Trei dintre cei mai importanți oameni din orașul ăsta,

s-au dus la el și... civilizat... l-au rugat să mă ia locotenent.

Știu ce pot, știu cât pot și pe bune, chiar mi se cuvine!
Iar el, plin de sine și oportunist, se sustrage dintre ei
și perorează principii bombastice, despre eroii de pe front,
și brusc zice: ”Pe cuvânt. Mi-am făcut deja echipa!”
Și pe cine a luat locotenent? Asta mi-e crucea:
Pe un prof de matematică! Michelle Cassio, un italiano vero,
bun la numărat și să dea meditații soțiilor, în spatele frontului.
Tot ce știe despre război, știe din cărți și din povesite
și cu toate astea el a fost ales în locul meu!
Degeaba am luptat alături de general la Rhodos și în Cipru!
Acum sunt dat la o parte de un locotenent-contabil,
și rămân un simplu tovarăș de arme al generalului maur...

Voi rămâne în slujba lui, atâta timp cât asta îmi va sluji mie!
Cu toții ajungem să slujim, dar nu toți suntem slujiți până la capăt.
Sunt unii care-și îndrăgesc atât de mult slujba, că și-ar da și viața!
Și asta ajung de fapt să facă când ei slujesc ”până la capăt”:
îmbătrânesc și sunt dați afară, și mor de proști ce sunt!
Dar sunt alții care te slujesc cu zâmbetul pe buze și te susțin,
Fără să uite însă a se sluji pe sine și interesul lor:
Ei sunt în slujba lor! A lor! A lor - a lor... ei sunt în slujba lor... (râde)
Asemeni lor mă simt și eu, în slujba generalului maur, slujindu-mi mie.
Cum mă vezi și cum te văd, de-aș fi maur, nici eu n-aș vrea să mai fiu Iago.
E adevărat că-l urmez, dar îmi slujesc de fapt mie însumi.
Pe sfânta cruce, nu din datorie sau din iubire stau pe lângă el!
Eu mă prefac doar ca să-mi ating scopul! N-am de ales.
De-ar fi să dau în vileag tot ceea ce simt și cred,
ar fi ca și cum aș umbla cu inima în palme! Ciorile mi-ar sfâșia-o!
Prin urmare, nu sunt ceea ce par a fi.

Page 1 of 2
Frate Othello, știi bine că țin la tine...
Cât despre... Michelle Cassio,
mă pot jura că-l cred cinstit!
Oamenii ar trebui să fie ceea ce par a fi.
Dacă nu sunt cinstiți, n-ar trebui să pară a fi.
Deci eu pe Cassio îl cred un om cinstit.

Orice am fi, bărbat, femeie, lgbt..q...+,

Reputația e tot ce avem mai de preț!
E darul sfânt al vieții, dragul meu Othello.
Fură-mi banii... ei, și? N-au fost ai mei...
Au fost ai lui, ai ei, ai tăi...
Au trecut prin multe mâini...
Dar, un bun renume când mi-l șterpelești,
Îmi furi ceva ce nu te îmbogățete,
Da-ntr-adevăr mă faci pe mine din om, neom.

De-asta-ți spun, camarade drag, ferește-te de gelozie!

E monstrul cu ochi verzi ce-și plăsmuiește el singur hrana lui.
Ce fericit e încornoratul ce-și cunoaște soarta,
când nu-i e dragă aceea care-l înșeală.
Dar ce cumplite clipe-s hărăzite, aceluia care iubește pătimaș și-l macină îndoiala.
Îngăduie-mi, prietene, o rugăminte:
Nu cerceta mai mult aceste lucruri, le lasă vremii!
E bine să-i dai lui Cassio slujba înapoi, pentru că i se cuvine!
Dar dacă poți să-l ții un timp departe, vei desluși ce vrea și ce-i cu el.
Vezi dacă doamna stăruie să-l chemi, pe un ton mai aprig, mai înflăcărat... aceasta spune
multe...
Deocamdată - și poți să crezi că-n grija mea-s pripit, cum am și eu temei să cred că sunt – te
rog din suflet, las-o-n voia ei!

Page 2 of 2