1

Modulul 2.A

Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (IRM)

Examinarea prin Rezonanţă Magnetică (RM) a sânului este o investigaţie

imagistică de înaltă perfomanţă, neiradiantă şi neinvazivă prin care se pot depista
anomaliile existente în structura sânului, anomalii ce pot indica prezenţa cancerului
de sân.Rezonanţa Magnetică a sânului nu este examinarea de prima intenţie în
investigarea sânului, cu ajutorul ei se pot evalua, monitoriza şi stadializa cancerul
de sân şi alte afecţiuni mamare care prin alte metode imagistice, precum
mamografie şi/sau ecografie mamara, nu se pot decela.

Limitele examinării RM a sânilor

Se pot obţine imagini de înaltă calitate doar dacă pacientele urmează instrucţiunile,
rămân nemişcate în timpul examinării şi îşi ţin respiraţia în timp ce imaginile sunt
înregistrate. În cazul în care pacientele suferă de anxietate, confuzie sau durere
severă, ar putea să găsească dificilă poziţia, să mişte în timpul examinării atunci
imaginile vor fi artefactate şi posibil neinterpretabile. În această situaţie
examinarea se va întrerupe, neputând aduce informaţia necesară pentru a fi
interpretate corespunzător.

Cu ajutorul IRM se poate evalua, stadializa, şi monitoriza cancerul de sân şi

alte afecţiuni mamare nesesizabile prin metodele amintite anterior (2).

Un aspect important de reţinut este că investigaţia RM sân se efectuează în

zilele 7-14 ale ciclului menstrual, când stroma glandei mamare este mai puţin
densă, iar sânul are un conţinut mai scăzut de apă (1). Investigaţia durează
aproximativ 30 minute şi se interpretează împreunaă cu rezultatele ecografiei şi
mamografiei.

Examenul RM mamar include mai multe indicații, printre care: screeningul,

evaluarea preoperatorie a extensiei unei leziuni neoplazice mamare, evidențierea
invaziei fasciei profunde, evaluarea postoperatorie a neoplasmului mamar, a
răspunsului la chimioterapie şi stabilirea tipului de proceduri intervenționale.

Imagistica prin rezonanţă magneticaă este investigaţia finală în examinarea

imagistică a sânului, rezervată cazurilor speciale.
Informaţiile furnizate de imagistica cu rezonanţă magnetică (IRM) pot fi salvate şi
 2

stocate pe un computer. In anumite cazuri se poate utiliza o substanţă de contrast

pentru a vizualiza mai clar anumite structuri ale sânului.

Utilitatea IRM mamară este maximă în urmatoarele situaţii clinice:

stadializarea şi planificarea tratamentului, evaluarea maselor palpabile la sânii
cu implant de silicon, detectarea recidivei locale în cazurile de cancer mamar
tratate conservator, identificarea tumorilor oculte clinic şi mamografic asociate cu
metastaze axilare, evaluarea răspunsului la chimioterapia neoadjuvantă, screening
la pacientele cu gena BRCA 1(Breast Cancer 1 Gene)sau BRCA 2 (Breast Cancer
2 Gene) prezentă, evaluarea sânului dens radiologic cu mamografie neconcludentă.

Cazuri speciale care necesită o investigaţie prin rezonanţă magnetică :

• cazuri neclare: persistenţa unor imagini incerte sau discrepanţe între

examenele ecografic şi mamografic, limfonoduli axilari cu caracter incert
sau suspect în absenţa altor modificări loco-regionale
• leziuni multiple (RM face bilanţul şi topografia lor exactă)
• postoperator: identificarea leziunilor reziduale sau a recidivelor,
diferenţierea dezorganizărilor arhitecturale cicatriciale de cele maligne,
monitorizarea răspunsului la tratamentul chimioterapic
• depistarea cancerului primar ocult la pacientele tinere cu risc ereditar.

Cum va decurge procedura:

Un asistent medical sau tehnician de imagistică va îndruma pacienta prin etapele

de pregătire. Se va oferi un halat de unică folosinţă pentru a se schimba şi va primi
instrucţiuni privind îndepărtarea bijuteriilor şi a altor obiecte metalice. In cazul în
care pacienta suferă de claustrofobie, se va informa medicul înainte de examinarea
RM.

In timpul examinării, se vor auzi anumite sunete care vin din interiorul
echipamentului RM, un lucru normal în această investigaţie. Din această cauză,
pentru confortul pacientei , se pot oferi căşti sau dopuri pentru urechi.
Se poziţionează pacienta pe masa de examinare. Pentru un IRM de sâni, pacienta
va sta cu faţa în jos pe o pernă special concepută pentru procedură. Perna de
susţinere se continuă cu antena ce are deschideri pentru a se potrivi sânii şi să
permită a fi examinaţi fără compresie. Partea electronică necesară pentru a capta
imaginea IRM este construită în antenă.
 3

In timpul examinării, tehnicianul va monitorizeaza toată procedura din camera

alăturată. Se poate vorbi cu personalul medical prin intermediul unui microfon.
Pacienta va fi instruită să respire în mod normal, dar să rămână nemişcată pe cât
mai mult posibil.Antena RM de sâni poate examina simultan sânii în toate
direcţiile. Poate efectua achiziţii ale sânilor în plan sagital, uni sau bilateral. Prin
prezenţa a câte unui element axilar de fiecare parte, permite un semnal bun şi în
axile. Se pot obţine imagini de înaltă rezolutie, 2D sau 3D.

Este important ca pacienta să rămână nemişcată în continuare pe tot parcursul

examenului. Acest lucru este cel mai bine realizat dacă pacienta se aşează într-o
poziţie confortabilă, în care nu e nevoită să îşi contracte muşchii.

Examinarea IRM a sânilor fără substanţă de contrast iv este inadecvată pentru a

depista cazurile de cancer de sân. In cazul administrării intravenos(iv) a
substanţei de contrast este important de verificat dacă suferă de probleme
renale (valoarea creatininei să fie în parametri normali (0,5 – 1,1 mg/dl).

În cazul în care o substanţă de contrast este utilizată în timpul examinării

(Gadoliniu), aceasta va fi injectată intravenos, după o primă serie de scanări.
Serii suplimentare de imagini vor fi luate în timpul sau după injectare.

În cazul în care examinarea este completă, se poate cere pacientelor să aştepte până
când operatorul sau medicul radiolog verifică imaginile, în cazul în care este
nevoie de imagini suplimentare.

Examinarea RM include, în general, mai multe serii (secvenţe), dintre care unele
pot dura câteva minute.

In cazul pacientelor cu implanturi mamare, rezonanţa magnetică este singura

examinare care permite aprecierea corectă şi completă a integritaţii implantului de
silicon. Pentru acest tip de investigaţii nu este necesară administrarea substanţei de
contrast.

Noile metode imagistice prin rezonanţă magnetică permit aşadar un diagnostic

prompt şi cât mai exact, într-un timp scurt, care pot duce la o conduită medicală
rapidă şi adecvată. Afecţiunile care sunt depistate în stadii precoce, cresc şansa de
vindecare şi de supravieţuire.

Modulul 2 B. Tomografia computerizată

 4

Această metodă de investigaţie nu este utilizată de rutină pentru diagnosticarea

tumorilor mamare având în vedere şi expunerea la radiaţii. Ea este în schimb foarte
utilă în stadiile avansate de boală pentru aprecierea extinderii procesului neoplazic
la structurile peretelui toracic sau la depistarea metastazelor la distanţă.

Modulul 2 C. Tomografia prin emisie de pozitroni (PET )

Este una din cele mai noi tehnici utilizată în diagnosticul cancerului mamar. De
fapt se utilizează o cantitate minimă de substanţă radioactivă ce se injectează
bolnavului. Celulele care cresc rapid şi care de obicei aparţin unui proces neoplazic
încorporează materialul radioactiv şi astfel pot fi depistate prin scintigrafie
orientând medicul asupra zonelor posibile ca sediu al unei tumori urmând să se
efectueze alte investigaţii în acest sens. De fapt metoda este utilă în cancerul
mamar mai ales postterapeutic pentru depistarea eventualelor zone neoplazice
restante şi încă active cât şi pentru depistarea metastazelor ganglionare sau la
distanţă. Dezavantajele metodei sunt că ea nu poate detecta tumori foarte mici plus
că este foarte scumpă şi disponibilă în mai puţine centre medicale în comparaţie cu
celelalte metode radio-imagistice.

Modulul 2 D. Biopsia Mamară

Orice formaţiune tumorală mamară, atâta timp cât nu se cunoaşte exact natura ei,
nu beneficiază de prezumţia de nemalignitate. Aceasta trebuie dovedită pentru ca
tumora să fie considerată benignă. Nici examenul clinic şi nici examinările
imagistice nu precizează cu certitudine diagnosticul de neoplasm mamar. Singura
examinare care poate confirma existenţa cancerului este examenul
histopatologic al formaţiuniunii extirpate de chirurg sau a unor fragmente obţinute
prin biopsie.

Cine efectueaza biopsia ?

Biopsia este efectuată de obicei de către chirurg sau radiolog.Radiologul poate

efectua biopsia aspiraţie cu ac fin, biopsia cu ac gros sau biopsia asistată prin
vaacum. În cazul în care este necesară efectuarea biopsiei chirurgicale, radiologul
fixează iniţial un reper metalic la nivelul formaţiunii care trebuie extirpată.

Puncţia mamară : Scopul puncţiei mamare percutane este obţinerea unui

diagnostic cât mai precis şi reducerea numărului biopsiilor chirurgicale.
 5

Toate leziunile mamare infraclinice(nepalpabile) vizibile ecografic pot fi

puncţionate utilizând ecografia ca metoda de ghidaj. Prelevările percutane
permit obţinerea unui diagnostic citologic sau histologic fiabil printr-un gest puţin
invaziv, mai rapid şi mai puţin traumatizant decât biopsia chirurgicală. În cazul
puncţiei histologice, ţesutul prelevat are un volum redus, gestul invaziv nefiind
grevat de producerea unor modificări suplimentare semnificative pe mamografie.
În plus, biopsia percutană poate fi repetată de câte ori este necesar.

În cazul leziunilor infraclinice, strategia de diagnostic depinde de contextul clinic

(factori de risc, antecedente personale patologice, vârsta pacientei), aspectul
imagistic al tumorii, evoluţia şi posibilitatea supravegherii în timp a leziunii.
Alegerea între puncţia citologică, histologică sau excizia chirurgicală post-reperaj
se face în funcţie de caracterele imagistice ale leziunii, disponibilitatea aparaturii şi
experienţa medicului. Manoperele intervenţionale se efectuează numai după ce s-a
realizat întreaga explorare imagistică standard (eventual proiecţii mamografice
suplimentare, IRM sau CT), deoarece aspectul post-puncţie se poate modifica, prin
apariţia unui eventual hematom.

Pacienta este informată despre metoda de biopsie propusă, riscurile, limitele şi

efectele secundare ale acesteia, precum şi despre alternativele existente. Terapia cu
anticoagulante şi/sau antiagregante plachetare de sistează cu 7-10 zile înaintea
efectuării puncţiei percutane. Evaluarea unor parametri ai hemostazei (timp de
protrombina, timp de sângerare etc.) este indicată doar în cazul pacientelor aflate
sub tratament anticoagulant sau existenţei unui factor de risc pentru sângerare
prelungită. În cazurile în care tratamentul nu poate fi întrerupt, se poate efectua o
puncţie-citologică sau chiar o microbiopsie cu ac de 18 G.
 6

Puncţia aspirativă cu ac fin (Puncţia citologică)

Reprezintă o tehnică de rutină în managementul maselor mamare. Avantajele

puncţiei citologice constau în posibilitatea de a injecta sau a aspira fluide sau aer,
precum şi în obţinerea rezultatului citologic extrem de rapid (chiar pe loc, dacă
citologul este prezent). De asemenea, puncţia citologică este bine tolerată de
pacienţi.

Realizarea procedurii sub ghidaj ecografic permite puncţionarea unor leziuni

infraclinice, nepalpabile, manopera putând fi utilizată chiar şi în cazul leziunilor
localizate în apropierea peretelui toracic sau a unor implante mamare.

Cele mai utilizate ace sunt cele de 21-23 G, cu lungimea de 3,8-4 cm. Acele mai
lungi sunt necesare în cazul leziunilor localizate profund şi/sau în cazul sânilor
voluminoşi. Acele mai subţiri sunt flexibile şi pot devia în timpul prelevării, în plus
vizualizarea lor este ceva mai dificilă.

Seringile folosite sunt cele de 10-20 ml cu sau fără tub flexibil intermediar.
Anestezia locală nu este, în general, utilizată în cazul puncţiilor citologice.

Atât chisturile, cât şi alte colecţii lichidiene sunt uşor de aspirat prin puncţie
percutană cu ac fin. Uneori, chisturile cu conţinut vâscos pot fi dificil de diferenţiat
ecografic de leziunile solide. În aceste cazuri, aspirarea percutană ecoghidată poate
evita necesitatea unei biopsii chirurgicale sau a unei reevaluări clinico-imagistice.

Examenul citologic al lichidului aspirat este indicat în cazurile în care lichidul are
aspect sanguinolent sau vâscos, semisolid.

Puncţia histologică

Puncţia biopsie cu ac gros permite prelevarea unuor fragmente tisulare utile pentru
examenul histolopatologic. Microbiopsia percutană ecoghidată este tot mai des
utilizată ca o alternativă a biopsiei excizionale(chirurgicale) în evaluarea maselor
mamare. Metoda permite evitarea intervenţiei chirurgicale diagnostice în 76-85%
dinleziunileinfraclinice(nepalpabile).
Valoarea diagnostică a microbiopsiei percutane, atunci când este efectuată de o
echipă de medici antrenaţi, este comparabilă cu cea a biopsiei chirurgicale.
 7

Echipamentul necesar pentru microbiopsia percutană mamară.

Sunt disponibile numeroase tipuri de pistolete de prelevare tisulară percutană.

Dintre acestea, cele mai utilizate în patologia glandei mamare sunt cele automate,
în care se inseră ace cu calibrul de 14-16 G. Acele au, în general, 10 cm lungime.
Există doua tipuri diferite de pistolete automate. Cel clasic, în care se ataşează ace
de tip Tru-Cut, permite prelevarea unui fragment tisular cu aspect de semicilindru.
Celălalt tip de pistolet acţionează prin mecanism de aspiraţie/taiere, obţinându-se
fragmente tisulare cilindrice. Cu acest ultim model, la acelaşi calibru al acului,
fragmentul tisular extras are un volum aproximativ dublu. În mod particular, acesta
este tipul utilizat în cazul leziunilor mamare, deoarece se pot obţine fragmente
tisulare de calitate utilizând ace de 18 G ( mai subţiri decât cele de 14 G) ceea ce
permite o penetrare mai uşoară prin tegument şi parenchimul mamar.

La sfârşitul procedurii, pe durata a 10-15 minute, se aplică o compresiune manuală

asupra zonei puncţionate, cu sau fără interpunerea unei pungi cu gheaţă. Se
realizează, apoi, un bandaj elastic compresiv, iar pacienta este instruită să evite
aspirina timp de trei zile, respectiv efortul fizic, timp de 24 de ore.
 8

Complicaţiile puncţiilor percutane mamare:efectele secundare sunt în general

minime: echimoze, durere (care poate fi calmată prin administrare de acetaminofen
sau ibuprofen) şi reacţii vaso-vagale. Sensibilitatea microbiopsiei ecoghidate în
diagnosticul cancerului mamar variază în funcţie de tipul de leziune, acele folosite,
numărul fragmentelor tisulare prelevate şi experienţa medicului.

Reperaje preoperatorii
Leziunile infraclinice(nepalpabile) cu indicaţie de excizie chirurgicală necesită
utilizarea unei tehnici precise de ghidaj pentru a garanta succesul excizional şi a
reduce la minim excizia ţesutului mamar normal. În funcţie de localizarea leziunii
şi preferinţele radiologului sau ale chirurgului, se pot utiliza diferite metode de
reperaj: marcarea tegumentara(desen pe piele), injectarea de coloranţi sau a
sistemelor ac-cârlig (harpon).

Reperajul preoperator se poate efectua prin marcarea tegumentului deasupra

leziunii, pacienta fiind aşezată în decubit dorsal, cu braţul în abducţie de 90°.
Evitându-se aplicarea unei presiuni cu transductorul, se masoară profunzimea la
care este localizată tumora şi se marchează tegumentar poziţia acesteia. Metoda
este utilă, în special, în cazul leziunilor superficiale cu dimensiuni medii, când
distanţa dintre leziune şi tegument este mai mică de 2 cm. Marcarea tegumentară
se poate asocia cu injectarea perilezională a unui colorant.
 9

Reperajul preoperator poate fi efectuat şi cu variate sisteme ac-cârlig metalice

(harpoane).Plasarea ecoghidată a unui astfel de reper nu necesită, în general,
anestezie locală. Pentru inserţia sistemului ac-cârlig se utilizează calea cea mai
scurtă până la leziune, folosind tehnica abordului longitudinal. Acul este introdus
prin leziune astfel încât distanţa dintre vârful acestuia şi marginea leziunii să fie
mai mică de 5 mm, după care acul este extras, iar firul metalic ramâne pe loc. Se
fixează extremitatea proximală a cârligului la tegument şi se efectuează doua clişee
mamografice ortogonale (cranio-caudal şi profil). Mamografia post-reperaj este
utilă pentru verificarea relaţiei spaţiale cârlig-leziune şi constituie o probă medico-
legală pentru radiolog.

După intervenţia chirurgicală, pentru verificarea corectitudinii exciziei, se compară

radiografia piesei operatorii cu cliseele mamografice iniţiale.

În cazul utilizării cârligelor metalice, complicaţiile sunt rare şi constau în migrarea

cârligului (uneori chiar extramamar) sau în secţionarea acestuia pe parcursul
intervenţiei chirurgicale.

Concluzii

Utilizarea examenului mamografic ca metodă de screening în detectarea cancerului

mamar incipient are drept consecinţă descoperirea unui număr tot mai mare de
leziuni mamare infraclinice, care necesită efectuarea unor manopere
intervenţionale ghidate imagistic, fie pentru stabilirea diagnosticului lezional, fie
pentru reperajul preoperator.În cazul leziunilor vizibile atât ecografic, cât şi
mamografic, se preferă ghidarea ecografică datorită numeroaselor avantaje oferite
de această tehnică.Acurateţea diagnosticului neoplasmului mamar creşte
considerabil dacă rezultatele puncţiilor percutane sunt corelate cu examenul clinic
şi imagistic. Tehnicile intervenţionale percutane necesită o strânsa colaborare între
 10

radiolog, anatomopatolog şi chirurg, cooperarea între aceste trei specialităţi

asigurând rezultate optime.

Inserare de clipuri de marcaj tisular :

Inserarea unui clip de marcaj tisular se indică în cursul terapiei neoadjuvante când
există posibilitatea unui răspuns complet la tratament, respectiv, după biopsie
percutană, în cazul leziunilor de mici dimensiuni.

Modulul 2 E. Patologie:
Leziuni mamare benigne

1.Chistul mamar
a) solitar
b) Mastopatie fibrochistică
 11

Clinic: - se palpează o formaţiune: - nodular, bine delimitată,

compresibilă, mobilă
− dacă este sub tensiune are forma rotundă şi cauzează dureri
− dacă nu este sub tensiune are formă ovalară
- frecvenţa maximă este după 40 ani

Mamografic: - opacitate nodulară omogenă, bine delimitată + lizereu de siguranţă

- masa nodulară: - variaza cu fazele ciclului

- în caz de mastopatie - aspect de burete

- orientată în lungul ductelor galactofore

Ecografic: - leziune nodulară rotundă sau ovalară

- are perete propriu - uneori prezintă calcifiere “în coajă de ou”

- transonic

- produce întărire acustică posterioară

- are con de umbră marginal

- chistele sunt frecvent situate în lungul canalelor galactofore

- masa nodulară a chistului variază cu ciclul

- formaţiuni cu delimitare netă ( perete propriu) - benignă

Chistele vechi ( suprainfectate sau hemoragice ) pot avea ecou în interiorul lor
- leziune hipoecogenă => diagnosticul diferenţial cu un carcinom este foarte
dificil. Intărirea acustică posterioară poate lipsi în cazul chistelor mici. Conul de
umbră marginal nu apare la chistele care nu sunt sub tensiune.

Avantajele ecografiei: - aprecierea chistelor suprainfectate, hemoragice,

recurente sau cu proliferare intrachistică ( carcinom intrachistic , papilom- benign)

Chiste hemoragice
 12

In prima fază: a) masivă - multiple ecouri intrachistice

b) redusă - sediment de hematii cu delimitare lineara superioară

Tratarea chistului : - aspirare

- conţinutul se trimite la analiza citologică

Dacă leziunea reapare => chist atipic.

Evacuări de chisturi .

Chisturile reprezintă afecțiuni frecvente ale glandei mamare.Ele pot fi

microchisturi sau macrochisturi.

Microchisturile sunt în general multiple, descoperite întâmplător, fără a avea o

semnificație deosebită.

Macrochisturile simptomatice se tratează prin puncție aspirativă simplă, cu analiza

citologică a lichidului extras, dacă acestea sunt sanghinolente.

Mastopatia fibrochistică

- multiple chiste

- mastopatia fibrochistica Reclus - apare pe fond hormonal

Tratamentul - mastectomie subtegumentară ( ţesut glandular ).

2. Fibroadenomul mamar
- la femei tinere şi în perioada reproductivă

- proliferare aberantă de acini glandulari

- leziune : - nodulară

- bine delimitată

- mobilă faţă de planurile superficiale şi profunde

- nu se lasă compresată

- poate prezenta lizereu de siguranţă

 13

- situată frecvent perpendicular pe ductele galactofore

Ecografic: - leziune nodulară

- contur regulat

- perete propriu

- hipoecogenă

- ecouri uniforme în interior

Hipoecogenitatea poate varia de le moderat la hiperecogen.

Capsula proprie este bine vizualizată pe parţile anterioară şi posterioară şi

mai slab vizibilă pe parţile laterale.

Tratamentul - sector.

Fibrolipomul mamar

- proliferare a lobulilor grasoşi

- formaţiune benignă

- formaţiune : - nodulară

- bine delimitată

- compresibilă

- dureroasă ( dacă este complicată ) sau nu

Mamografic: - transparenţă crescută

- bine delimitată

- perete opac, fibros, regulat

Ecografic: - formaţiune nodulară

- ecouri în interiorul formaţiunii

 14

- formaţiune hiperecogenă

- bine delimitată

4. Tumora filodă
- poate maligniza

- stroma fibroasă

- acelaşi tip de celule ca şi fibroadenomul

- creşte repede şi poate atinge dimensiuni mari

- leziune cu foarte multe boseluri

Mamografic: - opacitate : - boselată

- regulată

- cu conţinut net

- necompresibilă la palpare

- nu variază cu ciclul menstrual

Ecografic: - identic cu fibroadenomul

- septe între mugurii tumorali

- chiste intramurale

Diagnosticul cert - histopatologic.

5. Edemul mamar
Poate apare : - într-un neoplasm foarte avansat

- în traumatism

− în inflamaţie acută nespecifică ( mastită )

− în boli de sistem ( insuficienţa cardiacă )
Ecografic: - aspect stratificat
 15

Clinic: - uşoară mărire

- aspect de coajă de portocală

- sân de consistenţă păstoasă

Mamografic: - creşterea opacitaţii

- îngroşare cutanată

- edem areolar

- uneori - edem vascular

Ecografic: - îngroşare tegumentară ( comparativ )

6. Abcesul mamar
- inflamaţie localizată

- colecţie : - transonică

- ecouri dispersate şi neuniforme

- contur neregulat, mai flu

Poate fi însoţit de edem ( cutanat, perilezional ).

Dispariţia stratului adipos dintre leziune şi tegument indică tendinţa de

fistularizare.

Ecografic: - diagnostic clar

- ghidaj pentru puncţie

- monitorizarea procesului

7. Ectazia ductală
Poate fi localizată oriunde la nivelul sânului.

Localizată retroareolar => secreţie mamelonară ( incoloră, galbenă, verde-

albastruie).
 16

Ductele sunt stenozate, cu pereţi îngroşaţi, cu conţinut transonic sau

hipoecogen ( dacă conţinutul este infectat sau organizat ).

Dacă secreţia este roşie, vişinie, albastră => mamelon sângerând.

Cauze: - ductita hemoragică

- papilom intraductal

Tratamentul este cel mai frecvent chirurgical.

Leziuni mamare – maligne

Tumorile maligne sunt periculoase deoarece, cu timpul, pot invada
ţesuturile vecine, distrugându-le progresiv. Uneori, celulele se
desprind din tumora iniţială (primară) şi se răspândesc la alte organe
prin intermediul fluxului sangvin sau sistemului limfatic. Când
aceste celule ajung la nivelul unui nou ţesut, ele pot continua să se
dividă şi să formeze o nouă tumoră numită secundară sau
metastază.

1. Boala Paget
- carcinom la nivelul mamelonului

- ulceraţie la nivelul mamelonului

Ecografic: - discret edem areolar

- în stadii foarte avansate - noduli pagetnoizi

Diagnosticul cert - numai histopatologic.

2. Cancerul mamar
- frecvenţa maximă după 40 ani

Factori incriminaţi: - lipsa alăptării şi sarcinii sau peste 4 sarcini

- încărcarea familială ( antecedente în familie )

- tratamente hormonale îndelungate

 17

Clinic: - leziune: - nodulară

- de consistenţă parenchimatoasă

- necompresibilă

- aderentă la ţesuturile profunde sau la tegument

- dacă este aderentă la tegument => apariţia foveei

- dacă aparţine de mamelon => retracţia mamelonară

- accentuarea circulaţiei venoase subcutanate

Examinare ecografică şi palpatorie a zonelor ganglionare ( mamar intern -

coastele 2-5 , supraclavicular, axilar, subclavicular, laterocervical ).

Mamografic:

- opacitate nodulară de intensitate medie

- inomogenă

- cu contur spiculiform

- microcalcefieri intraductale - caracteristice

- semne asociate ( invazia tegumentului, a ţesutului retromamar)

- edemul

Ecografic:

- confirmă diagnosticul clinic şi mamografic

Caractere: - hipoecogenitate extrem de marcată ( aproape transonică )

cu cât leziunea este mai transonică cu atât este mai agresivă

- diametrul antero-posterior este mai mare decăt cel transversal =>

caracterul infiltrativ.

Neoplasmul mamar schiros ( infiltrativ )

 18

Prelungiri spiculiforme : - hipoecogene ( în parenchim hiperecogen )

- hiperecogene ( în parenchim hipoecogen )

- neoplasmele prezintă o micro-lobulaţie ( multe boseluri mici ).

Ecografic: - edem perilezional

- extensia intraductală a leziunii

- nu se pot determina microcalcifierile ( caracterele unui carcinom in-

situu).

Adenopatia inflamatorie

- leziune nodulară : - bine delimitată

- contur hipoecogen

- centru hiperecogen

Adenopatia tumorală

- leziune nodulară - hipoecogenă omogenă.

Clasificarea TNM a cancerului mamar:

T - dimensiunea tumorii (în funcţie de evidenţierea şi dimensiunea tumorii

primare avem Tx, T0,T1,T2.T3 şi T4).

N - limfonodulii regionali (în funcţie de evaluarea şi prezenţa adenopatiilor

regionale avem Nx, N0, N1, N2 şi N3).

M - metastaze (în funcţie de evaluarea şi prezenţa metastazelor la distanţă avem

Mx, M0 şi M1).
 19

BIBLIOGRAFIE: Tehnici imagistice în patologia sânului

1. Radiologie –Imagistică Medicală, vol 2< Sub redacţia Prof. Dr. Sorin M.
Dudea, Editura Medicală, Bucuresti 2016
2. Radioimagistică Medicală, Radiofizică şi Tehnică; Ana Magdalena
Bratu,C-tin Zaharia, Editura Universitară „Carol Davila” Bucureşti,2016
3. Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) a sânilor; Gabriela Simona
Toma, Nov. 10, 2016, Săptămâna medicală Nr. 207
4. European Society of Breast Imaging (EUSOBI) în colaborare cu Societatea
de Imagistica Sânului din România (SISR),noiembrie 2019. Tematica
cursului –Imagistica avansată a sânului: MRI şi CESM(contrast-enhanced
spectral mammography).
5. Imagerie du Sein: 13/08/2010 par SFR ; Laure Felix (1), Olivier
Lucidarme (2)
(1) Service Central de Radiologie et Imagerie Médicale, Grenoble
(2) Service de Radiologie Centrale, Groupe hospitalier Pitié-Salpêtrière,
Paris.
6. Examinarea sanilor prin imagistica cu rezonanţă magnetică, Dr. Aida
Mihailovici, Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament "Dr. Victor Babes"
Breast Cancer Screening—What Now, and What Next? Marcia C. Javitt,
American Journal of Roentgenology. 2018;210: 239-240.
10.2214/AJR.17.18800
7. Breast Cancer Screening—What Now, and What Next? Marcia C. Javitt,
American Journal of Roentgenology. 2018;210: 239-240.
8. Cancerul de sân – IOCN (Ghiduri şi broşuri).