CUM COMUNICAM EFICIENT CU SPORTIVII

(Ghid practic pentru antrenori)

Psiholog, DIANA BURLUC

INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE PENTRU SPORT

Cuvinte cheie: comunicare eficienta, tehnici deficitare de comunicare, blocaje in procesul

comunicarii, comunicarea nonverbala

 Prin comunicare, influentam si suntem influentati permanent de cei din jur. Reactionam la mesajele
altora si producem, la randul nostru, reactii prin mesajele pe care le transmitem. Ca antrenori,
comunicam in permanenta cu sportivii, oferindu-le explicatii, informatii in scopul corectarii greselilor,
incurajari, feedback. Calitatea si eficienta comunicarii ajuta la construirea unor relatii de incredere si
respect reciproc cu sportivii.

 Procesul comunicarii implica mai multe componente: emitatorul, mesajul, canalul de comunicare,
receptorul. Emitatorul codifica mesajul, il transmite receptorului printr-un anumit canal de comunicare,
receptorul decodifica mesajul si raspunde in consecinta. In tot acest proces, pot interveni diferite surse
de bruiaj (ce vor fi tratate mai jos), care fac ca mesajul initial sa fie deteriorat. Pentru a preintampina
aceste bruiaje si a comunica eficient (astfel incat sa fim intelesi exact), specialistii recomanda
parcurgerea urmatorilor pasi in derularea procesului comunicarii:

Captarea atentiei sportivului.

Formularea mesajului, astfel incat acesta sa poata fi inteles de sportivi (cuvinte simple, exemple
sugestive).

Sustinerea mesajului verbal prin expresii nonverbale adecvate.

Observarea comportamentului nonverbal al sportivilor pentru a vedea impactul mesajului asupra

acestora.

Verificarea intelegerii mesajului de catre sportivi (feedback).

Verificarea acceptarii mesajului de catre sportivi (daca nu este acceptat de sportivi, mesajul nu va
produce schimbarile comportamentale dorite).

In ceea ce priveste formularea mesajului, este util sa tinem seama de cei 6C care definesc
comunicarea eficienta. Astfel, o comunicare eficienta este:

Clara – presupune prezentarea clara a informatiilor.

Concisa – la obiect, fara detalii inutile.

Corecta – impune oferirea unor informatii corecte, care nu induc in eroare.

Completa – oferirea tuturor informatiilor necesare, nu a unor informatii trunchiate

Constructiva – pozitiva, evitand criticile neconstructive si negativismul.

Curtenitoare – politicoasa, neamenintatoare, evitand conflictul.

Pentru a comunica eficient, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare persoana are propriul sau bagaj
de experienta, care este diferit de al celorlalti. Pentru a ne face intelesi de o alta persoana si pentru a
o putea intelege, trebuie sa cunoastem cadrul sau de referinta. De aceea empatia (=forma de intuire a
realitatii prin identificare afectiva; intelegerea situatiei, sentimentelor si motivelor celorlalti prin
identificare cu ei) este atat de importanta.

Asa cum precizam mai sus, in procesul comunicarii pot interveni bruiaje sau blocaje, la nivelul
fiecarei componente:

Antrenorul poate avea dificultati in a se exprima eficient.

Sportivul nu intelege mesajul transmis de antrenor (formulari pretentioase)

Sportivul are perceptii diferite fata de ale antrenorului.

Sportivul poate trage concluzii pripite inainte de a asculta cu atentie si a intelege mesajul antrenorului.

Sportivul nu este motivat sa asculte sau sa puna in aplicare mesajul antrenorului.

Emotiile pot afecta procesul comunicarii.

Poate exista un conflict intre personalitatile sportivului si a antrenorului.

Principala problema in domeniul comunicarii este aceea ca „anumite tehnici de comunicare

deficitare sunt atat de bine inradacinate, incat cu greu mai pot fi schimbate' (R. Martens, 1996).
Printre aceste tehnici deficitare, se numara:

Amenintarile, santajul (produc teama, resentimente, ostilitate).

Ordinele (folosirea puterii asupra altuia „Pentru ca asa spun eu').

Critica neconstructiva (care doar evidentiaza greselile, fara a indica modul in care acestea pot fi
ameliorate). Urmarim sa formam sportivii, nu sa-i „desfiintam'!

Insultele (infierare – 'Ce poti astepta de la un fotbalist?').

Dirijarea, limbajul prescriptiv ('trebuie/nu trebuie sa...').

Interogarea (invazia inutila in viata personala).

Diagnosticarea motivelor sau cauzelor ('Intotdeauna ai avut probleme cu intarziatul!').

Sfatul necerut (cand celalalt nu vrea decat sa fie ascultat).

Refuzul de a accepta problema in toata seriozitatea ei sau cel putin asa cum este perceputa de
vorbitor ('Eu nu vad nici o problema aici').

Incurajarea prin negarea existentei problemei ('Nu are de ce sa-ti fie frica').

Presupunerea ca interlocutorul va intelege mesajul fara sa fie necesare explicatii suplimentare. In

acest caz, mesajul primit de interlocutor este diferit de cel pe care intentionam sa il trimitem, de unde
rezulta o comunicare disfunctionala. (Exemplu: dorim sa spunem unui sportiv ca nu va participa intr-o
competitie, motivul fiind ca vrem sa oferim sansa altui sportiv sa concureze impotriva unui adversar
mai slab. Daca oferim sportivului doar mesajul ca nu va concura, presupunand ca acesta stie ca ii
apreciem abilitatile si ca decizia nu este bazata pe aprecierea negativa a performantelor sale, riscam
ca mesajul primit de sportivul in cauza sa fie interpretat gresit, provocand acestuia reactii in consecinta
(R. Martens, 1996, pag 50-51)

Exprimarea ermetica (neclara) sau ambigua (neconcordanta intre mesajul verbal si comportamentul
nonverbal).

Intreruperea actului de ascultare (din cauza diferentelor naturale intre ritmul vorbirii si gandire. Astfel
tindem sa anticipam replicile sportivilor si sa facem presupuneri, care NU sunt intotdeauna corecte).

Stereotipurile (utilizate fie din obisnuinta, fie din comoditate, fie pentru a ne masca adevaratele ganduri
sau sentimente).

Neatentia sau ignoranta (participarea formala la discutie, cand suntem atrasi de propriile ganduri si nu
de ceea ce spune sportivul).

„Dialogul surzilor' (fiecare vorbeste despre subiectul sau, sau fiecare isi sustine vehement pozitia
neacceptand argumentele celuilalt)

Monologul egocentric (intrerupem ceea ce spune celalalt, neurmarind decat sa ne facem auzita
parerea, fara a ne interesa ce are de spus interlocutorul).

A face celuilalt ce ne place noua (gesturi, glume care au impact diferit asupra celorlalti. De exemplu,
nu toata lumea agreeaza palmele la sezut ca semn de mobilizare).

Schimbarea subiectului dureros, din indiferenta fata de suferinta celuilalt sau cu bune intentii.

Lipsa de respect, de simpatie, sau indiferenta fata de vorbitor, tradate prin elemente de paralimbaj
sau prin limbaj corporal.

Refuzul explicit de a continua comunicarea („Nu ma intereseaza ce crezi tu!').

Ironia (creeaza confuzie prin transmiterea unor mesaje incongruente).

Acestea constituie numai cateva exemple de tehnici de comunicare deficitare, numite de Cornelius si
Faire (1996) 'ucigasi ai comunicarii', ele fiind, in realitate, mult mai multe si foarte raspandite.

Un alt aspect esential in comunicare este deprinderea abilitatii de a-i asculta cu adevarat pe
sportivi, a nu ne gandi la altceva atunci cand acestia comunica cu noi, a lasa deoparte propriile
probleme si preocupari, a fi deschisi spre a asculta si intelege ceea ce ne este transmis, a
utiliza elemente ale limbajului nonverbal pentru a sustine ascultarea activa (interesata), a nu fi
nerabdatori sa raspundem si sa rezolvam problemele inainte de a sti despre ce este vorba.
Ascultandu-i pe sportivi, acestia capata incredere in noi, se deschid spre comunicare. De
asemenea, ascultand cu atentie evitam formularea unor presupuneri incorecte. Ascultand
sportivii ajungem sa ii cunoastem si ne vine mai usor sa transmitem mesajele astfel incat sa
fim intelesi deplin. A asculta si a intelege opinia celuilalt nu inseamna neaparat a fi de acord!

Din perspectiva analizei tranzactionale (teorie a personalitatii, psihoterapie sistematica cu scopul

dezvoltarii personale si teorie a comunicarii utilizata cu succes in eficientizarea comunicarii), tipurile de
tranzactii (schimburi comunicationale) care asigura continuitatea comunicarii sunt cele
complementare. Tranzactiile complementare sunt cele in care raspunsul este adecvat mesajului-
stimul. Blocajele in comunicare se datoreaza tranzactiilor incrucisate si ascunse (ulterioare).
Tranzactiile incrucisate sunt cele in care raspunsul nu este adecvat mesajului-stimul (gen pasiv-
agresiv). Tranzactiile ascunse sunt acelea in care o persoana spune ceva si da de inteles altceva, au
un inteles deschis (social) si unul ascuns (psihologic). Acestea conduc la ceea ce numim jocuri -
tranzactii repetitive ulterioare prin care oamenii urmaresc sa obtina un anumit feedback de care au
nevoie de la ceilalti (apreciere, grija...), dar al caror rezultat e o reintarire a sentimentelor si credintelor
negative despre sine si ceilalti.

Un aspect care merita luat in seama atunci cand dorim sa comunicam eficient este comunicarea
nonverbala.

Urmarind sa demonstreze importanta comunicarii nonverbale, Albert Mehrabian concluziona in urma

unor studii, in 1967, ca doar 7% din comunicare este compusa din cuvinte, restul de 93% constituind
comunicarea nonverbala (38% elemente paraverbale si 55% limbaj corporal).

Elementele paraverbale includ tonul vocii, ritmul si volumul sau intensitatea vocii, iar limbajul
corporal este compus din mimica, gestica si postura.

Comunicarea nonverbala completeaza, sustine, accentueaza, contrazice sau inlocuieste

mesajul transmis prin intermediul cuvintelor.

De exemplu, zambetul transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine.

Atitudinea sportivilor poate fi 'citita' din posturile si expresiile lor faciale. (Exemplu, privirea in gol/in jos
sau foiala denota dezinteres sau plictis; sprancenele ridicate indica neincredere; un mers vioi, cu capul
drept indica incredere in sine, o pozitie de tipul asezat, cu picioarele departate indica destindere,
relaxare, deschidere; capul inclinat atunci cand ascultam denota interes, o explicatie cu palmele
deschise indica sinceritate etc.) Aceste gesturi nu trebuie insa interpretate separat de alte gesturi sau
de circumstante, ci privite in ansamblu si corelate cu situatia ca intreg (Pease).

Comunicarea eficienta presupune corelarea mesajelor verbale cu cele nonverbale. Incongruenta

mesajelor verbale cu cele nonverbale produc confuzie, nesiguranta. Mai mult, este demonstrat faptul
ca sportivii reactioneaza, in special, la mesajele nonverbale. Semnalele nonverbale au o importanta
de 5 ori mai mare decat cele verbale; cand cele doua sunt in dezacord, oamenii se bazeaza pe
mesajele nonverbale.

CE POATE FACE ANTRENORUL pentru imbunatatirea comunicarii?

 Antrenorii reprezinta modele pentru sportivii pe care ii antreneaza. De aceea, ei sunt cei care pot
modela procesul comunicarii in echipa, astfel incat sa asigure o comunicare eficienta. Sunt prezentate,
in continuare, cateva sugestii in legatura cu ce poate face un antrenor in acest sens:

Sa ofere feedback pozitiv in timpul antrenamentelor – o sursa importanta de motivare. Acest lucru este
extrem de important, in special, inaintea competitiilor. In aceasta perioada, este recomandabila
modificarea orientarii spre ceea ce sportivul face bine. Motivele sunt urmatoarele: in unele cazuri este
prea tarziu pentru a remedia ceva ce sportivul nu face corect inaintea unei competitii si, cel mai
important, nivelul increderii in sine al sportivilor este in general fragil inaintea competitiilor. Majoritatea
sportivilor vor incepe sa-si chestioneze pregatirea, abilitatile. Este o reactie normala la stres, iar
sarcina antrenorului este sa usureze stresul si sa asigure sportivii ca sunt bine pregatiti. Acest lucru nu
inseamna ca trebuie exclus feedbackul negativ (referitor la ce sportivul nu face bine), ci doar ca este
bine sa urmarim ca in perioada precompetitionala sa predomine mesajele pozitive.

Sa dea atentie egala tuturor sportivilor din echipa (profetia autoimplinita). Sportivii pe care ii apreciem
pozitiv tind sa se straduiasca mai mult sa devina mai buni, sa se autoperfectioneze, deoarece isi
pastreaza o apreciere corecta de sine, ajung sa creada ca sunt asa cum ii apreciaza antrenorul si se
comporta in consecinta, pe cand cei apreciati negativ tind sa-si deprecieze motivatia, sa abandoneze
sportul, intrucat cu totii tindem sa evitam situatiile negative. (Nimeni nu vine cu placere in fiecare zi
intr-un loc in care i se spune ca este lent, neatent, gras sau prost). Cauza este comunicarea!
Pentru a obtine un anumit raspuns comportamental de la un sportiv, este important sa ofere informatia
intr-o maniera pozitiva. Este util sa caute sa spuna initial ceva pozitiv (astfel capteaza atentia
sportivului!) si apoi sa ofere informatia care urmareste schimbarea comportamentului.

Sa se asigure nu numai ca le vorbeste sportivilor, ci si ca asculta opiniile acestora.

Sa exprime empatie, caldura si acceptare a sportivilor.

Sa utilizeze umorul in comunicare, pentru ca oamenii sunt atrasi si motivati de interreactiile placute.
Acesta nu trebuie confundat cu sarcasmul!

Sa faca diferenta intre persoana si problema. Sa fie dur cu problema si bland cu sportivul.

Sa-si dezvolte abilitatile de comunicare nonverbala.

Sa formuleze contracte (reguli) clare pentru a evita conflictele ulterioare.

Sa tina cont de faptul ca este normal pentru sportivi sa glumeasca, sa nu fie „sportivi model'. Daca ar
fi perfecti, nu ar mai avea nevoie de antrenori!