Fișă de lectură

Fișa de lectură a operei dramatice Jocul ielelor de Camil Petrescu te va ajuta să reții mai
structurat informațiile legate de acest text.

Titlul operei literare: „Jocul ielelor”

Autorul: Camil Petrescu

Date importante despre viața și activitatea autorului: Născut în data de 22 aprilie 1894 la

București, Camil Petrescu a rămas în literatura română ca inițiator al romanului modern. El a fost
romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. A participat la Primul Război Mondial
între 1916 și 1918.

Începând cu anul 1920, Camil Petrescu participă la ședințele cenaclului „Sburătorul”,  condus de
Eugen Lovinescu. În revista ce poartă același nume, acesta publică primele poezii. Debutul său
editorial se petrece cu un volum de versuri în 1923. În 1933, Petrescu publică cel mai cunoscut și
valoros roman al său, precum și unul dintre romanele importante ale Modernismului european,
„Patul lui Procust”. În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, iar din 1947
este ales membru al Academiei Române.

Printre cele mai frecvente teme și motive întâlnite în operele lui Petrescu se numără războiul și
intelectualul, prezentat drept victimă a propriilor drame interioare, dominat în permanență de
setea de absolut, pe care nu o potolește niciodată. Opera lui Petrescu se remarcă prin introspecția
psihologică profundă, prin observarea vieţii interioare și analiza  psihologică a conştiinţei
personajelor sale.

Camil Petrescu s-a stins din viață în data de 14 mai 1957, la București.

Alte opere ale autorului: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui
Procust”, „Turnul de fildeș”, „Suflete tari”.

Specia literară: dramă de idei

Gen literar: Genul dramatic

Personaje: Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, Șerban Saru-Sinești, Maria Sinești,

Naciano, agentul secret, primul gardian, al doilea gardian, Dașcu Mitică, M. Vasiliu, Toma,
crainicul Fr. Praida, Penciulescu D., Sache Dumitrescu, Petre Boruga, Elena Boruga, Irena
Romescu, responsabilul (Kiriac)
Semnificația titlului: Titlul operei („Jocul ielelor”) este format din două substantive comune și
face referire la o veche legendă de origine folclorică: legenda ielelor. Asemenea consecințelor
observării dansului ielelor, când mintea umană percepe ideea absolutului și dorește concretizarea
ei, omul este sortit pieririi. Cel ce aspiră către absolut va fi blestemat la un trai dominat de drama
neîmplinirii, a căutării imposibilului. 

Structura operei: Opera este alcătuită din trei acte, însumând 12 tablouri de-a lungul cărora se
dezvoltă un conflict bine conturat.    

Viziunea autorului: Camil Petrescu tratează, în opera de față, problema intelectualului

excepțional, autentic, de o mare forță morală. El explorează latura autodistructivă a acestuia,
intransigent și veșnic preocupat de un ideal intangibil: concretizarea ideii de dreptate absolută în
societate. Precum concluzionează și Petrescu, păstrarea conștiintei imaculate devine imposibilă
în contextul unei realități sociale nepregătite.

Tema principală: Tema piesei de teatru „Jocul ielelor” este una de analiză psihologică, și
anume, criza de conștiință a personajului principal. Această criză survine în urma ambiției
zadarnice a protagonistului de a aplica idei din planul absolutului în realitatea concretă.  Eroul se
condamnă astfel la un destin nefericit,  cauzat de luciditatea prin care acesta îşi asumă eşecurile,
precum și de refuzul oricărei soluții tangibile. Refuzând abandonul lumii ideilor pure, acesta
închide ochii în fața imposibilității aplicării conceptului utopic de dreptate absolută în societate.

Moduri de expunere: dialogul (replicile personajelor)

Rezumat pe scurt: Gelu Ruscanu, protagonistul operei, este director al ziarului „Dreptatea

socială”, fiind, de asemenea, un pasionat susținător al ideii de dreptate absolută. Este chiar
poreclit „Saint-Just”, ceea ce înseamnă „Sfântul Dreptate”. În cadrul acestei publicații, el
lansează o campanie de presă împotriva lui Șerban Saru-Șinești (ministrul justiției), un asasin
care, în mod normal, nu ar fi avut dreptul să ocupe această funcție.

Gelu Ruscanu deține o dovadă, și anume, o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese Maria
Șinești (soția ministrului și fosta iubită a lui Gelu). În scrisoarea respectivă, femeia menționa că
soțul ei a ucis o bătrână bogată (doamna Manitti) în urmă cu șapte sau opt ani. Apoi, el a distrus
testamentul acesteia, rămânând posesorul a un milion de lei în aur. 

Gelu dorește să publice scrisoarea pentru a-l demasca pe criminal. Maria află și încearca să-și
determine soțul să demisioneze. Acesta, însă, având o slăbiciune pentru putere, nu se lasă
înduplecat, căutând alte modalități de a evita campania lui Ruscanu. El o trimite la redacție pe
Irena (mătușa lui Gelu Ruscanu), care îi dezvăluie că Grigore Ruscanu, tatăl lui Gelu (mare
avocat si om politic), delapidase o sumă de bani pentru a-și acoperi datoria la jocul de cărți.
Șinești (pe atunci, secretarul lui Ruscanu) plătise totul din bani proprii, pentru a salva onoarea
omului, care, de altfel, a și încetat din viață la scurt timp după aceea. El așteptase ca Irena să-i
restituie banii, alegând să păstreze cele petrecute sub tăcere. Deși este șocat de cele aflate, Gelu
rămâne de neclintit în decizia sa de a contribui la înfăptuirea dreptății. Tot ce face este să-și
amâne decizia cu o zi.

Văzând că nu reușise să obțină ceea ce urmărea, Serban Saru-Șinești vizitează redacția în

persoană. El îi arată lui Gelu Ruscanu scrisoarea tatălui său (păstrată de fostul secretar), în care
declara că se va sinucide. Vestea că tatăl său nu murise într-un accident de vânătoare, ci se
împușcase cu revolverul adus de iubita lui, îl șochează nespus pe protagonist. Trauma este atât de
puternică încât tânărul urmează întocmai pașii tatălui său: când Maria Șinești îl vizitează la