1

2
 ARGUMENT

Fructele sunt alimente foarte pretioase, fiind bogate in

glucide ce reprezinta peste 90% din substanta uscata, substantele
minerale si acizii organici necesari zilnic organismului unam.

Alimentele naturale (fructele, legumele) sunt prin insasi esenta lor

usor alterabile, adica perisabile.De aceea, omul in preocuparea lui de a-si
asigura  hrana in mod ritmic si echilibrat, a cautat sa asigure pastrarea lor,
pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat ceea ce a dus, in
decursul anilor, la crearea si dezvoltarea industriei de conservare a
alimentelor.

 In industria conservelor de compoturi se utilizeaza fructe care

trebuie sa corespunda cel putin calitatii II din standardele in vigoare
pentru urmatoarele specii: cirese, caise, visine, piersici, pere, gutui.
Pentru conservarea fructelor pe o perioada mai indelungata s-au pus la
punct metode care nu diminueaza calitatile si valoarea lor, iar prin
adaosul de zahar, acizi etc se amelioreaza gustul si creste valoarea
energetica a acestora.

Fructele proaspete, sanatoase si nevatamate mecanic destinate

compoturilor se caracterizeaza prin anumite insusiri fizice si chimice care
trebuie avute in vedere: soi, marime, forma, grad de maturitate, textura,
pigmenti, culoare caracteristica, aroma, continut de zahar.

Prezenta tehnologie se refera la fabricarea compotului de cirese,

ambalat in recipiente inchise ermetic si pasteurizate.

3
 CAPITOLUL 1. PLANIFICAREA ETAPELOR PROCESELOR
TEHNICE DE OBTINERE A COMPOTULUI DE CIRESE

1.1. Necesarul de materii prime si auxiliare

In functie de ponderea pe care o detin alimentele in cadrul unui

produs se clasifica in doua grupe:
- Materii prime - sunt acele alimente ce nu pot lipsi din cadrul unui
produs, nu pot fi substiruite, avand un rol foarte important in organism
deoarece asigura necesarul nutritiv si energetic de care organismul are
nevoie;
- Materii auxiliare - nu influenteaza valoarea energetica a
preparatului, influentand doar gustul, aroma, culoarea si consistenta
preparatului.
In functie de provenienta materiile prime se clasifica in 2 grupe:
- materii prime de origine vegetala;
- materii prime de origine animala.
La obtinerea laptelui pasteurizat de consum materia prima este
laptele.
Metoda de calcul: Necesarul de materie prima se calculeaza cu
ajutorul relatiei:
Npl = Qp x Csp
unde:
Npl - necesaeul de materiale estimat;
Qp - volumul fizic al productiei
Csp - consumul specific predeterminat
sau
Npl = ∑Qp ix Cspi
Pentru mai multe tipuri de produse sau sortimente, i numarul
sotimentelor
4
 1.2. Materii prime

Cireșele
Cireșele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin conținutul
ridicat în vitamine, săruri minerale, zaharuri, fac obiectul unuia dintre
cele mai eficiente activități comerciale.
Fructele sunt destinate atât consumului în stare proaspăta cât și
prelucrării industriale sub formă de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri,
dulceţuri, etc.
Fructele de cireş conţin:

 substanţă uscată  10,8-24,7%;

 zahăr total  7,7-16,8%;

 aciditate totala  0,49-1,3%;

 substanțe tanoide  0,6-1,3%;

 substanţe pectice  0,06-0,36%;

 vitamine  A 0,5 mg%, B1, E, Ca, K, P, Fe, etc.

Fructele de vişin se folosesc în special pentru industrializare, dar și

pentru consum în stare proaspăta, având un conţinut complex echilibrat,
bogat în:

 elemente nutritive;

 săruri minerale, și vitamine cum ar fi:

 substanţa uscata 13,9-23,2%;

5
  zaharuri 5-19%;
 acizi organici 0,9-4,9 mg%, K, P, Mg, Ca;
 vitamina PP, E, B1, B2, caroten etc.
Lemnul de cireș este foarte apreciat in industria lemnului. Vişinul
este o specie decorativa dar si buna melifera.
Cireșul este o specie originară din zona cuprinsă între Marea
Neagra și Marea Caspică de unde s-a răspândit în Europa și Asia. În stare
sălbatică se mai întâlnește în Iran, China, Rusia, Asia Mica, Asia
Centrala, Africa de Nord, Sudul și Estul Europei.
Producţia mondială de cireşe reprezintă circa 0,7% din producţia
totală de fructe.
Datele statistice indică țările europene ca fiind principalele
producătoare de cireşe circa 70% din total. S.U.A. și Canada deţin
aproximativ 13% din producţia mondială, țările asiatice 1,5%, iar cele
africane 1%.
Destinația producţiei de cireşe în plan mondial este destinată după
cum urmează:

 consum în stare proaspăta  27%;

 preparării de băuturi, lichioruri  36%;

 preparării de compoturi 13%;

 stocării de fructe congelate  10%;

 preparării produselor de cofetărie, gemuri, dulceţuri, salate și

sosuri  4%.

6
 Principalii importatori sunt Germania, Marea Britanie, Olanda,
Belgia și Luxemburg, iar exportatori sunt Italia, Franța, Spania, Grecia,
Croaţia și Bosnia.
Exigențele privind calitatea fructelor sunt foarte mari în țările vest
europene și se refera în special la mărime, culoare, gradul de maturare și
starea fitosanitara.
Cireşele sunt considerate și încadrate în grupa fructelor de lux.
Cultura cireşului în România
O lunga perioadă de timp cultura cireşului a fost limitată ca
extindere la cei câțiva pomi existenţi în grădinile familiale sau în livezi
mici, în jurul marilor oraşe, menite să satisfacă cerinţele unor pieţe strict
locale unde se valorificau cantități reduse de fructe.
Cu timpul cireşul și-a conturat anumite centre pomicole cum ar fi:

 Iaşi,

 Râmnicu - Sărat,

 Sibiu,

 Leordeni - Topoloveni.

În România se mai cultiva circa 7 mii ha, cea mai mare parte în
sectorul privat, pe care se obţine o producţie de circa 60 mii tone.
Din producţia totală cca. 74% este destinată consumului direct, iar
24% se prelucrează sub formă de compot, dulceaţa, gemuri, etc.
Exportul de fructe proaspete reprezintă circa 2% din țări ca:
Germania, Austria, Italia, datorita dispersiei mari a livezilor și de lipsa
depozitelor frigorifice care creează mari partizi și prerăcirea fructelor.

7
 În ceea ce priveşte sortimentul, acesta a suferit o permanenta
înnoire prin continua selecţie de biotipuri locale valoroase și nu în ultimul
rând prin introducerea de noi soiuri din străinătate și a noilor creaţii
romaneşti obţinute de Bistriţa, Piteşti și Iaşi.

1.3. Materiale auxiliare

La fabricarea compotului de cirese pe langa materiile prime, se

utilizeaza o serie de materiale auxiliare, care adesea au rol determinant
asupra insusirilor calitative si a valorii nutritive ale produselor finite.
Cunoasterea caracteristicilor materialelor auxiliare contribuie in mod
eficient la optimizarea proceselor tehnologice si evitarea unor defecte
calitative ale produselor finite.
La fabricarea compotului de cirese se utilizeaza ca materiale
auxiliare urmatoarele: apa, substante indulcitoare (zahar, glucoza), acizi
alimentari (citric, tartric, ascorbic) si substante gelifiante (pectina).
Apa . Apa constituie unul din factorii esentiali in desfasurarea
proceselor tehnologice in activitatea de industrializare a fructelor. Apa
utilizata in procesul tehnologic de fabricare al compotului de cirese la
spalarea materiilor prime, ambalajelor, ustensilelor, utilajelor si
suprafetelor de lucru, la oparire, la pasteurizare sau ca adaos in produse,
trebuie sa fie potabila si deci sa indeplineasca conditiile fizico-chimice si
microbiologice prevazute.

8
 Zaharul . Calitatea zaharului se poate stabili rapid chiar si prin
examen organoleptic. Cristalele trebuie sa fie uscate, albe, fara gust si/sau
miros strain. In solutia de 25% concentratie in zahar trebuie sa fie
complet solubila fara sediment si fara corpuri straine.
Glucoza. Glucoza se poate utiliza sub forma de glucoza lichida in
special la fabricarea dulcetei, careia ii imprima un aspect deosebit de
placut prin obtinerea unui sirop bine legat si sticlos.
Acizi alimentari . Acizii alimentari se utilizeaza pentru corectarea
aciditatii produselor, pentru asigurarea unui raport optim fata de continut
in zahar.
1.4. Ambalaje

Compoturile de cirese se ambaleaza in borcane cu capacitati

cuprinse intre 330-3080 ml si cutii cu capacitatii cuprinse intre 425-4250
ml.
Recipientele din sticla au o larga utilizare in industria conservelor,
ca urmare a unor avantaje de ordin economic si tehnologic pe care le
prezinta si anume: posibilitatea recuperarii borcanelor si utilizarea lor
repetata; rezistenta sticlei la agresivitatea componentelor din produse;
sticla se fabrica din materii prime ieftine, nedeficitare; formele borcanelor
pot fi usor diversificate.
Dezavantajele pe care le prezinta borcanele, ca ambalaje pentru
conserve se refera la: fragilitate; rezistenta relativ slaba la socuri termice;
greutate mare pe unitatea de ambalaj; conductibilitate termica redusa.
Aceste dezavantaje ale recipientelor de sticla sunt complet
inlaturate in cazul utilizarii cutiilor metalice pentru ambalarea
conservelor.

9
 Cutiile metalice prezinta urmatoarele avantaje: rezistenta la socuri
termice si la variatii de presiune ce apar in timpul tratamentelor termice;
conductibilitate termica buna; greutate redusa pe unitatea de ambalaj;
posibilitati sporite de mecanizare si automatizare a proceselor de
fabricatie in fazele de dozare, inchidere, pasteurizare, etichetare,
ambalare etc.
Ca dezavantaje in utilizarea cutiilor metalice mentionam:
imposibilitatea de recuperare si reutilizare; tabla poate fi atacata de agenti
agresivi din compozitia produselor; materialul de baza si lacurile de
protectie deficitare.
Calitatea ambalajelor are o influenta covarsitoare asupra calitatii
produselor finite si a rentabilitatii intreprinderilor producatoare de
conserve.
Una din cauzele principale ale aparitiei de rebuturi si bombaje este
calitatea inferioara a ambalajelor. Din punct de vedere calitativ borcanele,
cutiile si capacele utilizate in industria conservelor trebuie sa corespunda
conditiilor tehnice din normativele de calitate in vigoare.

10
 CAPITOLUL 2.

2.1. Schema tehnologicǎ de fabricare a compotului de cireşe

11
..

2.2. Descrierea schemei tehnologice de fabricare a compotului de

cirese

12
2.2.1. Recepţia
. Se executa in puncte fixe la intrarea in unitatea de prelucrare sau
la punctele de achizitie si cuprinde controlul cantitativ si calitativ al
materiei prime. Obiectivele urmarite prin receptia calitativa sunt: gradul
de prospetime; starea igienico-sanitara; consistenta fructelor; gradul de
maturitate; aspectul exterior, forma, marimea si culoarea; gust si aroma;
substanta uscata solubila.
Controlul calitativ al fructelor se efectueaza prin examen
organoleptic si analize de laborator utilizand aparate de masura si control.
Gradul de maturitate si prospetime a fructelor se pot determina vizual sau
prin verificarea fermitatii texturii, utilizand maturometrul sau
penetrometrul. Starea sanitara se poate determina prin metode
microbiologice rapide de depistare a incarcaturii microbiene de pe
suprafata fructelor. Indicatorii referitori la forma, marime, culoare, gust,
aroma si substanta solubila se au in vedere la stabilirea destinatiei
fructelor la prelucrarea sub forma de compot.

2.2,2. Spălarea
Sopul operaţiei este îndepărtarea prafului, nisipului şi a altor
impurităţi ce se găsesc pe suprafaţa cireşelor. Se realizează o înmuiere şi
spălare prin barbotare de aer urmată de clătire prin dusare cu apă.
Maşinile de spălat se aleg în funcţie de specia fructelor, textură şi
gradul de încărcare cu impurităţi.
2.2.3. Sortarea

13
 Este operaţia prin care urmăreşte îndepărtarea fructelor
necorespunzătoare din punct de vedere al gradului de maturitate, cât şi
eventualele corpurilor străine rămase după spălare şi a fructelor vatamate.

2.2.4. Eliminare părţi needibile

Îndepărtarea părţii needibile se face în scopul îmbunătăţirii calităţii
produselor finite cât şi a aspectelor acestora.
Menţinerea părţii needibile (codiţe de cireşe ), poate provocă
neajunsuri în timpul procesului tehnologic, deoarece din acestea se extrag
o parte din substanţele fenolice care pot conduce la denaturarea gustului
şi a culorii produsului finit.

2.2.5. Calibrarea
Această operaţie reprezintă o sortare după dimensiuni, masă sau
culoare. Cerinţele de bază ale calibrării constau în sortarea, pe cât mai
multe calităţi, cu vătămare redusă a produselor, în condiţii de
productivitate ridicată

2.2.6. Prepararea siropului

Prepararea siropului pentru comport se efectueaza prin dizolvarea
zaharului in apa adusa la temperatura de fierbere. Inainte de utilizare
siropul trebuie filtrat. La compoturile din cirese cu aciditate redusa se
recomanda adaugarea de acid citric pentru reducerea valorii pH si
inlesnirea procesului de pasteurizare. Concentratia siropului este in
functie de substanta uscata solubila a fructelor si se stabileste in
concordanta cu normativele de calitate in vigoare.
La compoturile dietetice lichidul de acoperire este apa fiarta.

14
.
2.2.7. Umplerea recipienţilor
Dozarea produselor in recipiente prezinta o mare importanta atat
din punct de vedere tehnologic cat si al aspectului produsului finit. La
compot , partea solida trebuie sa fie uniform repartizata in masa lichidului
(sirop) pentru a se inlesni transmiterea caldurii in timpul pasteurizarii si
pentru a se obtine aspect estetic corespunzator al produselor finite. La
operatia de dozare trebuie sa se asigure eliminarea aerului din recipiente.
Prezenta aerului in produse intensifica procesele de oxidare si de
distrugere a vitaminei C. De asemenea, aerul din recipiente impreuna cu
vaporii rezultati in timpul pasteurizarii, maresc presiunea interioara
depasind mult pe cea din autoclav, iar recipientele isi pierd etanseitatea
creandu-se conditii de reinfectare a produsului in timpul depozitarii.
Pentru eliminarea aerului, dozarea produsului se face la
temperaturi ridicate asa incat lichidul dilatat ocupa intregul volum, al
recipientului.
Dozarea produselor se face utilizand urmatoarele tipuri de
instalatii:

 dozatoare pentru produse solide;

 dozatoare pentru produse lichide;

Dozarea partii solide la compoturi se efectueaza la mese de

umplere rotative pentru fructe intregi de dimensiuni mici sau manual la
benzi de umplere.
Pentru dozarea lichidelor de acoperire se folosesc dozatoare de
nivel sau volumetrice.

15
 Recipientele vor fi umplute în proporţie de 47-53% din capacitatea
lor cu fructe. Umplerea cu fructe se poate realiză atât mecanic cât şi
manual.

2.2.8. Inchiderea recipienţilor

Inchiderea recipientelor reprezinta faza tehnologica cu rol hotarator
in asigurarea conservabilitatii produselor.
Dupa dozare recipientele se inchid imediat. Stationarea
recipientelor inainte de inchidere si pasteurizare, favorizeaza aparitia
fenomenului de acrire fara bombaj.
La inchiderea cutiilor se folosesc masini de inchis semiautomate si
automate. Inchiderea se realizeaza prin actiunea de presare a rolelor
asupra marginii capacului si a bordurii cutiei. Controlul inchiderii se face
prin verificarea imbinarii reale a faltului cutiilor dupa fiecare reglare si in
timpul functionarii la interval de 60 minute.
Cel mai folosit sistem de închidere a borcanelor este cel “Omnia”.

2.2.9. Pasteurizarea
Pasteurizarea reprezinta faza cea mai importanta din procesul
tehnologic in ceea ce priveste conservabilitatea produselor. Din punct de
vedere bacteriologic, pasteurizarea se defineste ca tratament termic
aplicat pana la temperaturi de 1000C asupra produselor ambalate si
inchise, in scopul asigurarii conservarii pe timp indelungat. Metoda de
conservare prin pasteurizare se aplica produselor cu aciditate ridicata,
adica pH-ul sub 4. In aceasta categorie de produse se inscriu majoritatea
conservelor de fructe. La unele compoturi, care au valoarea pH mai mare
de 4 tratamentul termic aplicat depaseste temperatura de 1000C, fiind de

16
105- 1100C, pentru a se asigura distrugerea tuturor formelor vegetative
ale microorganismelor si sporilor capabili de a se dezvolta ulterior. Pentru
a se vita unele accidente de substerilizare provocate de valori ridicate ale
pH-ului se recomanda adaugarea de acid citric in proportie de 0,1-0,2% in
siropul utilizat la fabricarea compoturilor.
Stabilirea corecta a regimurilor de pasteurizare specific fiecarui
produs, precum si aplicarea intocmai a acestora sunt elemente hotaratoare
pentru obtinerea unor produse finite corespunzatoare. Orice abatere de la
regimul de pasteurizare stabilit poate avea urmari negative asupra
conservabilitatii si calitatii produselor.
Regimurile tratamentului termic se stabilesc in functie de viteza de
patrundere a caldurii in produs (termopenatratie) si de rezistenta la
caldura a microorganismelor.
Termopenetratia depinde de urmatorii factori: dimensiunile
recipientului si materialul din care este confectionat; starea produsului
(lichid, solid, vascos) si raportul solid lichid (la compot si dulceata);
temperatura initiala a produsului.
Pentru a se inlesni termopenetratia, in procesul de productie se
poate interveni in faza de umplere prin stabilirea corecta a proportiei
dintre componentele solide si lichide, precum si dozarea produselor la
temperaturi ridicate de minim 850C. In acelasi scop se vor evita stagnarile
in fluxul tehnologic in spacial dupa dozare si inchidere, astfel incat la
introducerea la pasteurizare temperatura produselor sa fie ridicata.
Pasteurizarea conservelor de fructe se executa in autoclave
discontinue. Se recomanda clorinarea apei utilizata la pasteurizare si
racire.

17
 Regimurile de pasteurizare pentru fiecare sortiment se prezinta in
instructiunile tehnologice specifice ale produselor.

2.2.10. Răcirea
Răcirea însă nu trebuie exagerată şi practic această trebuie să fie
până la circa 70 0C. În caz contrar vâscozitatea creşte, operaţiunile de
umplere fiind îngreunate.

2.2.9. Etichetarea
Borcanele de compot după ce au fost pasteurizate sunt supuse unei
operaţii de răcire şi apoi sunt etichetate, apoi sunt ambalate în boxpalete,
care uşurează transportul acestora către magazinele de desfacere.

2.2.11. Depozitarea
Depozitarea conservelor de fructe se face in magazii curate, uscate,
bine aerisite, ferite de inghet, la temperaturi de maxim 20 0C si umiditate
relativa a aerului de maxim 80%. Temperaturile mai ridicate provoaca
degradarea culorii, gustului, consistentei si reducerea continutului de
vitamine. Temperaturile scazute franeaza procesele de degradare, dar in
cazul in care produsele ingheata se depreciaza calitatea prin modificari
esentiale ale consistentei. Umiditatea aerului influenteaza in special
procesele de coroziune la cutii.
Depozitarea produselor se face paletizat dupa efectuarea operatiilor
indicate mai sus.
Paletele cu conserve se protejeaza cu folie din polietilena.

18
CAPITOLUL 3. INREGISTRAREA DATELOR IN DOCUMENTE
DE EVIDENTA PRIMARA

3.1. Calculul valorii nutritive

Valoarea nutritivă reprezintă calitatea unui aliment de a satisface

nevoile energetice ale organismului.
Principalele substante care intră în compozitia alimentelor se
numesc principii alimentare. Acestea în functie de rolul pe care îl
îndeplinesc în organism se clasifică în:
- principii energetice care prin metabolizare dau energia necesară
organismului (lipide, glucide);
- principii plastice care participă la sinteza substanțelor proprii
organismului si înlocuirea celor uzate;
- principii catalitice care îndeplinesc rolul de activatori ai relațiilor
celulare (enzime, vitamine, hormoni).
Alimentele se împart din punct de vedere a valorii nutritive în 9
grupe. Laptele este un produs alimentar care face parte din grupa de
alimente 2.
Laptele este un alimente complet, echilibrat, cu valoare biologică
ridicată. Conţine în proporţii optime minerale, enzime, vitamine,
proteine, grăsimi şi glucide. Gustul dulce este imprimat de lactoză,
principalul său glucid. Laptele este sărac în fier (predispune la anemii
feriprive), bogat în sodiu (deci contraindicat în bolile în care se indică
restricţie sodată) şi sărac în vitaminele C şi B1. Aceste neajunsuri sunt
minore, faţă de numeroa-sele sale calităţi nutritive, care îl fac
indispensabil în alimentaţia copilului sănătos sau bolnav. Unii autori
consideră; necesarul zilnic de lapte şi derivatele sale de 400 g.
19
 Una din modalitătiile de exprimare a valorii nutritive este indicele
VN10, care reprezintă valoarea nutritivă a unui aliment, luând în calcul 10
elemente considerate ca fiind cele mai importante.
Acest indice se calculează după următoarea relatie:

VN10 = /x(PrFPr+LFL+GFG+CaFCa+PFP..+FeFFe+AFA+B1FB1+B2FB2+CFC)
în care:
Pr – continutul în proteină a produsului (g/100g).
L – continutul în lipide al produsului (g/100g).
G – continutul în glucide al produsului (g/100g).
Ca – continutul în calciu al produsului (g/100g).
P – continutul în fosfor al produsului (g/100g).
Fe – continutul în fier al produsului (g/100g).
A, B1, B2, C – continutul în vitamine corespunzătoare (mg/100g).

Valoare energetică. Valoarea energetică reprezintă suma proceselor

dintre factorii energetici și puterile lor calorice și se calculează după
formula:

W(cal) = P(g) x 4,1 (cal/g)+1(g)x 9,3(cal/g)+G(g)x4,1(cal/g)

în care:
W – valoarea enercetică/calorică.
P,L,G - continutul în proteine, lipide si glucide exprimat în grame.
Prin ardere în organism glucidele si protidele eliberează 4,1 cal/g, iar
lipidele 9,3 cal/g.
La calculul valorii nutritive, calorice trebuie să se țină seama de
pierderile specifice la prelucrarea primară si termică.
20
 Valorile coeficientului F pentru substanţele nutritive din lapte
Produsul FPr FL FG FCa FP FFe FA FB1 FB2 FC
Fructe 0.69 - 0.10 54 - 6.1 27 53 - 1.0
 
Compoziţia chimică (%) şi a laptelui

Produsul Pr L G Ca P Fe A B1 B2 C
Lapte 0,40 - 15,5 16 - 0,4 0,05 50 50 15
 
1. Calculul valorii nutritive:

VN10=1/10(0,69x0,40+0,10x15,5+54x16+6.1x0,4+27x0,05+53x50+1x15)
=353,46
 
2. Calculul valorii energetice:

W(cal)=0,40x4,1cal/g +15,5x4,1cal/g =
=1,64cal+63,55 cal=65,2 cal

21
3.2. Documente de evidenta primara specifice

22
23
 II. MISCAREA COMBUSTIBIL GAZ - ENERGIE ELECTRICA

Denumire U.M Index initial Index final citire Consumat

. citire contoar contoar

FISA OPEATIVA A PRODUCTIEI

Din data de 31.03.2017 schimbul 1/2

Predat ............... . Primit ......................

Ora primirii/predarii Sortimentul Ambalaje Semnatura

Predare Primire

TOTAL

Predat ................ Primit ......................

FACTURA FISCALA

24
3.3. Norme de consum

25
 Norma de consum reprezinta cantitatea maxima planificata dintr-o
anumita materie prima, combustibil, energie care poate fi consumata
conform tehnologiilor adoptate si in conditii tehnico-organizatorice normale
de productie si aprovizionare, in vederea obtinerii unei unitati de produs,
lucrare sau a prestarii unui serviciu. Consumul specific exprima cantitatea
efectiv consumata dintr-o materie prima pentru fabricarea unei unitati de
produs, lucrare sau a prestarii unui serviciu.

Norma de consum tehnologic (nt) reprezinta cantitatea maxima de

materii prime, materiale, combustibil, energie, piese de schimb planificata a
se consuma in procesul tehnologic al fabricarii unei unitati de produs finit, la
executarea unei lucrari sau la prestarea unui serviciu in conformitate cu
procesul tehnologic stabilit si in conditii tehnico-organizatorice normale de
productie.

n componenta normei de consum tehnologic se cuprind urmatoarele

elemente: greutatea neta (Gn) pierderile tehnologice (Pt)

nt = Gn + Pt

Norma de consum de aprovizionare (na) reprezinta cantitatea de

materii prime, combustibil, energie, piese de schimb planificata a se
aproviziona in perioada de plan pentru executarea unei unitati de produs,
lucrare sau serviciu in conformitate cu procesul tehnologic stabilit si in
conditii tehnico-organizatorice normale de productie si de aprovizionare.

CONCLUZII
26
ANEXE

27
 ANEXA 1
Masina de scos codite

ANEXA 2

28
Sortator de cirese

29
ANEXA 3

30
 ANEXA 4
Instalatia de pasteurizat

31
 BIBLIOGRAFIE

- Ionescu Elena, Segal B., Ionescu,R. - Tehnologia prelucrarii legumelor

si fructelor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979;
- Paucean Adriana – Tehnologia prelucrarii legumelor si fructelor, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;
- E. Tomossion, E. Munteanu - Tehnologia conservelor, Editura didactica
si pedagogica, Bucuresti, 1964;
- Seyel B, Ionescu E, Ionescu R - Utilajul si tehnologia prelucrarii
legumelor si fructelor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1988;
- R.Vieru, Maria E. Ceausescu, Elena B., S. Baltarescu, Ion F., Stela B.
- Cartea preparatorului de conserve din fructe, Editura tehnica,
Bucuresti;
- **** Colectia Stasuri

32
33
1. Barariu I, Vlad Ioana
şa - Materii prime şi
materiale folosite în I.A. -
manual pt clasa a IX
-a, licee cu profil de
industrie alimentară şi
şcoli profesionale anul I-
Editura Didactică şi
34
Pedagogică- Bucureşti-
1995
2 . Segal R., Ionescu E.,
Ionescu R. – Utilajul şi
tehnologia prelucrării
legumelor şi
fructelor, manual pentru
licee industriale cu profil
de industrie alimentară,
clasele a XI-a şi a
XII-a şi şcoli
profesionale, Editura
Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
35
3. Mihalef Leonila,
Barariu Iuliu–Protecţia
muncii în industria
alimentară–manual pentru
şcoli de maiştri şi şcoli
profesionale–Editura
Didactică şi Pedagogică–
Bucureşti–1979
4. Banu Constantin,
Nour Violeta, Vizireanu
Camelia, Răsmeriţă
Doruleţ- Calitatea şi
analiza

36
senzorială a produselor
alimentare- seria
„Inginerie alimentară”-
Editura AGIR- Bucureşti-
2007
5. Ciumac J-
Merceologia produselor
alimentare- -- Editura
Tehnică- Chişinău - 1995

37
38