E o mare bucurie să încerc să scriu câteva lucruri prin care să vă încurajez să o

descoperiți pe dramaturga Maria Manolescu și să citiți cel puțin aceste două texte despre
care aud că vor apărea pe LiterNet: Sado-Maso Blues Bar și With A Little Help From My
Friends.
Mă leagă de Maria o prietenie tare faină umană și artistică, perioada noastră punk-
romantică. În acest moment, mă gândesc și scriu despre admirația mea pentru Maria
Manolescu, ascultând o înregistrare de pe youtube, cu Asaf Avidan în timpul pandemiei (mi-
a fost sugerată de Mihaela Rădescu, o actriță tare dragă mie și Mariei).
Maria m-a contaminat cu dragostea ei pentru muzici în relație cu teatru. Mereu
ascultam muzici foarte tari, descopeream autori super speciali, ne ”contaminam” reciproc.
Teoria insight-ului folosit în teatru am auzit-o prima dată în timpul lucrului cu Maria. Am
avut șansa de ”a călători” alături de ea și să pun în scenă câteva dintre textele scrise de
Maria Manolescu: With a little help from my firends, ReReRe Hamlet și Ca pe tine însuți.
Maria te molipsește cu driveul ei, cu energia ei, cu devotamentul ei față de poveste,
față de teatru. Este o creatoare foarte pătimașă în raport cu arta ei, cu destintul
personajelor imaginate de ea. E o autoare foarte rea cu sine, care reușește mai mereu să se
abandoneze în favoarea vocii personajelor imaginate de ea. Are o abilitate incredibilă de a
se pune la dispoziția personajelor ei și de a le da viață.

Sado Maso Blues Bar, regizat de Gianina Cărbunariu, a reprezentat un spectacol

excepțional în peisajul teatral românesc și nu numai. A călătorit în Europa și a strâns premii
în mai toate festivalurile naționale. Am avut șansa de a-l vedea de două ori și de fiecare dată
m-a uluit prin complexitatea lui. A fost un text dezvoltat de Maria Manolescu în timpul unei
rezidențe artistice oferite de dramAcum și coordonată de Gianina Cărbunariu. Textul a fost
creat de Maria Manolescu în perioada de ”apogeu” a proiectului dramAcum, când miza
noastră era aceea de a promova și dezvolta textul contemporan românesc, de a-i monta pe
autorii pe care îi descoperisem până la ediția a III a a concursului dramAcum.
Ne-am bucurat de un parteneriat cu Teatrul Foarte Mic și în timp, dramAcum a reușit
să co-producă mai multe texte contemporane românești, atât pe scena ”micuțului” Teatru
Foarte Mic, dar și în spațiile anexe, în spațiile adiacente sălii de teatru. Spectacolul Sado
Maso Blues Bar a fost imaginat de Gianina Cărbunariu, într-o anexă a sălii de teatru, în
prezent este o vitrină cu afișe. Pe mine m-au suprins foarte tare textul și spectacolul. Știam
textul dintr-o variantă anterioară, din timpul unui spectacol lectură, prezentat tot la Teatrul
Foarte Mic. Dar premiera spectacolului m-a lăsat fără suflu. Erau incredibil de buni toți
actorii din distribuție: Rolando Matsangos, Virgil Aioanei și Adrian Anghel. Erau bestiali,
psihedelici de tari. Spațiul realizat împreună cu Andu Dumitrescu te transpunea cumva într-
un spațiu neconvențional, dintr-un teatru super profesionist din Berlinul atât de eclectic și
paradoxal. Nu-ți venea să crezi că ești la un spectacol din București! Iar textul, povestea te
zguduiau pur și simplu. Relația, raportul de autoritate, relația între cel care are puterea și cel
slab erau încredibil de frumos și de dur instituite și reprezentate scenic. Toate referirile și
trimiterile la situația noastră de atunci, la condiția noastră de artiști debutanți, aflați la

Page 1 of 4
început de drum era uluitor de frumos și de dur pusă în lumină. Spectacolul mi-a amintit de
o vorbă a Gianinei: ”ne-a pus cu burta pe real”. A fost pentru prima dată când replica ”vreau
bani!” m-a făcut să râd și să plâng în același timp. Pe vitrina Teatrului Foarte Mic apărea scris
”GRĂDINIȚĂ”, iar pe bulevardul din fața teatrului, Rolando și Virgil alergau cu câteva păpuși
gonflabile, deja umflate... Recitind acum afirmația anterioară, realizez că devine cumva
confuză sau că imaginea despre reprezentarea scenică poate că nu convinge, dar vă asigur
că spectacolul era ca un scurt circuit; era un manifest al eliberării, al libertății fiecăruia dintre
noi, artiștii aflați la debut în acea perioadă.
Tare m-aș bucura să citiți textul și să vă stârnească și poate să-l montați. E uluitor de
frumos, chiar și în contextul în care surprinde o relație în sine foarte dură: aceea între
autoritate și supus, între cel tare și cel slab; e înfiorător de poetic și de dement.

Pentru mine, montarea ieșeană cu textul With a little help from my friends, a
însemnat întâi de toate începutul călătoriei alături de Maria Manolescu. Textul fusese trimis
de Maria la concursul dramAcum, a ieșit câștigător alături de altele care au cunoscut o primă
întâlnire cu publicul, sub forma unor spectacole lectură. Alexandru Berceanu a semnat regia
spectacolului lectură cu textul With a little help from my friends, prezentat la Teatrul Foarte
Mic. Textul era foarte bine scris încă de la acel spectacol lectură, care a beneficiat de o
distribuție foarte tare: Miki (Șerban Mihlăuș), Radu (Șerban Gomoi), Andi (Adrian Nicolae),
Ada (Alexandra Badea), Ruxandra (Alexandra Murăruș). La acel moment, cei mai mulți din
distribuție erau studenți la UATC.
Bucuria mea a fost că am reușit să obțin acordul producției acestui text de debut al
unei autoare contemporane, la un teatru național, ”Vasile Alecsandri”, din Iași. A
reprezentat o mare victorie, o mare realizare, dincolo de premiile câștigate, dincolo de
selecționarea în mai toate festivalurile naționale, prin faptul că acel spectacol a reprezentat
debutul Mariei Manolescu ca autoare dramatică, dar și o producție în care dintre cei 6 actori
din distribuție (am introdus eu un al 6 lea personaj), 5 erau studenți la acel moment (Cosmin
Panaite, Vlad Volf, Andreea Boboc, Olimpia Melinte și Corneliu Laur erau cei 5 studenți, în
anul II, la clasa Emil Coșeru; cei 5 formau distribuția alături de Cosmin Maxim, actor angajat
al teatrului). Ideea ca 5 actori din 6 să fie colaboratori era o raritate la acel moment...
probabil și acum... Dincolo de asta, înțelegerea pe care am găsit-o la managementul
Teatrului Național din Iași, la fostul meu profesor Cristian Hadjiculea, a fost deplină și în
acest fel, povestea imaginată de Maria a cunsocut probabil cea mai faină distribuție posibilă
la acel moment. Și pentru asta sunt recunoscător naționalului ieșean: nu m-au obligat să
distribui în rolurile unor copii de 17-18 ani, actori profesioniști de 25-30 de ani, oricât de
talentați ar fi fost. În plus, acest spectacol a însemnat și începutul colaborării mele cu
Bogdan Burlăcianu, aka Bobo de la Fără Zahăr.
M-aș bucura să descoperiți acest text așa cum au făcut-o și mulți liceeni, la scurt
timp după montarea ieșeană... Am avut bucuria ca foarte multe trupe de teatru ale
adolescenților să scrie Mariei sau mie și să ne ceară acordul pentru montarea textului. Sunt
convins că limbajul poate reprezenta o barieră de netrecut pentru realitatea momentului în

Page 2 of 4
sistemul educațional preuniversitar românesc, dar sunt convins că veți descoperi personaje
foarte vii și acțiuni reprezentative pentru anarhismul propriu adolescenței. M-am bucurat
tare mult când la nici 10 ani de la montarea ieșeană, Alexandru Mâzgăreanu l-a montat la
Teatrul Excelsior din București, un spectacol care la fel a prins foarte bine la publicul tânăr și
nu numai: meritul textului este 100%.

Mărturisesc că am oferit textul studenților de la regie și l-am dat mereu ca exemplu

de scriitură care refelctă lumea adolescenților secolului XXI. În plus, în timpul producției
ieșene, la rugămintea mea, Maria Manolescu a dezvoltat și imaginat o serie de momente
„extra-text” așa cum sunt ele denumite în domeniul regiei de teatru. Mă bucur că vor fi
făcute publice pentru că aceste extra-texte surprind tare fain și talentul de prozator al
Mariei Manolescu.
Vă încurajez să o descoperiți pe Maria Manolescu! Tare m-aș bucura să vă regăsiți în
textele imaginate de ea.
Mai jos, vă las anunțul, comunicatul de presă în urma căruia, Maria Manolescu ne-a
trimis textul With A Little Help From My Friends.

Radu Apostol, mai 2020

Concurs dramAcum 3 - Scrie ce vezi!

Comunicat de presă

Nu îţi place teatrul? Vrei să schimbi lumea? Scrie ce vezi! Scrie un text dramatic din care să iasă un
spectacol. Trimite-l până la data de 26 aprilie 2006 la adresa:
Str. Radu Calomfirescu, nr. 16, sect. 3, Bucureşti, cod 0302 16

Cinci texte câştigătoare vor avea spectacole lectură, iar unul va fi montat la Teatrul Foarte Mic. Vei fi
dramaturg cu acte în regulă!

Ai peste 26 de ani? Prea târziu!

Eşti o excepţie? Nu contează regula de mai sus!

La primul concurs dramAcum adresat tinerilor autori s-au primit 115 texte, din care au fost selectate
16, semnate de: Călin Blaga, Dinu Bodiciu, Mimi Brănescu, Cătălin Chirilă, Adina Dabija, Th. Denis
Dinulescu, Roxana Dumitru, Alin Fumurescu, Vera Ion, Cristian Juncu, Cătălin Mihuleac, Eva Negru,

Page 3 of 4
Peca Ştefan, Eva Razna, Vlad Ioan Tausance şi CarmenVioreanu.

Dintre acestea, s-au materializat în spectacole Ostinato de Cristian Juncu, regia Gianina Cărbunariu,
Gunoierul, text şi regie Mimi Brănescu şi 33 de grade de Vlad Ioan Tausance, regia Ştefan Iordănescu
(la Teatrul de Stat Arad). Piesa Spaţiu limitat de Dinu Bodiciu a fost prezentată în spectacol-lectură la
Teatrul Naţional din Timişoara, în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti. De asemenea, se află
în repetiţii: Punami de Peca Ştefan, regia Alexandru Bercean (la Teatrul Bulandra din Bucureşti).
Textul-fanion ca spirit dramAcum, Stop the Tempo, autor şi regizor Gianina Cărbunariu, a fost
pus în scenă la Green Hours şi a fost selectat la Bienala New Plays în Europe, Wiesbaden, Germania,
fiind şi publicat în volum la Editura LiterNet (click aici pentru a o descărca gratuit).

La ediţia 2004 a concursului dramAcum au fost primite 85 de texte, fiind selecţionate 11. Dintre
acestea, cinci texte au fost prezentate în spectacole-lectură la Teatrul Foarte Mic în perioada 11-13
octombrie 2004 şi au fost montate Fuck You EU.RO.PA! de Nicoleta Esinencu, la Teatrul din
Galaţi, regia Alexandru Berceanu şi la Teatrul din Braşov în regia lui Claudiu Goga, Vitamine de
Vera Ion , regia Ana Mărgineanu şi Elevator de Gabriel Pintilei, în regia Adrianei Zaharia, la Teatrul
Mic.

Se pregăteşte publicarea celor cinci piese câştigătoare dramAcum 2 cu sprijinul Bibliotecii Teatrului
Imposibil, din Cluj, proiect pentru care aceasta din urmă a câştigat concursul organizat de Ministerul
Culturii pentru edituri.

O reuşită a grupului dramAcum a fost şi organizarea proiectului TANGA de către studenţii în anul 2
UNATC. Aceştia au organizat un concurs pentru piese de 10 minute şi au produs 4 dintre ele,
premiera lor având loc în decembrie la UNATC.

Dintre piesele traduse în cadrul proiectului de traduceri dramAcum, câteva au avut parte deja de
montări apreciate de public şi critică: Drept ca o linie de Luis Alfaro, regia Radu Apostol,
K+M+R+L de Mattias Andersson, regia Adriana Zaharia, Mă cheamă Isbjorg. Sunt o leoaică de Hávar
Sigurjónsson, regia Gianina Cărbunariu, Terorism de Vladimir şi Oleg Presniakov, în regia Geaninei
Carbunariu.

În cadrul Galei UNITER 2004, grupul dramAcum a primit Premiul Criticii, acordat de Asociaţia
Internaţională a Criticilor de Teatru - Secţia Română.

Page 4 of 4