe toxice, medicamente în supradoză etc. Acest tip de comportament este
repetat;
 instabilitate afectivă, trecerea rapidă de la bucurie la ură, de la o stare de complianță la una de
iritabilitate, de la o stare de calm și satisfacție la una de agresivitate, anxietate;
 sentimente de goliciune interioară;
 impuls-controlului dificil de controlat care se concretizează în izbucniri în stări de furie și
nemulțumire, agresivitate îndreptată împotriva propriei persoane, amenințarea cu/ sau vătămarea
propriului corp ;
 gânduri paranoide, tranzitorii, care dispar când starea psihică se ameliorează.  
Tulburare de personalitate bordeline exemple
O femeie în vârstă de 35 de ani, cu multiple internări în clinica de psihiatrie, cu o viață profesională până
acum 5 ani când a divorțat de soț. După aceea a cunoscut un alt bărbat care de curând a găsit o altă femeie și
a părăsit-o. Au urmat multiple încercări de autovătămare prin producerea de leziuni superficiale la nivelul
antebrațelor. Pentru aceste acte apelează la lame de bărbierit sau foarfeci de unghii, cuțite de bucătărie.
Uneori persoana în cauză trăiește stări de acalmie, de liniște și toleranță dar, în condițiile în care una dintre
dorințele sau cererile sale nu sunt îndeplinite se simte trădată și trece la o stare de furie, neîncredere și
suspicune. Se teme să fie abandonată ori de cîte ori nu i se face pe plac. Atunci intră într-o stare de
goliciune, se simte pierdută, și privirea o trădează. Anxietatea ajunge la un nivel maximal și atunci actele de
automutilare sunt neprevăzute. Orice obiecte cu care s-ar putea vătăma i se iau din preajmă. 
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate bordeline 
Se face cu tulburările afective de ex Depresia majoră, cu tulburările legate de consumul de substanțe
stimulante, cu tulburările din spectrul autismului, tulburările alimentare sau sindromul de stres posttraumatic
(PTSD). 

8. Tulburarea de personalitate evitantă Este o tulburare de personalitate caracterizată de anxietate, o frică

fără motiv față de oameni străini sau situații necunoscute. Este vorba de oameni foarte sensibili la critici, la
remarci nefavorabile, care sunt jenați când participă la interacțiuni sociale, evită vorbitul în public și nu își
asumă nici un fel de risc. Teama de a fi ridiculizați sau respinși îi face să fie foarte prudenți și de multe ori evită
chiar să salute alți oameni (acest gest este interpretat greșit de ceilalți drept tendință de superioritate, dar nu este
decât teamă de interacțiune). Tulburarea în cauză are la bază sociofobia, adică teama de interacțiuni sociale cu
oameni străini. Cauzele sunt genetice, transmise ereditar, dar acest comportament evitant poate fi și unul învățat
în copilărie, când unui om i s-a insuflat teama de străini. Tratamentul constă într-o desensibilizare a sociofobiei
prin consiliere psihologică și cu ajutorul metodei “încercare și eroare”, prin care pacientul este pus deliberat în
situații sociale stresante – discursuri publice, interacțiuni diverse – tocmai pentru a i se disipa, în timp, teama de
ele.
Face parte din grupul tulburărilor de personalitate anxioase și se caracterizează prin teama de evaluarea
celorlalți, teama de respingere și prin urmare evitarea contactelor sociale. Persoana cu tip de personalitate
fobică se simte neacceptată, neprețuită de ceilalți și este sensibilă la critică. 
Acesta este motivul pentru care persoana cu tulburare de personalitate evitantă evită relațiile cu alții, trăiește
sentimentul insuficienței, al inferiorității în raport cu alții, de unde neliniștea și anxietatea. Acestea sunt
persoane observante ale mediului din jur pe care-l scanează pentru a identifica semnale de neacceptanță și
critică.
Tabloul clinic al Tulburării de Personalitate Fobică/evitantă
 reacții exagerate la critică;
 evitarea situațiilor sociale sau de muncă care implică contacte umane, la bază fiind teama de
insuficiență, critică sau respingere din partea altora;
 anxietate provenită din teama de critică sau respingere;
 nu caută relații apropiate cu alții până nu se simte sigur că este acceptat și plăcut de alții;
 retragere în situații sociale de teamă că nu se ridică la nivelul altora;
 se consideră o persoană incapabilă, neatractivă, care nu are nimic de oferit altora;
 comportament reținut în situații sociale generat de senzația de insuficiență și teama de evaluare
negativă din partea celorlalți; 
Tulburare de  personalitate fobică exemple 
Femeie, 20 ani, se raportează cu indiferență la situațiile sociale cu care se confruntă, este lipsită de dorința
de a se implica în relații cu alții, gândește că este imposibil ca cineva să-i acorde atenție sau să o placă. Dacă
cineva încearcă să se apropie de ea se dă la fund, vrea să treacă neobservată de către ceilalți. Remarcile
colegilor de muncă o fac să se simtă incomfortabil mai multe zile la rând și, mai bine preferă să stea acasă
decât să se simtă lipsită de valoare și atenție. Adoptă un comportament reținut în context social, căci altfel ar
fi silită să se confrunte cu ceea ce ea crede că este insuficientă în raport cu ceilalți. Contactele sociale îi
generează stări emoționale neplăcute, intense și oarecum străine.   
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate fobică  se face cu fobia socială, cele două tipuri de
tulburări psihice situându-se pe un continuum, diferența dintre ele fiind una de grad, fobia socială fiind de un
grad mai ușor iar tulburarea de personalitate reprezentând o tulburarea mult mai complexă.  

9. Tulburarea de personalitate dependentă Aceste persoane au o nevoie exagerată de protecție, ajutor și

încurajare. Sunt oameni care au o teamă permanentă că vor fi abandonați, de aceea se agață de ceilalți, sunt
uneori umili ori supuși, lipsiți de inițiativă sau de responsabilitate. Au o autostimă redusă, fac mari sacrificii, se
tem de singurătate și lasă orice urmă de decizie sau control în mâinile altor oameni. Tratamentul constă în ceea
ce se numește “antrenament asertiv”, o consiliere psihologică axată pe încurajarea unui comportament mai
hotărât, responsbilizator, cu luare de inițiative și decizii.
Persoana cu tulburare de personalitate dependentă nu poate trăi pe propriile picioare, trăiește prin alții. Are
nevoie de stimulare și sprijin continuu din partea altora. Nu are propriile ținte și interese în viață, își lasă
viața în mâinile altora cu încredere oarbă, acceptă să fie condusă în viață de către alții (de ex partener de
viață). Este lipsită de păreri proprii sau nu și le exprimă de teama de a nu fi părăsită. Încrederea în sine ca și
imaginea de sine slabă face ca o astfel de persoană să evite să-și asume responsabilitatea pentru activitățile
zilnice căci se îndoiește de capacitatea ei de a se descurca. De obicei orice activitate zilnică sau decizie este
inițiată și condusă de către altcineva. Anxietatea este trăsătura generală, persoana cu tulburare de
personalitate dependentă trăiește cu teama de separare ca și cu teama să trăiască singură. O astfel de
persoană este imatură, are nevoie de un partener ca să obțină atenție și protecție. Dificultatea apare atunci
când persoana de care au fost dependente toată viața (ca de ex soțul) decedează. Atunci persoana cu
tulburare de personalitate dependentă poate face un episod de depresie.
Tabloul clinic al tulburării de personalitate dependentă
 nevoia ca altcineva să se ocupe de ea, să-i organizeze viața, să ia decizii în locul ei; 
 nevoia de protecție și sprijin continuu;
 teama de separare de persoana de care depind;
 incapacitatea de decizie cu privire la viața proprie și la micile activități zilnice;
 evitarea asumării responsabilității, îi lasă pe alții să decidă cu privire la existența și viața proprie;
 dificultăți în a-și exprima opiniile temându-se să nu piardă sprijinul persoanelor de care depinde;
 dificultăți în a-și planifica activități proprii, a derula un proiect propriu în mod independent, lipsa de
interese și preocupări proprii;
 se simte neajutorată lăsată singură, îi este teamă să se descurce pe cont propriu;
 trăiește cu teama de a fi păsăsită, abandonată;
 are nevoia de a intra în relații prin care să primească sprijin și atenție.
Tulburarea de personalitate dependentă exemple
O doamnă în vârstă al cărei partener s-a stins din viață întâmpină dificultăți din ce în ce mai mari în locuința
proprie căci toate activitățile zilnice, cumpărăturile, facturile, planificarea vacanțelor etc era făcută de către
soț. Doamna suferă o depresie și ajunge să fie internată în spital. Persoana în cauză nu are nici un interes,
timpul liber și l-a petrecut urmându-și soțul. Nici cu activitățile zilnice nu este familiarizată căci curățenie
nu-i place să facă iar de cumpărături și plata utilităților numai soțul s-a ocupat. După pierderea soțului
practic ea a fost în imposiblitatea să se descurce la domiciliu iar separarea a generat anxietate și depresie.
Întrebată ce-i plăcea să facă în timpul liber pomenește de fiecare dată de interesele lui și nu ale ei. Nu poate
să ia o decizie legată de activitatea dintr-o zi, se simte neajutorată și caută pe cineva care să-i organizeze
viața.  
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate dependentă
Teama de abandon și separare este întâlnită și în tulburarea de personalitate bordeline numai că în aceast caz
reacția este impulsivă, de autodistrugere și mutilare, de lezare a propriului corp. O persoană cu tulburare de
personalitate bordeline, când simte amenințarea cu separarea, trece de la dragoste la ură față de aceeași
persoană. În tulburarea de personalitate dependentă persoanele se agață de alții, atârnă desperate de alții și
acceptă cu supunere condițiiile existenței alături de cealaltă persoană. Dacă separarea se produce există risc
de dezvoltare a tulburărilor afective ca de ex depresie.

10. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă Este axată pe o tendință extremă de perfecțiune și ordine
rigidă. Nu este acceptat nici un fel de compromis, standardele sunt irațional de înalte și nejustificate. Exigența
este foarte mare atât față de alții, cât și față de propria persoană. Unii merg până la fanatism în menținerea unei
stabilități atitudiale. Este afecțiunea celor care caută cu lupa scamele pe covor și nu pot dormi noaptea dacă nu
au luat-o și pe cea mai mică. Sunt oameni axați pe detalii foarte fine, iar când acest comportament este extrem,
cei din jur sunt secați de energie. Pacienții obsesiv-compulsivi nu sunt oameni de echipă, pentru că observă
imediat cel mai mic defect al membrilor echipei, iar acest lucru îi demotivează. Din fericire, e tulburarea de
personalitate cu cele mai mari șanse de ameliorare. Tratamentul este unul axat pe consiliere psihologică, pe fond
de conștientizare a caracteristicilor obsesiilor și compulsiilor.
Persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă sunt persoane perfecționiste, centrate pe reguli,
detalii, disciplină.
Activitățile și sarcinile le îndeplinesc urmărind cele mai mici detalii, refac sarcinile până când cred că sunt
perfecte, fără lipsuri și greșeli. De obicei persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă își
asumă realizarea sarcinilor în întregime fără să delege altora sarcini de mai mică importanță. Au un nivel de
constiinciozitate ridicat, fiind persoane preocupate să nu piardă controlul, urmărind ca totul să iasă perfect. 
Tabloul clinic al tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă 
 preocupare pentru detalii, reguli, aplicarea regulilor, reglementărilor, fără abateri, de unde
rigiditatea; 
 perfecționism în activitate, stabilește cerințe maxime, ceea ce are drept consecințe un tempo mai lent
în realizarea sarcinilor;
 exagerare în activitatea profesională, în detrimentul activităților de timp liber;
 nivel ridicat de conștiinciozitate, fixare pe detalii, de unde lipsa de flexibilitate;
 nu deleagă sarcinile mici altora, colaboratorilor la locul de muncă sau membrilor de familie;
 nu se leapădă de obiecte fără valoare, le păstrează. 
Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă exemple
Doamna în vârstă de 47 ani, secretară în ultimii cinci ani, a încercat să facă față locului de muncă prin
strădanii deosebite. Este în permanență în întârziere cu lucrările pe care, le are ordonate după propriile
criterii în rafturi numerotate, etichetate după anul lucrării, gradul de dificultate etc. Are strânse de câțiva ani
lucrări vechi, mai mult încercări de redactare la care nu renunță căci, se gândește că oricum a muncit la ele.
Doamna lucrează pentru directorul comercial al unei firme, de multe ori stă peste program doar să se asigure
că toți ceilalți pleacă și poate să aranjeze lucrările în ordinea pe care ea o dorește. Foarte frecvent i se
întâmplă să refacă lucrările și să le redacteze de mai multe ori ca să se asigure că ajunge la forma perfectă.
Deși a avut vreo câteva practicante pe timp de vară nu a scăpat niciodată de sub control evidența lucrărilor.
Aceeași scrupulozitate a avut-o dintotdeauna cu copii sau cu soțul. Merge cu planificarea treburilor casnice
până acolo încât ține evidența activităților celorlalți membri de familie. În ultimii doi ani doamna a prezentat
simptome de anxietate simțind că nu mai face față cerințelor la locul de muncă. Încă din perioada
adolescenței a fost o persoană fixată pe detalii și autodisciplină. Ceilalți o percepeau ca ieșită din comun,
căci își impunea cu strictețe să urmeze regulile.  
Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă 
Se face cu tulburarea de anxietate obsesiv-compulsivă. În tulburarea de personalitate lipsesc gândurile
obsesive, repetitive și acțiunile compulsive efectuate cu scopul de a reduce nivelul de anxietate. Citește mai
mult despre Tulburarea de anxietate obsesiv-compulsivă . Elementul comun al acestor tulburări este
anxietatea, căci persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă ajung să fie destul de anxioase
atunci când perfecționismul cu tot setul de reguli pe care și le impun nu poate fi atins.  

11. Tulburarea de personalitate pasiv-agresivă Avem de-a face cu o interiorizare a nemulțumirilor,

frustrărilor și supărărilor. Aceste interiorizări sunt ca niste înmagazinări de energie negativă. Detensionarea
constă în resentimente tardive, iritabilitate, cinism sau invidie, care nu ies la iveală imediat, ci în timp. Sunt
personalități implozive, care țin totul în ele, iar asta generează un stres major, de care doar ele sunt conștiente.
Sunt oameni care iubesc în taină și nu mărturisesc niciodată iubirea lor, care urăsc tot în taină, care au visuri
neștiute de nimeni. Toate aceste “secrete” personale determină o agresivitate interioară – de aceea se numește
pasiv-agresivă, pentru că aparentul calm al persoanei ascunde un vulcan de trăiri nemărturisite. Tratamentul
psihologic se axează pe detensionarea treptată și catharsis. Catharsisul este eliberarea emoțională de poverile
afective pe care un om le înmagazinează.
12. Tulburarea de personalitate depresivă Este specifică oamenilor care sunt triști, nefericiți, pesimiști chiar
și în momentele când nimic nu justifică această stare. Din punct de vedere obiectiv, ei ar avea motive de
bucurie, și totuși, sunt dominați de pareri de rău și neîncredere. Este un mod de viață axat pe pesimism. Partea
bună este că acești oameni sunt mai puțini susceptibili să intre într-o depresie severă chiar și în sezonul rece,
când aceste tulburări se înmulțesc simțitor, tocmai pentru că nu au așteptări mari de la viață de la bun început.
Toată viața lor este o depresie suportabilă de lungă durată. Tratamentul care dă cele mai bune rezultate este cel
al consilierii psihologice axate pe conștientizarea lucrurilor pozitive din viață.
13. Tulburarea de personalitate sadică Atitudinea crudă, lipsită de empatie stă la baza acestei tulburări de
personalitate. Bolnavii nu simt compasiune, nu conștientizează durerea sau suferința altor persoane. Sunt
înclinați să chinuie animale – în copilărie, le rupeau capul muștelor – și se poartă urât deliberat cu partenerii de
viață tocmai pentru a-i pedepsi pe termen lung, pentru că le produce plăcere acest mod de raportare. Au mereu
tendințe punitive, ca și cum ar vrea să aplice pedepse oricui și oricând. Această tulburare de personalitate se
deosebește de Sadomasochismul sexual prin faptul că atitudinea crudă și nemiloasă nu se reduce la sex, ci este
prezentă în multe aspecte ale vieții. Tratamentul constă în ceea ce psihologii numesc “antrenament empatic” –
dezvoltarea capacității de a te transpune în pielea altor oameni, de a simți ce simt ei, de a recunoaște trăirile unei
persoane, chiar dacă ea nu le manifestă explicit.
14. Tulburarea hiperkinetică (sau hiperactivă) cu deficit de atenție (ADHD) Conform DSM IV, ADHD este
inclusă în categoria tulburărilor mintale neurobiologice, nu de personalitate, deși au existat mereu dezbateri și
păreri pro și contra includerii ei în Arândul tulburărilor de personalitate. Este o tulburare întâlnită în special la
copii, dar care se poate extinde și în viața adultă. Este caracterizată de faptul că subiectul nu își poate concentra
atenția asupra unei sarcini ori asupra unui scop concret. Este distrat, nu sesizează detalii, uită repede, se
plictisește imediat, dă senzația că nu te ascultă când vorbești cu el, este incapabil să lucreze în echipă.
Debutează în jurul vârstei școlare de 7 ani, iar DSM sugerează o observație atentă a pacientului, de minimum 6
luni, înaintea diagnosticării. La adulți, ADHD se caracterizează prin incapacitatea de a asculta, de a lega
conversații, de a menține relații tocmai din cauza plictiselii rapide. Acești oameni caută insistent alți parteneri,
alte situații de viață, punând accent pe căutarea în sine, nu pe stabilirea unei legături trainice cu oamenii. Nu-și
pot păstra un loc de muncă, pentru că dau senzația că sunt neserioși. Sunt în permanență în căutare de nou, de
altceva, de diversitate și nu conferă atenție de lungă durată oamenilor din jur.
Tulburare bipolară
Test tulburare bipolară - simptome de manie 
Testul este destinat să te ajute să afli dacă ai simptome din tulburarea bipolară (boala maniaco-depresivă)
care include episoade de depresie alternând cu episoade de manie. Acest test se referă la simptome de
manie.Descoperirea că prezinți simptome de manie îți poate fi de folos ca să-ți înțelegi comportamentele și
acțiunile.
Instrucțiuni:Citește cu atenție afirmațiile de mai jos și încearcă să evaluezi dacă ai avut aceste simptome
în ultima săptămână. Alege varianta de răspuns „Da” sau „Nu”, cea care reflectă cel mai bine starea ta de
sănătate psihică. Este important să evaluezi fiecare situație în parte și să decizi dacă descrierea ți se
potrivește sau nu.
Suma variantelor de răspuns "Da". Rezultat (numărul total de puncte) =
Interpretarea rezultatelor:
0-6 puncte: tendința spre manie;
7 puncte sau mai mult: ai simptome caracteristice episodului de manie;
Testul a fost construit pe baza descrierii tulburării bipolare conform Manualului de Diagnostic și Statistică
a Tulburărilor Mentale sau DSM IV-TR (APA, 2000) și pe baza experienței clinice a autorilor.

 
Nr.
Situații la care ești rugat să reflectezi Da Nu
crt.
Te-ai simțit atât de bine sau te-ai aflat într-o stare de exaltare, de euforie astfel încât ceilalți
1
te-au văzut ca fiind altfel de cum obișnuiești tu să fii?
2 Te-ai simțit plin de energie fără măsură și te-ai angajat în activități de tot felul?
Ai avut o stare de optimism exagerată, ai simțit o încredere nemăsurată în tine însuți, orice ți
3
se părea posibil și realizabil?
Ți s-a întâmplat să cumperi lucruri de care nu ai avut neaparată nevoie cu bani de rezervă sau
4
care erau destinați acoperirii altor nevoi?
Ai ajuns să ai probleme economice majore, tu sau familia, din cauza achizițiilor și
5
cumpărăturilor pe care le-ai făcut?
Te-ai simțit iritabil și ai acționat pe bază de impulsuri, ai intrat în conflicte cu ceilalți fără să
6 vrei și nu te-ai putut stăpâni să argumentezi, sa ridici tonul sau să ajungi într-o încăierare
până la urmă? Ai simțit că nu poți să te calmezi?
Te-ai simțit plin de idei care ți-au trecut prin minte în ritm alert și ai simțit nevoia să le
7 dezvolți în fața celorlalți chiar dacă efortul te epuiza? Ai simțit că nu poți să-ți potolești
gândurile?
Ai simțit că gândurile tale sunt mai abundente și mai creative decât în mod obișnuit? Ai
8 simțit că îți vin în minte tot felul de idei noi, că te pierzi adesea în fabulație, că te îndepărtezi
de realitate?
Ai ajuns să ai dificultăți de concentrare, ți s-a întâmplat să vorbești neîntrerupt și să continui
9
să vorbești chiar dacă ești întrerupt?
10 Te pierzi în detalii și treci de la o istorie la alta? Ai simțit că nu poți să iei o pauză?
Ai simțit că nu poți să urmezi firul roșu într-o relatare pe care o faci tu însuți sau nu poți să-i
11
urmărești pe ceilalți și simți nevoia să intervii, de fapt intervii și iei cuvântul?
Ti s-a întâmplat să pierzi nopti fără să dormi, să fii în acțiune continuă și să nu simți nevoia
12
să te odihnești?
13 Te-ai simțit epuizat de energie și obosit dar totuși ai continuat să fii activ?
14 Ai avut un apetit sexual crescut, mai mare decât în mod obișnuit?
Ai ajuns în situații ca de ex te-ai agățat de necunoscuți, ai sunat frecvent prietenii sau familia
15
la miezul nopții?
Ai sunat în repetate rânduri la servicii de reclamații etc ca să-ți arăți nemulțumirea și să vii cu
16
idei de schimbare?
 
 
 

Chestionar
Scanarea simptomelor de depresie
Există două întrebări prin care se face de regulă scanarea tulburări depresive majore la adulți:
1) În timpul ultimei luni te-ai simțit adesea decăzut, deprimat sau fără speranță?
2) În timpul ultimei luni ai simțit adesea un interes redus și lipsă de plăcere în realizarea activităților
zilnice?
Cine ar trebui să treacă prin scanarea simptomelor de depresie?
 
Persoanele aflate în zona de risc, bolnavii de cancer, durere cronică, diabet, accident cerebral vascular
recent, atac de inimă recent, insuficiență cardiacă, ar trebui să verifice dacă au simptome depresive. 
Alte grupe sunt bolnavii vârstnici cu multiple boli somatice, pacienții diagnosticați cu depresie majoră
(datorită riscului recăderii în depresie), femeile după naștere, pacienții HIV-pozitiv sau victime ale
violenței și abuzului domestic. Scanarea simptomelor de depresie la grupele de risc ar reduce costurile
economice cu tratarea depresiei și ar salva vieți. Depresia se poate trata! 
Instrucțiuni: citește cu atenție situațiile descrise în care ești rugat să reflectezi asupra stării tale de sănătate
psihică din ultimele 3 zile. Fiecare situație descrisă are 6 variante de răspuns pornind de la o stare normală
până la o stare progresiv simptomatică de depresie. Fiecărei variante de răspuns îi corespunde un număr de
puncte (între 0 și 6 puncte). Alege o singură variantă de răspuns între 1 și 6 (de ex varianta 1,3 sau 5).
Acolo unde nu te poți decide ți se oferă posibilitatea să alegi variante intermediare de răspuns. Încercuiește
varianta care reflectă cel mai bine felul în care te-ai simțit și comportat în ultimele 3 zile.
Completarea chestionarului ia aproximativ 15-20 de minute.
 
Stare de dispoziție
Te rugăm să descrii starea ta de dispoziție din ultimele trei zile. Te-ai simțit trist, deprimat sau te-ai aflat
într-o dispoziție proastă? Gândește-te: ai avut aceeași stare de dispoziție tot timpul sau ai avut schimbări de
dispoziție? Te-ai simțit mai bine dacă ți s-au întâmplat lucruri pozitive?

0. Pot să mă simt bucuros sau trist, în funcție de împrejurări.

1. 
2. Mă simt deprimat în general, dar uneori mi se pare că am o stare ceva mai ușoară de depresie. 
3. 
4. Mă simt întotdeauna deprimat și dus pe gânduri. Nu pot să mă bucur de lucruri care în mod normal ar
putea să-mi facă plăcere.
5. 
6. Mă simt total deprimat și nefericit că nu-mi pot imagina o stare mai proastă decât cea de acum.
 
Stare de neliniște
Te rugăm să evaluezi în ce măsură ai avut stări de anxietate, stări nedefinite de neliniște sau lipsa poftei de
viață în ultimele trei zile. Gândește-te: cât de intensive au fost aceste stări emoționale? Aceste stări au
apărut și au dispărut sau au fost permanente?

0. Mă simt calm și liniștit mai tot timpul.

1. 
2. Uneori am stări neplăcute de neliniște interioară.
3. 
4. Am adeseori o stare de neliniște interioară care poate deveni foarte puternică, și trebuie să fac eforturi ca
să fac față acestor stări.
5. 
6. Am stări de anxietate teribile, de lungă durată și greu de suportat.
 
Somn
Te rugăm să descrii cât de odihnitor îți este somnul. Gândește-te: cât de mult dormi și cât de bine ai dormit
în ultimele trei nopți. Evaluează-ți somnul indiferent dacă iei somnifere sau nu. 
0. Dorm liniștit și suficient de bine pentru nevoile mele. Nu am dificultăți de somn. Uneori dorm chiar mai
mult decât aș avea nevoie.
1. 
2. Am anumite dificultăți de somn. Uneori am dificultăți în a adormi sau dorm superficial sau am un somn
neliniștit în comparație cu situațiile obișnuite.
3. 
4. Dorm cel puțin două ore mai puțin pe noapte decât aș avea nevoie. Mă trezesc adesea în timpul nopții
chiar dacă nu sunt deranjat. 
5.  
6. Dorm foarte prost, nu mai mult de 2-3 ore pe noapte.
 
Pofta de mâncare
Te rugăm să evaluezi cum îți este pofta de mâncare. Gândește-te: dacă pofta de mâncare ți s-a modificat
față de ceea ce este normal pentru tine.  
0. Am o pofta de mâncare ca de obicei sau un apetit ușor mai crescut. 
1.  
2. Am o pofta de mâncare mai redusă decât în mod obișnuit. 
3. 
4. Pofta de mâncare aproape că a dispărut. Mâncarea nu mai are nici un gust și fac eforturi să mănânc. 
5.  
6. Îmi lipsește pofta de mâncare și nu simt nevoia să mănânc. Ca să mănânc ceva trebuie să fiu puternic
motivat de altcineva.
 
Capacitate de concentrare
Te rugăm să-ți evaluezi capacitatea de a-ți aduna gândurile și de a te concentra în diferite activități.
Reflectează asupra felului în care te descurci în diferite activități care solicită capacitatea de concentrare în
diferite grade (de ex a citi o carte, a citi un articol într-un ziar sau a urmări o emisiune la TV). 
0. Nu am nici o dificultate de concentrare. 
1. 
2. Mi-e greu pentru moment să-mi mențin gândurile adunate pe lucruri care în mod obișnuit reușesc să-mi
atragă atenția (ca de ex cititul sau privitul la televizor). 
3.
4. Am dificultăți mari de concentrare în activități care în mod normal nu solicită eforturi din partea mea (ca
de ex cititul unui capitol într-o carte sau o discuție cu cineva) 
5. 
6. Nu pot în nici un fel să mă concentrez într-o activitate, să citesc sau să mă ocup de munci casnice.
 
Capacitate de inițiativă
Te rugăm să-ți evaluezi capacitatea de inițiativă. Întrebarea se referă în special la ușurința cu care pornești
la rezolvarea de noi sarcini sau activități pe care tu consideri că trebuie pornite și la felul în care ești
motivat în realizarea lor.
0. Nu am nici o dificultate în a începe noi sarcini sau proiecte. 
1. 
2. Când trebuie să încep o sarcină sau o activitate nouă simt un obstacol interior într-un mod ce nu mi se
pare familiar. 
3. 
4. Este nevoie de un efort considerabil din partea mea pentru ca cel puțin să pornesc la realizarea unor
sarcini sau activități simple, pe care de obicei obișnuiesc să le fac zilnic.
5. 
6. Nu pot să fac nici cel mai mic efort ca să pornesc la realizarea unor sarcini sau activități dintre cele mai
simple.
 
Angajare emoțională
Te rugăm să evaluezi cum îți percepi propriul interes față de lumea înconjurătoare și de oamenii din jur ca
și față de acele activități care obișnuiesc să-ți dea bucurie și satisfacție. 
0. Sunt interestat de lumea din jurul meu și mă angajez în contacte cu ceilalți; acest lucru îmi oferă atât
satisfacție cât și bucurie. 
1.
2. Simt mai puțin nevoia să mă angajez în activități cu ceilalți; mi-e mai greu să simt bucurie sau furie în
situații care reușeau să-mi trezează interesul.   
3.
4. Nu mă simt interesat de lumea din jurul meu, nici cel puțin de prieteni sau cunoscuți. 
5.
6. Am încetat să mai simt emoții de vreun fel. Mă simt dezinteresat de cei mai apropiați oameni din
anturajul meu.
 
Pesimism
Întrebarea se referă la felul în care îți vezi propriul viitor și la felul în care îți apreciezi propria valoare.
Gândește-te: în ce măsură ai mustrări de conștiință, ești copleșit de vină sau dacă ai fost neliniștit mai des
decât în mod obișnuit de situația ta economică sau de starea ta de sănătate.

0. Îmi văd viitorul cu încredere. Sunt în general destul de mulțumit de mine însumi. 
1. 
2. Uneori mă acuz pe mine însumi și gândesc că sunt mai puțin valoros ca persoană decât alții. 
3. 
4. Am gânduri repetitive și neîncetate asupra nereușitelor mele și mă simt un om de calitate inferioară chiar
dacă ceilalați nu au aceeași părere despre mine.
5. 
6. Văd totul în negru și nu pot să văd nici o lumină la capătul tunelului. Mă simt de parcă întotdeauna am
fost un om rău, ca și cum niciodată nu pot să fiu iertat pentru lucrurile groaznice pe care le-am făcut.
 
Poftă de viață
Întrebarea se referă la pofta de viață. Te-ai simțit obosit de viață? Te-ai gândit la sinucidere, și dacă
răspunsul e da, în ce masură vezi tu acest act ca o soluție concretă.

0. Am o dorință normală de a trăi. 

1. 
2. Viața nu pare în mod special plină de sens dar îmi doresc totuși mai mult să trăiesc decât să mor. 
3. 
4.  Deseori gândesc că ar fi mai bine să fiu mort; cu toate că eu în realitate nu asta îmi doresc, simt uneori
că sinuciderea ar fi o posibilă soluție.
5. 
6. Sunt de fapt convins că sinuciderea e singura mea soluție și mă gândesc mult cum să fac să-mi iau viața.
 
 
Adună punctele răspunsurilor tale.                           
Rezultat (număr total de puncte) =     
Interpretarea rezultatelor:
0-11: nu suferi de depresie;
12-20 puncte: simptomele unei depresii moderate;
>20 puncte: probabilitatea ca tu să suferi de depresie majoră e mare dacă ai avut aceaste simptome mai
mult de două săptămâni;
>40 puncte: internarea într-o clinică de psihiatrie ar trebui luată în considerare (acesta recomandare are la
bază prezența gândurilor de sinucidere).  
Acest test nu pune nici un diagnostic și nu înlocuiește doctorul sau psihologul.
Acest test a fost adaptat în limba română după testul Madrs-s (Montgomery Åsberg Depression Scale) care
are o utilizare largă în clinicile de psihiatrie în evaluarea severității gradului de intensitate a simptomelor de
depresie.
 
 Evoluție și complicații
Tulburările de personalitate se prefigurează încă din adolescență, atunci însă poartă denumirea de tulburări
de comportament. Însă nu toate tulburările de comportament devin tulburări de personalitate la vârsta adultă.
Tulburarea de personalitate însoțește persoana de-a lungul vieții, dar vârsta amprentează diferit tipurile de
tulburări de personalitate. Tulburarea borderline și tulburarea antisocială „se maturizează”, manifestările se
estompează odată cu vârsta. Tulburările narcisică, dependentă și pasiv-agresivă rămân constante sau chiar se
exacerbează cu vârsta.Tu lburarea schizotipală și tulburarea obsesională sunt mai bine tolerate social, ele
rămânând neschimbate pe parcursul vieții.
Personalitatea paranoidă poate apare ca un prodrom la tulburarea iluzională sau ca schizofrenie adevărată.
Acești indivizi sunt la risc de agorafobie, depresie majoră, tulburare obsesiv-compulsivă și abuz de
substanțe. Pacienții cu tulburare de personalitate schizoidă pot dezvolta depresie majoră. Pacienții cu
personalitate schizotipală pot dezvolta afecțiune psihotică ușoară, tulburare schizofreniformă sau iluzională.
La momentul diagnosticului 30–50% au depresie majoră concurentă și aproape toți au avut cel puțin un
episod de depresie majoră.
Personalitatea antisocială este asociată cu risc de tulburări anxioase, abuz de substanțe, somatizare.
Personalitatea de graniță este asociată cu risc de abuz de substanțe, tulburări ale alimentației (bulimie)
și stres posttraumatic. Suicidul este un risc particular la pacienții de graniță. Istoricul de cabotism sau
personalitate teatrală este asociat în particular cu tulburările somatoforme. Persoanele cu narcisism sunt la
risc de anorexie nervoasă și abuz de substanțe, precum și depresie.
Personalitatea evitantă este asociată cu anxietatea, mai ales fobia socială. Personalitatea dependentă poartă
risc de tulburări anxioase și de acomodare. Persoanele cu personalitate obsesiv-compulsivă sunt la risc
de infarct miocardic datorită tipului de viață. Aceștia pot fi la risc de tulburări anxioase.
Suicidul este cea mai de temut complicație a tulburărilor de personalitate, tulburarea borderline și cea
dependentă având riscul cel mai mare. Totuși, actul suicidar din tulburările de personalitate se deosebește
deseori de suicidul din celelalte condiții patologice prin inautenticitatea intenției, fiind de cele mai multe ori
demonstrativ, regizat, dar uneori reușind, ducând la așa-zisa „moarte prin accident suicidar”.[1] Alte
complicații pot fi decompensările depresive, anxioase sau chiar psihotice, fiecare tip de tulburare de
personalitate având predispoziții relativ specifice.
Metodele de psihoterapie utilizate în tratarea tulburărilor de personalitate:
 Terapiile cognitiv-comportamentale sau CBT
 Terapia psihodinamică sau TP
 DBT sau psihoterapia dialectic-comportamentală
 Mai nou, terapia bazată pe mentalizare sau MBT
 Schema-terapia, de origine cognitivă
 Terapia bazată pe transfer (Transference focused therapy)
Terapie cognitiv-comportamentală (CBT)
Terapia (psihoterapia) cognitiv-comportamentală sau CBT a fost dezvoltată pentru tratarea depresiei. CBT
se aplică în prezent în tratarea diferitelor tulburări psihice.
Terapia cognitiv-comportamentale scoate la lumină lipsa de cunoștințe și experiențe la persoanele cu
tulburări de personalitate. Indiferent de tipul tulburării de personalitate problema individului se
conceptualizează adică se traduce în termeni de interpretări eronate și folosire de strategii de acțiune
disfuncționale.
Lipsa de cunoștințe și experiențe de viață există din perioada timpurie, a copilăriei. Strategiile de acțiune
sau de rezolvare de probleme/conflicte etc s-au format în perioada timpurie și au funcționat din necesitate
la momentul respectiv dar aceste strategii sunt defectuoase. În momentul actual ele nu mai sunt
funcționale.Situațiile de viață nu mai sunt aceleași și nici persoanele care interacționează. Persoana cu
tulburare de personalitate trebuie să-și însușească strategii sănătoase și funcționale.
Terapiile cognitiv-comportamentale ajută individul să înlăture emoțiile negative, bariere emoționale care
stau în calea schimbării. Astfel, persoana cu tulburare de personalitate este învățată să se deschidă
schimbărilor, testărilor și astfel să își completeze experiența. Individul testează concret cum poate să intre
în relații cu alții pe bază încredere și flexibilitate. Aceste noi modele de relații vor înlocui modelul de
relaționare bazat pe conflict care datează din copilărie. 
Citește mai mult despre terapia cognitivă sau cognitiv-comportamentală
 
 Terapia psihodinamică
cu originea în psihanaliză are rolul de a face inconștientul conștient . Terapia psihodinamică ajută individul
în a-și reduce iraționalul și comportamentele disfuncționale. 
Persoanele cu tulburări de personalitate au un Eu imatur, sentimentul identității deformat. Rolul terapiei
psihodinamice este de întărire a funcțiilor Eului și sprijinirea maturizării Eului.  Terapeutul sprijină
persoana afectată să se maturizeze, analizează problema actuală prin trecutul individului. Citește mai mult
despreterapia psihodinamică   
 
Terapia dialectică cognitiv-comportamentală (DBT)
este mai mult decât o terapie, este un complex de măsuri psihologice și sociale prin care se tratează
persoanele cu tulburare de personalitate bordeline (emoțional-instabilă) cu risc mare de sinucidere. 
Terapia dilectică cognitiv-comportamentală include pe de o parte strategii tradiționale de terapie cognitiv-
comportamentală dar este și o terapie bazată pe mindfulness.
Terapeutul DBT își acceptă clientul așa cum este, cu problemele și dificultățile sale emoționale și de
comportament și lucrează sistematic cu strategii de analiză și schimbare cognitivă, emoțională și
comportamentală. De aici conotația dialectică a terapiei DBT, acceptanță și schimbare în același timp.
Terapia DBT încearcă să ajute clientul în formarea strategiilor esențiale pentru a duce o viață normală și
care sunt defectuoase la persoana cu tulburare de personalitate bordeline. Există patru grupuri mari de
strategii la care se lucrează: interpersonale, reglarea emoțională, toleranța la stress și controlul impulsurilor,
și mindfulness.
 
Tehnici psihoterapie cognitivă pentru depresie. 
Modelul cognitiv al lui A. Beck susține că un eveniment în sine nu determină felul în care trăim emoțional
evenimentul și nici comportamentul nostru nu este determinat de evenimentul în sine (adică de fapte) ci de
felul în care interpretăm evenimentul.
 
Modelul cognitiv al lui Beck folosit în mod curent de către terapeuții cognitivi se bazează pe legătura între
gânduri și emoții, cunoscuta formulă "thoughts-feelings" în explicarea simptomelor de depresie.Prin acest
exercițiu se face familiarizarea cu tehnicile psihoterapiei cognitive, cu diferența între gânduri și emoții, între
gânduri și fapte și cu explicarea felului în care gândurile dau naștere la emoții, comportamente și
la simptome de depresie!
Explicarea diferenței între gânduri și emoții
Ex. 
Cred că sunt un om capabil, de aceea .... mă simt plin de speranță, încrezător, fericit, bucuros.
(gândul) ............................................................................................ (emoția)
Cred că viața nu merită trăită, de aceea ......................................mă simt trist, nefericit, abătut.
(gândul)..............................................................................................(emoția)

Dacă ceri unei persoane în stare de depresie să descrie ce se întâmplă cu ea sau care este problema cu care se
confruntă vei observa că aceasta are dificultăți. Persoana deprimată de obicei descrie starea emoțională.
Cum te simți? ....Mă simt trist, deprimat, obosit, lipsit de speranță etc.
De ce te simți trist? ....La această întrebare de obicei se răspunde printr-o faptă sau un gând.
1. (fapta) Mi-am pierdut cartea de identitate.
2. (gând) Cred că o să fiu dat afară.
 
Exercițiu: Încearcă să înțelegi diferența între gânduri și emoții, între gânduri și fapte. Folosește
Formularul Înregistrarea evenimentelor plăcute și neplăcute Tehnici psihoterapie cognitivă 
ca metodă de ajutor (autoajutor) în depresie. Primul pas în psihoterapia cognitivă este formarea abilității de a
observa propria stare emoțională, modificările de dispoziție (trecerea de la o stare la alta) și observarea
cauzelor acestor stări (fapte sau gânduri).
Persoana cu depresie învață să facă distincția între gânduri (gânduri automate) și fapte. Când gândurile duc
la emoții negative atunci se analizează gândurile și credibilitatea persoanei cu depresie  în aceste gânduri.  
Psihoterapia cognitivă ajută persoana cu depresie să caute dovezi care să susțină credința sa în gândurile
negative (despre sine, despre lumea din jur, despre prezent, despre viitor etc). Dacă nu există dovezi
puternice atunci gândurile negative își pierd din credibilitate.
Psihoterapia cognitivă prin tehnicile sale ajută persoana cu depresie să devină propriul expert .
Înțelege simptomele de depresie prin tehnici de psihoterapie cognitivă.
Crezând că un gând este adevărat aceasta nu-l va face adevărat! Uneori oamenii cred că ceea ce gândesc este
adevărat dar între gânduri și fapte există o distincție. Dacă crezi sau gândești că ești milionar acesta este doar
un gând și nu un fapt real!
 
Dacă crezi sau gândești că viitorul nu-ți va aduce nimic bun acesta este un gând ce-ți trece prin minte care
poate fi adevărat dar la fel de bine poate fi fals. Viitorul aduce de obicei și bune și rele.
 
Explicarea distincției între gânduri și fapte
Prin această tehnică de psihoterapie cognitivă înveți să observi faptele, evenimentele concrete și gândurile
tale. Totodată ești invitat să reflectezi asupra propriilor gânduri și a credibilității pe care le-o acorzi.
Ce sunt gândurile? Gândurile sunt idei, raționamente, ipoteze formulate mental. Ele se pot dovedi
adevărate sau false.
Ce sunt faptele? Faptele sunt evenimente care se întâmplă în realitate.
O idee (gând) ce-ți trece prin minte nu este echivalentă cu un fapt real.
Ex. Știu că nu am reușit să fac o impresie bună celor prezenți la întâlnire.
Ce argumente ai care să-ți susțină acest gând?
Pune-ți întrebarea: este posibil ca gândul să fie fals? 
Același fapt dă naștere la gânduri, emoții și comportamente diferite.
Persoanele deprimate sau anxioase cred că gândurile lor sunt fapte reale. Gândurile duc la lipsă de
speranță, disperare, deznădejde, anxietate, emoții care le perturbă viața.
Ex. Situație: Primesc o scrisoare.
Gând automat: Probabil sunt concediat!
Emoție: Tristețe, neliniște, îngândurare.
Consecința: Las scrisoarea nedeschisă pe masă.
Ex. Situație: Primesc o scrisoare.
Gând automat: Poate că am primit jobul mult visat?
Emoție: Nerăbdare, bucurie, curiozitate.
Consecința: Deschid și citesc.
Exercițiu: Încearcă să observi faptele reale și să înregistrezi gândurile care-ți trec prin minte.
FoloseșteFormularul Distincția între gânduri și fapte Tehnici psihoterapie cognitivă ca metodă de ajutor
(autoajutor)în lupta cu depresia.
Observarea modificărilor de dispoziție
Psihoterapie cognitivă. Recunoașterea modificărilor de dispoziție
Modelul cognitiv susține că există o relație între gânduri, emoții și comportament. Atunci când așa
numitele "gânduri automate", negative, generează emoții negative persistente, acestea dau naștere la stări
de dispoziție negativă și comportamente disfuncționale. 
 
Să înțelegem stările noastre de dispoziție
Cu toții avem gânduri automate. Nici măcar nu observăm apariția lor. Aceste gânduri doar apar și de regula
dispar din câmpul conștiinței. Când aceste gânduri automate sunt negative, repetitive, persistente iar noi
înșine le acordăm un grad sporit de credibilitate (adică credem că sunt adevărate) atunci stările de
dispoziție generate de ele sunt negative. Acesta este primul lucru pe care îl observăm, de fapt îl
simțim: emoția și apoi, prin antrenament și educație, ajungem să recunoaștem mai ușor gândurile
automate.
Atunci când observi că ți se modifică starea de dispoziție, că treci de ex de la o stare de bucurie la una de
îngrijorare, neliniște, tristețe, iritabilitate etc pune-ți întrebarea "Ce-mi trece prin minte în acest
moment?"Astfel se face antrenarea în recunoașterea stărilor de dispoziție și a gândurilor automate care le
generează.
Exercițiu: Ori de câte ori observi schimbări de dispoziție, ca de ex treceri de la o stare de bucurie la o stare
de iritare, tristețe, nemulțumire, neliniște etc pune-ți întrebarea” ”Ce-mi trece prin minte chiar acum? ”.
Folosește Formularul Gânduri automate și stări de dispoziție Tehnici psihoterapie cognitivă 
 Evaluarea intensității emoției
Psihoterapie cognitivă în depresie. Intensitatea emoției
Cât de intensă este emoția pe care o trăiești?
În funcție de situație descrii ceea ce simți "Sunt bucuros", "Sunt foarte bucuros" sau "Simt o bucurie
nemărginită". Același lucru despre emoțiile negative: "Sunt trist", "Mă simt foarte trist", "Tristețea n-o pot
exprima în cuvinte!". Așadar emoțiile au diferite grade de intensitate. Emoțiile negative fac parte din viața
noastră ca și emoțiile pozitive sau neutrale. Emoțiile negative devin simptome patologice atunci când au
un nivel de intensitate mare.  
Nu toate emoțiile sunt importante pentru terapia cognitivă ci doar acele emoții negative care sunt trăite cu
intensitate mare și numai atunci când ele crează discomfort și perturbă comportamentul și viața zilnică a
persoanei (de ex anxietate, culpabilitate, tristețe, regret, dezamăgire etc.).
Emoțiile negative sunt "simptome" pentru terapia cognitivă. O persoană cu depresie se simte tristă,
abătută, vinovată; persoana în stare de depresie are gânduri negre, amestecate, nediferențiate de aceea este
important ca acea persoană să  învețe să-și observe propriile gânduri și emoții. 
Scopul terapiei cognitive este de a reduce intensitatea acestor simptome așa încât emoțiile negative să
atingă un nivel acceptabil de intensitate care să nu deregleze viața unei persoane.
Tehnica: Reducerea simptomelor (ex anxietate, tristețe, devalorizarea proprie) prin identificarea și
modificarea gândurilor automate care generază aceste emoții negative.
Depresia și tehnicile psihoterapiei cognitive
 Oamenii trăiesc emoții (stări emoționale) diferite în aceeași situație (eveniment, fapt real) pentru că
gândesc diferit despre unul și același eveniment. Adică interpretarea unui fapt real se face diferit de
către fiecare persoană în parte. Mai mult despre Distincția între gânduri și fapte
 Gândurile dau naștere la emoții. Trăiești emoții negative (ex. tristețe, dezamăgire, devalorizare
proprie)? Atunci pune-ți întrebarea care sunt gândurile care generează aceste emoții negative? Mai
mult despreDiferența între gânduri și emoții
 Evenimentele și situațiile din viața reală se succed cu repeziciune sau există simultan. Ori de câte ori
remarci schimbarea stărilor proprii de dispoziție și înlocuirea emoțiilor pozitive cu emoții
negative încearcă să identifici gândul automat care a produs această schimbare. Mai mult
despreObservarea modificărilor de dispoziție
 O mare parte din munca terapeutică în terapia cognitivă se centrează pe dezvoltarea capacității de
identificare a gândurilor automate. O tehnică mai complexă este Recunoașterea erorilor cognitive
 Emoții variate coexistă în diferite grade de intensitate. O persoană poate trăi emoții diferite în aceeași
situație (poți fi nefericit, trist, iritat, te simți vinovat în același timp!). Într-o situatie poți avea o stare de
iritare 100% dar în același timp te simți dezamăgit 20 % . Exemple de emoții negative: supărat, trist,
iritat, rușinat, tensionat, dezamăgit, gelos, anxios, nefericit, îngrijorat, suspicios, pesimist, frustrat,
vinovat, ură, etc. Exemple de emoții pozitive: fericit, bucuros, mulțumit, optimist, satisfăcut, apreciat
etc. Emoțiile se descriu prin folosirea de adjective sau substantive spre deosebire de gânduri care se
exprimă printr-o propoziție sau frază (ex. de gânduri Mă simt nefericit, Viitorul nu-mi va aduce nimic
bun).
 
Măsurarea intensității emoției
Emoțiile au diferite grade de intensitate. Ex.Situație: Ai primit un cadou. Emoție: Ești bucuros, fericit. Ți
se pune întrebarea: Cât de bucuros (fericit) ești?
 
Ți se cere să apreciezi gradul de intensitate al emoției pe care o trăiești.
Pentru a putea exprima gradul de intensitate a unei emoții se folosește o scală de la 0-100 (în care 0
înseamnă că nu ai simțit absolut deloc această emoție iar 100 ai trăit și simțit această emoție la maximum).
Scala de apreciere poate să ia diferite forme dar scopul este același: de a te ajuta să evaluezi gradul de
intensitate al emoției pe care o trăiești.
Scale verbale: foarte mult, mult, moderat, puțin, deloc.
Scale numerice
0----------------------------------------------------------------------------------------- 100
(deloc)                                                                                                       (maxim)
0 -----10 -----20 ------ 0 ------40 ----- 50 ------60 ------70 ------ 80 ----- 90 ----100
(deloc)                                                                                                       (maxim)
 Exercitiu: Înregistrează emoțiile pe care le trăiești pe o perioadă de o săptămână și încearcă să apreciezi
gradul de intensitate a emoțiilor la momentul respectiv. Folosește Formularul Aprecierea gradului de
intensitate a emoției Tehnici psihoterapie cognitivă
Evaluarea credibilității gândului automat
Tehnici psihoterapie cognitivă. Validarea gândurilor automate
Persoanele deprimate cred că gândurile automate sunt adevărate de aici distresul enorm pe care acestea îl
provoacă. Este nevoie de exerciții și antrenament pentru a putea identifica gândurile automate. Gândurile
automate care fac obiectul de lucru al psihoterapiei cognitive sunt acele gânduri automate relevante, care
provoacă emoții negative intense, perturbatoare ale vieții individului. 
Cum să analizăm gândurile automate. Pot fi ele credibile?
În examinarea gândurilor automate se pornește de la observarea emoțiilor negative, intense și perturbatoare
și a modificărilor de dispoziție. Te simți trist? Te simți lipsit de speranță? Ce gânduri îți trec prin minte
când trăiești aceste emoții? Crezi că gândul automat este adevărat? Și dacă crezi că gândul automat este
adevărat, ce dovezi ai?
Cât de multă credibilitate îi acorzi acestui gând automat?  
Gândul pe care îl analizăm, ar putea să fie fals?
Ar putea exista un gând alternativ care să îi ia locul?
Ce consecințe posibile ar putea avea acest gând alternativ, dacă este adevărat?
Îți este de folos gândul automat actual? Are vreo utilitate? La ce te ajută? 
Pentru a aprecia gradul de credibilitate al gândului automat se folosește o scală procentuală de la 0%-100%
(în care 0% înseamnă că nu acorzi credibilitate acestui gând, îl consideri fals iar 100 % crezi în totalitate că
gândul este adevărat).  
0%........................................................................................100%
fals                                                                                      adevărat
Exercițiu: Încearcă să identifici gândurile automate ca și emoțiile care le însoțesc. Evaluează atât
credibilitatea pe care o acorzi gândului automat cât și intensitatea emoției pe care o trăiești. Folosește
Formularul Evaluarea credibilității acordate gândului automat Tehnici psihoterapie cognitivă
Recunoașterea erorilor cognitive
Psihoterapie cognitivă în depresie. Recunoașterea erorilor sau distorsiunilor în gândire
Conform modelului cognitiv persoanele deprimate fac așa numite “erori în gândire”. Aceste erori sunt
gânduri distorsionate despre sine sau despre alții care nu reflectă în mod realist faptele și cărora persoana în
cauză le acordă credibilitate. În plus ele dau naștere la emoții negative, de discomfort, stresante. Ele sunt
denumite “erori cognitive”. 
Atunci când analizăm gândurile distorsionate ne referim la gândurile automate.Gândurile automate pe care
le evaluăm în terapie sunt acele gânduri relevante care produc discomfort, stări emoționale negative,
repetitive, atât de perturbatoare încât viața zilnică este afectată. Gândurile automate care nu duc la
perturbări emoționale cu impact asupra vieții zilnice sunt irelevante pentru a fi analizate.
Tipuri de erori cognitive
Gândirea de tip ” Totul sau Nimic” , Gândirea polarizată  de tip “Alb sau Negru” este rigidă, lipsită
de nuanțe și flexibilitate: atunci când faci raționamente sau plasezi experiențe legate de tine însuți sau de
ceilalți în două categorii care se exclud una pe alta pierzând din vedere că ele se află pe un continuu.
Gândești în termeni de eșec total sau succes complet, de bine sau rău, o situație este albă sau neagră, fără a
lua în calcul alte variante posibile, intermediare. 
Ex. Situație: Mergi la interviuri de angajare.
Gând automat: Nimic nu merge, orice aș încerca.
Emoție: Întristare, deznădejde.
Consecința: Nu mai încerci să găsești un nou loc de muncă. Ignori micile progrese sau
acumularea de experiență.
Gândirea de tip ”Catastrofal”: atunci când anticipi că se va produce o catastrofă, că se va întâmpla o
nenorocire, gândești că viitorul e sumbru, ceea ce duce la stări emoționale de anxietate, teamă și la
comportamente de izolare, de evitare, prin care crezi că eviți producerea catastrofei.
Ex. Situație: Ți-e teamă că te sufoci sau că te înroșești dacă ești rugat să iei cuvântul într-o adunare publică.
Gând automat: Toți mă fixează cu privirea și mi se oprește respirația.
Emoție: Anxietate.
 Consecința: Eviți să participi la întâlniri de grup ceea ce menține și întărește gândul
eronat.
Gândirea de tip "Minimalizarea semnificației propriilor rezultate pozitive": minimalizarea
experiențelor pozitive, a situațiilor în care reușești: atunci când atribui succesele tale unor factori externi ca
de ex norocul și reduci valoarea contribuției și a meritelor proprii, chiar dacă în mare parte ai muncit pentru
acel rezultat. Cu alte cuvinte treci cu vederea când obții rezultate bune și ratezi întărirea imaginii proprii ca
persoană de valoare, ceea ce ți-ar da o mai mare încredere în tine și o stare de bine.
Ex. Situație: Reușești să obții prin eforturi și muncă un lucru pe care ți l-ai dorit.
Gând automat: Am avut doar baftă, nu înseamnă mare lucru.
Emoție: Devalorizare.
Consecința: Te subestimezi, te situezi mai jos decât ceilalți.
Gândirea de tip "exagerat" prin care exagerezi efectele unui eveniment, situații, stimuli interni sau
externi.
Ex. Situație: Ai palpitații.
Gând automat: Fac infarct.
Emoție: Anxietate.
Consecința: Accentuarea emoțiilor negative, eviți orice activitate. 
Gândirea prin prisma emoțiilor: atunci când, deși în mod rațional ai dovada unor rezultate proprii
pozitive te simți totuși nesatisfacut conform ”senzației” pe care o ai, emoției pe care o simți. Deși recunoști
că sigur ai avut și progrese totuși ai senzația că nu ai reușit, și această emoție devine dominantă.
Ex. Situație: Întâlnire de familie. 
Gând automat: Am realizat și lucruri bune în viață dar simt că am ratat viitorul.
Emoție: Tristețe, îngândurare, frustrare.
Consecința: Scade încrederea în forțele proprii și nu mai faci planuri. 
Gândirea prin etichetarea proprie și a celorlalți: atunci când pui o etichetă asupra ta însuți sau a
celorlalți fără a lua în considerare faptele și dovezile. Din nou îți profilezi gândirea pe funcționarea de tip
"automat" care este eronată! A reflecta asupra faptelor, a căuta dovezi și argumente conferă flexibilitate
gândirii și dezvoltă capacitatea de judecată. 
Ex. Situație: Vecinul tău și-a luat o mașină nouă.
Gând automat: Este un parvenit.
Emoție: Iritabilitate, gelozie.
Consecința: Refuzi invitația de a juca șah împreună. 
Gândirea prin filtrarea mentală așa numita ignorare a evidențelor: atunci când tragi o concluzie fără a
lua în considerare nici cea mai mică informație care există. Poți fi conștient că informația există dar o
ignori sau elimini numai pentru ca concluzia să se potrivească cu perpectiva ta de gândire asupra situației.
Ex. Situație: Cea mai bună prietenă nu te-a felicitat de Anul Nou (știi că e recent divorțată). 
Gând automat: Puțin îi pasă de mine.
Emoție: Frustrare, tristețe.
Consecința: Eviți contactul cu persoana în cauză, nu mai răspunzi la telefon.
Gândirea prin suprageneralizare: atunci când extinzi eșecul unor evenimente nereușite dar izolate asupra
întregii tale vieți. 
Ex. Situație: Nu ai reușit să-ți faci un concediu exotic dar ai reușit să faci alte lucruri pe care ți le-ai dorit.
Gând automat: Anul acesta a fost un eșec total.
Emoție: Nemulțumire, frustrare.
Consecința: Te consideri un om nerealizat și te izolezi de ceilalți.
Gândirea prin asumarea responsabilității și a vinei: atunci când îți atribui cauzele unui eveniment
negativ extern deși nu există dovezi că ai contribuit la evenimentul negativ. Îți asumi responsabilitatea
pentru fapte negative sau consecințe negative fără a exista dovezi sau în prezența unor dovezi cum că nu ai
avut nici o contribuție la evenimentul negativ. 
Ex. Situație de criză financiară în familie.
Gând automat: E vina mea că s-a întâmplat așa.
Emoție: Sentimente de vină, culpabilitate, tristețe.
Consecințe: neprevăzute.
Gândirea de tip "anticipativ": atunci când te întrebi "Și dacă se întâmplă ...." înainte de producerea
evenimentului.
 Ex. Situație: Te pregătești să mergi în concediu.
Gând: "Și dacă se întâmplă să mi se facă rău în avion?"
Emoție: Anxietate.
Consecința: Evitarea zborului cu avionul de teama de a nu se produce evenimentul.
Gândirea de tip "comparativ": atunci când te compari cu alte persoane și-ți fixezi standarde nerealiste.
Ex. Situație: Citești despre un grup exclusiv de oameni apreciați peste hotare.
Gând automat: Ei au reușit mult mai mult decât mine. 
Emoție: Insatisfacție, frustrare, nemulțumire.
Consecința: Renunți la planuri de viitor sau îți fixezi standarde joase (căci gândești că
niciodată nu vei ajunge ca ei!).
Gândirea de tip "imperativ": atunci când îți propui să realizezi anumite lucruri și accepți numai un
rezultat pozitiv, un altfel de rezultat fiind de neconceput pentru tine.
Ex. Situație: S-a scos la concurs un post de conducere pe care îl dorești.
Gând automat: Trebuie neapărat să reușesc.
Emoție: Anxietate, teama de eșec.
Consecința: Încerci să ajungi la conducere prin orice mijloace, chiar cu prețul anxietății. 
Gândirea de tip "citirea minții cuiva": atunci când presupui că știi ceea ce alții gândesc fără a avea cea
mai mică dovadă.
Ex. Situație: Întâlnești un vechi coleg pe care nu l-ai văzut de multă vreme.
Gând automat: Știe că sunt un nerealizat.
Emoție: Nemulțumire, insatisfacție.
Consecința: Vrei să-l eviți.
Gândirea prin atribuirea culpei pentru pentru probleme tale altcuiva: atunci când dai vina pe altă
persoană pentru stările tale emoționale negative.
Ex. Situație: Te retragi într-un colț în situații sociale. 
Gând automat: Numai părinții sunt de vină, ei refuzau întotdeauna să primească oaspeți. 
Emoție: Anxietate, tristețe, frustrare, nemulțumire.
Consecința: Nu faci eforturi de schimbare.
Gândirea prin focus pe trecut și pe exprimarea regretului legat de trecut: atunci când te centrezi pe
trecut cu
Gândul "Aș fi putut obține un post mai bun" în loc să faci ceva la momentul prezent ca să reușești.
Emoție: Regret, culpa.
Consecința: Renunțarea la acțiune și inițiativă.
Gândirea centrată numai pe aspecte negative: atunci când te centrezi numai pe caracteristicile negative
ale unei persoane sau situații fără a intui cel puțin prezența unor lucruri pozitive legate de persoana sau
situația respectivă.
Ex. Situație: Descrii un vechi prieten despre care ai aflat recent că a ajuns o persoană dependentă de alcool.
Gând automat: Era un om pierdut de pe atunci. Nu-i plăcea să muncească. Nu a reușit nimic în viață.
A pierdut bani la jocuri de noroc și nevasta l-a părăsit.
Emoții diferite: dezgust, compătimire.
Consecința: Îl descrii ca pe o persoană degradată și-l ignori fără a te gândi că există și lucruri
bune pe care acest om le-a făcut în viață.
Exercițiu: Înregistrează gândurile automate și încearcă să identifici erorile în gândire.
Folosește FormularulRecunoașterea erorilor cognitive Tehnici psihoterapie cognitivă
Această tehnică de ajutor (autoajutor) îți oferă suport în înțelegerea relației între gândurile automate, stările
emoționale și consecințele comportamentale la care duc aceste gânduri (evitare, izolare, culpabilitazare,
ignorare etc).
Psihoterapie cognitivă cum se desfășoară în practică
Printre cele mai răspândite forme de psihoterapie în depresie și anxietate este psihoterapia cognitivă. Scopul
psihoterapiei cognitive este să conducă la o schimbare (restructurare) în modul de gândire și
comportamentul clientului. 
Evaluarea psihologică a clientului 
Dacă o persoană depresivă este propusă pentru psihoterapie cognitivă sau dacă persoana pe care noi o
numim client optează pentru psihoterapie cognitivă pentru depresie (eventual în combinație cu tratamentul
farmacologic) se procedează la o evaluare psihologică preliminară. În cadrul a două - trei ședințe se discută
cu clientul despre dificultăți, simtome, strategii proprii de a face față dificultăților, se  apreciază care este
motivația clientului, capacitățile cognitive, flexibilitatea în gândire, capacitatea de abstractizare etc. Pe baza
rezultatului evaluării se recomandă clientul pentru psihoterapie cognitivă sau pentru altă formă de
psihoterapie. 
Metode și tehnici cognitive în psihoterapia depresiei
Anamneza: în ședințele initiale se face o inventariere a problemelor clientului pentru care acesta solicită
ajutor. Se inițiază o discuție despre dificultățile persoanei, în ce situații apar aceste dificultăți, care sunt
factorii care contribuie la menținerea problemei, ce gândește și ce simte persoana în cauză, cum se
comportă, care sunt consecințele în plan comportamental. 
Lista de probleme: clientul identifică care sunt problemele sale actuale sub formă de listă, se formulează
concret obiectivele în terapie, adică ce vrea clientul să obțină legat de fiecare problemă în parte. Obiectivele
se formulează așa încât să se poată măsura. Se face o listă de priorități împreună cu clientul. Se lucrează cu o
problemă la un moment dat. 
 Psihoterapeutul sau psihologul încearcă prin competențele sale să ajute clientul să devină conștient
de probleme și de simptomele sale, să le înțeleagă, să se cunoască mai bine pe sine însuși. Psihoterapia
cognitivă stimulează autocunoașterea, învățarea, înțelegerea de sine. 
 Psihoterapia cognitivă apelează la conceptul empowerment adică clientul este ajutat să învețe despre
tulburarea sa psihică, depresie, anxietate sau alte tulburări psihice, să acumuleze cunoștințe, dar și
metode și tehnici de lucru pe care să le aplice în mod independent după perioada de învățare; clientul
învață să-și folosească propriile resurse, să preia controlul asupra situației sale. Clientul devine
propriul lui expert! 
 
Prelucrarea informației furnizate de client prin prisma modelului cognitiv al depresiei: psihoterapia
cognitivă oferă soluții și strategii de a face față (coping) la o problemă formulată de client.  De obicei se
lucrează cu o problemă la un moment dat care se analizează după modelul cognitiv: se identifică factorii în
dezvoltarea timpurie biologici, psihologici, sociali, care au creat premizele vulnerabilității individului, se
identifică structurile cognitive (schema negativă despre sine, despre alții și despre viitor așa numită triada
cognitivă), se identifică credințele disfuncționale, distorsiunile sau erorile cognitive, gândurile automate
negative, factorii care activează schema negativă și gândurile automate negative, relația gând - emoție -
simptome fiziologice - comportament.  
 
Psihoeducația: clientul primește de la început informații despre simptomele sale, explicații ale stării sale de
sănătate psihică / depresie. Psihoeducația se face continuu, pe tot parcursul psihoterapiei, psihoterapeutului
furnizează informații și explicații prin prisma cunoștințelor sale psihologice despre stări, simptome, cauze.
 
Socializarea: se familiarizează clientul cu modelul cognitiv al depresiei, conceptele, tehnicile și metodele
psihoterapiei cognitive. Se prezintă pedagogic relația gânduri negative-emoții-comportamente și se
analizează situațiile problematice ale clientului din această perspectivă. Fie că este vorba despre sarcini
pentru acasă de ex observarea și înregistrarea gândurilor, emoțiilor și comportamentelor în situații
problematice, fie că este vorba despre testarea ipotezelor prin experimente comportamentale, psihoterapeutul
vă familiarizează cu tehnica pe care o aplică pe tot parcursul terapiei. 
Exemplu material de lucru găsiți în documentele următoare 
 
Observarea gândurilor și emoțiilor negative
Care este diferența între gânduri și emoții
Care este diferența între gânduri și fapte
Evaluarea credibilității gândurilor automate
Evaluarea intensității emoțiilor
 
Conceptualizarea: după cinci - opt ședințe psihoterapeutul sau psihologul dă o formă logică cazului  după
modelul cognitiv al depresiei. Conceptualizarea este importantă pentru desfășurarea psihoterapiei,
conceptualizarea cazului în psihoterapia cognitivă se schițează de către psihoterapeut și se prezintă clientului
care o retușează și o aprobă. Conceptualizarea curpinde sub formă schematică legăturile între situații, factori
de vulnerabilitate, factori de menținere etc și reprezintă o bază de lucru în psihoterapie. Conceptualizarea nu
are o formă rigidă, ea se poate ajusta pe parcursul înțelegerii problemelor clientului.  
 Tipul de
Trăsături esențiale
personalitate
 suspiciozitate exagerată
 neîncredere generalizată
 controlul fidelității și
autenticității datelor,
faptelor și situațiilor
 interpretativitate
 reținere
Paranoidă
 distanțare
 ermetizare
 non-confidențialitate
 tendințe de putere,
valorizare
 dificultăți relaționale, de
integrare și armonizare
 introversie marcată
 detașare de realitate
 sociofobie
 înclinație spre
 non-implicare
 rezonanță afectivă
 indiferență față de
redusă
Schizoidă  disponibilitate scăzută
de a trăi pierderea, eșecul,
 preocupări reduse ori
frustrările
 preferințe pentru
activități solitare
 conduită
neconvențională sau bizară
Schizotipală  aspecte particulare și
excentricități în
Trăsături asociate Complicații
Cluster A
 rigoare logică
 argumentativitate și
persuasiune
 combativitate și
tenacitate
 nevoia de a fi
recunoscut, stimat
 slabă toleranță la
pierdere, eșec sau
frustrare
 intoleranță la
minimalizare, rejecție,
ignorare
 scurte episoade
 heteroatribuirea
psihotice
insucceselor
 poate apărea ca
 rezonanță afectivă
antecedent premorbid al
redusă
depresiei majore,
 tendință la autonomie
schizofreniei,
 incapacitate de tulburărilor delirante
cooperare
 exigență și
intransigență
 tendință de
autovalorizare
 atitudine de
supraestimare și
fantasme de grandoare și
omnipotență
 supravalorizarea
rangului
 disprețul pentru cei
slabi, incapabili
introspecție și reverie  poate apărea ca
antecedent premorbid al
lauda sau critica tulburării delirante,
celorlalți schizofreniei sau
tulburării depresive
majore
absente pentru activitatea
sexuală
 convingeri și  suicid
experiențe senzoriale  episoade cvasi-

comportament și în
prezentare
 rezonanță afectivă
redusă
 relaționare slabă
 ideație dominată de
convingerea că posedă
însușiri rare, particulare,
ilustrate prin clarviziune,
capacitate de premoniție,
telepatie sau superstiții
 sfidarea și violarea
normelor, regulilor și
obligațiilor sociale
 conduită insensibilă,
arogantă și disprețuitoare
 lipsă de regret,
remușcare sau sentimente
de culpabilitate
 disponibilitate de
continuă reiterare a actelor
sale indezirabile
 iritabilitate
Antisocială
 impulsivitate
 manifestări clastice și
agresivitate
 ignorarea consecințelor
conduitei sale
 incapacitatea de a învăța
din experiențe negative
 tendința de a blama și
injuria pe alții
 incapacitate de a
menține relații autentice și
durabile
 intensitatea și
versatilitatea relațiilor
interpersonale
 binom dispozițional în
raporturile interpersonale
 reacții impulsiv-
Borderline agresive la incitații minime
 intoleranța solitudinii
 sentimentul de vid
interior
 sentimentul
inconsistenței sau dispersiei
identității
Histrionică  polarizarea atenției
insolite, ciudate sau
gândire magică
 anxietate de fundal cu psihotice tranzitorii
conținut social  tulburarea delirantă
 episoade psihotice  tulburare
tranzitorii schizofreniformă
 ruminații obsesive cu  schizofrenie
conținut dismorfofobic,  depresia cu alură
sexual sau agresiv distimică
 exprimare  episoade depresive
circumstanțială, majore
metaforică,
hiperelaborată
Cluster B
 instabilitate psihică
 ignorarea
problemelor personale
curente și de perspectivă
 siguranță de sine
 aroganță,  alcoolismul și
supraestimare și dispreț toxicomania
pentru muncă, aspect și  tulburare de
ținută corectă, agreabilă somatizare
 volubilitate în  tulburare ciclotimică
comunicare  suicid
 antecedente personale
în care se distinge
minciuna, înșelăciunea,
evaziunea, numeroase
acte ilegale sau imorale
 reactivitatea și  episoade psihotice
instabilitatea dispoziției (micropsihotice)
 comportament  simptome psihotice
imprevizibil propriu-zise
 acreditarea afectivă  episoade depresive
exclusivă majore
 acte autodistructive  tentative de suicid
repetitive  alcoolism
 personalizarea  tulburări de

celorlalți
 labilitate și versatilitate
dispozițională
 comportament seducător
și provocator
 catharsis afectiv facil
 comunicare colorată,
metaforică
 conduită erotizată și
realitate sexuală
 sugestibilitate
 impresionabilitate
 permeabilitate
 dramatizarea
conținutului comunicării
 autoevaluare exagerată,
nerealistă, fantezistă
 idealizarea propriei
persoane
 invocarea explicită și
implicită prin conduită a
calităților și importanței
sale
 așteptări
disproporționate ca aceste
însușiri exagerate să fie
recunoscute și tratate ca
Narcisică
atare de către ceilalți
 conduită distantă,
arogantă, emfatică
 non-receptivitate și
insensibilitate la opinii
diferite, sfaturi sau
îndemnuri
 disponibilități empatice
reduse
 aviditate pentru titluri,
demnități, situații, onoruri,
ranguri
Evitantă  sociofobie cu evitarea
relațiilor
 redusă disponibilitate
sau incapacitate de a
menține relațiile
 abilitate pentru
noutate, stimulare sau
schimbare
 auto-ipostaziere în
roluri externe sau insolite
 intoleranță la ignorare
somatizare
sau marginalizare
 episoade depresive
 incapacitate de
 dependențe
amânare
medicamentoase
 entuziasmare facilă și
 tentative suicidare
efemeră
 tulburări de
 comportament
dinamică sexuală
manipulativ
 dependență de cel
investit afectiv
 amenințări cu
suicidul sau tentative
suicidare demonstrative
 amnezia traumelor,
frustrărilor, efectelor
dramatice (la belle
indifférence)
 fantasme de succes
nelimitat, mărire, putere,
bogăție
 manipulare a  tulburare distimică
relațiilor
 tulburare depresivă
 sensibilitate la critică,
majoră
insucces, frustrare sau
 alcoolism
pierdere
 toxicomanie
 sentimente ostile sau
malefice pe care le
proiectează asupra
interlocutorilor
Cluster C
 hipersensibilitate și  tulburări anxioase
 activității ocupaționale care
implică relații
interpersonale
 prudență excesivă și
rigoare în orice relaționare
 teama de a fi ridiculizat
sau respins
 teama de a nu fi criticat
tendință la
sau umilit în public
interpretativitate
 stare de aprehensiune
 tendință de a exagera
sau anxietate persistentă,
eventualele riscuri,
pervazivă și limitativă
eșecuri, pericole
 evitarea și teama de a  depresii
 trăirea intensă,
iniția noi relații  fobii sociale
dureroasă a inacceptării,
interpersonale
refuzului, respingerii și
 atașamente personale
discriminării
restrictive
 nevoia de certitudine,
 subestimarea însușirilor
stabilizare și securizare
și disponibilităților
personale
 dorința de a fi acceptat
și simpatizat
 nevoia de tandrețe,
securizare și reasigurare
 dificultate în deliberare,
decizie și angajare
 autostimă redusă prin
 teama de a fi
subestimarea calităților și
abandonat
disponibilităților proprii
 toleranță excesivă
 nevoia de aprobare, de
față de persoana investită
acceptare și de suport
ca protector
 sacrificii în vederea
 limitarea relațiilor
obținerii aprobării
sociale la cei de care sunt  tulburare de
suportului și îngrijirii
dependenți adaptare
Dependentă  acordă altuia girul
 evitarea  tulburări anxioase și
propriilor sale
responsabilităților depresive
responsabilități
 tendința de a
 dificultatea sau
interpreta orice
incapacitatea de a lua
contrariere sau
decizii în probleme curente
dezaprobare ca expresie
 reducerea sau anularea
a neîncrederii sau
inițiativelor
incapacității sale
 nevoie de atașament
Obsesiv-  înaltă valorizare a  înaltă valorizare a  schizofrenie
compulsivă reglementărilor, regulilor și conduitelor raționale  depresie majoră
ordinelor  comunicare concretă,  dezvoltări delirante
 performeri ai analizei și necesară, reală de tipul delirului de
detaliului  incapacitate de relație
 perfecționism extrem exprimare a  dezvoltări
 militanți ai lucrului bine sentimentelor tandre hipocondriace
făcut  reducerea nuanțării
 voluntari ai sacrificiului emoționale
pentru muncă și  relații interpersonale
 devotament
 conștiinciozitate
 scrupulozitate
 rigiditate
 intoleranță față de
indiferență, compromis și
corupție
 militanți ai standardelor
înalte autoimpuse
 exigență față de ceilalți 
și tendința de a le impune
 dificultăți de
propriile standarde, rigori
sau stil de viață
 incapacitate de a delega
autoritatea
 teama de schimbare a
activității cotidiene, locului
de muncă, locuinței
 adepți fanatici ai
stabilității
 conservatorism
 rezistență la solicitare
sau îndemn
 temporizarea sau
amânarea răspunsului la
rugăminți, ordine sau
solicitări
 caracterul indirect
Pasiv- sugerat sau chiar disimulat
agresivă al formulării cererilor și al
exprimării dorințelor
 dependența ostilă față
de persoana semnificativă
cu care se află în relație
 refuzul schimbării
 comportament
lamentativ
reduse
indecizie
deliberare
Mixte
 retroflexia ostilității
 opoziție față de
autoritate
 anxietate
 acceptarea pasivă și
egoistă a planurilor și
acțiunilor persoanei
semnificative
 resentimente și
invidie
 iritabilitate
 cinism
 impresia că sunt  suicid
neînțeleși și insuficient  distimie
apreciați
 defect de relaționare
 automanipularea în
tendința de justificare a
poziției lor de
dependență
 scepticism
 ambivalență în
deliberare
 neîncredere în forțele
proprii
 stima de sine scăzută