Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Proceduri recomandate operatorilor de nave privind persoanele clandestine de


la bordul anvelor

Să efectueze sesiuni de instruire cu privire la pasagerii clandestini, pe toate navele,


biannual sau mai des.
Să revizuiască securitatea portuară oferită navelor lor şi să insiste ca această să fie
adecvată.
Să creeze un manual de manipulare a situaţiilor ce implică pasageri clandestini pentru
utilizarea la bordul fiecărei nave.
Să pregătească răspunsuri standard pentru mass-media şi să le introducă n fiecare
manual pentru pasageri clandestini, pentru utilizarea lor în relaţia cu mass-media.
Să aducă echipamente şi provizii la bordul fiecărei nave pentru a fi utilizate în
eventualitatea unui incident implicând pasageri clandestini.
Să efectueze/documenteze percheziţii minuţioase ale navei după fiecare port de escală.
Să menţină supravegherea efectivă şi permanentă a culoarelor, 24 de ore pe zi, 7 zile
pe săptămână.
Să supravegheze angajaţii de pe platformele portuare şi sî se asigure de debarcarea
personalul de încărcare/descărcare.
Să fie atenţi la porturile-problemă şi să comunice informaţiile în interiorul flotei.
O altă formă de daună adusă de pasagerii clandestini, care nu este întotdeauna
palpabilă de la început, implică stricăciuni aduse încărcăturii navei prin contaminare sub o
formă sau alta, inclusiv persoane decedate sau indivizi bolnavi. Încărcături întregi de cafea,
făină, cereale sau alte mărfuri au fost distruse ca rezultat al găsirii de pasageri clandestini
bolnavi la bordul navelor. O altă cauză pentru posibile plăţi de daune este expunerea
membrilor echipajelor la acelaşi tip de contaminare, aceasta putând chiar duce până la
declararea legală a navei ca incapabilă de a naviga.

2. Enumerati principiile de baza date de organizatia IMO privind persoanele


clandestine

Căutătorii de azil trebuie trataţi în conformitate cu principiile internaţionale de


protejare
Cooperare strânsă între armatori şi autorităţile portuare
Pasagerii clandestini pot fi aduşi în faţa instanţei pentru daunele cauzate de ei înşişi
Ţările de naţionalitate să permită reîntoarcerea pasagerilor clandestini
Ţările de îmbarcare să accepte pasagerii clandestini până la rezolvarea finală a zurilor
lor
Pasagerii clandestini să nu fie reţinuţi la bordul navelor pe o perioadă nedeterminată
de timp
Sunt identificate responsabilităţile individuale
Îndrumările declară că rezolvarea cazurilor implicând pasageri clandestini este dificilă,
din cauza legislaţiilor diferite din numeroasele ţări implicate
Mai întâi, pasagerii clandestini care intră pe teritoriul unui stat fără documentele
necesare sunt, în general, imigranţi ilegali, iar deciziile despre ce se va întâmpla cu aceştia
devin prerogativa ţărilor implicate. Cu toate acestea, căutătorii de azil îmbarcaţi ca pasageri
clandestini ar trebui trataţi în conformitate cu principiile internaţionale pentru protejarea lor,
stabilite în tratatele relevante.
În al doilea rând, îndrumările recomandă cooperarea strânsă între armatori şi
autorităţile portuare. Acolo unde legislaţia naţională permite, ar trebui luată în considerare
acţionarea în justiţie a pasagerilor clandestini pentru pagubele pe care aceştia le produc.
(Notaţi diferenţa între acţionarea în justiţie a unui pasager clandestin pentru că a comis o
ilegalitate, ceea ce IMO nu recomandă, şi acţionarea lui în justiţie pentru pagubele pe care
acesta le produce la bordul navei, dacă ele există.) Ţările ar trebui să permită reîntoarcerea
pasagerilor clandestini identificaţi ca fiind cetăţeni ai acelor ţări, iar ţările în care pasagerii
clandestini s-au îmbarcat pentru prima oară ar trebui să accepte să-i primească, până la
rezolvarea definitivă a cazurilor lor a.
În al treilea rând, trebuie să se depună toate eforturile pentru evitarea situaţiilor în care
un pasager clandestin trebuie reţinut pe o perioadă nelimitată de timp la bordul navei.
În final, îndrumările sugerează unele din responsabilităţile căpitanului, ale armatorului,
ale ţării de îmbarcare, ale ţării de debarcare, ale ţării de naţionalitate aparentă sau declarată a
pasagerului clandestin, ale ţării de pavilion a navei şi ale tuturor ţărilor de tranzit pe timpul
repatrierii.
În 1957 s-a adoptat la Bruxelles o convenţie internaţională referitoare la pasagerii
clandestini, dar aceasta nu a devenit niciodată operaţională. De fapt, unii dintre semnatarii
originali şi-au retras ulterior suportul.
În acest context, prin urmare, în ianuarie 2002, Comitetul de Facilitare al IMO a adoptat
amendamentele la Anexa Convenţiei de Facilitare a Traficului Maritim Internaţional (FAL),
1965, care prevăd:
definiţii pentru “pasager clandestin probabil”, “port” şi “pasager clandestin”;
o Secţiune 4 complet nouă, care se ocupă exclusiv de pasageri clandestini, care să dea
efect legal şi prin urmare să întărească elementele îndrumărilor IMO ulterioare; şi
o Anexă 3 nouă, care conţine formularul ce va fi utilizat de căpitani pentru a notifica
existenţa de pasageri clandestini către toate părţile interesate.
Ar trebui notat că amendamentele recent adoptate – care conţin măsuri obligatorii
(denumite “Standarde”) şi recomandări (denumite “Practici recomandate”) – sunt planificate
pentru a intra în vigoare pe data de 1 mai 2003.
Se crede că, în eventualitatea unei cooperări strânse între toate părţile implicate, noile
măsuri introduse în Convenţia FAL împreună cu recomandările IMO deja existente (rezoluţia
A.871(20)), vor duce la o oarecare rezolvare a problemei pasagerilor clandestini astfel încât
vieţile să poată fi salvate, încărcătura asigurată iar membrii echipajelor protejaţi. Este doar o
problemă de conştientizare şi de a vrea să fie aşa.